ALCHIMIE - arta (ştiinţa) de a transforma metalele in argint sau aur - este definiţia ce sa da in mod obisnuit

alchimiei, dar vom vedea ca alchimia este mai mult decât atât.
Textele vechilor alchimisti arata ca "acesti oameni nu erau interesati sa faca aur si nu vorbeau in realitate
de metalul pretios de culoare galben stralucitoare pe care noi il numim aur. Chimistul care examineaza aceste
tratate incearca aceiasi impresie ca si zidarul care ar vrea sa gaseasca informatii practice despre zidarie intr-o
lucrare francmasonica"
Istoricii stiintelor deosebesc trei epoci in formarea alchimiei greco egiptene:
1. epoca retetelor tehnice, referindu-se la operatile de combinare, de colorare si de imitare a aurului ( de
exemplu Papirusurile din Leyden si Stockholm, care dateaza din sec. III Î.e.n.);
2. epoca filosofica, inaugurata, foarte probabil, de Bolos din Mendes ( sec. II Î.e.n.);
3. epoca literaturii alchimice propriu-zise, aceea a lui Zosima (sec. III-IV).
Incepând cu secolul al III-lea e.n., gnosticul Zosima Panopolitanul a dezvoltat chrysopea, "arta sacra de a
face aur". Spre deosebire de predecesorii lor, el si contemporanii lui au urmarit in egala masura un scop mistic
cât si material, legând aceasta arta de misterele templelor egiptene.
Alchimia a fost practicata si in China antica, prima carte a unui autor alchimic chinez, care a aparut in
secolul al VI-lea e.n., putând fi considerata mai degraba un comentariu simbolic pentru I-King, ceea ce este
relevant pentru faptul ca, in China, specialistii alchimiei, reprezentati de taoisti, au evoluat spre "alchimia
interioara" care avea mai multe exercitii spirituale decât exercitii chimice.
Primele traduceri in latineste ale operelor alchimice pastrate sau redactate din araba, dateaza din secolul
al XII-lea. Intre cele mai celebre, Tabula Smaragdina, atribuita lui Hermes, se bucura de o celebritate
considerabila. In aceasta carte se afla celebra formula care ilustreaza solidaritatea dintre hermetism si alchimie:
"Toate cele din Inalt sunt asemeni cu toate cele de jos , toate cele de jos sunt asemeni cu toate cele de sus,
pentru ca sa savârseasca miracolul Unitatii".
Grecii, arabii si occidentalii din Evul Mediu ramân creatorii alchimiei traditionale, un ansamblu complex
de notiuni metafizice si de procedee de lucru prin care se urmarea transmutarea metalelor (trecerea unui metal
imperfect la starea perfecta).
Alchimistii au fost urmariti si persecutati de Inchizitie la fel cu vrajitorii si ereticii ceea este surprinzator
deoarece, in laboratoarele lor, incepeau intotdeauna prin a se ruga si a-si purifica sufletul inainte de lucru. Ca nu
este vorba doar de operatii de laborator este un lucru dovedit prin accentul care se pune pe virtutiile si calitatiile
alchimistului: acesta trebuie sa fie sanatos, modest, rabdator, pur; el trebuie sa aiba mintea libera si in
consonanta cu opera; trebuie, deopotriva, sa opereze si sa mediteze, sa-si purifice fiinta.
In secolul XVI la Venetia a aparut o carte care pune bazele unei ramuri a alchimiei numita voarhadumia,
care avea in vedere atât transmutarea metalelor cât si alchimia din punct de vedere metafizic, cautând in
operatiile care ridicau un metal oarecare la demnitatea de aur ratiunea de a fi a lucrurilor create, legile secrete
ale materiei si posibilitatea de transcendere a sufletului si a trupului.
In 1645, William Salmon defineste, in Dictionnaire hermetique, cuvântul filozofie in acest fel: "Nume
care se da stiintei sau artei care ne invata sa facem piatra filozofala." Alchimistii se considerau filosofi,
adevarata filosofie având ca scop Marea Opera, adica pregatirea pietrei filozofale care va transforma metalele
imperfecte in aur. Aceasta piatra este un medicament absolut care-ti asigura sanatate si viata lunga daca inghiti
câte putin, de doua ori pe an, Într-un amestec cu o pasta speciala.
Eforturile depuse de alchimisti de-a lungul secolelor nu par a fi fost incununate de succes, toate
demonstratiile practice realizate de acestia dovedindu-se in final a nu fi fost decât niste scamatorii. Si totusi, in
ciuda impostorilor, independent de reusita sau de esec, alchimistii au facut numeroase descoperiri stiintifice de
care beneficiem si astazi.
Dintre clasicii literaturii alchimice este de mentionat Valentin Andreae (1586-1654). Cea mai buna
opera a sa este un roman alegoric, aparut in 1616, Chymische Hochzeit: Christiani Rozenkreutz anno 1459
(Nunta chimica a lui Cristian Rozenkreutz) in care povesteste cum intemeietorul legendar al Rozei-Crucis a
gasit piatra filozofala; sub fiecare episod sunt ascunse indicatii tehnice. Povestitorul, Rosenckeutz, invitat la
nunta lui Sponsus cu Sponsa, trece printr-o padure unde trebuie sa aleaga intre patru drumuri, dintre care unul
duce la moarte iar celelalte trei sunt pline de pericole; nici unul nu putea fi refacut in sens invers. Incercând sa
elibereze un porumbel atacat de un corb, urmeaza un drum , fara a-l fi ales in mod special, ajunge cu greutate la
castelul regal. Acolo, mesenii, nobilii si oamenii de rând trebuie sa fie cântariti in Balanta Artistilor pentru a se
sti daca sunt demni de a fi prezentati regelui. Rozenkreutz, trecând cu bine proba, asista la o ceremonie in
timpul careia au loc funerariile a sase persoane regale, se decapiteaza un urias negru, capul sau fiind folosit la
incalzirea unui cuptor in care se cloceste un ou. Din acest ou iese o pasare neagra care este asezata intr-o baie
alba ca laptele; ea isi pierde acolo toate penele iar lichidul devine albastru. Toate numele din aceasta povestire
recomanda dozajele necesare pentru Marea Opera; initialele de pe medalii, inscriptiile de pe ziduri, ghicitorile
care sunt spuse asistentei sunt alte moduri voalate de a arata ordinea si rezultatul operatiilor. In cea de-a saptea
zi, Rozenkreutz, numit de rege Cavaler al Pietrei de aur, depune juramânt ca va respecta cele cinci porunci ale
acestei demnitati si scrie intr-un registru: SUMMA SCIENTIA NIHIL SCIRE (Stiinta suprema este de a nu sti
nimic), ceea ce nu vrea sa spuna ca stiinta este zadarnica, ci ca adevaratul savant trebuie sa actioneze ca si când
n-ar sti nimic si sa caute mereu.
Un rol important in dezvoltarea alchimiei experimentale a avut si cunoscutul fizician Isaac Newton. El a
experimentat in laboratorul lui operatiile descrise in vasta literatura alchimica, intr-o masura neatinsa vreodata
nici inainte, nici dupa el. Newton spera sa descopere cu ajutorul alchimiei structura microuniversului ca sa-si
poata omologa sistemul cosmologic. Predecesorul lui, Robert Fludd a sustinut aceiasi idee fiind convins ca
cunoasterea microcosmosului - adica a trupului omenesc - ne releva structura Universului si ne calauzeste in
cele din urma la Creator. In plus cu cât cunosti mai bine Universul cu atât inaintezi mai departe pe drumul
cunoasterii de Sine.
Revenirea cea mai spectaculoasa a alchimiei in secolul XX se datoreaza lui C.C.Jung care, in 1928, la
cincisprezece ani dupa despartirea sa de Freud, a inceput sa studieze sistematic vechile texte ermetice, ceea ce
l-a dus, in 1944, sa arate in lucrarea "Psychologie und Alchemie", ce resurse oferea simbolica alchimiei unui
psihoterapeut, plecând de la "ipoteza ca in psihic exista un scop final si, ca sa zicem asa, independent de
conditiile exterioare". Die Psychologie der Ubertragung (Psihologia transferului), 1946, este un comentariu
alchimic asupra libidoului, incercând sa "aprofundeze sexualitatea dincolo de semnificatia ei personala si de
importanta ei ca functie biologica si sa-i explice latura ei spirituala"
In aspectele sale cele mai profunde, alchimia traditionala ascunde secrete care ar trebui intelese in
perspectivele generale ale tantrismului. Calea in cuplu figureaza in intregime printre itinerariile propuse de
traditia alchimica, in anumite cazuri cuplul format de alchimist si iubita sa imprumutând cu adevarat o
multitudine de valente din calea tantrica. Alchimistii au descoperit de-a lungul secolelor, asemeni adeptilor
tantrici sau taoisti, ca energia ce se degaja inaintea, in timpul si dupa o fuziune amoroasa poate fi controlata si
canalizata pentru a ne transforma din punct de vedere spiritual. Când Keneth Grant a scris ca "metalele
alchimistului erau substante vii" el s-a referit de fapt la secretiile erotice.
Exista in aceasta privinta o foarte ciudata lucrare, compusa doar din planse simbolice si publicata de La
Rochelle, În 1677: "Mutus liber, in quo tamen tota Philosophia hermetica, figuris hieroglyphicie depinquitur"
(Cartea Muta, in care, totusi, sunt descrise toate operatiile Filosofiei hermetice). Autorul acestei stranii lucrari,
care se ascunde sub pseudonimul Altus, era alchimistul francez Soulat, domn de Maretz. Mutus Liber are
reputatia de a contine toate secretele practice care permit alchimistilor realizarea progresiva a Marii Opere
Hermetice. Frumoasele imagini din Mutus Liber infatiseaza pe alchimist si pe iubita sa pe cale de a savârsi
operatii bine determinate, ca: pregatirea si amestecarea substantelor minerale anumite, supravegherea lentei
coaceri a materiei prime etc.
Dar acest nivel de "lectura" nu este singurul. Simultan cu operatiile materiale, Marea Opera alchimica
presupune exercitii spirituale speciale, intotdeauna realizate in directa corespondenta cu ele. Aceasta asceza
hermetica occidentala este intru totul analoga tehnicilor secrete de vizualizare si de eliberare utilizate in
tantrismul hindus si buddhist. De unde necesitatea de a invata sa se descifreze imaginile de pe doua nivele
complementare –material si spiritual. Femeia care opereaza impreuna cu sotul ei va putea reprezenta astfel
totodata si tovarasa corporala (care ajuta de-a lungul lucrului) si partea feminina a sufletului, cu care
alchimistul va realiza uniunea mistica. Gravura finala reprezinta suprema eliberare atinsa de catre adept, cand
corpul sau fizic (figurat prin cadavrul de pe pamânt) va fi inlocuit de un corp de slava.
In concluzie, in afara unei alchimii exoterice (exterioare) ce urmarea transmutarea unor anumite
substante in altele - ce de fapt este precursoarea chimiei de astazi - exista alchimia esoterica ( interioara) ce a
avut ca scop transformarea (transmutarea) constiintei primare ( metalele impure) in constiinta divina (metale
pure) cu ajutorul trezirii energiei infinite din fiinta - kundalini ( piatra filosofala).