Professional Documents
Culture Documents
4 Formule şi funcţii
Definiţie.
Formulele sunt expresii formate din operanzi (constante şi/sau referiri de celule),
operatori matematici (aritmetici şi relaţionali) şi funcţii; formula este precedată de semnul
= ; funcţia este o formulă complexă predefinită identificată printr-un nume şi conţine între
paranteze o listă de argumente ce reprezintă o expresie.
Cea mai simplă formulă este cea care conţine o valoare (constantă numerică sau text).
Formulele mai complexe sunt construite cu ajutorul expresiilor matematice, dar care sunt precedate
de semnul = . În cazul în care formula nu este precedata de semnul = , expresia
matematică este interpretata ca o dată (numerică sau de tip text).
Orice formulă trebuie scrisă într-o celulă a foii de calcul şi va apărea scrisă în bara
formulei (Formula Bar). Formula se termină prin tasta <CR>, şi ca efect în celulă nu va fi afişată
formula , ci rezultatul calculelor în conformitate cu expresia corespunzătoare formulei.
Exemplu de mai sus este preluat din foaia de calcul Orders ataşată la cartea Excel 97
pas cu pas, Microsoft Press, 1998 (http://www.microsoft.com/mspress).
În practică, există două moduri diferite de a crea (scrie) o formulă:
1. tehnica traditională se selectează celula în care trebuie să fie creată formula şi se
introduce formula scriind adresele de celulă ale tuturor celulelor care urmează a fi
introduse în formulă; nu se recomandă pentru formulele complexe, deoarece pot apărea
erori prin tastare;
2. tehnica de tip indicare se selectează celula unde trebuie să apară rezultatul şi se
tastează semnul =; introducerea formulei se face prin repetarea următoarei acţiuni:
se efectuează click pe celula ce este operand în formulă şi se tastează semnul pentru
operatorul corespunzător, până la terminarea întregii formule; se încheie formula prin
apăsarea tastei <CR>;
În cazul tehnicii de tip indicare, dacă este necesară referirea unor celule la mare distanţă
unele de altele, se recomandă atribuirea de nume pentru aceste celule şi apoi referirea numelor
atribuite.
Denumirea domeniilor de celule este o facilitate prin care utilizatorul poate aplica un
nume pentru a desemna o celulă sau un grup de celule (rolul variabilelor într-un limbaj de
programare), în loc de a folosi adresele de celule ca referinţe.
Numele definite prezintă multiple avantaje:
• numele sunt mai descriptive şi mai uşor de memorat decât adresele de celule;
• când o celulă este deplasată, numele este deplasat o dată cu celula;
• se poate folosi un nume în locul unei celule sau al unui domeniu de celule într-o formulă
sau în argumentul unei funcţii, similar utilizării unei etichete de rând sau de coloană;
• la copierea unei formule care foloseşte un nume, efectul este acelaşi ca şi cum s-ar folosi o
referinţă absolută de celulă.
Numele pot avea maximum 255 de caractere şi pot include litere, cifre, liniuţe de subliniere şi
puncte, primul caracter trebuie să fie o literă sau un caracter de subliniere, deci diferit de cifre
şi punct. Un nume definit nu poate folosi adrese valide de celule.
Pentru completarea unei formule (este o operaţie de copiere), se selectează celula care
conţine formula ce se doreşte a fi copiată. Se deplasează indicatorul de mouse în direcţia
instrumentului de umplere până când indicatorul capătă forma indicatorului de umplere (cruce
mică neagră). Se apasă butonul de mouse şi se trage de indicatorul de completare pentru a selecta
celulele unde se doreşte copierea formulei. Se eliberează butonul de mouse şi astfel formula va fi
copiată şi în celulele selectate.
După cum se va vedea din imaginea următoare, pentru tabelul ce conţine numere în
domeniul B4:G14, automat în celula I4 se va crea formula =SUM(B4:H4), în celula I5 se va crea
formula =SUM(B5:H5), ş.a.m.d., iar în celula I16 se va crea celula formula =SUM(B16:H16).
Deliberat, coloana H este cu celule vide, iar rândul 15 conţine, de asemenea celule vide. Prin
utilizarea butonului AutoSum calculul totalurilor în coloana I şi în rândul 16 se va realiza
automat şi imediat.
Modificarea formulelor (revizuire/actualizare) poate interveni în diverse situaţii :
ˇ s-a introdus o formulă incorectă ;
ˇ au fost adăugate date noi şi este necesară modificarea formulei pentru reflectarea datelor
noi introduse.
U
tilizatorul se poate deplasa în celula care conţine formula şi să creeze o nouă formulă, scriind
formula corectă, sau poate edita formula existentă. La efectuarea unui dublu click pe o formulă
pentru a o deschide în vederea editării, programul Excel va desena fiecare adresă de celulă sau
adresă de domeniu într-o culoare diferită şi va amplasa o margine de aceeaşi culoare în jurul
celulei sau a domeniului. Marginea are numele de identificator de domeniu (Range Finder). O altă
modalitate este aceea de a selecta celula care conţine formula şi apoi se selectează bara de formule
unde se face click pe ea. Dacă se doreşte modificarea unor referinţe, utilizatorul poate folosi
tastatura, fie identificatorul de domeniu. Pentru a folosi tastatura, se selectează referinţa din
formulă şi apoi fie se efectuează click pe celula cu care se doreşte a se face înlocuirea, fie se
tastează adresa celulei de înlocuire. Pentru a folosi identificatorul de domeniu, se Ť apucă ť
marginea identificatorului de domeniu şi se deplasează în celula corespunzătoare. Dacă este
necesară includerea în domeniu a unui număr mai mare sau mai mic de celule, se trage de
instrumentul de selecţie situat în partea de jos a indentificatorului de domeniu pentru a extinde sau
pentru a reduce selecţia. După încheierea editării formulei, se apasă pe <CR> sau se execută click
pe butonul Enter.
Observaţie.
Dacă referinţa care se doreşte a fi modificată este un domeniu de celule, referinţa este
construită lexical din prima celulă din domeniu (un colţ), două puncte Ť : ť şi ultima celulă din
domeniu (celălalt colţ diagonal), adică în cazul de mai sus, dacă este considerat întregul tabel ,
vom avea B16:H16. Pentru a modifica această referinţa într-o formulă, se selectează întreaga
referinţă şi apoi se trece în foaia de calcul şi se trage pentru a selecta domeniul de celule pentru
noua formulă, sau se deplasează şi apoi se extinde identificatorul de domeniu.
=Nume_funcţie (<lista-argumente>)
P
rogramul Excel oferă utilizatorului sute de funcţii (235) care se pot apela pentru a calcula rezultate
folosite în finanţe, contabilitate, statistică, matematică, inginerie sau în alte domenii ştiinţifice,
economice, sociale. Funcţiile sunt proceduri (programe structurate) care calculează un anumit
rezultat cu o precizie foarte mare ţinând seama de performanţele actualelor microprocesoare cu
care sunt înzeztrarte sisteme de calcul.
Observaţie.
Evident, nu este necesară memorarea tuturor funcţiilor dintr-o categorie, dar utilizatorul
trebuie să se informeze despre existenţa acestor funcţii şi să cunoască funcţiile de bază şi să aibă
suficiente informaţii despre alte funcţii pentru a le putea apela atunci când este nevoie. Este
posibilă accesarea tuturor funcţiilor prin utilizarea paletei de formule (Formula Palette).
Daca trebuie să se apeleze o funcţie mai rar folosită, se foloseşte butonul Paste Function
(fx) de pe bara de instrumente Standard care deschide caseta de dialog Paste Function ce oferă
lista categoriilor de funcţii (Function category) şi lista numelor de funcţii din categoria selectată
(Function name). Caseta de dialog Paste Function se poate deschide şi prin comanda Insert
Function.
Lista categoriilor de funcţii include categoria funcţiilor cel mai recent utilizate (Most
Recently Used) şi categoria tuturor funcţiilor (All).
De exemplu, dacă se doreşte valoarea unui împrumut sau a unei investiţii într-un moment
de timp viitor, după efectuarea tuturor plăţilor, utilizatorul trebuie să cunoască faptul că există în
categoria funcţiilor financiare (Financial) funcţia FV (future value ; valoare viitoare) ce se
apelează cu argumentele :
ˇ rate de tip number ; rata dobânzii la împrumut ;
ˇ nper (number of periods) de tip number ; număr de perioade (număr de luni, ani, zile
sau alte unităţi) ;
ˇ pmt (payment) de tip number ; plată ; sumă platită periodic ca rată la împrumut ;
ˇ pv (present value) de tip number ; valoarea actuală ; valoarea iniţială a unui împrumut ;
ˇ type de tip number ; tip având valoarea 1 sau 0.
Apelul funcţiei se va face sub următoarea formă : FV(rate ; nper ; pmt ; pv ;type).
Observaţie. Când se lucrează cu funcţii financiare, trebuie verificat dacă toate argumentele unei
funcţii sunt bazate pe aceeaşi perioadă de timp : o zi, o lună sau un an.
ˇ Financial DB, DDB, FV, IPM, IRR, ISPMT, MIRR, NPER, NPV, PMT, PPMT, PV,
RATE, SLN, SYD, VDB ;
ˇ Date & Time DATE, DATEVALUE, DAY, DAYS360, HOUR, MINUTE, MONTH,
NOW, SECOND, TIME, TIMEVALUE, TODAY, WEEKDAY, YEAR ;
ˇ Math & Trig ABS, ACOS, ACOSH, ASIN, ASINH, ATAN, ATAN2, ATANH,
CEILING, COMBIN, COS, COSH, DEGREES, EVEN, EXP, FACT, FLOOR, INT, LN,
LOG, LOG10, MDETERM, MINVERSE, MMULT, MOD, ODD, PI, POWER,
PRODUCT, RADIANS, RAND, ROMAN, ROUND, ROUNDDOWN, ROUNDUP,
SIGN, SIN, SINH, SQRT, SUBTOTAL, SUM, SUMIF, SUMPRODUCT, SUMSQ,
SUMX2MY2, SUMX2PY2, SUMXMY2, TAN, TANH,TRUNC ;
EXEMPLE.
a) Calculul determinantului si inversei unei matrice(se utilizeaza functiile MDETERM si
MINVERSE)
det(A
matricea A ) A*A
19 0 7 72 382 0 154
3 2 8 87 4 61
3 0 3 66 0 30
inversa A*A*
A A
-
0.194
0.083333 0 44 7720 0 3136
-
1.819
0.208333 0.5 44 1848 8 824
0.527
-0.08333 0 778 1344 0 552
Formulele şi funcţiile utilizate într-o foaie de calcul fac referinţe la diferite celule sau
domenii de celule. Aceste referinţe pot fi destul de complicate pentru unele foi de calcul complexe,
astfel că urmărirea lor poate fi anevoioasă.
ˇ Trace Error indicarea celulei sau celulelor care cauzează eroarea în celula
activă ; comanda poate fi utilizată dacă celula activă conţine o valoare ce indică o
eroare ;
ˇ New Comment ataşarea unui comentariu celulei active ;
ˇ Circle Invalid Data încercuirea datelor invalide (în context cu comanda de
validare a datelor) ;
ˇ Clear Validation Circles ştergerea cercurilor de validare .
Referinţe absolute şi relative de celule
Operaţia fundamentală de copiere a celulelor în Excel este o operaţie mai specială ţinând
seama că o celulă poate conţine valori de date (constante - numere, text) sau formule (apeluri de
funcţii şi expresii). Dacă o foaie de calcul este mai complexă (volum mare de date şi calcule
complexe), este incomod să se repete introducerea unor formule în mai multe celule. De exemplu,
dacă trebuie să se realizeze suma valorilor pe mai multe linii sau pe mai multe coloane, ar trebui
să se introduca acelaşi tip de formulă de mai multe ori, schimbându-se doar
coordonatele(referinţele) unor coloane sau linii.
Pentru a fi un instrument puternic în calculul tabelar, programul Excel a introdus referinţe
de celule absolute şi relative.
Faţă de metodele fundamentale de copiere în Office 2000, utilizatorul va detecta câteva
diferenţe la copierea şi deplasarea celulelor şi a domeniilor de celule în Excel :
ˇ dacă se inserează celulele deasupra unor date existente, aceste date vor fi suprascrise, prin
urmare trebuie să existe suficiente celule vide pentru a se accepta selecţia ce urmează a fi
inserată ;
ˇ decuparea şi lipirea, precum şi copierea şi lipirea au efecte diferite în Excel faţă de
pachetul Office 2000 ; este imposibilă copierea, apoi interclasarea unor operaţii şi apoi
lipirea ; datele trebuie inserate imediat, altfel decuparea sau copierea sunt anulate ;
ˇ la decuparea unei celule în Excel, aceasta este copiata în memoria Clipboard, dar nu este
eliminată din foaia de calcul decât în momentul inserării ei în noua locaţie prin apăsarea
tastei <CR> sau efectuarea unui click pe butonul Paste ;
ˇ la decuparea unei selecţii, aceasta poate fi lipită o singură dată, nu se pot realiza copii
multiple ; copierea şi lipirea sunt operaţii care se pot repeta ; la apăsarea tastei <CR> la
sfârşitul unei operaţii de lipire, programul Excel va goli memoria Clipboard, deci se poate
folosi butonul Paste pentru a insera prima, a doua, şi a n-a copie ; se apasă <CR> numai la
inserarea ultimei copii.
Dacă se selectează o regiune (domeniu) de celule pentru a fi copiate în alt loc din foaia de
calcul, după selectare se foloseşte butonul Copy care are ca efect încadrarea domeniului cu un
dreptunghi cu laturi din linii întrerupte mişcătoare.
Utilizarea facilităţilor de tragere şi aşezare (drag and drop) este eficientă în operaţiile de
copiere şi în acest caz. Această metodă este folosită dacă celulele care urmează a fi copiate, cât şi
destinaţia lor, sunt vizibile pe ecran.
După selectarea celulelor, se deplasează mouse-ul ca să indice spre laturile indicatorului
de celulă(domeniu), cu excepţia instrumentului de completare (unde indicatorul de mouse se va
transforma într-o săgeată). Se menţine apăsat butonul drept şi se trage de celule în noile lor locaţii.
La eliberarea butonului de mouse, se va deschide un meniu rapid, care permite opţiunea între
deplasarea (mutarea) şi copierea celulelor.
După cum se poate vedea din exemplele precedente, copierea valorilor s-a realizat obişnuit
conform metodei generale oferite de pachetul Office 2000.
In cazul în care este vorba de copierea unei formule dintr-o celulă în alta, programul Excel
modifică automat fiecare referinţă de celula din formulă.
Exemplu demonstrativ. Să presupunem că celula H18 conţine formula =SUM(C18 :G18)
care calculează suma valorilor din domeniul de celule C18 :G18 şi dorim să copiem celula H18 în
celula J20. Indiferent de modalitatea de copiere, în final în celula J20 se va obţine valoarea 0, iar
formula afişată în bara de formule va fi =SUM(E20 :I20). Aceste efecte sunt rezultatul modificării
automate a referinţelor de celule din formula continută în H18. Evident, în celula J20 se obţine
valoarea 0 deoarece domeniul E20 :I20 este vid. Se poate observa din imaginea de mai jos că
referinţele au fost translatate. Translaţia referinţelor este identică cu translaţia celulei J20 faţă de
celula H18 care conţine formula iniţială. Acest tip de referinţă se numeşte referinţă relativă.
Prin urmare, în procesul de copierea a celulelor care conţin formule, referinţele celulelor
din formula copiată sunt translatate în funcţie de poziţia destinaţiei faţă de celula copiată. Prin
copiere se poate ajungeţi la cazuri în care unele referenţieri de formule devin invalide, când se
afişează textul Ť #REF ! ť.
Există posibilitatea utilizării şi a referinţelor mixte. În acest caz, componenta în faţa căreia
este plasat simbolul Ť$ť este o referinţă absolută , iar componenta care nu este precedată de
simbolul Ť $ ť este o referinţă relativă.
Exercitiu. Folosind referinţe mixte, vom genera un tabel al înmulţirii numerelor (Tabla
înmulţirii) . În domeniul de celule A2 :A19 vom introduce în ordine numerele 1, 2,
, 19 ( se
recomandă utilizarea seriilor de valori ; Edit Fill Series), iar în domeniul B1 : M12 aceleaşi
valori. În celula B2 vom introduce (edita) formula Ť =$A2*B$1 ť, după care vom selecta celula
B2 şi executăm Copy. Vom selecta domeniul întreg B2 : M12 şi executăm lipirea (Paste) şi asfel
se va genera tabelul înmulţirii (Tabla înmulţirii) din imaginea care urmează.
Š Universitatea din Bucuresti 2002.
No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest,
except for short quotations with the indication of the website address and the web page.
Comments to: Vlada Marin; Text editor: Vladimir Ioan Vararu and Magdalena Bostan; Last update: November, 2002