1SULI}A DIN CER

Siracuza, Sicilia, 456 `.Hr.

Soarele dup\-amiezii se rev\rsa ca mierea aurie pesterândurile amfiteatrului din Siracuza. Pindar sfor\ialini[tit, tol\nit `n partea de sus a tribunei. Un firi[orde saliv\ i se scurgea pe la col]ul buzelor `ntredeschise.Ceva mai `ncolo, `n stânga acestuia, Eschil `[i ascun-dea fa]a `n mâini ca s\ nu mai vad\ ce se petrecea dina-inte-i. A[ezat `ntre cei doi, un tân\r pe nume Learcosasista deopotriv\ amuzat [i buim\cit la nebunia carese desf\[ura pe scen\. Ecoul unei voci pi]ig\iate, r\z-b\tând printr-o masc\ `ndurerat\ de femeie, se propaga`ntr-un plânset crispat [i sfâ[ietor la care corul din pro-sceniu r\spundea cu o solemn\ [i grav\ conten]iune.– Ce arme au cu ei? S\ge]i care `ncordeaz\ arcul?`ntreb\ regina Atosa, r\t\cind dezn\d\jduit\ printremembrii orchestrei, când privindu-i `n ochi `n c\u-tarea unei l\muriri, când scrutând cerul diafan `n carenu-[i afla alinarea. Sub al cui sceptru sunt mâna]i`n lupt\?

PĂMÂNT ŞI APĂ21

– Nu recunosc s\ aib\ vreo c\petenie, st\pân\…r\spunser\ `ntr-un glas sfetnicii credincio[i, c\ci nusunt sclavi, ci oameni liberi.„Nu, nu…nu-i a[a! morm\ia Eschil printre din]i,f\r\ a putea `nl\tura ispita de a trage cu ochiul de dup\cortina degetelor. Zeus mi-e martor c\ nu e a[a!“Dintr-odat\, un sol plin de praful C\ii Regale `ntre-rupse dialogul. Ajunse cu hainele zdren]uite, gâfâindca un câine. ~[i drese glasul [i `n]elep]ii de la Curtese `ntoarser\ c\tre el. ~naint\ `mpleticindu-se [i c\zucu fa]a la p\mânt `naintea mamei lui Xerxes,`[i `n\l]\privirea, cerând `ng\duin]a s\ vorbeasc\ [i implor\s\ fie iertat pentru funesta veste pe care o aducea.– O, cet\]i ale Asiei! O, p\mânt al Persiei, limande necuprinse bog\]ii! bolborosi pe când `ncerca s\-[itrag\ sufletul [i s\ se lini[teasc\. Cum numai dintr-olovitur\ s-a pr\bu[it deodat\ tot bel[ugul! C\zut\-ifloarea per[ilor! Vai,mie, nefericitul, c\ci venit-amprimul s\ vestesc atâtea rele! Dar negre[it se cade s\v\ `nf\]i[ez `ntocmai nenorocirea care s-a ab\tut asu-pra noastr\. Per[i, toat\ armata a fost nimicit\!Pe când erau rostite cuvintele acestea, uluirea pusest\pânire pe suveran\, care se pr\bu[i pe tronul ei deaur [i filde[, `n timp ce dreg\torii `[i ascunser\ fe]ele`n mantiile de purpur\.– Cu ochii mei v\zut-am cumplitele fapte! `i `ncre-din]eaz\ `ndurerat trimisul. }\rmurile Salaminei suntacoperite de trupurile f\r\ via]\ ale solda]ilor no[tri.Zadarnice au fost s\ge]ile iscusi]ilor arca[i: am fost`nvin[i. Cor\biile noastre au fost zdrobite `n lupt\.