Slova creştină
degrab ă - terapeutic ă , aceasta
făcându-se în vederea reînnoirii vieţii
noastre, conform poruncilor de iubire
ale lui Hristos (I Corinteni 5, 1-13 si II
Corinteni 2, 5-11). Întrucât Euharistia
este Taina comuniunii cu Hristos în
Împărăţia cerurilor, îndepărtarea
temporară de împărtăşirea euharistică
are ca scop atenţionarea penitentului
că - în cazul în care nu-şi schimbă viaţa
aici, pe pământ - riscă să piardă
comuniunea vie ţii veşnice din
Împărăţia cerurilor, adică mântuirea.
Consideraţii finale
Deşi textele noastre liturgice
ortodoxe sunt - înainte de toate -
integratoare (inclusive) din punct de
vedere teologic, totuşi noi trebuie să
îmbunătăţim participarea membrilor
Bisericii la liturghie. Confruntaţi
frecvent cu pericolul ritualismului
formal şi al rutinei, noi - clericii şi
mirenii ortodocşi trebuie să redesco-
perim astăzi în bogata tradiţie a sfintei
noastre liturghii, profunda ei semni-
ficaţie eclexială şi existenţială: trebuie
să participăm la aceasta nu doar din
obligaţie morală sau din obicei, ci ca la
un act de edificare a comunităţii
bisericeşti prin iubire reciprocă în
Hristos şi prin preocupare comună
pentru viaţa întregii lumi.
Trebuie să redescoperim
liturghia ca inspiraţie şi viziune
pentru viaţa noastră de zi cu zi, ca un
izvor de lumină pentru a privi lumea
aşa cum o vede Hristos, spre a accepta
sau respinge ceea ce El acceptă sau
respinge.
Secularizarea de astăzi, pe de o
parte, şi căutarea spirituală a unui
sens mai profund al vieţii, pe de altă
parte, m ăresc urgenţa împlinirii
acestei sarcini.
Necesitatea unei liturghii
inclusive, bazate pe o participare spo-
rită, ne apare şi mai acută, atunci când
la liturghia de duminică găsim unele
biserici pline de credincioşi, iar nu
departe de ele biserici aproape goale.
Care sunt motivele pentru care într-o
biserică liturghia constituie preocu-
parea tuturor, iar în alta ea este privită
ca fiind exclusiv datoria sau "meseria"
clerului?
Acest fapt demonstrează că
minunatele texte liturgice tradiţio-
nale, ce reflectă o viziune atotcuprin-
zătoare de viaţă, nu sunt suficiente
dacă nu sunt trăite, dacă diferitele
daruri proprii obştei vii a credin-
cioşilor nu sunt descoperite şi folosite
şi dacă participarea credincioşilor nu
este încurajată şi stimulată.
Pr. Ciprian ŞOPTICĂ
Slova creştină
Publicaţie lunară, apărută la iniţiativa Protopopiatului
Dorohoi, cu binecuvântarea Î.P.S. Teofan,
Mitropolit al Modovei şi Bucovinei
Anul I, nr.1, decembrie 2008
Redacţia: str. Al.I.Cuza nr.20
Tel./Fax: 0231-610.269
E-mail: protopopiatuldorohoi@yahoo.com
7
CUVÂNT DIN AMVON
Duminica a XXVI-a după Rusalii
Pilda bogatului căruia i-a rodit ţărâna
(Luca 12, 16-21)
Lăcomia – dezumanizarea voită a omului
Dumnezeu are mereu răbdare cu omul
(Luca 12,19). Acesta este momentul căderii totale a celui
păcătos, a cărui întoarcere o doreşte, amânând bogat în idolatrie, deoarece confundă sufletul său
sentinţa definitivă în speranţa că el se va nemuritor cu trupul, îşi creează propriul său Paradis din
îndrepta. plăcerile lumeşti, iar în egoismul său i se pare că este
Dumnezeu. Ajungem astfel la cuvintele Sf. Pavel, care
Sunt foarte puţine locuri în Sf. Scriptură a spune despre aceşti oameni că “Dumnezeul lor este
Noului Testament în care Hristos să condamne pe pântecele” (Filipeni 3,9), egoismul şi mândria unui
cineva şi de aceea pare oarecum prea aspră sentinţa pe astfel de om fiind cu nimic mai prejos decât ale lui
care o dă bogatului din pilda aceasta. Dar acest lucru Lucifer la căderea sa. De aceea, Dumnezeu se vede
trebuie să ne atragă atenţia asupra pericolului pe care obligat să intervină, punând capăt smintelii omului:
patima lăcomiei îl reprezintă pentru sufletul nostru, şi “Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul
cum păcatul iubirii de arginţi (arghirofiliei) poate să tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi?”
îndepărteze în asemenea măsură pe om de Dumnezeu Cât de aspru şi cât de just este acest cuvânt. Căci
încât să nu mai existe cale de mântuire. Şi aceasta este cu adevărat nebunie să uiţi că vei muri, să uiţi că nu
deoarece această patimă se instalează pe negândite, poţi să stăpâneşti cu adevărat nimic, cu atât mai puţin
aproape “natural” în inima omului, transformând propria viaţă.
nevoia “pâinii celei de toate zilele” într-o foame Cât de nesemnificative par acum averile în faţa
continuă, într-o dorinţă nejustificată de a avea tot mai morţii şi vieţii veşnice. Pericolul lăcomiei constă tocmai
mult. Cel cuprins de această patimă porneşte mânat de în faptul că încet îl orbeşte pe om, îi acoperă ochiul
gânduri bune, de dorinţa de muncă, de speranţa de a sufletului, îl face să aibă o imagine distorsionată a vieţii,
asigura lui şi familiei sale un viitor sigur din punct de ducându-l spre nebunie spirituală.
vedere financiar. Munca cinstită nu este ceva rău, ea Accentul se deplasează de la Dumnezeu la
fiind chiar poruncită în Sfânta Scriptură, şi nici propriul ego care capătă o tot mai mare putere, te face să
acumularea de averi prin muncă nu este un păcat, Biblia îi priveşte pe cei din jurul tău doar ca pe nişte mijloace de
oferindu-ne numeroase exemple de oameni drepţi care satisfacere a propriilor plăceri, nu mai sunt fraţi ci sclavi,
au fost foarte bogaţi. Pericolul apare atunci când averea aşa cum nici tu nu mai eşti fiu al lui Dumezeu, ci rob al
devine nu un mijloc de existenţă, ci chiar scopul acesteia. lui Mamona.
Vedem de multe ori oameni credincioşi şi muncitori De aceea trebuie să fim cu luare aminte la
care după ce încep să acumuleze puţină avere se avertismentul Mântuitorului: “Aşa se întâmplă cu cel
schimbă radical: pierd legătura cu Biserica, se ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în
depărtează de prieteni, îşi neglijează familia, încep să Dumnezeu.'' (Luca 12,21)
recurgă la mijloace necinstite şi uită de Dumnezeu.
Acestea sunt semnele instalării patimii în inimile lor. Pr. Andrei-Vlăduţ CIURCIUN
Dar, asemenea bogatului din Evanghelie,
Dumnezeu le dă şansa de a se îndrepta prin
practicarea singurei virtuţi care poate să
justifice acumulare de bogăţii, şi anume
milostenia. În pildă, vedem că Dumnezeu,
în speranţa că bogatul îşi va aminti şi de cei
nevoiaşi, îi dăruieşte mai multe bogăţii
decât puteau cuprinde hambarele sale. Dar
aici vedem cât de periculoasă este această
patimă care îi dă omului o gândire
demonică, capabilă să refuze binele sub
orice formă. Într-un exces de egoism,
bogatul decide să-şi refacă hambarele
pentru a acumula toată bogăţia, deşi are
deja mai mult decât ar putea cheltui în
întreaga sa viaţă. Şi aceeaşi gândire
demonică îl face să spună: “Suflete, ai
multe bogăţii strânse pentru mulţi ani;
odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te.”
Senior editor: Pr. Protopop Stelian CIURCIUN
Grafică şi tehnoredactare:
tel.: 0747-779.545
0770-514.088
Redacţia: Pr. Mihai - Claudiu FOCA
fax: 0332-815.529
Pr. Mihai - Silviu ŢIGĂNESCU
e-mail: romania.altfel@yahoo.com
Pr. Ionuţ - Ştefan APETREI
Pr. Ciprian ŞOPTICĂ Tipărit în 1.000 de exemplare la
SC PRINT MULTICOLOR SRL Iaşi