Ne vorbeste Pr. Arsenie Papacioc - vol. 2
CONVORBIRI CU PARINTIISFINTEI MÂNASTIRII SIHASTRIAP.A.: - ...vreme. Sunt copii nebotezati.- Asa este!P.A.: - Nu sunt la bine, pentru nebotez; dar nici la rau, pentru nevinovatie.- Da, asa-i!P.A.: - Aici sunt socotelile lui Dumnezeu, noi nu ne amestecam. Dar noi ne facemdatoria; pentru ca Liturghia cuprinde în sine creatia lui Dumnezeu, vesnicia, toate. Preotiisunt rugati sa dea mare atentie la Proscomidie. Pe care i-a luat apa, pe care s-au sfârsitsub darâmaturi, pe care au murit de moarte naprasnica, pe toti sa-i pomeneasca. Avemrugaciunea Sfântului Vasile cel Mare care se citeste atunci. Eu, când fac parastase, cândfac ectenia la cei morti, citesc si rugaciunea asta în Sfântul Altar. Mortii înainte de toate.Si lumea se foloseste. Îmi fac datoria, dar cu simtul acesta ca le place si oamenilor.- Ei simt duhul omului, simt duhul preotului.P.A.: - Pentru ca gasesc uneori pe pomelnice si prunci nebotezati. Nu-i putem pomeni, cunumele puse acolo. Le-au pus ei nume, dar nu-s botezati. Si ma doare inima când seîntâmpla asa! Trebuie sa luptam împotriva avorturilor.- Ei, ce ziceti de avorturi, de cât de tare s-au înmultit azi?P.A.: - Aceasta este marea decadere a momentului istoric pe care îl traim.- Teribila! Cred ca e cea mai mare drama a românilor...P.A.: - Sa ne lasam în voia lui Dumnezeu, sa ne facem sincer datoria acolo unde suntem,în calitatea pe care o avem. Si mai departe lucreaza Dumnezeu. Cum spune la SfântulSiluan: plângea odata un calugar, foarte tare plângea. Plângea sincer, nu teatral. Si a venitMântuitorul la el si l-a întrebat: „De ce plângi asa?” Zice: „Plâng, pentru ca noi, calugarii,mai avem o sansa de mântuire; dar ce face poporul, neamul omenesc?” Adica, îl durea deneamul omenesc, precum va spuneam la Parintele Cleopa. Noua ne sta foarte bine, amsavârsit un act de iubire totala, de lepadare totala de lume, si ne-am eliberat, fara sa netemem de ce se va întâmpla: ne poarta Dumnezeu de grija. Iar Hristos îi zice: „De ce plângi? Aia este treaba Mea. Este treaba Mea ce se întâmpla cu cei din lume; de ce plângitu pentru ei?” Si atunci I-a spus un lucru -pentru care nu vreau sa va smintesc ca vi-lspun- pe care l-am gasit în traducerea franceza a scrierii Sfântului Siluan. ZiceMântuitorul: „Unul, chiar daca o data s-a rugat într-o zi, nu sunt neatent cu el!” Da!Categoric! Si numai un „Doamne, miluieste!” este primit sus. Iar dupa aceea, prinanalogie, am înteles pozitia Maicii Domnului în marele rol al mântuirii neamuluiomenesc. Spune: „Daca eu sunt atenta si cu pagânii care se roaga, dar cu crestinii, cumvoi fi eu oare?”- Ati întrebat de Parintele Petroniu: ati fost cumva în Athos, la el, acolo?P.A.: - Am fost, am fost. Parinte Ioanichie, Parintele Petroniu mi-e nas de calugarie. Amevlavie la el. Chiar în noaptea când m-a calugarit -la Antim, în ‘48- el a tras la sortinumele de Arsenie. Nici pe mine, nici pe staret (Parintele Benedict Ghius) nu ne-a lasatsa tragem; el a tras din caciula. Eu, fiind în biserica, în mantie, m-am dus la strana sa vad
când cade Sfântul Arsenie: si l-am gasit pe 8 mai, o data cu Sfântul Apostol IoanEvanghelistul. Dar ziua în care am fost calugarit era 26 septembrie: tot Sfântul IoanEvanghelistul! Când am vazut, m-am cam speriat...- Apostolul dragostei!P.A.: - Exact la un an, tot de Sfântul Ioan Evanghelistul, m-au facut preot. Si-am zis: „maurmareste Apostolul iubirii!...” Preot m-au facut la o mânastire de maici, lânga Botosani,la Gafton (pentru ca acolo era slujba arhiereasca). Iar diacon la Calamfidesti, lângaRadauti. Am fost hirotonit de Înaltul Mitropolit Sebastian, de la Iasi.Parintele Ioanichie: - El m-a facut pe mine diacon, în ‘53.P.A.: - Ma simt vinovat ca nu l-am prea pomenit. De multe ori îl uit; exact ca laspovedanie: uiti esentialul. Saracul: am avut multa discutie si cu el. A avut mare evlaviela mine, mai ales ca el tinea mult la Mânastirea Slatina, unde eu eram atunci egumen.Erau multi tineri atunci, acolo. Erau cam 120 de insi; parinte, nu era mânastire, era oacademie!... Parintele Dosoftei, Înaltul Antonie, Parintele Gherontie, Parintele Emilian,mare duhovnic... Nu oamenii cu titluri din acestea academice, nu astia sunt oamenii luiDumnezeu: tot traitorii ramân, oamenii care îsi pun probleme mari, parintilor...- Cum vi s-a parut Mânastirea Slatina din acei ani?P.A.: - Parinte draga, am avut acolo -eu eram egumen- atâta armonie si atâta dragoste...Întâlnesc acum preoti care pe vremea aceea erau frati; la mare evlavie ma au, saracii.- Parintele Petroniu spunea ca avea un cor grozav acolo.P.A.: - Parinte, am îndraznit sa spun ca Petroniu al nostru e cel mai mare cântaret dinRomânia. Studiase si teologia, si matematicile. Muzica bisericeasca a învatat-o ca teolog.Iar acum de curând, când am fost în Sfântul Munte, l-am auzit cântând ca alta data. Erauniste parinti care cântau la strana, el stând în urma, de am crezut ca e însusi ParintelePetroniu, pe mai multe voci; asa de exact îl imitau. Este un mare si sincer traitor.Când am fost calugarit -nu eu mi-am ales nasul -, în noaptea aceea, când eram în mantie,la Antim, a plâns, domnule, toata noaptea. A luat lucrurile în serios.Am sculptat niste cruci -mai facusem niste sculpturi- caci ma gândeam: „Sa-mi faca altulcrucea de calugarie?” Si au vazut crucile, unul, altul, si spuneau: „Asta-i lucrunemaipomenit, lucru de arta!” Si atunci am facut o cruce de calugarie exact ca a mea siParintelui Petroniu, doar ca la Parinte în medalion Maica Domnului si Sfântul IoanEvanghelistul stau în picioare lânga Crucea Domnului. Eu, atunci, eram în serviciulInstitutului Biblic, si ma ocupam de sculptura si de grafica (vezi desenele de peEvanghelie). Dar nu i-am dat crucea finisata, ci i-am dat-o cu tot cu lemnul de postament.Si atunci, el, saracu’, biruit de gestul meu, a vrut sa ma învete pe note cântarile. Eu, însa,daca nu eram nascut pentru asa ceva, n-a reusit.Par. Ioanichie: - Eu am venit -eram la Sihastria, poate stiti- în iulie, în ‘49, sa-mi caut loc.Eu n-am stiut ce urma sa se întâmple. Zic:„Vin în toamna”, iar când am venit eu la 4noiembrie, chiar de ziua Sfântului Ioanichie, erati deja plecati la Slatina. Iar aici am gasit pe Parintele Ioil. Am plâns mult dupa Parintele Cleopa, caci cu el vorbisem: „mai, baiete,vino, asa, ia actele cutare, si vin’ la mânastire; te primesc aici, na!” Si când am venit, erati plecati toti dincolo. Numai o leaca a lipsit de nu m-am dus si eu la Slatina. Dar a vrutDumnezeu, ca mi-a fost mila de Parintele Ioil: „Mai, tatucuta, ramâi aici, mai, ca n-arecin’ sa scrie o hârtie, mai!...”P.A.: -Parinte Ioanichie, eu eram la Institutul Biblic când s-a facut chestia asta, în 49’. SiParintele Cleopa a spus asa: „Patriarhul vrea sa trimita din Sihastria un numar de insi la
Slatina”. Iar eu eram al Sihastriei, dar ma gaseam la Institutul Bibilic. Si-a spus ParinteleCleopa asa: „Domnule, nu ma duc acolo fara Parintele Arsenie!” Dar eu eramînregimentat cu o serie întreaga de superiori, preoti mireni, care nu-mi dadeau drumul cuuna, cu doua. Însa a vrut Dumnezeu asa: mi s-a oprit puterea de patrundere a vederii -caeu am lucrat numai cu ochiul liber- si atunci au trebuit sa-mi dea un concediu medical sisa-mi dea ochelari. Ochelari prismatici, care odihneau ochiul. Niste parinti, ba nu, chiar Parintele Sofian a luat ochelarii mei si a vazut asa, niste minunatii... A crezut ca ochelariimei prismatici îs niste ochelari de fantezie, ca Proscomidia n-a vazut-o dreapta, ca erarotunda prin ei. Si-o fi zis el: „Ma, saracu’, e rau de tot...” Dar pe acest motiv eu amobtinut un concediu si m-am dus la Slatina, si nu m-am mai întors. Si asa am scapat deInstitutul Biblic.- Si câti ani ati stat la Slatina? Trei ani, patru?P.A.: - Nu mai stiu, parinte, dar stiu ca acolo m-au arestat. M-au luat de la Utrenie, parinte, la doua noaptea, când ieseam din biserica. Chiar eu slujeam. La doua noaptea. 89de ofiteri, trei camioane de ostasi si doua masini mici. Iar eu le-am spus asa: „S-acutremurat muntele si a iesit un soarec! Puteati sa-mi dati un telefon si veneam singur, ceva trebuia teatrul asta?...”- Si unde v-au dus, ma rog, atunci?P.A.: - La Suceava. Nu aveau puscarie acolo: era Securitatea din Suceava, unde am fostdus si cercetat. Ma acuzau ca am scris multe lucruri, ca nu-stiu-ce. „Domnule”, zic, caciaveau cartile mele, caietele, „uitati ce va spun: eu nu recunosc nimic daca ma acuzati deceva (caci am simtit despre ce e vorba), daca nu-i semnatura mea acolo. Caci puteti foarte bine sa ma acuzati bagând în scrierile mele o serie întreaga de lucruri de-ale voastre,numai ca sa ma puteti condamna. Nu recunosc nimic fara semnatura mea”. Si a începutactiunea asta de la Slatina, la doua noaptea, dar ne-a apucat ziua si n-a mers. Au luat,uite-asa, cu sacul, cartile mele, si-am plecat la Suceava. Si acolo am început sa semnez ceera al meu: notite, carti, caietele, ca sa nu-mi bage acolo ceva strain. Mi s-a parut ca suntcinstiti. Ei erau foarte convinsi ca eu am facut propaganda. Nici vorba, parintilor. Eu amfost legionar, dar sunt calugar, parintilor, dincolo de orice fel de masura, dincolo de orice.Si n-aveam alt ideal decât de a ne harazi Dumnezeu fericirea sa murim pentru scânteia deAdevar ce stim ca o avem în noi, pentru a carui aparare vom intra în înclestare custapânitoarele puteri ale-ntunericului, pe viata si pe moarte. Asta-i deviza mea. În sfârsit,m-au legat la ochi si m-au bagat într-o camera înalta de vreo cinci metri, atâta de mare can-aveai loc sa te misti, si mai era si un scaun acolo care încurca spatiul. Eram în rasa, m-am culcat pe cimentul ala, jos, ca pe scaun nu puteam dormi. Si noaptea aud o...(Parintele Arsenie ciocane usurel în masa). „Cine e?” Era Parintele Marcu, luat si el.Când l-am auzit!... (Parintele râde) Era într-o chilie de un metru patrat, ca si mine.Parintilor, nu va dati seama, vorbesc psihologic: ce înseamna, în suferinta, sa vezi pecineva care e de-al tau? Când spune acolo Sfântul Macarie cel Mare, cu -capatâna aia demort, daca v-amintiti-: „Unde esti popo, în iad? Si ce bucurii aveti?” „Avem bucurie cândte rogi tu pentru Egipt”. Auzi? Proscomidia!... Te rogi pentru tot neamul, pentru totorasul, pentru toata lumea pamânteasca. „Si ce bucurii aveti atunci?” „Ne vedem feteleunul la altul, asta-i singura bucurie pe care o avem!”Parintilor, nu trebuie sa neglijam lucrurile acestea, domnule, trebuie sa trecem deadevarat la traire, domnule!Ei, si când l-am auzit, m-am bucurat foarte mult. Eu îl stiu: a fost un mare traitor, sa
Search History:
Result 00 of 00
00 results for result for
p.
NE VORBESTE PARINTELE ARSENIE PAPACIOC -VOL- 2
ORTODOX
1.1K
Reads
47
Readcasts
53
Embed Views
Recommended
More From This User
Notes
Load more
