De la eterna confruntare la eternă colaborare

Partea a doua
Cum îţi vei aşterne patul,
Aşa vei dormi;
Cum îţi vei aranja
viaţa,
Aşa vei trăi!

Multe ciudăţenii se întîmplă pe lumea aceasta. Unele dintre ele te

provoacă la rîs, altele la plîns, a treia categorie dintre ele te fac să plîngi de
rîs, dar există şi dintre acelea la văzul cărora nici nu ştii ce să faci: - să rîzi
sau să plîngi, nu de bucurie, de scîrbă.
Industria creatoare de divertisment a ajuns în timpul de faţă să
înregistreze o dezvoltare de proporţii indefinibil de mari. Dacă e să se
potrivească ei, omului nu-i ajunge viaţa sa nici pentru a gusta cîte o fărîmă
din toate produsele pe care ea le lansează pe piaţă. De faptul că unele din
realizările ei sînt o binecuvîntare pentru oameni iar altele un blestem pe
capul lor nu se îndoieşte nimeni şi nici nu încerc să vă contrazic opiniile în
această privinţă. Vorba „- Nu-i frumos ce-i frumos, dar e frumos ce-i place
omului!” - o consider la ea acasă în acest domeniu şi vă sfătui şi pe d-stră
să faceţi lucrul acesta. Fiţi sigur că o să aveţi numai de cîştigat dacă-mi
urma-ţi sfatul, cu toate că nu despre gusturile estetice mi-am propus să vă
vorbesc în învăţătura de faţă.

E amuzant, relaxant şi destul de util să te distrezi pe seama unor

oameni deştepţi, a căror vocaţie divină le permite să o facă pe proştii,
scoţînd în vileag şi evidenţiind astfel viciile şi slăbiciunile semenilor lor,
slăbiciuni şi vicii ce merită şi trebuie să fie eradicate din viaţa oamenilor şi
a societăţii umane. Îmi face şi mie o deosebită plăcere să mă bucur de
activitatea a astfel de persoane, indiferent de calea pe care ei reuşesc să-şi
pună talentul în slujba omenirii, şi le doresc o viaţă plină de bucurie şi de
realizări remarcabile.
Cu totul altfel stau treburile în cazul proştilor ce se străduie cu tot
dinadinsul să se impună omenirii drept întruchipări ale înţelepciunii şi ale
celorlalte virtuţi umane. La vederea unor astfel de „bucăţi” numai de
satisfacţie morală, de relaxare psihică şi fizică, şi de linişte nu poate merge
vorba, mai ales cînd prostia lor pune în pericol însăşi existenţa civilizaţiei
umane.
 Un nebun în societatea umană este o povară pe capul ei. Zece
nebuni, zece poveri. Cînd nebunii îşi unesc eforturile întru realizarea unei
cauze comune, reieşite din suma celor mai absurde nuanţe ale prostiei lor,
atunci ei sînt nu numai o povară insuportabilă pentru omenire, ci şi un
pericol de moarte pentru ea, mai ales cînd numărul lor nu este de zece, ci
de mii şi milioane de ori mai mare.

Cînd omenirea a auzit pentru prima oară despre drepturile femeilor,

rîuri de lacrimi de compătimire s-au revărsat peste întreaga suprafaţă a
Pămîntului. A fost conştientizată „nedreptatea” săvîrşită împotriva
majorităţii covîrşitoare a omenirii, în care au fost întrunite toate fiicele,
nepoatele şi strănepoatele Evei, şi poziţie după poziţie şi milimetru după
milimetru din drepturile bărbaţilor au început să le fie oferite femeilor, pînă
sa ajuns de la poziţia mult-rîvnită de egalitate la poziţia indiscutabilă de
absolută superioritate a pretinselor „victime” asupra „insuportabililor
tirani”. În cei aproape două sute de ani de luptă pentru drepturile şi
egalitatea femeilor nici urmă nu a rămas din „supremaţia” şi drepturile
bărbaţilor. Ce a cîştigat şi ce a pierdut omenirea de pe urma respectivei
inversări radicale, cu binecuvîntarea şi ajutorul lui Yehowah, vom încerca
să conştientizăm în clipele următoare.
Ca să nu ne înşelăm cu vre-o presupunere eronată legată de obiectul
nostru de discuţie, să aruncăm o privire în acele trecuturi îndepărtate cînd
femeia, după cum se spune, era nedreptăţită de bărbat.
Nu se ştie concret care femeie anume şi de către care bărbat a fost
nedreptăţită, dar cu implicarea răbdării vom elucida şi lucrul acesta,
conform devizei „Cu răbdarea treci şi marea!”.
Primul lucru pe care n-ar fi rău să-l clarificăm este cînd, unde şi cum
a fost femeia nedreptăţită şi exploatată de către bărbat. Pe urmă ne vom
lămuri şi cu întrebările de ce şi pentru ce au fost femeile „exploatate” şi
„discriminate”, dacă se va adeveri, desigur, că au fost într-adevăr
exploatate.
Deoarece pînă la apariţia mişcării de emancipare a femeilor istoria
n-a fost interesată de acest obiect de discuţie şi nu i-a atras atenţia cuvenită,
ne-înregistrînd actele ce ar fi putut fi categorisite drept mărturii evidente ale
respectivei nedreptăţi sociale, vom încerca să le depistăm, să le elucidăm şi
să le clarificăm singuri, luînd-o de la bun început, de la Adam şi Eva.
- Prima persoană bănuită că ar fi „exploatat” şi
„discriminat” femeia, cine credeţi că este?
 Nu! Nu Adam a fost acea persoană. Femeia a cunoscut
„exploatarea” înainte de a-i trece lui Adam prin cap să facă lucrul acesta.
Dumnezeu a fost „neruşinatul” care şi-a permis să nedreptăţească fiinţa
aceasta gingaşă şi duioasă. El a pus bazele „nedreptăţii” ce a dăinuit timp
de milenii. El, nu altcineva.
Imaginaţi-vă acea „neobrăzare”! În loc să-i cadă în genunchi, să-i
sărute poalele şi mîna, recunoscîndu-i „supremaţia” şi lăudîndu-i calităţile
pe care le are, dar mai ales pe cele pe care nu le are, după cum este la modă
astăzi să se facă, El, Dumnezeu, a îndrăznit să-i interzică ei, Evei, să nu
mănînce roade exact din pomul ce-i plăcea ei cel mai mult; şi nu numai că
i-a interzis consumarea lor, dar a şi ameninţat-o, cu moartea, pe ea, pe Eva.
- D-stră sînteţi în stare să vă imaginaţi acea „crimă” şi acea
„fărădelege”? Cum de şi-a permis El, „nelegiuitul”, să facă aşa ceva?
Noroc de şarpe, că s-a dovedit a fi „binevoitorul” femeii.

Următoarea înregistrare a „discriminării” femeii de către bărbat se

referă la Adam. Nenorocitul ăla de derbedeu, pe lîngă faptul că n-a
îndrăznit să-i ia apărarea „mult-oropsitei” sale consoarte, oferindu-I lui
Dumnezeu vre-o trei perechi de palme, sau încrucişînd săbiile cu El,
aşa cum au făcut-o mujicii adevăraţi ai tuturor timpurilor, n-a avut nici
curajul de a o înşfăca pe „mult-obijduita” sa soţie de plete şi să o izbească
cu capul de toţi pomii Raiului, în momentul în care şi-a dat seama că a dat
de dracul mulţămită ei. Nici scena respectivei „fărădelegi” nu e uşor de-o
imaginat şi înţeles, cu toate că n-ar fi rău să faceţi lucrul acesta.

De la Adam pînă la Noie, adică pe parcursul a circa două mii de ani,

femeile au fost nedreptăţite numai de îngeri. Bărbaţii acelor timpuri s-au
dovedit a fi prea „deştepţi” pentru a-şi permite aşa ceva. Tot ce e posibil că
viagra nu fusese încă inventată pe atunci.

Următorul pe lista „criminalilor” a fost Noie. El şi-a permis să le ia,

pe soţia şi pe nurorile sale, pe corabie. Mai bine le lăsa să se înece.

Gluma-i glumă, stimaţi cititori, dar istoria-i plină de astfel de

„fărădelegi” şi acte de „exploatare şi umilire” a femeilor de către bărbaţi.
Patriarhul Avram i-a permis Sarei să-i fugărească pe propriii lui fii din
casă, împreună cu mamele lor. Isac i-a permis Rebecăi să-l aibă de prost.
Iacob şi cei doisprezece viţei ai săi au răbdat pînă fiică-sa i-a dezonorat
familia. Iosif s-a lăsat aruncat în închisoare de soţia faraonului. Paris s-a
lăsat prostit de Elena să o ia cu el în Troia, etc., etc.. Şirul „nelegiuirilor”
săvîrşite de bărbaţi faţă de femeie este infinit de mare, de-aceea îl lăsăm în
pace.

Se afirmă, pe la toate forumurile naţionale, internaţionale, locale,

globale, terestre şi extraterestre despre discriminarea femeii de către bărbat
şi latră asemenea cîinilor militanţii pentru drepturile femeilor, de nu există
petic de pămînt unde să nu fi ajuns hămăitul lor, dar să întoarcem medalia
pe verso, să vedem ce se sub-înţelege prin inscripţiile de pe ea.

Dacă e să ne uităm cu ochi treji la istoria civilizaţiei noastre, începînd

de la acel mit naiv, dar destul de sugestiv, despre Adam şi Eva, pînă în
zilele noastre, vom observa că rolul jucat de femeie în ea nu este nici pe
departe cel de victimă neputincioasă şi inocentă, după cum se pretinde, ci
de fiinţă însetată de putere şi obsedată de dorinţa de a domina şi stăpîni
tot ce se mişcă pe suprafaţa Pămîntului. De la vestita Evă, cea care a
încercat să devină ca Dumnezeu şi mai presus de Dumnezeu, pînă la
urmaşele ei de astăzi, aceleaşi tendinţe şi aceleaşi maniere de a acţiona le
caracterizează pe toate; De la femeia ce şi-a permis să-şi atribuie numele
lui Dumnezeu, Eva (Ye(ho)wah), pînă la ultima Marie şi Smaraldă ce
sălăşluieşte undeva pe la periferiile civilizaţiei umane, acelaşi foc şi acelaşi
instinct de a domina le mistuie pe toate.
Istoria n-a înregistrat cazuri de umilire şi exterminare în masă a
femeilor ca rezultat al capriciilor bărbaţilor, în schimb ea este plină de
momente în care bărbaţii au fost prigoniţi, maltrataţi şi exterminaţi din
porunca sau la solicitările femeilor.

Nici un rege n-a îndrăznit să trimită pe lumea cealaltă sau să ia cu el

în mormînt majoritatea reprezentantelor sexului opus, dar numărul
reginelor ce şi-au trimis popoarele la moarte sau au cerut sacrificarea
ostaşilor ce se aflau în slujba lor nu este mai mare şi nici mai mic decât
numărul femeilor ce s-au aflat vreodată în fruntea vre-o unui popor sau au
exercitat influenţă asupra conducerii lor. Nu degeaba în jocul ce ilustrează
cel mai bine mahinaţiile civilizaţiei umane, şahul, cea mai periculoasă
figură este regina.
De la „sfînta” Elenă, cea care i-a adus pe greci pe capul troienilor,
pînă la „preacurata” Catiuşă, cea care a umplut toate mlaştinile şi mocirlele
Siberiei cu oasele ruşilor, n-a existat crimă şi fărădelege în spatele căreia să
nu fi stat vre-o „prea-frumoasă” afrodită. Francezii au ridicat constatarea
respectivă la nivel de lege, plasînd la baza fiecărei investigaţii penale
căutarea femeii vinovate de înfăptuirea crimei.

Totuşi nu învinuirea şi acuzarea femeilor de prostiile ce au fost

săvîrşite pe parcursul istoriei este scopul învăţăturii de faţă. Nu nutresc
sentimente negative faţă de nici o femeie din lume şi nici nu instig pe
nimeni să facă un astfel de lucru.
Nu scotocirea printre rufele murdare ale trecutului omenirii mă
interesează pe mine, indiferent cine se află în spatele nenorocirilor ce au
mutilat şi distrus viaţa generaţiilor anterioare. Viitorul civilizaţiei noastre
mă nelinişteşte, de-aceea mi-am permis să abordez problema aceasta
delicată a relaţiei dintre cele două sexe umane. De felul cum vor evolua
evenimentele în domeniul respectiv depinde extrem de mult soarta ce ne
aşteaptă: - dacă ele se vor desfăşura în felul în care se derulează în
prezent, vai ş-amar de viaţa noastră; dar dacă reprezentanţii celor două
sexe umane vor prinde la minte şi-şi va ocupa fiecare locul ce-i este
hărăzit de Cel ce i-a creat, îndeplinindu-şi conştiincios rolul menit,
atunci există şanse să beneficiem de un viitor în care să ne bucurăm de
viaţă.

Dacă la începutul mişcării pentru egalitatea în drepturi a femeii şi

bărbatului nimeni nu bănuia ce se află în spatele ei şi care vor fi
consecinţele ei asupra omenirii, astăzi se ştiu cu siguranţă lucrurile acestea:
- nici cei ce trag sforile tendinţei de emancipare a femeilor nu sînt
binevoitorii omenirii şi nici efectele ei nu sînt benefice asupra dezvoltării
ei.

Dacă primele manifestări ale nemulţumirii femeilor faţă de bărbaţi

au fost întîlnite cu zîmbetul pe buze şi încurajate de către ei, astăzi urmaşii
„tiranilor” şi „despoţilor” de ieri n-ar fi rău să se pună în gardă. Femeile s-
au complăcut rău de tot în rolurile pe care, cu ajutorul bărbaţilor, au început
să le joace, tendinţele lor ajungînd să depăşească cu mult capacitatea
intelectuală şi morală a lor, încît nu numai viaţa bărbaţilor a fost
transformată în povară, dar însuşi viitorul lor, al femeilor, şi al copiilor lor
este în pericol.
Ne-fiind promovate în posturile cheie ale societăţii pe baza
calităţilor intelectuale şi morale ale lor, şi nici pe baza meritelor lor faţă de
societate, ci numai datorită apartenenţei lor la genul feminin şi pe baza
predispoziţiei lor spre servilism, activitatea tuturor sferelor activităţii
umane ce au încăput în mîinile femeilor a cunoscut o paralizie integrală:
- peste nouăzeci de procente dintre instituţiile reprezentate de ele au
devenit sau inutile, sau parazitare pentru societate.

La femei instinctele ce le animează existenţa sînt exact inverse

celor de care e nevoie pentru conducerea şi administrarea eficientă a
societăţii. Indiferent de postul pe care-l ocupă femeia în societate,
interesele societăţii nu o preocupă niciodată. Nici un argument şi nici un
raţionament nu vor determina femeia rămasă faţă în faţă numai cu propria-i
conştiinţă să pună interesele omenirii mai presus de interesele ei şi ale
copiilor ei. Vorba „După mine măcar potopul să vină!” fără îndoială a fost
promovată de-o nepoată de-a Venerei.
- Unde credeţi că poate ajunge societatea umană dacă este lăsată
la discreţia celor ce nu au nici cea mai mică intenţie de-a se interesa de
bunăstarea ei, adică a femeilor?

Dar mă opresc aici cu criticarea femeilor, pentru a nu i se crea

nimănui impresia că am ceva împotriva lor. Pe mine mă preocupă soarta
omenirii, nu interesele bărbaţilor sau a femeilor; iar omenirea nu poate fi
concepută fără convieţuirea celor două sexe. Eu militez pentru o civilizaţie
umană fericită care nu poate fi imaginată fără o relaţie armonioasă între
bărbat şi femeie, relaţie care poate fi instaurată nu pe calea contradicţiei şi
confruntării, ci numai pe calea înţelegerii şi completării reciproce.

Ideea egalităţii dintre bărbat şi femeie este la fel de eronată precum

ideea egalităţii dintre toţi oamenii, şi nu mai puţin nefastă pentru
omenire decît ea. Ca dobitoace oamenii pot fi puşi cu toţii pe acelaşi cîntar,
deoarece deosebirea fizică şi fiziologică dintre ei nu e într-atît de relevantă
încît să permită categorisirea lor în superiori şi inferiori, chiar dacă la unii
dintre ei umflătura e mai sus de centură iar la alţii mai jos de ea. Ca fiinţe
umane, însă, este o tîmpenie să-i bîcşeşti pe toţi oamenii în acelaşi sac.
Fiinţă umană înseamnă fiinţa care cugetă, raţionează, gîndeşte şi
poate să-şi modifice cu ajutorul intelectului său întreaga sa personalitate.
Un om prost nu va fi niciodată la fel de util societăţii după cum poate fi un
om înţelept; cel laş nu va putea niciodată oferi societăţii ceea ce-i oferă cel
virtuos; şi contribuţia leneşului la bunăstarea societăţii nu va fi niciodată
egală cu cea a omului conştiincios, de unde reiese că societatea are tot
dreptul să-i trateze pe oameni diferit, în funcţie de aportul pe care ei îl
au la dezvoltarea ei, şi nu numai că are tot dreptul să facă lucrul
acesta, dar are obligaţia morală de a-l face.

Cu o lingură de rahat spurci un butoi de miere, pe cînd nici cu toată

mierea din lume nu faci rahatul comestibil; - lucrul acesta îl puteţi
experimenta personal, oricînd vă vine cheful. Acelaşi fenomen are loc şi în
cazul oamenilor: - un prost poate scoate din minţi toată armata înţelepţilor,
pe cînd nici un număr infinit de mare de înţelepţi nu vor fi în stare să-l facă
pe un debil să gîndească normal.
– Ce concluzie credeţi că trebuie de tras de pe urma acestui fapt?
Că atitudinea societăţii faţă de oameni trebuie să fie diferenţiată.

Impunerea forţată a egalităţii între oameni nu duce altundeva

decît la dispariţia virtuţilor fără de care nu poate exista o societate
normală. Prostul nu cîştigă nimic dacă este tratat ca un înţelept, pe cînd cel
înţelept pierde înţelepciunea dacă este plasat pe aceeaşi treaptă cu cel prost;
laşul nu se molipseşte niciodată de curaj dacă este considerat egalul celui
virtuos, dar virtuosul oricînd poate fi descurajat dacă este tratat ca un laş;
cel conştiincios nu are nici o influenţă asupra celui leneş, pe cînd cel leneş
îi poate umple de lene pe toţi harnicii; şi nici un om cinstit nu se va simţi
bine în societate cît timp hoţii şi bandiţii sînt consideraţi egalii săi.
Cu alte cuvinte, pentru a nu ne pomeni într-o zi că trăim într-o
lume de proşti, laşi, leneşi, hoţi, criminali şi handicapaţi, trebuie
urgent să ne învăţăm să recunoaştem şi să încurajăm calităţile,
virtutea şi înţelepciunea în oameni, oferindu-le astfel lor motivul
necesar perfecţionării şi cultivării personalităţii proprii, motiv care
constă în aprecierea justă a lor şi în respectul societăţii faţă de meritele
şi realizările lor.

Revenind la problema egalităţii dintre bărbat şi femeie, vă atrag

atenţia asupra primei şi celei mai grave consecinţe a mişcării pentru
plasarea femeii la nivelul sau deasupra bărbatului. Femeile n-au cîştigat
nimic de pe urma ei: - nici mai inteligente n-au devenit, nici mai virtuoase,
nici mai frumoase şi nici mai fericite. Singurul lucru pe care l-au căpătat
este posibilitatea cultivării şi satisfacerii egoismului şi vanităţii propriilor
lor fiinţe. Societatea, însă, a înregistrat pierderi catastrofale de pe urma
impunerii forţate a femeii în viaţa ei socială şi politică.
Ca rezultat al politicii de discriminare, înjosire şi umilire a bărbatului
în faţa femeii, politică la care s-a ajuns pînă la urmă, bărbaţii au degradat
şi regresat înspăimîntător de mult, în special din punct de vedere
intelectual, moral şi psihic, ceea ce a condus la diminuarea
considerabilă a aportului lor în dezvoltarea civilizaţiei umane,
ajungîndu-se pînă acolo încît în prezent nu are cine conduce omenirea pe
calea pe care ea s-a angajat.

Astfel, tot ce au realizat femeile prin lupta lor de afirmare şi de

sfidare a bărbaţilor este că au privat propria lor societate de servicii fără
de care societatea nu poate exista, ne-înlocuindu-le cu nimic, din simplul
motiv că nu sînt în stare să facă acest lucru, punînd astfel în pericol atît
existenţa omenirii, cît şi viaţa personală a lor şi a copiilor lor. Au semănat
vînt ş-acum culeg furtună: - au săpat, prin inconştienţa şi uşurinţa lor sub
temelia societăţii în care trăiau, făcînd-o să se surpe, acum societatea le
întoarce pîrleala: - le distruge viaţa personală, le ruinează şi dezmembrează
familiile şi le îngroapă copiii.

Suprimaţi şi împiedicaţi fiind de societate să progreseze intelectual,

moral şi psihic, prin lege educaţie şi cultură, bărbaţii au ajuns, în marea lor
majoritate, la gunoiştea societăţii, îmbrăţişînd rolurile de rataţi social şi
profesional, sau, în cel mai bun caz, de bufoni şi de marionete. În peste
nouăzeci şi şase de procente din familiile existente pe suprafaţa Pămîntului,
ei nu au posibilitatea să-şi spună cuvîntul în administrarea propriei lor
familii şi în educarea propriilor lor copii, deoarece societatea a oferit
prioritate în aceste domenii femeilor. Iar ca rezultat al acestei politici
majoritatea căsniciilor sînt sortite eşecului, viaţa în ele a devenit
insuportabilă, în timp ce copiii lor sînt expuşi riscului de a nu reuşi
niciodată să-şi găsească locul potrivit în societate.
- Să fie oare acesta finalul rîvnit de femei?

Cînd nu-i cap e vai de picioare! De-ar şti, sărmanele femei, ce se

află în spatele tendinţei de impunere şi implicare a lor în viaţa socială,
politică şi religioasă a omenirii, şi cine culege roadele respectivei
mişcări, şi-ar aprinde părul de pe cap cu propriile lor mîini. În
naivitatea şi superficialitatea cu care ele se uită la viaţă, lor li se pare că
cineva le doreşte bine şi încearcă să le ajute cu ce poate, în realitate însă, în
spatele sloganelor aparent umanitare se află o politică murdară şi
josnică promovată şi susţinută de persoane care numai tendinţe pacifiste
şi caritabile faţă de omenire n-au.
 Cineva urmăreşte scopul de a înrobi toate fiinţele umane şi de a
le transforma în bioroboţi inconştienţi, programaţi să-şi sacrifice
oricînd viaţa la comanda lor. Nici bunăstarea societăţii umane şi nici
fericirea femeilor nu-i preocupă pe ei. Pe acei cineva îi animează propriile
lor interese, femeile fiind în cazul respectiv doar simple unelte comode de
care ei se folosesc pentru a-şi realiza obiectivele.

Proprietatea femeii de a fi unul dintre cele mai sigure mijloace cu

ajutorul cărora poate fi destabilizată şi transformată viaţa unei societăţi e
cunoscută din timpurile de demult şi se ţinea cont de factorul respectiv în
elaborarea legilor, obiceiurilor şi religiilor. Pitagora, unul dintre marii
înţelepţi ai antichităţii, şi-a avertizat contemporanii despre forţa distructivă
pe care o tăinuieşte în sine implicarea femeii în viaţa politică şi socială a
statului. „Cea mai sigură metodă de a ocupa o cetate”, - spunea el, - „este
instigarea femeilor acelei cetăţi să pornească împotriva bărbaţilor lor şi să
se implice în afacerile politice şi sociale ale ei”. Nici un stat, nici un popor
şi nici o politică nu s-a atîrnat indiferent faţă de această realitate, de unde se
şi trage atitudinea diferită pe care popoarele lumii au adoptat-o faţă de
femei.
Popoarele preocupate de soarta civilizaţiei lor au luat măsuri de
precauţie faţă de posibilitatea folosirii propriilor femei împotriva lor,
îngrădindu-le acestora toate căile de acces spre afacerile statelor lor,
ajungînd chiar să exagereze în acest domeniu, privînd femeile şi de libertăţi
şi drepturi esenţiale vieţii umane. Popoarele ce s-au atîrnat neserios faţă de
acest lucru au plătit cu vîrf şi îndesat pentru neseriozitatea lor.
Cu cîteva sute de ani înainte de avertizarea făcută omenirii de
Pitagora, s-a născut şi a început să se dezvolte cel mai mare, mai crunt,
mai straşnic şi mai mîrşav duşman al omenirii, care ulterior avea să calce
în picioare şi să distrugă toate neamurile şi seminţiile Pămîntului,
folosindu-se întru acest scop de toate mijloacele existente în lume, inclusiv
de predispoziţia şi „darul” femeilor de a-şi distruge propria societate.
Prima campanie încununată de succes pe care duşmanul omenirii a
întreprins-o împotriva ei a folosit din plin „talentele” vizibile şi ascunse pe
care femeile lumii au fost în stare să i le pună la dispoziţie. Umanitatea s-a
dovedit a fi complet dezarmată şi nepregătită în faţa acelui atac josnic ce a
făcut praf şi pulbere toate orînduirile existente pe atunci în lume.
Creştinismul nu a cunoscut mila faţă de nici un popor şi faţă de nici o
persoană, instaurînd în lumea ce a reuşit să o ocupe o teroare fără de
precedent, care a transformat în iad viaţa a miliarde de oameni, pe
parcursul a două mii de ani. Despre rolul femeii în cea mai murdară
afacere din istoria civilizaţiei umane, care s-a dovedit a fi creştinismul,
este inutil de vorbit. Fără slăbiciunile, superficialitatea, naivitatea şi
prostia femeilor creştinismul n-ar fi avut nici o şansă de-a se răspîndi şi
de-a învinge.

Femeile au reprezentat forţa distructivă a celei mai criminale

ideologii, care le-a răpit oamenilor atît plăcerea de a-şi trăi viaţa cît şi
posibilitatea de a beneficia de bunăvoinţa şi îndurarea lui Yehowah,
Stăpînul Universului. Jonglînd cu cele mai fireşti şi nefireşti slăbiciuni ale
femeilor, creştinismul s-a încuibat adînc în sufletul lor, folosindu-le pe
toate căile posibile împotriva propriilor lor familii, popoare şi societăţi.
Ţinînd cont de influenţa subtilă a femeii asupra bărbatului, de rolul ei
în educarea copiilor şi de poziţia avantajoasă pe care i-o oferă deţinerea
rolului strategic de administrare a treburilor şi resurselor casnice, printre
care şi domeniul alimentar, egale cu zero s-au dovedit a fi toate
argumentele logice ale bărbatului împreună cu eforturile şi tendinţele lui de
a-şi salva societatea şi familia de efectele distructive a credinţei oarbe pe
care duşmanul omenirii i-a băgat-o în cap femeii prin intermediul prostiei
ei. Bărbat după bărbat şi popor după popor au căzut victime debilismului
fiicelor prostiei, întruchipat în iubitele, soţiile şi fiicele lor, a căror creier
atrofiat n-a putut înregistra nimic în afară de tîmpeniile ce alcătuiau
ideologia creştină. Smintitul Clovdis, regele francilor, care avea hormoni în
loc de creier, şi-a obligat poporul să accepte creştinismul de dragul măcucei
de Clotilda; Iaghello, un alt obsedat, i-a dăruit pe lituanieni diavolului de
dragul altei nebune; etc., etc.. Toate popoarele ce astăzi reprezintă tabăra
creştină a omenirii, care se mai şi mîndresc cu faptul acesta, sau au
ajuns creştine de pe urma unor afaceri ruşinoase, în care ele jucau roluri
de turme de berbecuţi şi de oiţe sortite pieirii, sau au fost creştinate
forţat, cu focul şi sabia. În ambele cazuri rolul jucat de femei în ele a fost
decisiv şi nefast pentru omenire.

Metoda cu ajutorul căreia creştinismul a folosit femeile ca una din

cele mai sigure arme ale sale este simplă, dar straşnic de perfidă şi eficace.
Împletind în ideologia sa mila, simţul de vinovăţie, frica, tendinţa spre
misticism, lipsa raţionamentului logic şi predispoziţia femeii de a crede
orbeşte prima prostie ce este în stare să-i stoarcă lacrimi, creştinismul a
declanşat cel mai groaznic proces de îndobitocire şi înrobire a fiinţelor
umane din cîte au existat vre-odată.
 Rolul jucat de femei în acest proces a fost şi mai este încă umil de
ruşinos. După ce au şantajat bărbaţii să accepte afurisenia respectivă pe
capul lor şi a societăţii lor, femeile şi copiii au jucat rolul de agenţi secreţi
ai instituţiilor de reprimare creştine, agenţi ce aduceau la cunoştinţa
călăilor şi ucigaşilor profesionişti, deghizaţi în preoţi şi călugări umili,
fiecare pas întreprins de părinţii, soţii, fraţii şi fiii lor. Istoria nu deţine
capătul victimelor inocente distruse de maşina infernală de anihilat lumea
denumită creştinism. Cert este faptul că nici măcar o singură fiinţă n-a
beneficiat de pe urma religiei respective, în afară de cei ce au născocit-o.

Mulţi se înşeală pe ei înşişi cu pretenţia că-i datorează

creştinismului viaţa; în realitate însă toţi cei ce au căzut în mrejele
ideologiei cu pricina au avut numai de păgubit de pe urma ei. Afirmaţia,
religia este opium pentru popor, se referă în primul rînd la creştinism,
care are asupra oamenilor exact acelaşi efect pe care îl au narcoticele: -
în aparenţe îl ridică în al nouălea cer pe cel ce se droghează cu el, în
realitate îl bagă în mormînt de viu.

Schimbările survenite în planurile celor ce se ocupă de înrobirea

omenirii au adus la elaborarea unor metode noi de folosire a femeilor în
interesele lor; metodele vechi sau au început a fi ineficiente, sau puţin
eficiente, sau chiar dejucate de către bărbaţi.
Despotismul şi teroarea pe care creştinismul le-a practicat pe plan
internaţional timp de un mileniu şi jumătate au adus omenirea la capătul
răbdărilor şi al puterilor. Îndeplinirea unei reforme radicale pe plan
intelectual şi moral a devenit vitală: - sau se înfăptuia reforma, sau exploda
răbdarea oamenilor şi începea un dezastru mondial. Patronii creştinismului
au ales a treia variantă: - reformă morală şi intelectuală combinată cu
dezastru mondial iniţiat şi dirijat de ei. Ca alternativă a creştinismului ei au
lansat în lume un amalgam întreg de ideologii, doctrine şi credinţe, una mai
deocheată şi mai trăsnită decît alta, dintre care capitalismul, socialismul,
comunismul, evoluţionismul, şovinismul, fascismul şi sionismul s-au
dovedit de o vitalitate şi o pondere la mase într-atît de mare încît au
provocat acte de demenţă în masă şi mişcări sociale dezastruoase. Rolul
femeilor a fost decisiv şi în promovarea respectivelor ideologii, cu toate că
în aparenţă ele se aflau în contradicţie cu creştinismul.
În loc de fiinţe cucernice femeile au primit rolul de femei
emancipate; în loc de evlavioase ele au devenit destrăbălate; în loc de
poziţia secundă de după bărbat, lor le-a fost oferită prioritatea în toate
sferele activităţii umane; şi, în loc de credinţa în Isus Hristos, ele au fost
convertite la credinţa în propriile lor persoane, cu toate că obiectivul trasat
în faţa lor a rămas acelaşi: - de a împiedica bărbatul de a se implica în viaţa
socială, politică şi religioasă a planetei noastre, de a-i trăda intenţiile şi
interesele, şi de a-l înlătura definitiv din domeniile respective.
Noua misiune le-a plăcut şi le mai place încă femeilor mai mult chiar
decît se aşteptau patronii politicii mondiale. Cu trup şi suflet s-au implicat
ele în toate mîrşăveniile ce au fost puse la cale şi îndeplinite în lume, chiar
dacă şi singure au avut de suferit de pe urma lor.

Sub masca democraţiei manipularea femeilor şi exploatarea lor în

scopurile celor ce vor să înrobească lumea a ajuns la maximum. Toate
posturile cheie ale societăţii unde pot fi vîndute interesele societăţii şi ale
oamenilor au fost umplute cu femei, care, în inconştienţa lor oarbă, vînd
şi interesele propriilor lor copii, ne-mai-vorbind despre interesele
celorlalţi oameni.

Dat fiind imperativul natural de împerechere a fiinţelor umane, în

vederea perpetuării speciei, imperativ de la care este aproape imposibil de
eschivat, atragerea femeilor de partea lor le oferă posibilitate stăpînilor
politicii mondiale de a ţine sub control activitatea tuturor bărbaţilor din
lume, fără cheltuieli, fără risc şi fără bătaie de cap. Sub influenţa
instinctului sexual, sub presiunea exercitată asupra lor de legile şi normele
moderne de conduită şi convieţuire a societăţii, şi neutralizaţi de dorinţa de
a trăi în pace, atît în cadrul familiei lor cît şi în afara ei, bărbaţii au devenit
fiinţe neputincioase, incapabile de a opune rezistenţă în faţa nici unui
duşman sau factor negativ determinat să le distrugă viaţa.
Fiecare femeie, la ora actuală, este un agent străin şi ostil în sînul
propriei ei familii, agent ce ţine sub control activitatea soţului şi fiilor ei,
împiedicînd orice încercare de afirmare a lor şi preîntîmpinînd şi anihilînd
dezvoltarea oricărei tendinţe de implicare a lor în afacerile politice ale
omenirii, în special a celor de emancipare a ei; şi fiecare femeie, cu excepţii
extrem de puţine, este un trădător al intereselor societăţii din care face
parte, a soţului şi a fiilor ei, şi un vînzător a lor.
- Este de-a mirării oare faptul că se insistă cu orice preţ pe
amplificarea campaniei de discriminare a bărbaţilor în faţa femeilor?

O cale mai sigură şi mai perfidă de a ţine permanent bărbaţii sub

supraveghere şi sub tensiunea de a le exploda creierii, de a le bloca
sistemul nervos şi de a le paraliza voinţa şi activitatea decît instigarea
femeilor împotriva lor nici diavolul n-ar fi fost în stare să conceapă.
Şansele bărbaţilor de a face faţă respectivei situaţii sînt minime şi necesită
eforturi maxime din partea lor, eforturi ce solicită implicarea tuturor
virtuţilor lor, în special a inteligenţei, a voinţei şi a curajului, ceea ce
reduce şi mai mult posibilităţile şi capacităţile de emancipare a lor şi de
salvare a civilizaţiei umane.
Dar în pofida tuturor factorilor ce urmăresc transformarea bărbaţilor
în marionete, în forţă gratuită de muncă şi în bibelouri sexuali de folosinţă
redusă şi secundară, factori ce apasă continuu asupra lor din toate părţile,
există modalitate de eliberare a lor din această stare deplorabilă,
dezastruoasă şi umilitoare. Dat fiind faptul că influenţa femeilor asupra lor
se bazează pe slăbiciunile şi instinctele lor proprii, nu pe a altcuiva, luarea
respectivelor porniri sub controlul conştiinţei şi al voinţei slăbeşte şi,
încetul cu încetul, înlătură presiunea pe care ele o exercită asupra lor.
Conştientizarea faptului că Yehowah n-a creat bărbatul ca el să
slujească femeii şi să devină una dintre jucăriile ei, ci pentru a beneficia
de posibilitatea de a milita pentru cetăţenia Universului şi de a trăi
veşnic, este primul pas ce trebuie făcut în această direcţie.
După cum Stăpînul Universului n-a creat omul ca el să se transforme
în oaia lui Isus, la fel El n-a creat bărbatul ca el să se transforme în robul
nepoatelor Venerei. Acest lucru este mai sigur şi decît faptul că d-stră
existaţi în lume. Nici o persoană inteligentă din Univers nu face nici cea
mai mică investiţie cu scopul de a admira rezultatul investiţiilor sale
degradînd în cel mai ruşinos mod posibil. Dacă scopul lui Dumnezeu ar fi
fost ca oamenii să fie oi, El îi crea oi, sau cel puţin fiinţe net inferioare
oilor, şi ar fi trasat în faţa lor obiectivul de a se perfecţiona continuu pînă
ar ajunge oi adevărate; dacă scopul Său ar fi fost să facă din bărbat sluga
femeii, El ar fi creat bărbatul inferior femeii, cel puţin la nivelul
intelectual, şi ar fi creat dependenţa lui de femeie.
Faptul că omul este din toate punctele de vedere superior oii
trebuie să ne conducă spre concluzia că el nu este oaie şi nici n-ar trebui
să se transforme vre-odată în aşa ceva. Iar faptul că bărbatul nu este cu
nimic mai prejos decît femeia şi nu este nici pe departe într-atît de
dependent de ea după cum ea este de el, este o dovadă sigură a faptului
că el n-a fost creat de dragul ei.

Obiceiul ce astăzi e la modă de a nu-i vorbi niciodată femeii în faţă

despre neajunsurile şi viciile ei, şi de a o lăuda chiar şi atunci cînd nu există
nici cel mai mic motiv de a face lucrul acesta, a degenerat pînă acolo încît
părerea femeii despre sine şi despre capacităţile ei s-a denaturat
înspăimîntător de tare, ajungîndu-se pînă acolo încît în viziunea ei lucrurile
apar exact invers decît sînt în realitate: - propria-i prostie i se pare ei
genialitate; pornirile şi înclinaţia ei spre destrăbălare i se par manifestări ale
independenţei şi originalităţii; vanitatea i se pare personalitate, iar
inferioritatea fiziologică şi intelectuală a ei faţă de bărbat i se pare
superioritate; etc., etc..

Bărbaţilor li se părea o glumă cîndva tendinţa femeilor de a se

supra-estima; astăzi nu cred că mai este vre-o unul dintre ei bucuros de
respectiva aspiraţie. Mergeţi măcar o singură dată la vre-o întrunire de-a
femeilor „emancipate”, indiferent de ocazia cu care ea este organizată, şi
veţi rămîne poster la cele văzute şi auzite acolo, în momentul în care
femeile, intrate în transă, vor începe să enumere şi să laude calităţile şi
realizările pe care nici în vis nu le-au avut vre-odată.

Dat fiind faptul că nu există nici o speranţă ca femeile să se

restructureze de la sine şi să meargă în întîmpinarea d-stră, bărbaţilor,
slăbind presiunea pe care o exercită asupra d-stră, presiune ce vă împiedică
să mergeţi pe calea hărăzită d-stră de însuşi Stăpînul Universului, şi cu atît
mai mult să vă ajute să vă îndepliniţi rostul d-stră în viaţă şi în dezvoltarea
civilizaţiei umane, n-ar fi rău ca d-stră, stimaţi bărbaţi, în special cei ce nu
sînteţi certaţi cu mintea, să ieşiţi de sub influenţa femeii şi să nu vă
sacrificaţi de dragul ei destinul şi viaţa, căci multe aveţi de pierdut de nu
veţi face-o. Viaţa, pentru fiecare dintre d-stră, este singura şansă ce vă
este oferită pentru a milita pentru cetăţenia Universului, şansă care nu
se va repeta niciodată, şi nu există lucru sau plăcere pe lumea aceasta
de dragul căreia se merită a o rata.
După cum ţările cu un nivel înalt de dezvoltare pun un milion de
condiţii şi pretenţii în faţa celor ce doresc să devină cetăţeni ai lor, la fel şi
Stăpînul Universului are anumite cerinţe şi pretenţii faţă de cei ce
binevoiesc să devină membri ai Împărăţiei Sale.

Determinarea omului de a pune interesele Stăpînului

Universului deasupra tuturor celorlalte aspiraţii, dorinţe, instincte,
obiceiuri şi interese existente în lume, şi evidenta decidere a lui de a nu
sluji nimănui cu excepţia Celui ce l-a creat, este prima şi cea mai mare
condiţie pe care omul trebuie să o îndeplinească pentru a intra în
posesia vieţii veşnice şi a cetăţeniei Universului.

Omul nu trebuie să fie dependent de nimeni şi de nimic, şi pe el

nimic nu trebuie să-l intereseze mai mult decît voia Creatorului său, care
constă în implicarea fermă a fiecăruia în asigurarea progresului
civilizaţiei umane. Nici interesele ţarului, nici ale femeilor, nici ale
copiilor şi nici măcar interesele proprii nu pot servi drept scuză a devierii
cuiva de la această regulă.

Legile Universului sînt pe cît de simple pe atît de juste: - fiecare

este răsplătit exact de către stăpînul căruia îi slujeşte, în funcţie de
capacităţile şi bunăvoinţa stăpînului său de a-l răsplăti, desigur.
Cei ce-l slujesc pe Buddha, petrec întreaga lor viaţă şezînd pe buda;
cei ce-l slujesc pe Rama, papă produsele corporaţiei Rama; cei ce trăiesc de
dragul lui Isus sînt păscuţi şi adăpaţi de către acest cioban „blajin”; cei
aflaţi sub călcîiul femeii sînt striviţi de călcîiul femeii; cei ce de dragul
copiilor lor neglijează interesele Stăpînului Universului nu se bucură
niciodată de consideraţie şi respect din partea copiilor, şi nici nu se vor
bucura vre-odată de pe urma lor; etc., etc. . Conform acestei
legi, merită să vă gîndiţi serios înainte de a plasa pe cineva sau ceva
în locul lui Dumnezeu şi înainte de a ignora interesele lui Yehowah în
favoarea altor legi.

Yehowah a oferit bărbatului avantaje netăgăduite şi importante în

faţa femeii, avantaje menite să-l ajute să deţină rolul conducător în
relaţia dintre ei: - pe lîngă avantajele net vizibile ale lui faţă de ea, avantaje
ce constau în capacităţile fizice diferite ale corpurilor lor, şi pe lîngă
avantajul intelectual oferit de volumul mai mare a creierului bărbatului faţă
de cel al femeii, există şi diferenţe de natură fiziologică a organismelor lor,
diferenţe ce plasează femeia într-o stare de dependenţă faţă de bărbat.
Lipsa totală a femei din viaţa bărbatului nu afectează nici sănătatea
corpului şi nici cea a minţii lui, în cazul în care el nu este obsedat, desigur;
lipsa totală a bărbatului din viaţa femeii poate atrage consecinţe destul de
tragice asupra ei, soldîndu-se chiar cu moartea ei în al treilea deceniu de
viaţă.
- Ce concluzie credeţi că trebuie de făcut de pe urma acestei stări de
fapte?
 Că Cel ce a creat oamenii a oferit întîietate bărbatului în faţa femeii şi
l-a înzestrat pe el cu toate elementele necesare asigurării acestei priorităţi.
De-aceea, cei ce se află sub hegemonia femeii nu au nici o scuză în faţa
Stăpînului Universului. Întreaga responsabilitate pentru abaterea lor de la
orînduirea divină a rolurilor oamenilor pe Pămînt revine asupra lor.

Cea mai perfectă armă ideologică de înrobit lumea, care este

creştinismul, a făcut tot posibilul să-l priveze pe bărbat de posibilitatea de
a beneficia de avantajele sale în faţa femeii, cu scopul de a-şi apăra rolul
său conducător în familie şi în societate, elaborînd în acest scop tot felul
de norme şi restricţii, una mai blestemată şi mai stupidă decît alta, care s-
au răsfrînt negativ asupra tuturor, asupra bărbaţilor, asupra femeilor,
asupra copiilor şi în special asupra civilizaţiei umane luate în ansamblu.
Prima lovitură mortală aplicată de către creştinism omenirii a fost
instituirea familiei monogame, prin intermediul căreia ea a lipsit cele două
genuri umane de posibilitatea de a-şi găsi adevăraţi parteneri de viaţă şi a
obligat bărbatul şi femeia să-şi concentreze atenţia asupra respectării
normelor prevăzute de religie, chiar dacă respectarea acelor norme
mutilează şi ruinează viaţa ambilor, în loc să lupte pentru asigurarea
civilizaţiei umane cu un progres continuu. Legea respectivă, instituită de
creştinism, n-a adus decît necaz şi durere pe capul oamenilor, atît pe a
bărbaţilor cît şi pe a femeilor, şi a pus bazele unui proces groaznic de
degenerare a fiinţelor şi civilizaţiei umane, soldîndu-se cu aceea că indivizii
umani de astăzi sînt din punct de vedere mintal, fizic şi spiritual inferiori cu
mult celor de acum două mii de ani în urmă.
Legile căsătoriei impuse omenirii de promotorii şi beneficiarii
creştinismului vă condamnă la eşec sigur în alegerea partenerului de viaţă,
dat fiind faptul că sub pesiunea timpului, instinctelor şi a influenţei
oamenilor, puţini sînt cei ce reuşesc să se gîndească la sănătatea fizică,
morală şi intelectuală a viitorilor lor copii, nu numai la satisfacerea
impulsurilor lor sexuale. Fiecare pas făcut de cei ce se conduc de această
lege poate fi fatal, atît pentru ei cît şi pentru urmaşii lor, pas ce-i poate
condamna pe ei la chin pe viaţă, pe baza unei singure greşeli infantile.
Legea ce impune oamenilor monogamia a privat omenirea de
perfecţiunea la care fiecare individ uman, indiferent de genul şi de vîrsta
sa, ar trebui ca să aspire, şi a favorizat şi încurajat indiferenţa oamenilor
faţă de felul lor personal de a fi şi dispreţul lor faţă de cei ce posedă
calităţi şi virtuţi superioare lor.
 În pofida tuturor exemplelor pe care ni le oferă natura, exemple de
încurajare a fiinţelor şi exemplarelor mai inteligente şi mai puternice, ca
mod de asigurare şi menţinere a purităţii speciilor şi de prevenire a
decăderii lor, creştinismul a impus omenirii o formă de convieţuire a
oamenilor ce convine numai indivizilor slabi fizic şi mintal, în
detrimentul celor cu inteligenţă şi calităţi deosebite.

Conform legilor de procreiere şi perpetuare a speciilor, pe care

Yehowah, Stăpînul Universului, a instituit-o pentru oameni, lege care
constă în faptul că fiecare membru al generaţiei tinere este rezultatul
divizării sumei calităţilor şi inteligenţei celor ce l-au procreat, copilul poate
ajunge superior părinţilor săi, din punct de vedere fizic şi mintal, numai în
cazul în care ambii deţin inteligenţă, calităţi şi capacităţi asemănătoare.
Atunci cînd o persoană inteligentă se împerechează cu una semi-
inteligentă, descendentul va poseda inteligenţă inferioară părintelui său; -
acelaşi lucru poate fi spus şi despre repartizarea calităţilor în oameni.
Excepţie de la această regulă o constituie viciile, devierile psihice şi
mintale, şi celelalte boli transmisibile genetic, care se moştenesc integral,
sau chiar în mod accentuat. Rezultatul căsătoriei unui maniac cu un geniu
este de regulă un maniac cu o inteligenţă semi-genială, de zeci de ori mai
periculos pentru societate decît părintele său; produsul încrucişării unui
dement cu un înţelept rezultă în demenţă camuflată de note de înţelepciune,
etc., etc.. Cu alte cuvinte, în cazul încrucişării trăsăturilor negative de
caracter cu cele pozitive, trăsăturile negative le vor subordona întotdeauna
pe cele pozitive, devenind mai puternice şi mai periculoase, atît pentru
persoana ce le moşteneşte, cît şi pentru societate.

Ajuns în ipostaza de a alege un singur partener pentru toată viaţa, fără

o instruire serioasă în această privinţă, fiinţele inteligente şi înzestrate cu
calităţi unice sînt puse în faţa unei dileme destul de grave şi
sînt expuse riscului de a li se pierde în timp unicitatea, căci probabilitatea
de a întîlni jumătatea ce le este pe potrivă este destul de mică. Dacă e să
conştientizaţi adevărata stare de fapte instituită de legea monogamiei, veţi
observa că nici bărbaţii şi nici femeile nu sînt privelegiaţi în această
privinţă: - nici femeia căsătorită cu un bou n-ar avea mare bucurie dacă şi-
ar da seama că a dat naştere unui viţel; şi nici bărbatul căsătorit cu o răutate
n-ar ajunge acasă de bună voie însoţit de gîndul că si-a umplut casa de
duşmani, cărora trebuie să le poarte de grijă pînă ăia ajung îndeajuns de
pregătiţi pentru a-i face felul.
 Obligativitatea de a convieţui împreună la bine şi la rău transformă în
infern pînă şi relaţia acelor persoane care în condiţii naturale, bazate numai
pe buna lor înţelegere, fără impuneri şi constrîngeri din exterior, ar trăi
fericiţi pînă la adînci bătrîneţe, ne-mai-vorbind de viaţa cuplurilor formate
în grabă, sau din greşeală.
Legea ce impune fiecărui individ să aibă doar o singură persoană de
gen opus drept partener de viaţă creează vrăjbie şi discordie atît în rîndul
bărbaţilor cît şi în rîndul femeilor: - atît unii cît şi ceilalţi sînt impuşi de ea
să scape de rivali şi de concurenţi, generînd ură, gelozie, vrajbă, conflicte şi
duşmănie. Chiar şi cele mai frumoase prietenii se destramă şi se spulberă
din cauza ei; surorile se înstrăinează; fraţii se învrăjbesc; copiii ajung pe
drumuri.
Legea lui Yehowah cu privire la căsătorie înlătură toate aceste
probleme. Prietenele pot rămîne prietene pentru întreaga lor viaţă, devenind
soţiile aceluiaşi bărbat; surorile pot deveni şi mai apropiate una de alta,
devenind membre ale aceleiaşi familii; în timp ce copiii nu numai că scapă
de ameninţarea de a ajunge pe drumuri din cauzadivorţului părinţilor lor,
dar primesc posibilitatea de a abunda în îngrijire maternă, dat fiind faptul
că toate soţiile tatălui lor sînt încurajate şi îndemnate să se comporte
precum mamele cu ei. Tendinţa de a favoriza propriii copii în detrimentul
celorlalţi poate sluji oricînd drept motiv de a elimina acea femeie din
familie, lucru permis de către Stăpînul Yehowah cu scopul de a menţine
pacea în familie. Uneltirile de orice gen a unor soţii împotriva altora se
soldează cu acelaşi rezultat: - izgonirea din familie. În familia ce se
conduce după legea lui Yehowah se intră şi se trăieşte doar cu bune intenţii
şi doar cu predispoziţia de a sacrifica interesele personale în favoarea celor
ale familiei.
Nici măcar bărbaţii nu au de suferit de pe urma legii lui Yehowah cu
privire la căsătorie, cu toate că la prima vedere se impune contrariul, şi nu
eu dar realitatea confirmă lucrul acesta. Legea Universului nu încurajează
bărbaţii la pierderea raţiunii în favoarea dragostei. Bărbaţilor nu le este
recomandat să se îndrăgostească. Pe umerii lor se află datoria de a asigura
progresul şi securitatea civilizaţiei umane şi tot pe umerii lor se află
responsabilitatea de a purta drapelul lui Yehowah în lume, oferind
posibilitate cît mai multor persoane de a cunoaşte şi îndeplini voia lui
Yehowah şi de a beneficia de îndurarea Lui. De îndrăgostit se îndrăgostesc
femeile şi lor li se oferă prioritate în alegerea partenerilor.
 Un argument în plus în favoarea legii lui Yehowah cu privire la
căsătorie este faptul că bărbatul este asigurat contra nedreptăţirii şi
prejudicierii soţiilor sale, indiferent de numărul lor, prin faptul că le poate
oferi atenţie egală tuturor, ceea ce nu poate să facă femeia ce pretinde la
dreptul de a avea şi ea mai mulţi bărbaţi. Toate femeile doritoare de a avea
copii de la acelaşi bărbat pot să-şi vadă dorinţa îndeplinită în cea mai scurtă
perioadă de timp, pe cînd femeia nu poate asigura pretenţia de a avea copii
de la ea decît unui singur bărbat timp de doi ani.
Nu trebuie de neglijat nici faptul că bărbatul nu pune în pericol
sănătatea şi capacitatea de procreiere a femeii, indiferent de numărul
soţiilor sale, pe cînd femeia, în cazul monogamiei, cauzează prejudicii
colosale bărbatului, prejudicii care ulterior aduc chiar şi la destrămarea
familiei. Dat fiind faptul că virilitatea bărbatului depinde foarte mult de
frecvenţa şi de modul implicării sale în actul sexual, repauzele făcute cu
ocazia gravidităţii, ciclului şi a nedorinţei femeii, precum şi dezinteresul ce
se dezvoltă cu timpul la toţi bărbaţii faţă de aceeaşi femeie, dezinteres
provenit din mai multe motive, dintre care de majoritatea este vinovată
femeia, duc la slăbirea treptată a potenţei şi în final la impotenţa prematură
a lui, fapt ce transformă pînă la urmă căsnicia în tragedie.
Instituind legea cu privire la căsătoria monogamă, stăpînii politicii
mondiale şi-au asigurat hegemonia mondială practic pentru totdeauna,
căci inşii proveniţi din astfel de familii au puţine şanse de a ajunge la
acel nivel de dezvoltare intelectuală, morală şi fizică capabilă de a le
ghici intenţiile şi de a le dejuca mahinaţiile politice. Oamenii au fost
privaţi, prin această lege, atît de plăcerea de a trăi cu adevărat cît şi de
posibilitatea de a-şi îndeplini vre-odată rostul lor în viaţă. În fiecare familie
creată conform acestei legi există sau un jandarm şi un întemniţat, sau doi
jandarmi ce se mănîncă între ei asemenea cîinilor, sau doi întemniţaţi pe
care-i terorizează soacrele, sau orice altceva, numai două fiinţe libere ce se
bucură de convieţuirea lor nu există în ele. Nici nu e de-a mirării faptul că
nu reuşeşte nimeni să-şi identifice şi să-şi urmeze vocaţia sa divină,
făcîndu-şi astfel datoria sa faţă de Creatorul său şi faţă de civilizaţia umană.
Parodie adevărată este viaţa unui cuplu uman ce se conduce după
legea monogamiei. Din cauza diferenţei proprietăţilor organismului
bărbatului de cele ale femeii se formează un decalaj puternic între
perioadele de manifestare ale tendinţelor sexuale ale lor, decalaj ce
transformă în teatru întreaga coexistenţă a lor. În perioada cînd se
manifestă apogeul energiei sexuale ale bărbatului, atunci cînd el simte
impulsurile cele mai puternice de împerechere cu sexul opus, femeile trec
prin perioada cea mai scăzută a impulsurilor sexuale a lor din întreaga lor
viaţă, ceea ce conduce spre suprimarea instinctului sexual bărbătesc şi spre
scăderea puterii şi interesului bărbatului de a face dragoste. Cînd femeia
prinde gust de sex, bărbatul este deja handicapat în materia respectivă, ş-
atunci începe spectacolul: - în loc să-şi dea seama că ea este vinovată de
neputinţa soţului ei, ea îl descurajează şi intimidează şi mai mult, ajungînd
pînă la urmă să caute „călăreţi fără de cap”. Rar familie pe lumea aceasta
care să nu să se fi confruntat cu problema respectivă.
Legea lui Yehowah înlătură şi problema aceasta. Dat fiind faptul că
interesul şi activitatea sexuală a bărbatului sînt antrenate în mod regulat şi
progresist, virilitatea lui nu numai că nu scade, dar se măreşte în acelaşi
ritm cu tendinţele sexuale ale soţiilor sale, ceea ce asigură tuturor
membrelor familiei atenţia de care au nevoie, fapt ce asigură şi mai mult
pacea şi armonia în ea.
Sănătatea membrilor familiei este şi ea pusă în pericol de
constrîngerea de a avea un singur partener conjugal pentru întreaga
perioadă a vieţii. Dat fiind decalajul dintre apogeele activităţii sexuale a
membrilor cuplului uman, în mai mult de optzeci de procente dintre
familiile existente pe suprafaţa Pămîntului, soţul şi soţia, fiecare la rîndul
lui, apucă pe rînd calea rîpii, adică înfiripă novele şi romane de dragoste
oriunde în altă parte decît în propria gospodărie, acţiune care uneori este
răsplătită nu numai cu satisfacţie sexuală, dar şi cu „floricele” din buchetul
Venerei.
În cazul cuplurilor formate conform legii lui Yehowah accidente de
genul respectiv se întîmplă numai în cazul în care cineva dintre membrii lui
se întîmplă să fie extrem de prost, căci numai un bărbat lipsit de raţiune
caută aventuri amoroase în afara familiei sale, cînd acasă dispune nu numai
de una, dar de mai multe soţii; şi numai o femeie tîmpită preferă să facă
dragoste pe furiş, cînd legea lui Yehowah îi permite, oricînd îi vine cheful,
să-şi aleagă alt partener de viaţă, fără a prejudicia în vre-un fel oarecare pe
cineva, inclusiv pe copiii ei, care rămîn în continuare copiii ambilor părinţi.

În cazul legii de convieţuire elaborate şi stabilite de Yehowah,

Stăpînul Universului, viaţa oamenilor ar fi, din punct de vedere calitativ,
cu mult mai bună decît cea existentă, în special viaţa celor ce se remarcă
prin inteligenţă şi calităţi deosebite, şi nivelul de dezvoltare al civilizaţiei
umane ar fi cu mult mai înalt. Binevoiţi de meditaţi profund asupra
nuanţelor definitorii ale acestui fapt, căci de înţelegerea lui depinde într-o
măsură destul de mare calitatea vieţii d-stră din viitor.
 Omul a fost creat de către Stăpînul Universului cu un scop bine
determinat şi delimitat, scop pentru îndeplinirea căruia i-au fost puse la
îndemînă toate condiţiile necesare. Viaţa pe care o trăim nu este o
întîmplare, o nebunie, un miracol sau o curvă, după cum şi-o doresc
majoritatea dintre d-stră. Nu vă înşelaţi cu astfel de teorii de doi bani, nu
speculaţi cu astfel de prostii şi nici nu-i lăsaţi pe alţii să vă buimăcească
cu ele. Viaţa niciodată n-a fost nimic din ceea ce i-a determinat prostia
pe unii să o considere şi niciodată nu va fi nimic altceva în afară de
ceea ce este: - examen de intrare în Împărăţia Universului.
Deoarece dorinţa Stăpînului Universului, a lui Yehowah, a fost şi
este popularea Universului cu fiinţe inteligente, virtuoase, frumoase şi,
în acelaşi timp, libere, El a făcut tot posibilul să-i asigure Împărăţiei Sale
o astfel de populaţie, eliminînd orice risc de a scăpa în ea măcar o
singură fiinţă nedemnă de a locui în ea.
Lumea noastră este plină de fapte şi exemple menite să vă sugereze
adevărata natură şi adevăratul rost al vieţii, şi dacă ele n-au reuşit pînă în
prezent să facă lucrul acesta este numai din cauza că n-aţi depus nici cel
mai mic efort intelectual pentru a vă lămuri pe ce lume trăiţi.

Dat fiind faptul că prostia şi răutatea dispun de forţe şi capacităţi

uriaşe, capabile să măture din faţa lor aproape orice, a apărut nevoia de a
tăia calea lor spre Împărăţia Universului, îngrădind-o cu un obstacol
imposibil de înlăturat cu mijloacele şi posibilităţile de care ele dispun.
Lumea în care trăim este în întregime la dispoziţia celor vicioşi,
ticăloşi şi răi, şi nu există loc pe suprafaţa Pămîntului unde răutatea şi
prostia să nu fie la putere. Cei ce se conformează legilor, normelor şi
regulelor pe care aceste vicii le-au impus omenirii drept tipar de convieţuire
stăpînesc întreaga planetă şi posibilităţile lor par fără de seamăn, în timp ce
fiinţele ce refuză să se conformeze lor sînt expuse riscului de a deveni
oricînd victima lor. Puterea, bogăţia şi dreptatea se află în ghearele celor răi
şi se pare că nu există lucru pe care n-ar putea să-l realizeze sau să-l
îndeplinească ei.
Orice proprietate privată şi obştească, de orice gen, poate fi oricînd
violată, răpită şi distrusă de fiinţele şi instituţiile ce slujesc intereselor
duşmanilor lui Dumnezeu şi nu există frontiere umane ce le-ar putea
împiedica să facă lucrul acesta.
Pămîntul a devenit raiul slugilor lui Azazel şi iadul celor ce nu trăiesc
după normele de trai elaborate de ei. Puterea şi bogăţia se află în mîinile lor
şi s-ar părea că nu există lucru ce n-ar putea fi cumpărat, furat sau privatizat
de către ei, acţiune ce n-ar putea fi întreprinsă şi frontieră ce n-ar putea fi
depăşită de către ei. Nici un milimetru din suprafaţa Terrei nu este liber de
prezenţa lor... - dar puterea, bogăţia şi capacităţile lor sînt inutile în faţa
porţii de intrare în Împărăţia lui Yehowah.

Orice frontieră ce desparte un stat de către alt stat poate fi violată

de către slujitorii răului; pînă şi frontiera ce desparte Pămîntul de Lună a
fost depăşită de ei; dar nici o bogăţie, nici o forţă şi nici o putere nu-l
poate ajuta pe nimeni să treacă în mod fraudulos de frontiera ce desparte
lumea oamenilor de Împărăţia Universului. Acolo se nimereşte numai pe
bază de examen şi numai pe baza meritelor înregistrate la acel examen.
Viaţa noastră este examenul de militare pentru viza Împărăţiei
Universului; moartea este frontiera ce desparte acea Împărăţie de
lume noastră. Dacă aveţi bani sau rude la minister, încercaţi de o treceţi.

Pentru a avea mai multe şanse de a vă prezenta adevărata relaţie ce ar

trebui să domine între fiinţele umane, şi în special între bărbat şi femeie, re-
formulez definiţia vieţii umane în termeni simpli, pe înţelesul tuturor, de la
bunul început, după care să-mi pot permite să cred că numai cei ce nu vor
să gîndească nu m-au înţeles.
În primul rînd încercaţi să înţelegeţi faptul că Universul nu este un
rezultat al vre-o unei întîmplări nefericite, sau al vre-o unei explozii reuşite,
ci produsul unei minţi înţelepte, a unei voinţe infinite şi a unei puteri ne-
egalabile. Tot ce se află în Univers a fost gîndit, proiectat şi construit.
Universul nu este pustiu, nu este populat de monştri, nu este lăsat în
voia sorţii şi nici n-a ajuns la discreţia unor fiinţe apărute din senin, de a
căror existenţă să nu ştie nimeni. El este populat de fiinţe super-inteligente,
create şi ele de către Cel ce a creat Universul; există legi după care se
conduc locuitorii Universului; există civilizaţie ce cuprinde în sine toate
corpurile cereşti existente în el; şi există Stăpîn, Care se îngrijeşte de bunul
mers al lucrurilor în Univers.
Încercaţi să înţelegeţi şi faptul că Pămîntul este o parte integrantă a
Universului, cu scopul existenţei sale bine definit, nu un bolovan sărit de
nu-ştiu-unde, după cum aţi crezut pînă în prezent. Nimeni în Împărăţia
Universului n-a uitat despre existenţa Pămîntului şi nimeni de acolo nu s-a
gîndit să abandoneze planeta respectivă nici pentru o clipă. Pămîntului i-a
fost oferit un rol special în dezvoltarea Universului, de a cărui
importanţă nu vă îndemn să vă îndoiţi. Nimic din ceea ce se întîmplă pe
suprafaţa Pămîntului nu scapă din vederea locuitorilor Universului şi a
Stăpînului lui. Pămîntul este incubatorul, laboratorul şi poligonul
Universului. Aici se nasc, se dezvoltă, se afirmă şi se lansează cetăţeni
ai Universului.

Depuneţi, deasemenea, şi „supra-omenescul” efort intelectual şi

înţelegeţi şi faptul că oamenii sînt şi ei elaboraţi, proiectaţi şi creaţi, nu
apăruţi, căzuţi sau evoluaţi, şi că existenţa lor nu este întîmplătoare sau
inutilă, ci bine determinată, minuţios cercetată, analizată şi studiată, şi
deosebit de importantă pentru existenţa Universului. Ei sînt obiecte de
studiu ale Pămîntului-poligon şi Pămîntului-laborator, pe seama
cărora se acumulează experienţa Universului legată de efectele pozitive
şi negative ale ştiinţei, religiei şi metodelor de organizare a civilizaţiei;
şi tot ei sînt materia primă a Pămîntului-incubator din care se aleg
cetăţeni ai Universului.
Fiecare om este un potenţial cetăţean al Universului, inclusiv eu şi d-
stră, numai că nimeni nu ne obligă să devenim cetăţeni ai Împărăţiei lui
Yehowah. Avem o viaţă de om la dispoziţie pentru a ne da arama pe faţă şi
pentru a ne forma adevărata identitate; şi avem o lume întreagă la
dispoziţie ca mijloace de afirmare şi progresare.
Obiectivul pe care trebuie să-l urmărească fiecare om, fie el bărbat

sau femeie, este să se ridice, prin gîndurile, vorbele şi faptele sale, la

nivelul intelectual şi moral al locuitorilor Universului. În special

atitudinea pe care o ia omul faţă de semenii săi şi faţă de lumea în care

trăieşte reprezintă modul de realizare a acestui obiectiv.

Scopul vieţii umane nu se reduce la sădirea unui pom, la construirea

unei case şi la creşterea unui copil, după cum sînt înclinaţi cei cu bostane în
loc de capuri şi drojdii în loc de creier să creadă. Pomul se sădeşte cu
scopul de a mînca roadă de pe el; casa se construieşte pentru a locui în ea şi
copilul se creşte pentru a asigura continuitate propriului neam, şi toate
aceste fapte voi le faceţi de dragul propriei d-stră persoane şi de dragul
burticii propriei d-stră persoane, nu pentru altcineva. Cu alte cuvinte, sădiţi
pomi, construiţi case şi creşteţi copii pentru a vă asigura anumite condiţii
de viaţă de care aveţi nevoie pentru a trăi, şi prăpădit este cel ce trăieşte
pentru aceste lucruri.

Oamenii înţelepţi beau şi mănîncă ca să trăiască, nebunii trăiesc ca să

bea şi să mănînce. Înţelepţii îşi dedică viaţa numai lucrurilor ce depăşesc
prin valoarea lor preţul vieţii, iar mai scump ca viaţa poate fi numai viaţa
veşnică, nicidecum lucrurile ce sînt doar simple mijloace menite să
întreţină viaţa.
Nici banii, nici mîncarea, nici băutura, nici copiii, nici femeia, nici
partidul, nici naţiunea şi nici un alt lucru de pe Pămînt, nici măcar Isus
Hristos, nu are menirea să servească drept obiectivul, scopul şi năzuinţa
vieţii cuiva. Toate lucrurile de pe lume, inclusiv sus-pomenitele, există
pentru oameni şi de dragul oamenilor, şi blestemaţi sînt cei ce-şi dedică
viaţa lor.

După cum plăcerea maniacală a narcomanilor şi alcoolicilor de- aşi

sacrifica viaţa de dragul unor senzaţii care pentru orice om sănătos la minte
sînt greţoase şi scîrboase, la fel şi decizia conştientă şi inconştientă a
oamenilor de a-şi dedica viaţa anumitor persoane, activităţi, instituţii sau
teorii este abominabilă pentru cetăţenii şi Stăpînul Universului.
Încercaţi să convingeţi un narcoman, un alcoolic sau o altă lepră a
societăţii că ceea ce face el nu este bine, şi îndemnaţi-l să se lepede de
viciul care, după părerea d-stră, îl bagă în pămînt, şi veţi vedea cu cîtă
superioritate şi dispreţ o să privească el: - pentru el şi toţi cei ca dînsul d-
stră sînteţi prostul şi nepriceputul, nu ei. Ei cred că sînt persoanele care au
priceput totul şi iau totul de la viaţă, pe cînd d-stră sînteţi naivul şi
sărmanul degradat care nu ştie ce-i bine pe lume şi nu ştie a trăi. Ei au
pătruns în marile „enigme” şi „mistere” ale Universului şi au prins
şmecheria cum să primească caif făcînd pipi şi caca pe ei înşişi, pe cînd d-
stră vă zbuciumaţi, vă zbateţi, lucraţi, creşteţi copii şi slujiţi partidului, ne-
avînd plăcere de la nimic. Ei duc un mod de viaţă pe care nici porcii
oamenilor ce se respectă nu-şi permit să-l ducă şi totuşi ei sînt convinşi că
anume modul lor de viaţă este corect şi progresist, nu al d-stră, şi că ei sînt
cei ce ştiu a trăi, nu d-stră.
Exact aceeaşi comparaţie, pe care am făcut-o între d-stră, om normal,
şi lepădăturile societăţii, şi între modul d-stră de viaţă şi modul lor de viaţă,
poate fi folosită pentru a înţelege diferenţa dintre un cetăţean al Universului
şi d-stră, om normal, numai că în cazul respectiv cetăţeanul Universului
este eroul normal, iar d-stră lepădătura Universului. Pentru un locuitor al
Universului modul d-stră de viaţă este la fel de absurd ca cel al
narcomanului; plăcerile d-stră sînt la fel de josnice ca cele ale
toxicomanului; teoriile cu care d-stră vă justificaţi modul de a trăi sînt la
fel de tîmpite ca ale lor; şi aerele d-stră de tot-ştiutor, de om care ştie a
trăi şi care ia totul de la viaţă, sînt identice cu aerele lor. Şi după cum d-
stră n-aveţi nici o şansă să-i convingeţi pe narcomani că ei duc un mod
greşit de viaţă, la fel nu poate nimeni să vă convingă pe d-stră că nici felul
d-stră de a trăi nu este cel corect.

Să revenim la relaţia bărbat-femeie pe care a binecuvîntat-o Stăpînul

Universului. Primul lucru pe care trebuie să-l înţelegeţi pentru a beneficia
de această relaţie este că nici ea n-a fost menită să reprezinte scopul vieţii
nimănui. Nici bărbatul nu este făcut de dragul femeii şi nici femeia de
dragul bărbatului, şi nici unul dintre ei nu este creat de dragul familiei şi a
copiilor. Relaţia, aceasta, dintre bărbat şi femeie a fost concepută şi ea
ca un mijloc de a uşura procesul de afirmare a omului ca cetăţean al
Universului. Nu oamenii au fost creaţi de dragul căsătoriei şi a acelei
instituţii denumită familie, ci căsătoria şi familia au fost născocite de
dragul oamenilor; şi nu oamenii trebuie sacrificaţi pe altarul acestor
noţiuni, ci ele trebuie permanent ajustate intereselor şi necesităţilor
oamenilor.

Cei ce au născocit ideea monogamiei n-au fost niciodată interesaţi

de bunăstarea şi fericirea oamenilor, lucru pe care de altfel ei nici nu-l
ascund, de-aceea au şi născocit-o. Toate religiile ce promovează ideea
respectivă încurajează renunţarea la plăcerile vieţii şi chiar renunţarea
la viaţa însăşi, ceea ce denotă clar că în spatele lor se află fiinţe ostile
vieţii şi ostile omului.
Cei ce au născocit ideea că e mai bine să fii sărac, prost, bolnav şi
nefericit decît bogat, înţelept, sănătos şi fericit, şi cei care-i învaţă pe
oameni că e mai bine să te castrezi, să te duci la mănăstire, sau cel puţin să
te abţii de la acel „păcat” groaznic şi de la acel act „ruşinos” de pro-creiere,
pe care „nu se ştie” cu ce intenţie însuşi Creatorul oamenilor l-a inventat şi
fără de care nu e posibilă existenţa omenirii, decît să te bucuri în voie de
acest cadou minunat pe care Yehowah l-a conceput cu scopul de a
înfrumuseţa viaţa oamenilor, numai intenţii bune n-au avut faţă de oameni
cînd au impus omenirii legea că fiecare om este sortit să- şi lege viaţa de
prima fiinţă de sex opus cu care a avut fericirea sau nefericirea să se
întîlnească, pentru a-şi mutila viaţa alături de ea, chiar dacă convieţuirea lor
le aduce evident numai prejudicii şi nefericire. Zadarnic vă repeziţi voi în
ruptul capului să vă conformaţi ei!

Cel ce a creat omul a demonstrat, prin lumea pe care a pus-o la

dispoziţia omului, că nu este duşmanul oamenilor ci Cel mai bun
prieten al lor, şi că nu este rău-voitorul nostru, ci Cel mai mare şi mai
sigur Binevoitor al nostru. Convingeţi-vă de lucrul acesta singuri: -
admiraţi florile şi explicaţi-vă rostul existenţei lor pe Pămînt; - savuraţi
fructele şi legumele şi lămuriţi-vă cu ce scop au fost înzestrate ele cu cele
mai rafinate şi mai plăcute gusturi...
- Dacă Cel ce a creat omul ar fi vrut ca voi să vă chinuiţi, crea El
oare toate aceste lucruri? Şi dacă El ar fi fost împotriva actului sexual, l-ar
fi conceput El oare în felul în care acesta există în prezent, sau l-ar fi
conceput ca o povară pe capul omului?
Creatorul omului a avut grijă să-i sugereze acestuia, tot prin
intermediul lumii înconjurătoare, şi modul de viaţă pe care el ar trebui
să-l ducă pentru a se bucura de bunăvoinţa şi ajutorul Său, şi pentru a
găsi şi îndeplini rostul vieţii. Dacă oamenii s-ar fi condus de legea
creştină pe parcursul dezvoltării civilizaţiei lor, ei sau n-ar fi existat deloc
în prezent, sau s-ar fi aflat încă în perioada inventării roţii. Omul a devenit
fiinţa supremă de pe suprafaţa planetei Pămînt nu punîndu-şi obrazul şi
fundul la bătaie în faţa duşmanilor săi naturali, sau supunîndu-se vitregiilor
naturii şi ale sorţii, după cum ne învaţă „sfînta” biblie că ar trebui să facă,
ci luptînd pe viaţă şi pe moarte împotriva tuturor celor ce-i ameninţau
existenţa. Pentru leii şi tigrii ce încă de la naştere sînt pregătiţi fizic, psihic
şi moral să se înfrupte cu ciorbă şi frigăruie de om, ideologia creştină ar fi
fost mai mult decît o comoară dacă oamenii s-ar fi condus de ea după cum
se conduc de ea în relaţia lor cu duşmanii umani ai Pămîntului şi invers,
dacă oamenii ar fi avut inteligenţă şi curaj şi i-ar fi tratat pe adevăraţii
duşmani ai lor, pe cei care prin ipocrizie, făţărnicie, minciună, crime şi
fărădelegi i-au transformat în dobitoace, în oile domnului, în robi, sclavi,
slugi, marionete, zombi, pierderi colaterale de război şi carne de tun, ca pe
fiare turbate, după cum aceia merită, exterminîndu-i şi nimicindu-i pînă la
unul, n-ar fi ştiut ei de inchiziţie, de cruciade, de revoluţii bolşevice şi
menşevice, de războaie, de gulaguri, de lagăre de exerminare, de terorişti şi
de celelalte mîrşăvenii de genul acestora.

De la natură omul trebuia să înveţe lecţia că el este dator să

lupte împotriva răului, sub toate formele de manifestare a lui, şi
 împotriva tuturor celor ce-l răspîndesc şi promovează, indiferent de
faptul că ei vin la el cu crucea în mînă sau cu sabia, şi indiferent
dacă vin în haine de război sau în sutane de preoţi, papi, cardinali,
popi, rabini şi imami, căci lupul rămîne fiară chiar şi atunci cînd se
deghizează în oaie.
Deoarece Yehowah, Stăpînul Universului, doreşte să-i asigure pacea,
liniştea, bunăstarea şi fericirea Universului creat de El, normal este că
primul lucru ce-L interesează pe El este ca toţi doritorii de a deveni cetăţeni
ai Împărăţiei Sale să-I dovedească, pe toate căile posibile, că ei nu numai că
nu vor fi niciodată agenţi ai răului şi potenţiali răufăcători ai Universului,
dar nici nu vor admite, nici într-un caz şi nici într-o circumstanţă, ca cineva
să ameninţe cu ceva existenţa şi bunul mers al lucrurilor în Univers.

Nici o scuză şi nici un pretext nu există pentru cei ce dintr-un

motiv sau altul au tolerat răul, s-au făcut părtaşi la fărădelegile răului
şi au promovat răul în lume. Nici dragostea de bani, nici „datoria” faţă de
patrie şi partid, nici grija maternă şi paternă faţă de copii, nici „datoria” de
soţ şi de soţie şi nici o altă pretenţie, instinct, pasiune şi motiv din cauza
cărora oamenii uită să se întrebe de scopul cu care Yehowah le-a oferit
viaţa, nu-L va determina pe Stăpînul Universului să închidă ochii la faptul
că ei n-au meritat să primească dreptul de a locui în Împărăţia Sa.
- Credeţi voi că din lipsă de autoritate şi putere a lăsat Yehowah
Pămîntul la dispoziţia lui Azazel şi le permite răufăcătorilor să-şi facă de
cap şi să-şi iasă din minţi de bine?
Nu vă coborîţi într-atît de jos cu inteligenţa încît să permiteţi să vă
treacă prin minte aşa ceva, căci nu din slăbiciune permite Yehowah să se
desfăşoare evenimentele în felul cum le cunoaştem noi astăzi, ci din
interese universale: - Yehowah se îngrijeşte de faptul ca răul de pe
Pămînt să nu nimerească niciodată în Univers, iar lucrul acesta poate
fi făcut numai dacă-i alege pe viitorii locuitori ai lui cu grijă.

Cei ce iubesc banii, femeile şi copiii mai mult decît dreptatea şi

adevărul, şi nu se implică din cauza acestora, sau din alte motive, în lupta
împotriva răului şi a slujitorilor lui, vor rămîne cu ceea ce au iubit mai
mult, sau nici cu aceea, şi nici într-un caz nu vor ajunge cetăţeni ai
împărăţiei lui Yehowah şi deţinători ai vieţii veşnice.
În Împărăţia Universului vor nimeri doar cei ce astăzi reuşesc,
în pofida tuturor obstacolelor ce le stau în cale, să se ridice la înălţimea
locuitorilor Universului, luptînd din răsputeri pentru instaurarea şi
respectarea legilor lui Yehowah pe Pămînt, doar cei pe care nici soţia,
nici soţul, nici amanta, nici copiii, nici bogăţia, nici moartea şi nici un
alt lucru nu-i împiedică să fie aşa cum Yehowah Dumnezeu doreşte ca
ei să fie.

Prin intermediul celor relatate anterior am încercat să vă conduc spre

legea Universală referitoare la relaţia dintre bărbat şi femeie, dintre părinte
şi copil, dintre om şi om, şi dintre individ şi societate, lege care constă în
următoarele: - datoria faţă de Yehowah este cea mai mare datorie pe
care o are de îndeplinit omul în viaţa sa şi binele Universului este cea
mai mare cauză pe care trebuie să o urmărească el. Nici o datorie şi nici
o cauză nu este mai mare ca acestea şi nimeni şi nimic nu trebuie să-l
împiedice pe om să se dedice lor.
Datoria faţă de Yehowah poate fi îndeplinită prin dragostea
şi respectul pe care trebuie să le avem faţă de Cel ce ne-a creat şi
prin decizia fermă de a nu avea şi de a nu urma niciodată alt Stăpîn în
afară de El, nici din rîndul oamenilor, nici din rîndul animalelor, nici
din rîndul noţiunilor abstracte şi nici dintre locuitorii Universului. Atît:
- nimic mai mult, nimic mai puţin.
Binele Universului, în condiţiile noastre terestre, poate fi
urmărit prin implicarea cu trup şi suflet în apărarea civilizaţiei umane
de duşmanii văzuţi şi nevăzuţi ai ei şi în asigurarea ei cu un progres
continuu. Duşmanii cei mai mari ai omenirii sînt cei ce sub un pretext sau
altul jertfesc bunăstarea, fericirea, şi chiar viaţa oamenilor pe altarul
ambiţiilor, planurilor, teoriilor, prostiilor şi intereselor lor.
- Vă îndoiţi cumva de faptul că conducătorii laici şi religioşi ai
omenirii s-au dovedit a fi cei mai mari duşmani ai ei?
- Vă daţi seama de uneltirile cui trebuie de apărat civilizaţia în
primul rînd.

Omul nu are nici o scuză în faţa lui Yehowah dacă ajunge să aibă
alt stăpîn în afara de El, şi nici o lege nu-l poate obliga pe el să slujească
altor interese în afară de cele ale Stăpînului Universului. Interesele lui
Stalin, Hitller şi ceilalţi handicapaţi de teapa lor trebuie să însemne
pentru fiecare doritor de a locui în Împărăţia Universului nu mai mult
decît hămăitul unui cîine vagabond: - avertisment de a pune mîna pe
arme şi de a da în ei.
 În condiţiile în care vă determinaţi să militaţi pentru viza Împărăţiei
Universului, ţineţi minte următoarele îndrumări: - dacă sînteţi bărbat,
conştientizaţi faptul că aţi fost adus pe lume nu pentru a produce hormoni şi
spermatozoizi, vînturîndu-i prin lume şi dedicîndu-vă lor viaţa cînd ei ajung
în ultima fază de dezvoltare. Pe umerii d-stră, indiferent de vîrsta, rasa şi
clasa căreia îi aparţineţi, se află responsabilitatea de a construi şi apăra
civilizaţia umană, pe toate căile posibile: pe cale intelectuală, pe cale
fizică şi pe cale militară. Orientaţi-vă spre domeniul în care aţi putea fi de
maximum eficienţă pentru omenire; evaluaţi-vă capacităţile şi posibilităţile;
determinaţi-vă vocaţia divină şi puneţi-le la dispoziţia ei, transformînd-o în
Paradisul oamenilor cinstiţi, corecţi, inteligenţi şi virtuoşi.

Alegerea partenerilor de viaţă trebuie să fie şi ea un pas înainte

în procesul d-stră de desăvîrşire şi o realizare importantă în cadrul
tendinţei d-stră de militare pentru cetăţenia Universului. Pentru mai
mult de nouăzeci şi şase de procente dintre bărbaţii existenţi pe suprafaţa
Pămîntului, actul căsătoriei înseamnă celebrarea solemnă a abandonării
procesului de desăvîrşire personală şi a renunţării benevole la oferta
Stăpînului Universului de deveni cetăţeni al Împărăţiei Sale. Pentru un colţ
de ... , după cum obişnuiesc să se exprime mulţi bărbaţi, vă lepădaţi de
toate valorile cu adevărat de preţ pe care le-aţi avut pînă la acel moment: -
vă lepădaţi de idealuri (cei ce le aveţi, desigur), vă lepădaţi de posibilităţi,
vă lepădaţi de părinţi, vă lepădaţi de viaţa veşnică şi vă lepădaţi de
Dumnezeu. Şi măcar de-aţi avea ceva de cîştigat de pe urma lucrului
acesta.
În momentul în care se însoară, majoritatea bărbaţilor, ca atare, se
angajează pe post de slugă, de slugi pe viaţă, în slujba unor fiinţe care pe cît
le vor fi de străine pe atît le vor fi de ostile pe parcursul întregii lor vieţi.
Cam paradoxal sună, dar după cîte o să observaţi în clipa în care o să vă
treziţi din somnul de moarte în care societatea, prin intermediul educaţiei,
religiei, familiei şi opiniei publice, a reuşit să vă afunde, începînd de la
momentul în care aţi apărut pe lume, realitatea iubeşte să-i surprindă pe
oameni cu minunăţiile sale, după cum nu vă miraţi că încearcă să vă
uimească şi în cazul despre care acum merge vorba. Cam dur sună
denumirea de fiinţe străine şi ostile, cu care le-am caracterizat pe fiinţele
cele mai dragi vouă, dar din experienţa pe care omenirea a acumulat-o timp
de mii de ani reiese că din miliardele de femei cîte au existat şi s-au
căsătorit vre-odată, de-ai avea de unde culege un număr de trei-patru cifre
care să nu transformat relaţia de convieţuire a lor cu bărbaţii în proces de
subjugare şi exploatare a bărbaţilor în faţa intereselor proprii şi înaintea
intereselor copiilor lor, care nu întotdeauna se dovedeau a fi şi a soţilor lor.
Încercaţi să studiaţi viaţa cuplurilor umane cunoscute d-stră, începînd de la
proprie-vă familie şi de la familia părinţilor d-stră, şi o să vă convingeţi de
lucrul acesta la sigur.
Nu vă îndoiţi nici de faptul că dacă o să vă aventuraţi să exploraţi şi
sufletul copiilor d-stră o să descoperiţi cauza ce la determinat pe Freud să
conceapă teoria despre ura şi confruntarea generaţiilor, adică o să observaţi
că în spatele cuvintelor frumoase, cu care ei vă dezmiardă, cum ar fi: tăticu,
păpicu, staricu, bîtu şi moşneagu, se află o invidie şi o pizmă straşnic de
uriaşă, care poate ajunge pînă acolo încît pe ei să-i irite fiecare fărîmă de
pîine pe care o consumaţi, indiferent cît de mică ar fi ea, şi fiecare pereche
de pantaloni pe care o să vii cumpăraţi, indiferent cît de ieftini ar fi ei şi
chiar dacă atît pîinea cît şi haina sînt cumpărate pe banii d-stră, nu pe a lor,
şi pe urma trudei d-stră, nu a lor. Încercaţi să consumaţi cel mult o fărîmă
de pîine în faţa fiului sau a fiicei d-stră, care chiar şi îmbuibaţi de mîncare
fiind, sau demonstraţi-le o haină nou cumpărată, şi explicaţi-vă ulterior
tendinţa lor instinctivă şi automată de a se repezi instantaneu la frigider să
scotocească prin el şi de a vă solicita să le cumpăraţi şi lor niscai boarfe la
modă, chiar dacă cu o zi înainte le-aţi procurat aşa ceva.

Nu insist asupra prezentării sorţii ce vă aşteaptă pe cei ce vă căsătoriţi

după legea creştină, precum şi după celelalte legi ce favorizează
monogamia, căci ea este evidentă şi se relevează la tot pasul, cu toate că
trebuie minte lucidă şi înţelepciune pentru a o vedea. Cert este faptul că
indiferent de pretenţiile religioase ale celor ce fac pasul respectiv, ei se abat
de la calea ce duce spre Împărăţia Universului, ne-ajungînd niciodată în ea,
şi nu primesc nimic în schimb, în afară de patru scînduri şi o pompă
funerară, prin care cei ce-l petrec îşi exprimă mai degrabă bucuria că au
scăpat de el decît părerile de rău, după cum reiese din multiplele petreceri,
denumite mai mult chiar decît sugestiv praznice, adică sărbători, organizate
în cinstea morţii lor. În cinstea morţii, repet, nu în cinstea vieţii.
Explicaţia sfîrşitului acesta tragic la care au ajuns aproape toţi
bărbaţii ce s-au perindat prin istoria omenirii pînă la momentul de faţă
constă în faptul că relaţia ce duce la ele, împreună cu legile şi educaţia ce o
încurajează, nu sînt naturale: - mai bine zis sînt chiar destul de străine
fiinţei umane. Cel ce a creat omul a conceput diferenţa de gen la oameni
şi atracţia ce există între sexele opuse nu ca ele să devină scopul şi
finalul omului, mai bine zis mormîntul vieţii lui, ci drept mijloc de
înfrumuseţare a existenţei lui şi ca o treaptă a realizării obiectivului
principal a vieţii lui: - militarea pentru viaţa veşnică şi pentru cetăţenie
Universului.

În condiţiile de existenţă a lumii actuale, care se conduce după

legile junglei, sau după principiile absolutei confruntări, manipularea
oamenilor constituie arta şi arma cea mai sigură şi eficientă cu ajutorul
căreia unii îşi pot asigura viaţa jonglînd cu sentimentele şi instinctele
celorlalţi.
În cazul artei respective, manipularea, pentru ca un om să-l poată
duce de corniţe, sau de nas, pe altul, conştiinţa victimei trebuie să fie
paralizată de o slăbiciune oarecare: lăcomie, frică, prostie, etc. . În cazul
căsătoriei monogame, creieraşul bărbaţilor e bîntuit de instinctul sexual,
poreclit în termeni gingaşi dragoste, care este activat şi amplificat pînă la
cote sălbatice, cînd el reuşeşte să-l priveze absolut pe om de personalitate,
să-i întunece conştiinţa şi să-i altereze virtuţile, transformîndu-le în vicii.
În condiţii normale, instinctul sexual nu numai că poate fi stăpînit,
dar poate fi şi canalizat spre îmbunătăţirea continuă a funcţionării
fiziologice şi intelectuale ale organismului, favorizînd atingerea unei
calităţi de funcţionare a corpului uman imposibil de înregistrat în lipsa lui.
E nevoie doar de un mod corect de viaţă şi de o educaţie corectă referitoare
la dezvoltarea şi administrarea lui pentru a beneficia de laturile sale
pozitive.
Instinctul sexual, atît al bărbatului cît şi al femeii, nu este prevăzut
pentru privatizare şi constrîngere. El nu este făcut de dragul unei singure
fiinţe. Educaţia greşită transformă instinctul respectiv în obsesie şi
dependenţă de o singură persoană de sex opus, iar în spatele acestei
educaţii se află persoane ce manipulează cu oamenii şi jonglează cu vieţile
lor pe baza obsesiilor primite.
Instinctul sexual în condiţii normale are caracter general şi-i adresat
tuturor persoanelor de gen opus ce se ridică la înălţimea etalonului elaborat
de subconştientul individului, etalon reieşit din trăsăturile definitorii ale
temperamentului, caracterului şi intelectului fiecăruia, plus trăsăturile
deficitare.
Dată fiind dezvoltarea continuă a tuturor lucrurilor din Univers,
dezvoltare care prevede schimbarea, uneori chiar radicală, a înfăţişării şi
naturii lor, nu există nici un dubiu asupra faptului că organismul omului se
schimbă şi el, împreună cu toate atributele sale. Se schimbă temperamentul,
caracterul, intelectul, calităţile şi viciile omului şi odată cu ele se schimbă
etalonul fiinţei de gen opus elaborat de subconştientul lui. La unii oameni
procesul de schimbare are loc la zece, cel mult la douăzeci de ani, dar
există şi cazuri cînd etalonul se schimbă la doi-trei ani, sau chiar şi mai
puţin, în funcţie de faza de dezvoltare în care se află persoana dată la
momentul căsătoriei.

Civilizaţia umană s-a convins deja de faptul că este o absurditate

impunerea omului de a avea un singur partener conjugal pentru întreaga lui
viaţă, elaborînd în scopul uşurării şi evitării consecinţelor negative şi uneori
destul de tragice ale acestei reguli o mie şi una de căi şi de metode de
ocolire şi de evitare a ei, de la viaţa pre-conjugală de studiere şi adaptare a
partenerilor pînă la homosexualism şi lesbianism. Cu toate acestea ea s-a
temut să facă singura schimbare, adevărata, care ar avea numai efecte
pozitive, atît asupra bărbaţilor şi femeilor, cît şi asupra copiilor.
Prin faptul că omenirea a acceptat divorţul şi recăsătoria ca o
practică normală, sau chiar ca singura şansă de a rezolva problemele
anumitor cupluri conjugale, ea a renunţat practic la ideea monogamiei,
adică că omului ii hărăzit să aibă un singur partener de viaţă, dar prin faptul
că ea n-a recunoscut oficial şi în mod verbal lucrul acesta, şi prin faptul că
ea nu recunoaşte încă poligamia, dreptul de a avea mai mulţi parteneri
conjugali concomitent, drept singura metodă capabilă de a-i face pe
majoritatea oamenilor fericiţi, ea cauzează nori întregi de nefericire ce
umbresc viaţa a mai mult de nouăzeci de procente dintre locuitorii ei.

Astfel, indiferent ce sînteţi, bărbat sau femeie, dacă doriţi să vă

trăiţi viaţa pe deplin şi dacă vă interesează Împărăţia Universului şi sînteţi
predispus să îndepliniţi voia Stăpînului lui, nu vă lăsaţi prinşi în mrejele
ideologiilor ce vă programează să vă dedicaţi viaţa slujirii unor interese ce
n-au nimic în comun cu cele ale propriei d-stră persoane. Nu renunţaţi la
propria d-stră viaţă şi la dreptul de a milita pentru cetăţenia Universului de
dragul poveştilor despre dragoste şi despre datoria pe care omul chipurile o
are faţă de copii săi.
Dacă sînteţi bărbat, fiţi conştient de faptul că problemele societăţii
se află pe umerii d-stră şi de felul cum vă veţi implica în soluţionarea lor
depinde faptul dacă vi se va acorda viaţa veşnica şi dreptul de a locui în
Împărăţia Universului sau nu. Yehowah Dumnezeu vă oferă libertatea de a
vă trăi viaţa cît mai calitativ, de-aceea scăpaţi de gîndul că sînteţi hărăziţi
să vă legaţi viaţa de vre-o persoană oarecare şi să slujiţi intereselor ei.
Lumea e plină de femei, de tot felul: albe, negre şi mulatre, frumoase şi mai
puţin frumoase, inteligente şi deloc inteligente, bune şi rele, deaceea nu vă
repeziţi să vă dedicaţi viaţa nici-uneia dintre ele, căci de veţi face-o, nici de
ea nu vei avea parte şi nici de bunăvoinţa lui Yehowah nu vei beneficia.
Dedicaţi-vă viaţa Stăpînului Universului şi militaţi pentru
cetăţenia Împărăţiei Lui, şi Stăpînul Universului, Yehowah, va avea
grijă de d-stră şi vă va aranja viaţa familiară astfel încît să fiţi
mulţumit şi d-stră, şi cele ce-şi vor lega viaţa de d-stră, şi descendenţii
d-stră. Din mijlocul miliardelor de femei, Yehowah va avea grijă ca cele
ce se potrivesc genetic cu d-stră să se aleagă, nu una, dar cîte trebuie, să-şi
lege viaţa de d-stră şi să formeze familia d-stră.
Legea lui Yehowah prevede, pe lîngă bunăstarea oamenilor, şi
perfecţionarea continuă a calităţii speciei umane, de-aceea, spre deosebire
de creştinism şi de celelalte ideologii ce urmăresc degradarea oamenilor
pînă la nivelul dobitoacelor, Yehowah încurajează ridicarea nivelului
intelectual, psihic, moral şi fizic a lor pe toate căile şi prin toate
mijloacele, inclusiv pe cale genetică.
Înţelegeţi faptul că Stăpînul Universului nu este interesat de faptul
dacă d-stră aveţi numai o soţie sau aveţi mai multe, ci dacă d-stră faceţi
tot ce vă stă în puteri pentru a îmbunătăţi calitatea speciei din care faceţi
parte şi a lumii în care trăiţi, sau nu.

Monogamia favorizează naşterea şi dezvoltarea indivizilor inferiori

din punct de vedere calitativ, în proporţie de nouăzeci şi opt de procente la
numai două procente la fiecare generaţie, ceea ce înseamnă că de la o
generaţie la alta nivelul intelectual, moral şi fizic al speciei noastre scade
înspăimîntător de mult.
Legea lui Yehowah încurajează, în mod deschis, naşterea şi
dezvoltarea indivizilor puternici din toate punctele de vedere, oferindu-
i speciei umane şansa de a se ridica la înălţimea locuitorilor Universului de
pe acum, în mod organizat şi la nivel de mase, pentru a oferi posibilitatea
de a se bucura de civilizaţia Universului unui număr cît mai mare de
oameni.
Din zece bărbaţi, dacă numai unul se dovedeşte de calitate
superioară iar ceilalţi de calitate inferioară, creştinismul şi ideologiile
înrudite cu el, care propagă ideea că fiecărui bărbat îi revine doar o singură
soţie, indiferent de calitatea lui, îi încurajează pe cei de calitate inferioară,
dirijînd combinarea lor cu femeile la naşterea a nouă handicapaţi şi un
singur om normal, în cazul în care fiecare dintre ei se mulţumeşte doar cu
un singur copil. În cazul în care perechile se încumetă la doi copii şi la mai
mulţi, proporţia dintre cei de calitate
superioară şi cei de calitate inferioară scade drastic în favoarea celor
din urmă: doi la optsprezece, trei la douăzeci şi şapte, patru la treizeci şi
şase, etc., etc.. La fiecare sută de oameni se primesc patruzeci la trei sute
şaizeci; la fiecare mie: - patru sute la trei mii şase sute; la fiecare milion: -
patru sute de mii la trei milioane şase sute de mii; şi la fiecare miliard: -
numai patru sute de milioane la trei miliarde şase sute de milioane, şi asta
numai în cazul cînd cei de calitate superioară se înmulţesc în acelaşi ritm cu
cei de calitate inferioară. În cazul în care unele dintre soţiile lor bolesc de
nu-vreau, sau se nimeresc printre ele şi de calitate cu mult mai scăzută decît
cea ce ar fi trebuit să fie, după cum se şi întîmplă în realitate, îţi rămîne
numai să boceşti la vederea ritmului de degradare a speciei umane.
În cazul în care cei zece bărbaţi se împreunează cu femeile conform
Legii lui Yehowah, bărbatul de calitate primeşte un avantaj în faţa celorlalţi
nouă: - lui i se oferă posibilitatea de a fi ales de cel puţin două femei, ceea
ce ar înclina balanţa diferenţei calităţii oamenilor în favoarea celor buni.
Dacă el nu este ales de nici o femeie, nimeni nu pierde nimic: - lui îi rămîne
şansa de a milita şi de a primi cetăţenia Universului, nefiind supus prin lege
să se îngrijească de toanele nimănui; în timp ce societatea nici nu va
observa pierderea respectivă, sigur fiind faptul că un bărbat de calitate
superioară riscă să nu fie ales de nici o femeie doar în cazul în care ele se
dovedesc a fi net inferioare baremului ce desparte fiinţele umane de
animale, fapt ce înseamnă că nici în cazul căsătoriei forţate a lor omenirea
nu ar fi avut mare lucru de cîştigat.

În cazul în care sînteţi femeie, este important să conştientizaţi faptul

că rolul ce aparţine genului d-stră în dezvoltarea omenirii nu este cu nimic
mai prejos decît cel al bărbaţilor, cu toate că înglobează în sine alte
îndatoriri. Femeia a fost concepută de către Stăpînul Universului nu pentru
a călări bărbatul şi a se trage de floace cu el, după cum se întîmplă la ora
actuală, nici cu scopul de a spiona bărbatul şi de a transmite duşmanilor lui
intenţiile şi aspiraţiile ce-l frămîntă, după cum au făcut-o şi o mai fac încă
oile lui Isus Hristos, ci cu scopul de a-l completa în vederea urmăririi şi
realizării unui obiectiv pe care nici bărbatul şi nici femeia nu-l pot
îndeplini de sine-stătător.
Dacă bărbatului i-a fost aşezată pe umeri povara de a
construi, de a întreţine şi de a apăra civilizaţia umană, femeii îi revine
rolul de a naşte bărbaţi apţi de a îndeplini acest obiectiv, de a-i educa,
cît timp ei se află în faza de creştere, de a-i încuraja să se ridice pînă la
nivelul solicitat de rolul lor, de a-i îmbărbăta atunci cînd greutăţile îi
duc la disperare şi de a-i ajuta, atunci cînd obstacolele ce se află în faţa
lor depăşesc limita capacităţilor lor.

Legile ce impun oamenii să trăiască după principiul toţi după aceeaşi

măsură, vă oferă posibilitatea, multora dintre d-stră, să aveţi slugă
personală în casă, în schimb tot ele vă privează de plăcerea de a fi soţia
unui bărbat, nu a unei cozi de cîine, de a fi mama unei personalităţi, nu a
unui oarecare; de a fi membra unei civilizaţii superioare, nu a unei societăţi
în permanentă degradare, şi de a deveni cetăţeană a împărăţiei Universului,
cu premiza de a trăi veşnic, nu de a muri în singurătate, chinuită de
bătrîneţe.

Influenţa ce vă este dată să o aveţi asupra bărbatului vă oferă

şansa să spuneţi un cuvînt de o importanţă uriaşă asupra sorţii omenirii.
Astăzi voi sînteţi agenţii principali prin intermediul cărora se
înfăptuieşte degradarea şi robotizarea omenirii, dat fiind faptul că toate
ideologiile ce urmăresc degradarea oamenilor se sprijină în primul rînd pe
naivitatea, viciile, prostia şi vanitatea voastră. Tot astăzi voi n-ar fi rău să
vă transformaţi în stimulul principal ce ar determina bărbaţii să-şi
îndeplinească datoria vieţii lor.
În cazul în care femeile şi-ar schimba modul de apreciere, alegere şi
tratare a bărbaţilor de la cel bazat astăzi pe poziţia materială şi socială a lor,
şi pe convenţii pur teoretice, la o alegere bazată pe recunoaşterea,
respectarea şi încurajarea calităţilor, inteligenţei, virtuţilor şi a realizărilor
bărbatului pe tărîmul apărării şi perfecţionării civilizaţiei umane, modul de
viaţă al bărbaţilor ar suferi schimbări radicale în bine, evoluînd de la
existenţă inconştientă şi inutilă de astăzi la un mod organizat şi disciplinat
de viaţă în care fiecare secundă serveşte la perfecţionare şi la o realizare
importantă.

În sîngele bărbatului este înscrisă nevoia de recunoaştere, apreciere

şi încurajare din partea femeilor, nevoie pe care ei în timpul de faţă o
folosesc contrar menirii ei, maimuţărindu-se şi porcindu-se în cel mai
ruşinos mod ce este posibil, şi pe care voi femeile, o folosiţi pentru a vă
satisface mofturile şi toanele, încurajînd bărbaţii să devină şi mai proşti, şi
mai tembeli decît sînt în realitate. Şi nimeni nu are de suferit mai mult decît
voi de pe urma faptului acesta.
 În momentul în care voi neglijaţi un bărbat serios, ce ar putea presta
servicii de neînlocuit omenirii, de dragul unei lepădături ce umblă cu
pantalonii pe vine, nespălat şi plin de rahat şi de spermă din cap pînă în
picioare, numai din simplul motiv că părinţii lui au prădat societatea cum
au putut şi au de unde-i umple buzunarele cu gologani, şi pentru că obrazul
lor e mai gros decît opincile din piele de porc şi-i ajunge tupeul să vă
numească be-be şi să vă înveţe a cînta la „fluier” de la prima întîlnire, voi
determinaţi o mare parte din bărbaţii serioşi să se transforme şi ei în
lepădături, numai să vă placă vouă, lipsind astfel societatea de serviciile
lor; şi în momentul în care toţi devin gigolo, stele rock, răp şi porno, şi
maimuţoi, cine să construiască şi să apere societatea umană, oferindu-vă
vouă acele condiţii fără de care nu e posibilă viaţa normală?
De dragul luxului şi al confortului sînteţi în stare să oferiţi sex oral
şi gorilelor, numai să vă plătească cineva bine pentru lucrul acesta. Cu
scopul de a oferi odraslelor d-stră posibilitatea de a duce o existenţă
parazitară pe seama semenilor lor sînteţi în stare să convieţuiţi şi cu morţii,
nu numai cu bătrînii trecuţi de vîrsta a patra, dar v-aţi gîndit voi oare că
luxul şi condiţiile prielnice de viaţă nu sînt nici pe departe cele mai
importante lucruri de care copii voştri au nevoie? În momentul în care voi
concepeţi copii de la un handicapat, nu vă îndoiţi nici cît negrul de sub
unghii că şi ei vor fi handicapaţi, ceea ce înseamnă că nici lor şi nici d-stră
nu vă vor folosi la nimic bogăţiile de dragul cărora i-aţi conceput. În
momentul în care deveniţi soţia unui nătărău sau a unui derbedeu, copiii
vor fi şi ei nătărăi sau derbedei, şi iarăşi nu veţi avea nici o bucurie de pe
urma bunurilor şi averilor de dragul cărora v-aţi legat viaţa de el, cu atît
mai mult că majoritatea copiilor din astfel de căsătorii sînt născuţi, crescuţi
şi întreţinuţi pentru peire: - nici voi nu le oferiţi lor şansa de a trăi veşnic, şi
nici pe ei n-o să-i ducă capul să o dobîndească.
Mai mult decît de bani, lux, confort şi condiţii, omul are nevoie de
sănătate, înţelepciune, voinţă, curaj şi de celelalte virtuţi şi calităţi fără
de care fiinţa umană nu este mai mult decît un dobitoc, iar respectivele
valori nu se cumpără la piaţă, nu se fură de la altul şi nu se obţin pe nici
o altă cale decît pe cale genetică şi prin efort propriu. Fiţi sigure că şi
copiii d-stră au nevoie de bunurile respective mai mult decît orice.
În momentele grele ale vieţii îşi dă omul seama ce este mai
important şi mai scump pe lume, dar atunci e tîrziu. În caz de boală şi mai
ales în faţa morţii ar da oamenii şi haina de pe ei, nu numai bogăţiile, să fie
sănătoşi şi să-ţi prelungească viaţa, numai că nimeni nu ia în seamă dorinţa
lor, căci fiecare lucru se îndeplineşte la timpul său, nu atunci cînd vă vine
d-stră cheful.
La sănătatea, calitatea şi durata vieţii copiilor d-stră trebuie să
vă gîndiţi înainte de a-i naşte şi de a-i concepe. Nu alergaţi ca
descreieratele după efemerele lumeşti, ca să nu vă căiţi pe urmă amarnic: -
o să vă iasă pe ochi şi filmele, şi şampania, şi ciocolatele, şi hainele şi
cătăitul na şarom cu limuzina pe contul bărbaţilor şi toate celelalte plăceri
şi ambiţii fără satisfacerea cărora nu vă închipuiţi viaţa.
Nu fiţi scurte la minte şi înţelegere şi nu trăiţi numai cu ziua de
astăzi: - mai gîndiţi-vă şi la ziua de mîine, la viitor şi la viaţa veşnică. Cît
timp alergaţi numai după cele ce vă convin numai d-stră şi copiilor d-stră,
nu există nici viitor şi nici viaţă veşnică pentru domniile voastre.
Stăpînul Universului, Yehowah, vă oferă posibilitatea să aveţi tot
ceea ce vă doriţi prin mijloace şi pe căi cinstite. Şi viaţă lungă şi sănătoasă,
şi copii inteligenţi, frumoşi şi sănătoşi, şi lux, confort şi bogăţie, şi chiar
viaţă veşnică, plus cetăţenia Universului vă oferă El posibilitatea să aveţi,
fără să vă ceară să răsturnaţi munţi în schimbul lor. Folosiţi măcar un sfert
din energia voastră, pe care în prezent o irosiţi în zădar, cu scopul de a vă
desăvîrşi, de a îmbunătăţi calitatea speciei şi neamului din care face-ţi parte
şi de a contribui la progresul civilizaţiei umane şi le veţi avea pe toate.
Nu trăiţi pentru a consuma numaidecît o cantitate cît mai mare şi mai
variată de produse alimentare, după cum vă strădui-i în prezent să trăiţi.
Depuneţi efortul intelectual şi creaţi-vă predispoziţia de a vă împăca cu
ceea ce vă stă în puteri şi de a face în acelaşi timp cît mai multe pentru
omenire.
Cele ce-şi doresc un copil „minune” de tip viţeluş, căutaţi să fiţi
însămînţate de bărbaţii de tip tăuraş, sau cel puţin bouţ; cele ce preţuiţi
viclenia mai presus de orice calitate umană, culcaţi-vă cu vulpoii, căci plină
este lumea de ei; cele ce vă visaţi copii stele ale show business-ului,
căutaţi-vă bărbaţi păuni, priveghetori sau papagali, etc. . Să ştiţi însă că
cea mai preţuită categorie de oameni în faţa Stăpînului Universului
sînt luptătorii: - luptătorii pentru bunăstarea omenirii şi pentru
dreptate.
Nu naşteţi copii de la orişicine numai pentru a împovăra societatea
cu ei, chiar dacă sînteţi gata să vă sacrificaţi viaţa de dragul lor,
îndopîndu-i cu lapte şi miere. Cheltuiţi mai bine timpul pe care astăzi îl
dedicaţi întreţinerii materiale a lor cu scopul de a căuta şi găsi
partenerul apt de a vă ajuta să oferiţi societăţii copii de valoare, capabili
să contribuie la perfecţionarea ei.
 Pe parcursul întregii vieţi vă străduiţi din răsputeri să acumulaţi
bogăţii materiale, pentru a le lăsa moştenire descendenţilor d-stră, şi vi se
pare că l-aţi apucat pe sfîntul Petru de fundătoare cînd reuşiţi să faceţi
lucrul acesta, cu toate că bogăţiile materiale constituie doar minimum din
ceea ce părinţii ar trebui să le ofere copiilor lor.
Fără a reflecta măcar cîtuşi de puţin asupra deciziilor pe care le luaţi
în viaţă şi asupra acţiunilor pe care le săvîrşiţi, vă împotmoliţi în
deşertăciune precum într-o mocirlă şi alergaţi după efemerele lumeşti de
parcă-aţi fi complet lipsite de raţiune, încununînd opera propriei d-stră vieţi
şi rezultatul propriilor d-stră eforturi supra-omeneşti cu faptul că vă
pricinuiţi d-stră şi celor dragi d-stră cu mult mai mult rău şi mai multe
prejudicii decît ar reuşi să vă facă toţi duşmanii pe care-i aveţi dacă-ar
intenţiona lucrul acesta.
Femeia ce dă naştere şi îngrijeşte un criminal este în faţa Stăpînului
Universului la fel de vinovată precum fiul ei pentru crimele comise şi va
primi aceeaşi răsplată pe care o va primi acela.
Astfel, dacă vă doriţi o şansă în plus de a primi cetăţenia Universului
şi viaţă veşnică, nu vă dedicaţi viaţa creşterii unui nou tip de dobitoace,
căci nu efortul d-stră de mamă contează, ci rezultatul acelui efort. Femelele
tuturor speciilor de animale de pe Pămînt îşi dedică viaţa puilor pe care i-au
creat, dar cine dintre d-stră este impresionată de eforturile depuse de ele, în
special de femelele-şoarec şi femelele-şobolan de a cadona omenirii
progeniturile lor?
Să ştiţi că aceeaşi atitudine pe care o aveţi d-stră faţă de femelele
animalelor dezgustătoare şi necurate, indiferent de efortul pe care ele îl
depun pentru asigurarea existenţei speciei lor, o au şi locuitorii Universului
faţă de cele a căror copii devin o povară sau un blestem pe capul omenirii.
Dacă fiul d-stră intră în istoria civilizaţiei umane ca gunoi, ucigaş, poponar
sau criminal, n-aveţi nici măcar a mia parte din şansa cămilelor lui Isus
Hristos de intra în Împărăţia Universului, indiferent de dragostea ce le-aţi
oferit-o, de grija ce le-aţi purtat-o şi de condiţiile pe care li le-aţi pus la
dispoziţie, aşa că aveţi la ce vă gîndi: - dacă vă convine varianta că atît d-
stră cît şi prea şi foarte mult iubiţii copilaşi ai d-stră existaţi cu singura
perspectivă de a deveni îngrăşăminte naturale, indiferent de poziţia d-stră
socială şi de mărimea contului d-stră de la bancă, de hainele pe care le
purtaţi şi de meniul meselor d-stră, vă felicit, căci sînteţi pe calea cea mai
sigură de a vă vedea visul împlinit. Dar dacă respectiva soartă vă
înspăimîntă şi vă doriţi, d-stră şi descendenţilor d-stră, o soartă mai bună şi
o perspectivă demnă de o fiinţă inteligentă, atunci nu umblaţi cu paiele în
cap: - cel mai merituos lucru pe care îl poate face femeia în viaţa sa nu
este scuturarea zestrei sale sexuale prin lume şi nici îndeplinirea serviciilor
„prestije”, contra bani sau gratis, pe care la ora actuală le oferiţi cu atîta
plăcere, ci încurajarea şi susţinerea acelor bărbaţi ce promovează
ordinea universală în lume şi asigurarea continuităţii neamului lor.
Femeia este persoana menită să se gîndească la familie. Ei i se oferă
avantajul şi dreptul de a alege bărbatul pe care-l doreşte. Bărbatului i se
oferă doar dreptul de a refuza candidatura femeilor ce fac parte dintr-o
castă inferioară celei proprii lui, sau nu sînt demne de familia lui.
Prioritatea femeii de a alege partenerul este metoda cea mai sigură
dintre toate cele cunoscute pînă la momentul de faţă de a asigura pacea
între bărbaţi, fapt pe care nu-l poate nega nimeni.

Există bunuri în lumea aceasta pe care nu le puteţi achiziţiona nici

cu toţi banii din lume, bunuri pe care nu le poţi fura şi nici confisca de la
nimeni, numai că, cu toate că ele ar putea şi ar trebui să fie posedate de toţi,
şi în pofida faptului că oricine a intrat în posesia lor nu le va schimba
niciodată pe nimic şi că nimeni nu le contestă supremaţia în faţa tuturor
celorlalte bogăţii, valori şi comori cunoscute şi posedate de oameni, voi
treceţi pe lîngă ele indiferenţi, de parcă nici nu le-aţi observa, preferînd să
alegeţi în locul lor orice, pînă şi oglinjoare şi mărgeluşe de sticlă, numai să
nu depuneţi efortul necesar dobîndirii lor.
Experienţa de viaţă pe care o dobîndeşte omul în decursul vieţii
sale, experienţă alcătuită în primul rînd din trăsături unice de personalitate,
aşa precum inteligenţa, curajul şi voinţa, pe care el ulterior le transmite
urmaşilor săi, nu poate fi comparată cu nimic din rîndul bogăţiilor
materiale; pe cînd nici o bogăţie, de orice gen ar fi ea, nu poate compensa
prejudiciile pricinuite unui om de moştenirea de la părinţii săi a prostiei,
lăcomiei, laşităţii şi a celorlalte vicii umane. Căci dacă experienţa
conştientă agonisită de om, cea compusă din cunoştinţele acumulate de el,
stă la cheremul său şi depinde numai de el dacă descendenţii săi vor avea
parte de ea sau nu, experienţa inconştientă a lui, cea înscrisă în ADN-ul şi
ARN-ul lui, este transmisă copiilor săi indiferent de voinţa lui sau a
domniei voastre. Numai Yehowah poate dirija respectiva informaţie.
Astfel, cel ce întreaga sa viaţă acumulează lăcomie, impertinenţă,
trufie şi prostie, să fie siguri că ai săi copii vor poseda, chiar din momentul
naşterii lor, trăsăturile respective de caracter şi nu numai că le vor poseda,
dar le vor şi cultiva, amplificîndu-le la maximum.
 Cel laş să fie sigur că ai săi copii nu se vor număra printre eroi şi
viteji.
Neghiobul o să-şi vadă copiii printre neghiobi, etc. .
După cum nu este nimeni în stare să culeagă grîu după ce a semănat
neghină, la fel nu e în stare nimeni să cultive virtuţi în odraslele lor după
ce, în momentul conceperii lor, a semănat vicii în ei.
Aşa că, în momentul în care alergaţi cu spumele la gură în căutarea
banilor şi a celorlalte entităţi „vitale”, fără de care nu vă imaginaţi viaţa
copiilor d-stră, gîndiţi-vă la zestrea intelectuală, morală şi fizică de care îi
privaţi, sacrificîndu-vă propriile virtuţi, inteligenţă şi sănătate pe altarul
pretenţiilor materiale şi financiare molipsite de la societate.
Acelaşi lucru n-ar fi rău să-l faceţi şi cînd alergaţi în căutarea
partenerului de viaţă, adică a celuilalt donor de calităţi, sau de vicii, de
inteligenţă, sau de prostie, de sănătate, sau de handicapuri, de bogăţie, sau
de sărăcie, a copiilor d-stră, căci sper că sînteţi destul de inteligent ca să vă
daţi seama că descendenţii d-stră vor poseda vicii şi virtuţi nu numai de-a
d-stră, dar şi de a celuilalt părinte a lor, şi că numai Yehowah ştie de a cui
trăsături vor moşteni ei mai multe şi ce fel de trăsături vor moşteni ei.

Nu alergaţi după bărbaţii ce vă cad în genunchi şi sînt predispuşi să-şi

dedice viaţa vouă, chiar dacă o gospodină bună are nevoie de slugă şi de
cîine pe lîngă gospodărie, căci genul respectiv de bărbaţi este urît de
Stăpînul Universului şi blestemate sînt cele ce-şi leagă viaţa de ei, deoarece
civilizaţia umană nu beneficiază cu nimic de pe urma lor. Căutaţi de vă
legaţi viaţa de oameni implicaţi în îndeplinirea voii Stăpînului Universului
şi în instaurarea legii universale pe Pămînt. Legaţi-vă viaţa de astfel de
bărbaţi, încurajaţii şi ajutaţii, şi vă veţi bucura îndoit: - veţi fi primele care
vă veţi bucura de roadele activităţii lor şi veţi avea parte şi de îndurarea lui
Yehowah.
Renunţaţi la pretenţia de a fi singura şi unica soţie a unui bărbat,
pretenţie de dragul căreia vă căsătoriţi pînă şi cu cele mai mari lepădături
ale Pămîntului şi din cauza căreia regresează civilizaţia noastră, căci mult
are de păgubit omenirea de pe urma acestei pretenţii a voastre. Nu vă
îndoiţi nici cîtuşi de puţin de faptul că e cu mult mai bine să fii a mia soţie
a unui înţelept decît singura soţie a unui prost.
Căutaţi Împărăţia Cerurilor, - după cum spunea Isus, - şi militaţi
pentru cetăţenia ei şi toate lucrurile de care aveţi nevoie vi se vor da pe
deasupra, căci Yehowah, Stăpînul Universului, ştie mai bine decît d-stră de
ce aveţi nevoie.
 Încercaţi să înţelegeţi că rolul cel mai important pe care trebuie să-l
jucaţi în viaţa voastră este să faceţi tot posibilul pentru a da naştere şi a
educa descendenţi de o calitate cît mai mare.
Înţelegeţi, de asemenea, că pe Stăpînul Universului nu-L interesează
fidelitatea şi devotamentul pe care sînteţi predispuse să-l oferiţi oricui, ci
modul în care vă implicaţi în îndeplinirea acestui rol.
Singurul Dumnezeu existent în Univers, Yehowah, preţuieşte cu
mult mai mult rîvna şi efortul cu care femeia îi încurajează pe slujitorii
Săi şi tendinţa de a naşte copii numai de la persoanele care merită să se
înmulţească decît eforturile pe care le depuneţi pentru a fi sau unica
soţie a cuiva sau mireasa lui Isus Hristos.
Cu alte cuvinte, numai acele femei ce manifestă îndelungă
răbdare şi chibzuinţă şi nu se aruncă în braţele primului mucos întîlnit
în cale, dar îl caută, sau îl creează, pe acel modest dar ferm
promovator al voii lui Yehowah în lume, numai ele pot spera la
cetăţenia Universului, şi numai cele ce cultivă, cu orice preţ, în copiii
lor determinarea şi capacitatea de a-I sluji Stăpînului Universului,
numai ele pot fi sigure că vor avea parte de viaţă veşnică.