Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
40Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Conspect MG_Corporativ

Conspect MG_Corporativ

Ratings: (0)|Views: 1,449 |Likes:
Published by Agachiartur

More info:

Published by: Agachiartur on Mar 15, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/10/2013

pdf

text

original

 
Capitolul I. Evoluţia corporaţiilor şi a uniunilorcorporative
Tema 1.1. Apariţia primelor concepte corporative în antichitate.
DEX-ul, Dicţionarul explicativ al limbii române ne dă următoare explicaţie a corporaţiei:1.
 în evul mediu
- breasla, uniunile de meseriaşi;2.
la etapa actuală
- întreprinderile mari şi/sau societate pe acţiuni.Corporaţia este un derivat al cuvântului corpus, corp.Corporatism – doctrina contemporană, care are la bază ideea că lumea poate fi condusăde organele de conducerea a unor mari corporaţii*************Privitor la aparia organiziilor corporative sunt mai multe reri. Unii savaiconsideră că corporaţiile au apărut în secolul XIV-XII, iar la baza apariţiei acestora staureformele şi dezvoltarea economică: dezvoltarea producţiei, comerţului, mai ales a comerţuluişi afacerilor maritime.Suntem de părerea că totuşi rădăcinile uniunilor corporative trebuie de cătat cu mulţi aniînainte erei noastre.În
Grecia anti
era dezvoltat comerţul maritim astfel apar primele asociaţii, cucontractele, înţelegerile care reieşeau din acestea: de transportare în comun, de participare la profit, de unire a puterilor financiare etc.
Roma antică
a lăsat omenirii o mulţime de tipuri de uniuni corporative:În Dreptul Roman înlnim a noţiuni cum sunt: uniuni de toşie (
 societas
);organizaţii corporative, cu elemente de persoană juridică -
universitas
(
corpus
); de asemenea şitoşia publicanilor (sau torăşia stringătorilor de impozite) (
 societas
 
vectigalium publicanorium
), ce avea trăsături comune atât cu societas cât şi cu
universitas
, ce suntconsiderate drept o primă formă ce a influenţat apariţia societăţilor pe acţiuni.
Societas
se formau în baza unui contract neformal a părţilor participative. Contractele deobicei erau încheiate pe termen scurt, iar fiecare membru putea oricând să iasă din
Societas
.Caracteristic era şi faptul că membrii nu puteau acţiona din numele societăţii ci numai dinnumele propriu.
Societas
, de obicei, ca uniune era cunoscută doar membrilor săi. Contractulverbal-neformal nu permitea efectuarea unor activităţii din numele altor membri. Modul derupere a acestor uniuni făceau posibilă activitatea acestora doar bazată pe încrederea personalăîntre membrii înţelegerilor. Cu toate ca avea multe trăsături negative (răspunderea personală,încrederea personala, imposibilitatea de prezentare a ununii, neîncrederea clienţilor, etc.),
Societas
erau foarte răspândite, mai ales când era necesară uniunea de capitaluri.Dacă un membru a
Societas
un
 Soci 
deceda, aceasta din urmă se destrămă, sau selichida, dacă
Societas
continua afacerile se considera că ei nu prelungesc contractul, înţelegereaveche, dar încheie una nouă. Dreptul roman de asemenea prevedea participarea la afaceri princontract, astfel un
Soci
putea să participe la profituri iar la pierderi – nu. Deci, din cele de maisus reiese că societas este forma iniţială a tovărăşiilor, uniunilor actuale.
 
În Republica Moldova nu avem o aşa formă de activitate stipulată de legislaţia învigoare, cu toate că „tovărăşiile” menţionate au existat, există şi vor exista şi în viitorulîndepărtat.
Universitas
era considerat un subiect de sinestătător al dreptului roman, care exista şiactiva independent de persoanele fizice, care era parte componente a acesteia.Persoanele fizice influenţau asupra deciziilor „companiei” – 
universitas
doar prin participare directă în organul de conducere (este comparabil cu societăţile pe acţiuni actuale).Din punct de vedere a dreptului roman, este destul de interesant faptul că:
Universitas
eraconsiderată şi ca persoană unică, adică entitate şi ca mulţime, adică ca entitate legată demembrii săi. Cu toate că
universitas
era considerată ca persoană, totodată persoană (
 persona
)era considerat doar omul.
Gai
menţiona: „civitates enim privatorum loco habentur”, adicăuniunile sunt analizate ca persoane private.Însă, chiar cu toate cele expuse mai sus, proprietatea
universitas
aparţinea doar ei şi numembrilor acesteia.
1
 
Universitas
nu îşi încetinea activitatea dacă unul sau unii membri părăseaucompania.
 Societas
 
vectigalium
 
 publicanorium
. În Roma Antică în perioada Ciceronilotransmiterea dreptului de acumularea a taxelor în concesiune a dus la formarea clasei publicanilor. Uniunea publicanilor – concesionarilor a apărut în domeniul financiar, deoareceanume în acea perioadă exista problema colectării impozitelor şi a concesiunilor, era imposibilde a efectua activitatea corespunzătoare utilizând capitalul unei singure persoane. Sistema deconcesiuni împreună cu impozitele statale în strânsă legătură cu lipsa unei sisteme şi posibilităţistatale au impus formarea clasei publicanilor.Istoricul de drept Goldşmidt considera
 Societas
 
vectigalium
 
 publicanorium
ca primaformă a societăţii pe acţiuni actuale.La baza acestui institut de drept stătea uniunea persoanelor care se obligau de a activa încomun pentru colectarea impozitelor – concesiunilor sau a altor plăţi /venituri ale statului şi încomun să achite o anumită cotă de participare. Tovărăşia era formată din persoanele ce auîncheiat un acord cu statul în privinţa colectării unor anumite taxe în schimbul unor primestabilite şi din persoane care încheiau un acord cu primele persoane, prin plata unor contribuţii-cote părţi, interesate de primirea unor profituri după colectarea taxelor.Cota de participare în tovărăşia publicanilor (
 partes
) putea fi vândută, schimbată, dăruită,moştenită, etc., astfel fiind subiect aparte a dreptului şi se cota pe piaţă. În Roma Antică seînfăptuiau deja operaţii asemănătoare cu actualele operaţii bursiere şi în locurile indicate secomercializau cotele tovărăşiilor publicanilor.Una din principalele caracteristici a legăturii uniunii publicanilor cu corporaţiile actualeera posibilitatea /dreptul membrilor de aşi înstrăina cotele părţi fără permisiunea altor membri- participanţi.O altă trăsătură specifică a tovărăşiei publicanilor era proprietatea acesteia: construcţiile,robii, utilajul etc. nu era proprietatea unui membru ci proprietatea întregii entităţi – tovărăşii.Personalul era angajat nu de către o persoană aparte – publican, ci de tovărăşie.Interesant este şi faptul că cu toate că iniţial bazele formării societăţilor pe acţiuni au fost puse în domeniul financiar, după cum o să aflăm pe parcurs, totuşi primele corporaţii (structuraorganizatorică, votarea, participarea la adunări, etc.) au apărut în domeniul comerţului.
1
Si guid universitati debetur, singulis non debetur, nec guod debet universitas singuli debent – dacă suntem datori corporaţiei,noi nu suntem datori membrilor acesteia, ceea ce este datoare corporaţia, nu sunt datori membrii ei. (Dreptul Roman)
©Ţurcanu Gheorghe „Management Corporativ” ASEM
2
 
Tema 1.2. Dezvoltarea uniunilor corporative în evul mediu.
În antichitatea uniunile corporative erau la o etapă pregătitoare şi nu aveau un aportconsiderabil asupra dezvoltării economice. Cu dezvoltarea economiei, a producţiei şi mai ales atransportului maritim se dezvoltă şi formele juridice de activităţi economice.
Uniunile bizantine.
Pe teritoriul Estic a Imperiului Roman – Bizanţ – care a moştenit omulţime de tradiţii a dreptului roman privat, uniunile tovărăşeşti aveau o mare importanţăasupra circulaţiei marfare.Eclogul – act legislativ a s. VIII – stipula următoarele condiţii pentru funcţionareatovărăşiilor: „ ...Tovărăşia se formează sau oral sau înscris între două sau mai multe persoane,când fiecare în cote părţi egale, sau unul într-o cotă mai mică alocă partea sa în afacereacomună. Sau cineva alocă suma, alţii alocă puterea şi munca. Profitul obţinut este repartizatdupă înţelegerea existentă. Dacă tovărăşia înregistrează pierderi, atunci fiecare membru vaînregistra pierderi...”.
Tovărăşii în comandită
. De asemenea una din primele forme de uniuni a fost tovărăşiaîn comandită, prima informaţie datând cu anul 976, Veneţia. Însă o răspândire mai largă aobţinut-o abia în sec. XII. În oraşele-porturi a Italiei uniunile negustorilor se prezentau subformă de
cammendă 
, în Veneţia numindu-se şi
colleganza
sau
 societas maris
. Această formă permitea diferitor grupuri sociale să participe în comerţul maritim, primind de la acestaconsiderabile avantaje şi neasumându-şi totodată greutăţile şi pericolele călătoriilor.Istoric sau evidenţiat două căi de formarea a acestor uniuni:1.Prima şi cea mai simplă formă a acestei uniuni este procesul de transmiterea amărfurilor de către negustor unui agent, „
tractator 
” sau persoană ce îndeplinea o misiune(
comendatarius
). Acumulând apoi profituri, acesta la rândul său procura mărfuri, investind înafacere.
Tractatorul 
încheia apoi contracte cu mai mulţi negustori, companioni (
 soci stans
sau
comendator 
). În cele din urmă, anume
Tractatorul 
ducea facerea nu ca un agent simplu, dar cao persoană ce acumulează capital pentru o afacere comună. Profitul de la afacerea dată erarepartizat uniform, însă pierderea era repartizată în aşa fel, încât
comendatorii
pierdeau doar marfa (cota parte, iar 
tractatorul 
de obicei – tot.2.A doua cale de formarea a
camendei
- creditele maritime, care erau foarte populare în acea perioadă. Această formă de afaceri consta în faptul că negustorul, ce ducea uncomerţ maritim, sau patronul vasului maritim primeau de la o persoană o anumită sumă de bani pentru afacerea personală. Riscul în cazul unei forţe majore şi-l asuma creditorul. Negustorul(proprietarul vasului) se obliga să ramburseze la întoarcere suma primită cu procentele stabilite.Deci în această perioadă camenda era una din cele mai prospere forme de organizare aafacerilor.
2
Tovărăşii de munte (
tovărăşiile extractive). După sec. X în Europa se dezvoltă producţiaindustrială. Necesitatea stringentă în metale un imbold dezvoltării industriei extractive. Deobicei capitalul era împărţit în cote egale – cotă de asociat – fiecare din care dădea dreptul la o parte din producţia extrasă din mină.
3
Cotele părţi puteau fi liber vândute, astfel din cauza
2
În anul 1268, în Veneţia a decedat patricianul, care timp de 15 ani era conducătorul parlamentul din Veneţia, ocupa o mulţimede posturi şi de asemenea conducea flota marină veneţiană. Urmaşii au determinat că majoritatea averii era investită în camende, elfiind membru a 132 tovărăşii, cotele părţi variind între 100 şi 970 lire veneţiene. (Луццато Дж. Экономическая история Италии. – М., 1954, с.371.)
3
În Sardinia, de exemplu, terenul era divizat în 32 cote-părţi, care purtau denumirea de
trente,
iar fiecare de membrii tovărăşiei – 
 partiarii
 
verchi
– putea să fiei proprietar a unei sau mai multor părţi.
©Ţurcanu Gheorghe „Management Corporativ” ASEM
3

Activity (40)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
casablanca liked this
Ireene Repede liked this
Natylino liked this
Ion Bragaru liked this
Rodica Anghel liked this
Alina Cojuhari liked this
Anny Buzatu liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->