Gandindu-ma la ultimele luni, la viteza cu care s-a derulat totul, la cei care si-au pus sperantele si admiratia in mine,sustinand ca sunt
trezita
, copil indigo si alte alea, m-am gandit ca n-ar fi rau sa gasesc o modalitate de a-mi pastra sauobtine echilibrul. Asta e!Le voi ordona cat de cat in ordine cronologica, desi poate fi plictisitor sau enervant la un moment dat, dar asa a fost pentrumine. Si nu mi-a fost deloc usor sa astept chiar zeci de ani sa ma pot lamuri cu unele chestii. Nu stiu cand a fost momentul trezirii mele, sau daca a fost vreunul. Nu as putea spune cu exactitate cand a inceput totul.Poate cand m-am nascut. Bunicele mele voiau sa ma boteze Maria sau Floarea, nume care nu mi-au placut niciodata. Candle-a auzit mama, s-a suparat si a inceput sa le explice ca eu sunt
altfel
si asa m-a botezat Claudia Diana. Mi-a luat ani bunidin viata (eram in facultate cand am aflat) sa descoper ce inseamna numele acestea: claudia = schioapa, Diana = feminin dela Dieus = Dumnezeu. Cu alte cuvinte,
zeita schioapa
. Insa oamenii de acum doua-trei mii de ani, latinii, numeau zeu peoricine avea niste calitati supranaturale, la care azi le zicem paranormale sau extrasenzoriale… De unde-a stiut? Am aflatmai tarziu…M-am nascut prematur, la sapte luni, ceea ce a insemnat sanatate fragila si sensibilitate in plus. Am facut kilograme deinjectii, probabil. Si acum o tin minte pe asistenta care venea sa mi le faca, si care o invatase si pe mama cum sa facainjectii. Tanti Ciortea, ca asa o chema, avea probabil o pasiune pentru culoarea verde, pentru ca o purta destul de des.Suficient cat sa-mi creeze alergie pentru culoarea asta, la haine. Mi-era rau cand purtam ceva verde, chiar daca verdele erain captuseala… ma extenua si o respingeam din tot sufletul meu. De altfel tin minte si biberonul. Nu-l suportam. Incercamama sa ma convinga cu tot felul de trucuri, il bagase si-n miere, doar-doar l-oi accepta. Degeaba, nu suportam cauciuculala pe gat, si nu intelegeam de ce ma tot obliga; normal ca urlam cat ma tineau plamanii…Am inceput sa vorbesc la trei luni. Nu intelegeam de ce s-a facut atata galagie dupa asta, nu stiam ca nu era normal. Imiamintesc ca erau socati si m-am speriat de asta. Ei vorbeau, de ce nu intelegeau ca si eu pot vorbi? Si n-am mai vorbit doualuni dupa aceea. Ma suparasem. Oricum, perioada de tacere a prins bine, pentru ca s-au potolit.O perioada a avut grija de mine bunica din partea tatalui. Avea peste saizeci de ani, era indoita in doua, dar muncea cu drag pamantul si ma lua cu ea peste tot. O tin minte cum mesteca mancarea si apoi imi dadea si mie sa mananc. Acum, cand imiaduc aminte, mi se pare neigienic si aiurea rau, dar atunci nu ma deranja deloc. Ea o facea din dragoste si cu bucurie. Setransmitea asta. Si-mi citea des din Biblie.La varsta de doi ani, s-a nascut fratele meu, si m-au dus sa maternitate, sa-l vad.- Iti place?- Da- Il iubesti?- Da- Vrei sa-l tii in brate?- Da- Il luam acasa?- Nu!Toata lumea din salon s-a amuzat si mi-au apreciat calitatile. Stie fata ce-o asteapta, e desteapta… si-am avut dreptate!Prima chestie amuzanta facuta cu fratele meu a fost cand m-am urcat in patut. Fusese al meu, ajunsese al lui. Era din lemn,suspendat pe picioare, si cu gratii de lemn. Ne tineam amandoi cu mainile de gratii si am inceput sa sarim in patut. A fostinteresant cand i s-a desprins fundul si-am aterizat pe podea. Cand a venit mama, ne-a gasit razand; ne bucuram de primulzbor… dar ea n-a prea inteles cum sta treaba.La trei ani, au inceput problemele. Oarecum. Am intrat sub un tren, in Nasaud, chiar inainte de plecarea lui. Voiam sa vadcum arata dedesubt. Cand am ajuns sub el, nu mai era deloc interesant, dar nu stiam cum sa ies de acolo; au reusit altii pentru mine.Apoi, o tin minte din nou pe bunica, citindu-mi din Biblie, povestile cu Daniil si groapa cu lei, cu Iona si chitul etc. Lainceput era interesant, dar dupa o perioada, nu mai credeam o iota. Minciuni sfruntate! Adica, Dumnezeu, care e cel mai bun, iubitor, iertator, atotputernic, atotcunoscator, ce facea? Il apucau furiile, se razbuna, distrugea tot, chinuia oamenii etc.Undeva era o mare minciuna! Si asa am devenit atee.Iarna am avut accident de masina. Un nene cu o Dacie alba, in mijlocul Bistritei, pe Teilor. Se grabea sa ajunga la o nuntasi avea viteza. Abia ma desprinsesem de trotuar, mama s-a aplecat dupa frate-meu si m-a scapat pe mine de mana iar eu...m-a lovit masina, am cazut si m-a plimbat cativa metri pe gheata, sprijinita in ceafa. A venit un militian, cineva cu un fel decamion rosu si m-au dus la spital. Se mirau oamenii, se speriau, se adunasera ca la circ... oricum, eu scapasem fara nici ovanataie. Nici macar nu apucasem sa ma sperii. Iar socul altora si galagia lor, cand eu n-aveam nimic, mi se parea completabsurd, asa ca n-am mai avut timp sa ma sperii nici dupa accident.La camin, nu m-a lasat o educatoare, care nici macar nu era de la grupa mea, sa merg la baie. Si acum o vad in fata ochilor,ca atunci. Blonda, cu un coc mare ca un tort pe cap si fata de rusoaica, osatura solida desi nu era grasa... am facut pe mineintr-un final si am ajuns bolnava o perioada din cauza asta.
Am mai facut o traznaie, tot la varsta asta si-mi pare rau ca pe asta nu mi-o amintesc. Mi-a povestit-o mama. O gasisemsuparata la un moment dat si i-am zis sa-si caute alt sot si sa-l lase pe asta, ca n-o s-o faca fericita. Ar fi trebuit sa maasculte, pentru ca a ajuns sa divorteze intr-un final.La patru ani, am facut o excursie la scoala. Mi-a placut, devenisem curioasa. Voiam sa invat, imi placea ordinea de acolo,cum stateau toti in banca, fiecare la locul lor. Si invatau mai mult decat aveam eu cum sa invat la camin(gradinita). Aiastiau sa scrie si sa citeasca, sa numere, sa socoteasca, aveau acces la tot felul de informatii interesante... plus ca inmomentul in care stii sa citesti, ma gandeam eu, poti afla multe si din alte parti, ascunse de ochii oamenilor normali, si aiama interesa mai mult decat orice. Nu stiam exact ce voiam sa aflu, dar simteam ca e ceva foarte important. A trebuit sa-mi bat la cap parintii doi ani ca sa ma lase sa merg la scoala. Mama m-ar fi tinut la camin inca un an, ca eram micuta rau. Dar n-a fost dupa ea, a cedat pana la urma.Dupa ce-am implinit cinci ani, ne-am mutat in alta parte a orasului, intr-un apartament cu mult mai mare. Atunci au inceputmarile probleme. Certuri intre parinti, violente, nervii si certurile interminabile cu frate-meu... bota (batul) a devenit ruptadin rai si, implicit, unica metoda de educatie... eu am ajuns sa fiu batuta pentru amandoi, chiar si cand nu aveam nici ovina. Cica eram mai mare si ar fi trebuit sa am grija de frate-meu, sa-l impiedic sa faca magarii. Iar el se bucura si faceaintentionat tot mai rau. Nu-l pot condamna prea mult, deoarece si mamei ii placea sa glumeasca impreuna cu el si sa manecajeasca intentionat, cand vedeau ca ma supar si nu mai vorbesc. Ma durea si mai rau, dar lor nu le pasa deloc, pentru eiera distractiv. Tata nu tinea partea nici unuia dintre noi. El era agresiv si violent cu toti, fara exceptie.De parca n-ar fi fost suficient, pentru cei de sexul opus devenisem dintr-o data foarte interesanta. Catalin avea doar patruani cand incerca sa-si convinga parintii sa-l lase sa se insoare cu mine. El macar era dragut si indragostit, dar altii nu se purtau deloc cu manusi. Ma exaspera sa vad cat de nesimtiti pot fi masculii, cum nu pot intelege ca nu inseamna NU. Autrecut douazeci si sase de ani de atunci si inca n-am scapat de problema aceasta, cu hartuirea sexuala. Nu-s nici vampa, nici bomba sexy. Sa-si bage mintile-n cap!Tot la varsta de cinci ani, in vara, eram in vacanta la o matusa, in Dealu Stefanitei. Peisajul de munte era superb, mancarea buna, oamenii curati la suflet si satul aproape rupt de restul lumii. Dar nu aveau wc in casa, iar la cel de afara nu aveau bec. Noaptea, dupa ce se inchidea usa wc-ului si se auzeau tot felul de zgomote, imaginatia mi-o lua razna rau de tot si masperiam. Vedeam tot felul de chestii negre care se miscau, demoni, goange, serpi etc. Si ma speriam. Asa ca nu mai intraminauntru. Dar in fiecare noapte, incepuse sa vina un caine negru, ca un lup, cu putin alb pe piept si pe-o labuta. Cum ieseameu afara, aparea si cainele acela. Se uita fix la mine, pana cand plecam inapoi in casa, cand pleca si el.Prima oara mi-era frica sa nu ma muste, apoi mi-era frica pentru ca nu intelegeam de ce tot apare si se uita fix la mine.Cand s-a intors inapoi acasa unchiul i-am povestit. A ras de mine si mi-a cerut sa-l trezesc noaptea urmatoare, ceea ce am sifacut. Cainele venise iar si avea exact acelasi comportament. Unchiul mi-a cerut sa nu ma misc de acolo si-a intrat inapoi incasa; s-a intors cu un lant cu care a legat cainele. Cand am dat sa plec, a vrut si cainele sa plece, dar era cam tarziu pentruel; avea deja lantul in jurul gatului. Dimineata, l-au dus la bunicii mei; eu nu avusem loc acolo. Bunicul avuse 10 copii, iar bunica era partinitoare. N-o iubea pe mama, ii facuse multe probleme in copilarie si tinerete; in concluzie, nici noi nuintram in categoria nepotilor preferati si nu mai aveam loc la ei, de ceilalti. L-au botezat Labus pe cainele meu. Au intrebatin sat, dar nimeni nu stia cainele, nu-l vazusera niciodata. Asa ca a ramas la ei.La sase ani, am avut primul vis mistic. In vis, ma trezisem din somn, in prima camera de langa usa de intrare. Am privit pegeam si am vazut multi oameni imbracati intr-un fel de rochii lungi si albe. Stiam ca sunt ingeri si c-ar fi trebuit sa fiu inmijlocul lor. M-am gandit sa cobor si-n momentul urmator eram afara, pe scara. Am vrut sa ajung in mijlocul lor, si-amajuns imediat in mijlocul strazii. Erau multi de tot, n-as fi putut sa ma misc printre ei, desi ei erau de jur imprejurul meu sise miscau parca in toate directiile. Dar nici unul dintre ei nu privea in sus si nu intelegeam de ce. Am privit eu si am vazutin locul Lunii fata unui om barbos, brunet. Nu era Isus, semana mai degraba cu un preot. Cand m-am trezit, am stiut exactca era un demon. M-am trezit cu sentimentul ca puteam sa-l infrunt, de aceea avusem acel vis, iar ingerii din el erau ceicare ma ajutau pe mine. Nu intelegeam de ce visasem ca aceea era camera mea, parintii o tineau inchisa, sa nu avem accesacolo. Abia cand am ajuns in liceu, aceea a devenit camera mea, deci visul continea cel putin o profetie.Am povestit visul mai multor preoti, ulterior. Unii au tras concluzia ca trebuie sa platim slujbe ca sa-mi treaca, ca-i oratacire sau lucrul diavolului. Doar doi preoti, care aveau har si erau indragiti de oameni (unul dintre ei reusea sa facavindecari si exorcizari), mi-au spus ca e un dar de la Dumnezeu, dar sa am mare grija, pentru ca e foarte periculos pentrumine.Intr-o dupamasa, cand mama era la munca, tata ne-a dus pe mine si pe fratele meu in parcul mare. Ne-a lasat acolo la joacasi a disparut. In apropiere era stadionul si un restaurant, unde el avea obiceiul sa se intalneasca cu „prietenii” si le plateaconsumatia. Doar asa reusea si el sa aiba prieteni, cat timp ei reuseau sa profite de pe urma lui. Ne plictisisem la unmoment dat, dupa vreo 2 ore de joaca. Am stat pe banca, asteptand ca tata sa se intoarca, dar el nu venea. Am inceput dinnou sa ne jucam. Era in parc o scara in forma de semicerc. Incercandu-mi puterile, m-am catarat in maini pe ea, dededesubt. Un baiat m-a calcat pe degete si-am cazut. Am pus mai intai palmele pe pamant, dar am dat si cu capul. Ainceput sa-mi curga sange din nas. O batranica, bunica a doua fete frumoase si civilizate, avea servetele de hartie. Ea s-a
ocupat de mine pana a venit tata. Cand m-a gasit plina de sange, m-a plesnit, a urlat la mine si m-a dus acasa. M-a pus laculcare, indiferent la durerea mea. La 11:30 noaptea, cand a ajuns mama acasa de la munca, caci lucra in schimburi, s-asperiat de mine. Nu mai puteam deschide ochii. Eram toata vanata si umflata la fata. Nasul meu ajunsese sa fie doua gauri perpendiculare pe fata. M-a dus la spital a doua zi, dar era deja prea tarziu. Doctorul Rosca a spus ca ar fi reusit sa facaceva daca m-ar fi adus imediat la spital. Mi-ar fi bagat tuburi in nas ca sa pot respira normal. Nu ma interesa ca nu-lvedeam. Il simteam cand se apropia de fata mea si nu suportam sa ma atinga, ma durea prea rau. Mi-au dat antibiotice, casa mai scada umflatura. Le era mai frica sa nu dau coltul, fiind hemoragia atat de aproape de creier. Cand s-a putut atingede mine, oasele se sudasera deja. Trebuia sa astept pana cand ma opream din crestere ca sa pot face operatie; dar, in timp,s-a dezvoltat normal.Venise si invatatoarea la mine la spital. Cu lectiile, la cererea mamei, sa nu cumva sa scap de ele. Asa ca, atunci cand m-amintors la scoala, nu pierdusem nimic. Doar ca aratam altfel, cu nasul acela mare si albastru in mijlocul fetei. Borcan, asa iispunea mama, chiar si cand am ajuns in liceu. Oricum, pentru baieti asta a fost atractia suprema, se pare. Erau indragostitilulea, majoritatea. Frumosii clasei, Inta Ionel, Baloi Mihai, Silaghi Alin isi pierdeau vremea incercand sa ma convinga saspun ca-l iubesc pe unul dintre ei. Aduceau jucarii si se jucau cu mine. Eu nu mai aveam voie, conform mamei, sa mai am jucarii. Devenise o problema faptul ca iesisem in evidenta, ca ma jucam cu baietii si nu mai faceam parte din turma. Totdrumul de la scoala pana acasa era scris cu creta, Diana + ... = iubire, si alte aiureli de felul asta. Fetele veneau la usa mea,in grupuri, sa ma parasca la parinti, ca s-au indragostit baietii de mine. Nu le dadeam satisfactie baietilor. Nu era deloc vorba despre asta. Dar fetele ma urau, ma invidiau pentru succesul meu, de parca pe mine m-ar fi interesat asta! Una dintre ele, Ionela Rebreanu, din blocul vecin, mi-a spus chiar ca m-ar ucide, pentru ca sunt
altfel
. Altfel decat restul lumii. Cu cine era sa ma joc, cu cine sa vorbesc? Cu cele care-mi aratau pe fata cami-ar fi luat gatul daca ar putea, sau cu cine se purta omeneste cu mine? Nu prea aveam de ales... Faptul ca nu raspundeamla declaratiile de dragoste ale baietilor ii entuziasma si mai mult pe baieti si le infuria pe fete. Ura asta le-a costat pe multe.Din premiante de locul I, au ajuns sa se bucure sa ajunga croitorese. N-au mai avut timp sa-si formeze un viitor frumos.Interesant e ca lor nu le-am purtat pica, decat pe moment, cand ma dureau rautatile lor. Le-am purtat pica parintilor, inspecial mamei, pentru ca nu ma lasau sa am nici un fel de prieten/prietena. Intelegeau ca asta e normal pentru fratele meusi-l incurajau, dar mie imi faceau probleme mari. Ne venise o colega noua de clasa, Luminita. Ma jucam cu ea uneori dupa ore. A fost si a ramas un suflet curat si o admiram pentru asta. Nu s-a lasat atinsa de mizeria celorlalte si se juca cu toata lumea, fara discriminare. Dar mama s-a prins ca-miface placere asta si m-a pedepsit. Mai exact, m-a batut, m-a dezbracat complet in pielea goala si m-a aruncat afara pe usa.Sulea Mihaela, o colega de clasa, locuia chiar in apartamentul de sub noi. Auzea de fiecare data cand ma bateau parintii, si povestea la toata lumea, sa se bucure si ei. N-a scapat ocazia nici atunci, iar mama stia asta. A iesit afara sa ma vada in pielea goala. Apoi a povestit la toata scoala. Cand m-a adus mama inapoi in casa, era deja prea tarziu. Dar mama eramandra de fapta ei. Mi-a aratat ea mie! Si in ziua de azi se crede cea mai sfanta, cea mai corecta, numai ea are dreptate,nimeni nu-i in stare nici macar sa gandeasca, daca nu ajunge la aceleasi fixuri ca ale ei...Ma gandisem sa fug de acasa. Stiam cum sa ajung la bunici. As fi mers clandestin cu trenul sau as fi facut autostopul. Nu-mi era frica. Dar i-ar fi anuntat pe parinti, sau ar mai fi mers ei pe acolo, si atunci s-ar fi razbunat si mai rau pe mine. Deciasta nu era o solutie. Mai auzisem, eu te-am facut, eu te omor; cine sa-i mai educe? Puteam sa fug, sa cer niste haine pestrada, sau de la vecini, sa ma ascund de mama si sa cresc pe strada. Dar stiam deja cum ma priveau barbatii; au avut grijasa ma informeze destui adulti ca sunt frumoasa si ce mi-ar fi facut... unii erau chiar dintre prietenii lui tata; as fi ajunsviolata, maltratata daca opuneam rezistenta etc. Mi-as fi distrus complet viitorul si nu voiam nici de-a dracu’ sa le dausatisfactie. Asa ca am ramas din pur egoism. Sa invat si sa scap de acolo. Nu aveam de ales decat dintre a-mi demonstra casunt mai puternica decat ei si sa-i inving pe toti, sau sa-i las sa-mi nenoroceasca si restul de viata. Iar ei n-aveau dreptul sacastige!Aparuse la un moment dat o tanti, de la clubul sportiv Gloria. Cauta noi talente pentru tenis. M-a stresat de vreo cateva orisa merg la ei. Nu voiam! Io ma gandeam sa vindec oameni, asta era mai important decat sa alerg de nebuna si sa lovesc ominge mica...La opt ani, la sfarsitul clasei a doua, m-a obligat mama sa citesc Copiii capitanului Grant, de Jules Verne. Nu mi-a placut,ma disperau descrierile. Nu m-am schimbat tare mult de atunci. Nici acum nu inghit descrierile si poeziile. Daca ai ceva despus, spune direct! Ce te tot invartesti pe langa subiect? Nu neg, or fi bune si descrierile din cand in cand, dar alea erauinfioratoare! Citeai pagini intregi ca sa se miste un personaj! Dar dupa asta nu am mai reusit sa citesc povesti. Erau preasimple, prea usor de dedus ce urma in continuare... si am inceput sa citesc din nou romane. M-am prins ca era mult maiusor sa scap in lumea lor. Imi imaginam scenele, actiunea, era ca si cum as fi privit in viata altora. Ma interesa in modspecial cum si de ce gandesc oamenii intr-un fel sau altul. Voiam sa pricep de ce fac magariile pe care le fac, ce-i manadintr-o parte in alta si cum sa-i convingi sa faca ce vrei tu, fara sa-si dea seama. Nu ma interesa sa-i manipulez ca sa profitde ei, doar sa gasesc o metoda pasnica de-a ma apara si de-a obtine ce am nevoie ca sa traiesc linistita. Incepusem cu cartilelui Jules Verne, apoi cele de capa si spada, apoi cele cu indieni (in special ale lui Karl May), politiste, de dragoste - dar de
Search History:
Result 00 of 00
00 results for result for
p.
lumini si umbre - introducere in Veritas Reiki
Invaluiti in intuneric
Partea 1
Lumini si umbre
Gandindu-ma la ultimele luni, la viteza cu care s-a derulat totul, la cei care si-au pus sperantele si admiratia in mine, sustinand ca sunt trezita, copil indigo si… (More)
Partea 1
Lumini si umbre
Gandindu-ma la ultimele luni, la viteza cu care s-a derulat totul, la cei care si-au pus sperantele si admiratia in mine, sustinand ca sunt trezita, copil indigo si… (More)
15.4K
Reads
517
Readcasts
164
Embed Views
Recommended
More From This User
Notes
Load more
