1
Modulul
Istoria limbii rom
â
ne
se introduce
î
n planul de studiu pentru studen
ţ
iiFacult
ăţ
ii de Filologie la anul II. El se constituie din dou
ă
p
ă
r
ţ
i:
Istoria limbii rom
â
ne
,care studiaz
ă
istoria form
ă
rii dialectului dacorom
â
n,
î
ncep
î
nd cu c
ă
dereaSarmisegetuzei,
î
n anul 102,
ş
i p
î
n
ă
î
n secolul al XV-lea. Partea I const
ă
din 3capitole mari: Fonetica, Lexicologia
ş
i Gramatica. La capitolul Fonetica secerceteaz
ă
cazurile de apari
ţ
ie a fiec
ă
rui fonem vocalic
ş
i consonantic. CapitolulLexicologia studiaz
ă
fondul latin principal, elementul geto-dacic
ş
i
î
mprumuturileslavone, turanice, maghiare
ş
i s
ăş
e
ş
ti. La capitolul Gramatica se studiaz
ă
evolu
ţ
iatuturor p
ă
r
ţ
ilor de vorbire.Partea a II-a a modulului, care se nume
ş
te
Istoria limbii rom
â
ne literare
,stidiaz
ă
evolu
ţ
ia limbii odat
ă
cu apari
ţ
ia primelor texte scrise
î
n limba rom
â
n
ă
ş
ip
î
n
ă
la etapa contemporan
ă
, cuprinz
î
nd
ş
i ea c
î
teva capitole mai importante:Unele prerciz
ă
ri terminologie, Probleme cu care se confrunt
ă
disciplina de studii,Probleme ale dezvolt
ă
rii limbii rom
â
ne
î
n secolele XVII-XVIII,
î
nte anii 1780-1840,
î
nPrincipatele rom
â
ne
ş
ti,
î
n perioada modern
ă
.Pentru studierea modulului se rezerveaz
ă
45 de ore prelegeri
ş
i 30 de orepractice. Cursul se
î
ncheie cu un examen.
Partea I.
ISTORIA LIMBII ROM
Â
NEPRELIMINARIII. Obiectul Istoriei limbii rom
â
ne
Istoria limbii rom
â
ne
sau
Gramatica istoric
ă
, cum era numit
ă
alt
ă
dat
ă
aceast
ă
disciplin
ă
filologiec
ă
universitar
ă
, este unul din compartimentele principale ale istoriei limbii literare
ş
i are caobiect de cercetare procesul constituirii
ş
i evolu
ţ
ia sistemului limbii, a normelor lingvistice ca form
ă
a progresului general al limbii na
ţ
ionale.Altfel spus,
Istoria
limbii
rom
â
ne
studiaz
ă
felul
î
n care o variant
ă
a limbi, atestat
ă
î
n scrissau
î
n mod verbal, trec
î
nd ptrin difetrite ipostaze
ş
i fiind supus
ă
legit
ăţ
ilor fonetice de evolu
ţ
ie, s-aimpus, s-a dezvoltat
ş
i s-a consolidat ca norm
ă
unic
ă
î
n diferite epoci istorice, devenind expresiaunitar
ă
ş
i superioar
ă
a limbii na
ţ
ionale.Studierea limbii din punct de vedere istoric este legat
ă
de alte discipline umanitare, cu caretangenteaz
ă
. Ea este,
î
n primul r
î
nd, o disciplin
ă
lingvistic
ă
ş
i,
î
n consecin
ţă
, se bazeaz
ă
peprincipiile teoretice ale
ş
tiin
ţ
ei despre limb
ă
.
Î
n al doilea r
î
nd, ea
ţ
ine seama de istoria
ş
i filozofianeamului. Bun
ă
oar
ă
, cei care au
î
ncercat s
ă
dovedeasc
ă
cum c
ă
dacii, care au dat na
ş
tere poporuluirom
â
n, locuiau doar p
î
n
ă
la Dun
ă
re
ş
i
î
n regiunea Carpa
ţ
ilor, au primit o ripost
ă
crunt
ă
din parteaistoriei.
Î
n anul 1912, l
î
ng
ă
satul Ezerovo de l
î
ng
ă
ora
ş
ul bulgar Plovdiv, a fost g
ă
sit,
î
ntr-unmorm
î
nt, al
ă
turi de osemintele r
ă
posatului, ale so
ţ
iei sale – un inel, care, din 19 variante posibile,avea urm
ă
torul con
ţ
inut, cel mai verosimil: „O Rolistene, eu, a ta t
î
n
ă
r
ă
so
ţ
ie, a ta aleas
ă
, moral
ă
turi de tine, iubitul meu pe veci”. Acest con
ţ
inut a fost pus de istoricieni
î
n leg
ă
tur
ă
cu cele
2
povestite de istoricul antic Herodot, care ne relateaz
ă
despre obiceiurile
î
nt
î
lnite doar la daci.
Ş
ianume: dacii boga
ţ
i aveau mai multe so
ţ
ii
ş
i, dac
ă
se
î
nt
î
mpl
ă
s
ă
moar
ă
capul familiei,
î
ntre so
ţ
iileacestuia se isca o mare ceart
ă
– care dintre ele a fost, pentru r
ă
posat, cea mai iubit
ă
?
Ş
i cea asuprac
ă
reia a c
ă
zut alegerea, fiind prosl
ă
vit
ă
de rude, era
î
njunghiat
ă
chiar pe morm
î
nt
ş
i
î
nmorm
î
ntat
ă
î
mpreun
ă
cu so
ţ
ul. Acest fapt istoric ne dovede
ş
te c
ă
str
ă
mo
ş
ii no
ş
tri
ş
i-au extins teritoriile
ş
i dup
ă
Dun
ă
re.Un alt moment la elucidarea c
ă
ruia vin argumentele istorice. Unii cercet
ă
tori au
î
ncercat s
ă
dovedeasc
ă
c
ă
limba rom
â
n
ă
s-a format doar pe baza latinei vorbite de c
ă
tre colonizatorii romani
ş
ic
ă
elementul autohton a fost nul, deoarece, cic
ă
, romanii i-au nimicit pe to
ţ
i b
ă
rba
ţ
ii daci.
Î
ntr-adev
ă
r, unele cronici ale timpului scriau: „Dacia, duiterno bello Decibali, viris fuerat exhausta”
1
.
Desigur, brutalitatea conflictelor dintre daci
ş
i romani, setea de libertate a autohtonilor,sentimentul c
ă
o moarte onorabil
ă
e mai preferabil
ă
dec
î
t robia
ş
i
î
njosirea i-au f
ă
cut pe mul
ţ
i vitejis
ă
-
ş
i g
ă
seasc
ă
sf
î
r
ş
itul pe c
î
mpul de b
ă
taie sau s
ă
-
ş
i pun
ă
cap
ă
t zilelor, urm
î
nd exemplulne
î
nfricatului lor rege Decebal. Cu toate acestea, cea mai mare parte a popula
ţ
iei dacice asupravie
ţ
uit dezastrului, supun
î
ndu-se cuceritorilor
ş
i accept
î
nd noua realitate.
Î
n afar
ă
de aceasta,documentele istorice ne informeaz
ă
c
ă
pe teritoriile ocupate de romani se formau unit
ăţ
i militarealc
ă
tuite din autohtoni daci. Numai provincia carpatic
ă
num
ă
ra cel pu
ţ
in 12 auxilia (unit
ăţ
i militareauxiliare), ocup
î
nd locul al doilea (dup
ă
Syria), ceea ce demonstreaz
ă
c
ă
î
n Dacia exista un marepoten
ţ
ial uman autohton, acest fapt infirm
î
nd ideea extermin
ă
rii dacilor de c
ă
tre romani.De aici mai tragem concluzia c
ă
la baza form
ă
rii limbii rom
â
ne a stat nu exclusiv limbavorbit
ă
de coloni
ş
tii romani, ci c
ă
limba rom
â
n
ă
mai poart
ă
coloritul dacic
ş
i filosofia str
ă
mo
ş
ilorno
ş
tri.Adep
ţ
ii existen
ţ
ei a dou
ă
limbi
î
n arealul daco-romanic (rom
â
n
ă
ş
i moldoveneasc
ă
)
î
ncearc
ă
s
ă
ne conving
ă
c
ă
Imperiul Roman
ş
i-a extins grani
ţ
ele doar
î
ntre Dun
ă
re
ş
i Prut, iar parteabasarabean
ă
nu s-a aflat sub influen
ţ
a Romei,
ş
i deci limba „moldoveneasc
ă
” s-a format dintr-unamestec al limbilor popoarelor barbare. Cercet
ă
rile arheologice
î
ns
ă
v
ă
desc despre existen
ţ
a
î
nsecolele II-IV d. Hr. a circa dou
ă
mii de urme ale a
ş
ez
ă
rilor omene
ş
ti. Chiar
ş
i
î
n cele mai mici
ş
imai
î
ndep
ă
rtate din acestea au fost g
ă
site vase, monede, alte lucruri din lut
ş
i aram
ă
confec
ţ
ionate
î
nstil roman. Pe teritoriul Republicii Moldova numai, au fost g
ă
site peste o mie de monede romane,fapt care ne vorbe
ş
te despre o ad
î
nc
ă
influen
ţă
a romanilor asupra spa
ţ
iului nistreano-carpantin.
Î
n sf
î
r
ş
it, studierea limbii din punct de vedere diacronic mai este str
î
ns legat
ă
de istorialiteraturii, deoarece marii scriitori au avut
ş
i au un rol important
î
n ac
ţ
iunea de cultivare
ş
i de
1
Î
n
î
ndelungatul r
ă
zboi al lui Decebal, Dacia a fost sec
ă
tuit
ă
de b
ă
rba
ţ
i.
3
î
mbog
ăţ
ire a expresiei culte, dar mai cu seam
ă
î
n aceea de a fi contribuit la progresul expresiv,estetic al limbii.
2. Deficien
ţ
ele de studiere a limbii rom
â
ne din punct de vedere istoric
Studierea limbii, mai ales a rom
â
nei, se love
ş
te,
î
n plan istoric, de o serie de dificult
ăţ
i.Dintre toate graiurile romanice, limba rom
â
n
ă
are,
î
ntr-adev
ă
r, trecutul cel mai pu
ţ
in cunoscut
ş
i celmai pu
ţ
in studiat. Epoca cea mai important
ă
a istoriei sale, care cuprinde evul mediu, nu poate fireconstituit
ă
dup
ă
izvoare directe, deoarece, dup
ă
cum se
ş
tie, nu g
ă
sim nici un document scris
î
nlimba rom
â
n
ă
î
nainte de secolul al XVI-lea. Dac
ă
ne-au fost p
ă
strate c
î
teva forme vechi rom
â
ne
ş
tila cronicarii bizantini
ş
i
î
n documentele slave, latine, ele s
î
nt prea pu
ţ
ine
ş
i c
î
t se poate deinsuficiente, ca s
ă
ne putem face o
î
nchipuire mai precis
ă
despre starea
î
n care se afla limba rom
â
n
ă
î
nainte de secolul al XVI-lea. Filologul, cercet
ă
torul limbii se afl
ă
, astfel,
î
n fa
ţ
a unui gol de maimulte secole
ş
i, lipsit fiind de informa
ţ
ii directe, el trebuie s
ă
se mul
ţ
umeasc
ă
cu simplepresupuneri.Dificult
ăţ
ile nu dispar nici chiar atunci c
î
nd ajungem la secolul al XVI-lea
ş
i vrem s
ă
schi
ţă
m istoria limbii rom
â
ne, pornind de la aceast
ă
epoc
ă
ş
i p
î
n
ă
î
n zilele noastre. C
ă
ci influen
ţ
asintaxei limbii din care au fost traduse textele religioase prezint
ă
un interes mediocru pentrucercet
ă
tor.Documentele publice
ş
i private, care s
î
nt cele mai importante pentru cunoa
ş
terea trecutuluiunei limbi, n-au fost publicate dec
î
t
î
ntr-un num
ă
r foarte restr
î
ns. Chiar
ş
i cele care au fost scoasedin praful bibliotecilor n-au fost
î
nc
ă
studiate din toate punctele de vedere, ceea ce explic
ă
insuficien
ţ
a cuno
ş
tin
ţ
elor noastre actuale privind limba rom
â
n
ă
veche.
3. Primele
î
ncerc
ă
ri de studiere a istoriei limbii rom
â
ne
Printre primii care relateaz
ă
despre originea latin
ă
a limbii rom
â
ne au fost cronicarii GrigoreUreche
ş
i Miron Costin.
Î
n lucrarea de c
ă
p
ă
t
î
i
Descriptio Moldovaie
,
Dimitrie Cantemir men
ţ
ioneaz
ă
c
ă
limbarom
â
n
ă
con
ţ
ine o serie de elemente de origine dacic
ă
.Fondatorii
Ş
colii ardelene, transilv
ă
nenii Samuil Micu, Gheorghe
Ş
incai
ş
i Petru Mayorsubliniaz
ă
,
î
n lucr
ă
rile lor, c
ă
limba rom
â
n
ă
nu este doar o limb
ă
derivat
ă
din latin
ă
, ci
ş
i c
ă
ea ap
ă
strat cu fidelitate vechiul s
ă
u fond latin; graiurile str
ă
ine, cu care a venit
î
n contact, nu i-au alterat
î
ntru nimic structura intern
ă
. Iar dac
ă
ş
i se g
ă
sesc
î
n ea c
î
teva cuvinte slave, grece
ş
ti etc., acesteas
î
nt
î
ntr-un num
ă
r mic
ş
i ar putea, la rigoare, s
ă
fie eliminate
ş
i
î
nlocuite cu altele, de origine latin
ă
.
Search History:
Result 00 of 00
00 results for result for
p.
Recommended
More From This User
Notes
Load more
