Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
54Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Psihopedagogia Deficientilor Mintali

Psihopedagogia Deficientilor Mintali

Ratings: (0)|Views: 1,216 |Likes:
Published by sparkyyi

More info:

Published by: sparkyyi on Mar 11, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/22/2013

pdf

text

original

 
UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCAFACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEISECŢIA PSIHOLOGIE
ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ
PSIHOPEDAGOGIADEFICIENŢILOR MINTALI
CURS- SEMESTRUL I -
2005-2006
 
CAPITOLUL IDEFINIREA ŞI CARACTERIZAREA GENERALĂ A DEFICIENŢEI MINTALE1.1. Conceptul de deficienţă mintală; teorii privind natura deficienţei mintale
În societatea contemporană preocuparea pentru individul deficient mintal se regăseşte în domenii foartevariate şi este analizată din perspective tot mai diverse. Medicul pediatru, psihologul, lucrătorii din domeniulasistenţei sociale, cadrele didactice din învăţământul de masă şi din cel special, numeroşi părinţi şi organizatoridin învăţământ şi sănătate, politologi se găsesc în mod frecvent puşi în faţa deficientului mintal, trebuind sărezolve, fiecare din punctul lor de vedere, probleme uneori complexe şi dificile.Rezolvarea problemelor de şcolarizare, de pregătire profesională, de asistenţă medicală şi socialăgenerate de deficienţa mintală presupune colaborarea dintre medici, psihologi, psihopedagogi speciali, jurişti şiasistenţi sociali, care pentru finalizarea acţiunilor practice au nevoie de o definire unitară a deficienţei mintale,care să servească drept fundament teoretic în organizarea şi derularea activităţilor de recuperare a deficientuluimintal.Întrucât deficienţa mintadesemneao realitate complexă, un fenomen bio-psiho-social foarteeterogen determinat de varietatea cauzelor, de gradul diferit de manifestare şi de tulburările asociate, termenul dedeficienţă mintală nu se referă la o entitate, la un tablou clinic unitar şi deci nu îi corespunde o unitate de ordinstructural-funcţională, biologic sau psihologic. Din aceste considerente este dificil de oferit un profil general aldeficientului mintal.Termenul de deficienţă mintală este doar o noţiune care include variate forme şi tipuri care au comuninsuficienţa mintală şi care confirmă ideea unităţii în diversitate şi în acest domeniu (R. Zazzo, 1973; M.S.Pevzner, 1975; M. Roşca, 1967).R. Zazzo (1973) afirmă că, singura modalitate de elaborare a unei definiţii sintetice şi cuprinzătoare adeficienţei mintale, este posibilă prin coordonarea punctelor de vedere, a planurilor diferite de abordare aacesteia. Deci, în definirea şi clasificarea deficienţelor mintale trebuie să se ia în considerare aspectele medicale, psihologice, pedagogice şi sociale ale acestui fenomen complex.H.Z. Zamski (1975) arată că, absolutizarea sau exagerarea unuia dintre aspectele de care trebuie să seţină seama în definirea şi clasificarea deficienţelor mintale, în detrimentul celorlalte poate genera confuzii şierori în abordarea teoretică şi în practica recuperării deficientului mintal. Deci, în definirea şi conturareatabloului deficienţei mintale trebuiesc luate în considerare, în principal,
aspectele de natură biologică,psihologică şi socială
.a).
Aspectele biologice ale deficienţei mintale
Aspectele biologice vizează originea predominant biologică a deficienţei mintale şi se referă la cauzeleşi factorii biologici determinanţi ai deficienţei mintale. Astfel, din variatele tulburări mintale, relativ constante şiireversibile, în sfera deficienţei mintale, pot fi cuprinse doar acelea care se datoresc unor dereglări funcţionalesau organice ale sistemului nervos central, declanşate până la vârsta de 3-4 ani. Cu toate acestea, deficienţamintală nu poate fi considerată o boală şi nu poate fi redusă doar la leziunile sau microleziunile cerebrale,aceasta întrucât deficientul mintal poate să fie un bolnav, precum şi un individ sănătos poate fi un deficientmintal. De asemenea, trebuie să menţionăm că, deşi majoritatea deficienţilor mintali prezintă leziuni mai multsau mai puţin vizibile ale sistemului nervos central, totuşi nu putem conchide că toţi indivizii care prezintăasemenea leziuni prezintă deficienţă mintală. în consecinţă aspectul biologic al deficienţei mintale este demn deluat în considerare, dar nu este suficient pentru a o defini în mod complet.Diagnosticul diferenţial, deci delimitarea deficienţei mintale de alte stări patologice caracterizate în parte prin tulburări ale funcţionalităţii intelectuale, presupune luarea în considerare a momentului ontogenetic alapariţiei şi manifestării deficitului intelectual, deci a vârstei la care apare deficitul (S.A. Diacikov, 1965).Consensul asupra precocităţii influenţelor nocive este unanim în privinţa acelor factori care acţioneazănociv asupra sistemului nervos central în perioada prenatală sau perinatală. în schimb, stabilirea exactă acaracterului timpuriu al influenţelor factorilor postnatali impune luarea în considerare a stadiului psihogenetic încare aceştia acţionează.Criteriul "caracterului timpuriu" relevă faptul că, în cazul deficienţei mintale, spre deosebire de alte stări patologice care se caracterizează prin deficit intelectual cum ar fi demenţa sau degenerescenţa generală progresivă, asistăm la o tulburare a dezvoltării normale chiar de la începutul structurării personalităţii. Astfel,influenţele nocive, factorii patognomonici, leziunile cerebrale care apar în perioada dezvoltării postnatale asistemului nervos, până la circa 3-4 ani, determină, de regulă, tulburarea globală în special a inteligenţei şi în
2
 
general a personalităţii, generând în mod frecvent deficienţă mintală. Pe când, tulburările intelectuale apărute lao vârstă mai târzie prezintă multiple diferenţe esenţiale faţă de deficienţa mintală tipică.Leziunile nervoase care apar după încheierea dezvoltării structurale a sistemului nervos determină ostructură a deficitului de dezvoltare diferită de cea caracteristică deficientului mintal, întrucât duce la un deficitmintal parţial, la o tulburare a sferei emoţionale, la incapacitate de concentrare, sau la alte tulburări, care nu sunttipice pentru deficienţa mintală.Influenţele nocive care acţionează la vârstele mai mari, se repercutează mai ales asupra unor capacităţi particulare şi numai doar indirect asupra bazei inteligenţei globale. Deci, deşi simptomatologia defectelor  parţiale sau multiple ale inteligenţei poate fi similară cu cea a deficienţei mintale, totuşi ele trebuiesc clar delimitate.Admiterea, alături de cauzele de ordin biologic ale deficienţei mintale, şi pe cele de natusocioculturală sau socioafective nu diminuează valoarea metodologică a criteriului biologic care se referă lanatura biologică a deficienţei mintale, deoarece se presupune, pe de o parte, o mediere fiziologică a influenţelor externe asupra inteligenţei ¾ deşi nu este complet elucidat mecanismul de acţiune a factorilor externi ¾, iar pede altă parte, se cunoaşte că primii ani de viaţă constituie o perioadă critică a psihogenezei, în care receptivitateafaţă de influenţele nocive ale factorilor socioculturali şi socioafectivi se pare că este maximă (H.F. Harlow şi M.Harlow, 1970).Deşi H. Werner şi A.A. Strauss (1934) atrag atenţia asupra etiologiei diferite a deficienţilor mintali,diferenţiind deficienţa mintală "endogenă" de cea "exogenă", până în 1960 doar în puţine cercetări se studiazăspecificul deficienţei mintale în raport cu criteriul etiologic.Pe baza unor cercetări, M. Chiva (1973) afirmă că, pornind de la acelaşi deficit intelectual, deficienţiimintali "normali" (debilitate endogenă = debilitate mintală înnăscută) deveniţi adulţi, se adaptează mai binedecât deficienţii mintali "patologici" (debilitate mintală exogenă = debilitate mintală dobândită) la aceleaşicerinţe sociale. în acest sens, M. Chiva susţine că este mai bine să vorbim despre "tablourile" deficienţelor mintale, decât despre un tablou unic al deficienţei mintale, deoarece ea poate fi "normală" (determinată de unmecanism genetic normal) sau "patologică" (atunci când factorii determinanţi nu pot fi asimilaţi unui mecanismgenetic normal).Cercetările comparative (A.A. Strauss, M. Chiva, M.C. Hurtig, H. Santucci) relevă faptul că în timp cedeficienţii mintali endogeni se prezintă aproape normali pe plan motor şi psihomotor, cei exogeni, datorită unor leziuni cerebrale, prezintă accentuate insuficienţe motorii şi psihomotorii, precum şi de structurare spaţio-temporală, de organizare perceptivă, de ritm etc. (R. Zazzo, 1973). Iar la probele de aptitudini intelectuale,deficienţii mintali endogeni (normali, subculturali, familiali) prezintă un randament mai ridicat faţă de cel aldeficienţilor mintali exogeni (patologici cu leziuni cerebrale). b).
Aspectele psihologice ale deficienţei mintale
Aspectele psihologice sunt de multe ori limitate ¾ în mod nejustificat ¾ la cele psihometrice, bazate petestarea inteligenţei, neglijând faptul că, criteriul psihologic trebuie să aibă în vedere specificităţile diferitelor tipuri de deficienţă mintală în raport de etiologie, pe când criteriul psihometric se rezumă doar la "măsurarea"nivelului mintal al acestora.Caracterizarea deficienţei mintale din punct de vedere psihologic presupune detectarea trăsăturilor  psihologice specifice deficienţei mintale.în ceea ce priveşte diferenţele cantitative şi calitative dintre deficienţii mintali şi normalii de aceeaşiE.C. sau E.M. există o mare diversitate de probleme şi de păreri.Astfel, unii autori (B. Inhelder, 1969 şi R. Zazzo, 1973) pledeapentru necesitatea definiriicomparative a deficienţei mintale în raport cu modelul psihogenetic normal, iar alţi autori susţin caracterul inutilşi artificial al cercetărilor comparative întrucât consideră că starea de anormalitate nu este specifică numaideficienţei mintale.Alţi autori absolutizează valoarea testelor de inteligenţă care servesc la măsurarea acesteia, considerândcă toate testele de performanţă măsoară mai mult sau mai puţin valid una şi aceeaşi inteligenţă, ignorânddiversitatea de formă a inteligenţei care poate fi globală, generală, specifică, verbală, practică, socială etc.Tot ca o confuzie elementară poate fi socotită şi credinţa că una şi aceeaşi cifră a E.M. sau Q.I. ar exprima ¾ indiferent de vârsta subiectului sau de testul de inteligenţă aplicat ¾ unul şi acelaşi grad şi tip deadaptare mintală.De asemenea, trebuie să menţionăm şi faptul că cei care par a fi deficienţi mintali din punct de vedere psihometric, nu întotdeauna se dovedesc a fi ca atare din punct de vedere clinic şi psihologic. Deci, reperul psihometric, deşi necesar, totuşi, el singur nu este suficient pentru definirea certă a deficienţei mintale.Desigur, nivelul intelectual sub normă, diagnosticabil cu ajutorul testelor de inteligenţă, constituie o
3

Activity (54)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
ucuman liked this
Anné Marie H liked this
carla_muntean liked this
Radu Mircea Hana liked this
Radu Mircea Hana liked this
Popa Sorin liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->