High Quality
Open the downloaded document, and select print from the file menu (PDF reader required).
S.C.I.R.I. G.D.E.S
T
EHNICI
DE
REDACTARE
PENTRU
TEXTELE
ACADEMICE
– E
SEUL
A
RGUMENTATIV
Structura unui eseu de tip argumentativ
Aproape orice scriere de tip academic este într-un sens, argumentativă.Eseul argumentativ poate fi descris mai bine ca “text de tip pedagogic”.Cei mai mulţi dintre noi trebuie rareori sa scriem un eseu argumentativ“pur” in viata de zi cu zi. Cu toate acestea, caracteristicile sicomponentele unui eseu argumentativ formează baza celor mai multetipuri de texte academice. Un eseu argumentativ simplu trebuie impartit insegmente clare, dintre care patru trebuie sa fie întotdeauna prezente.Aceste patru părţi vor fi discutate in cele ce urmează.
1.Introducerea
Cu excepţia câtorva specii literare, precum romanele poliţiste, esteneobişnuit ca cititorul sa fie plasat direct in mijlocul acţiunii. In cele maimulte tipuri de scriere, primul lucru pe care îl face autorul este de aintroduce subiectul pe care are de gând sa îl prezinte. Scopul primuluiparagraf este de a capta atenţia cititorului si de a-i da câteva reperereferitoare la subiect. Paragraful iniţial urmează de obicei o serie de paşi,de la situaţii mai generale înspre situaţia specifica ce urmează sa fieabordata. Deşi nu exista nici o formula pentru redactarea introducerii,următoarele elemente apar de cele mai multe ori:
Propoziţia de introducere:
Prima
propoziţie a eseului trebuie sa fie suficientde interesanta pentru a determina cititorul sa citească mai departe.Aceasta propoziţie ar putea fi una provocativă sau o întrebare majora. Inoricare dintre cazuri, va trebui ca cititorul sa fie introdus in su
biect si focalizatasupra subiectului ce va fi discutat.
Formularea tezei:
E de obicei ultima propoziţie a primului paragraf si serveşteca linie directoare a eseului. Ea reprezintă ideea care va fi susţinuta de-alungul întregului eseu. Pentru mulţi studenţi pare ciudata situarea la bun început a concluziei pe care o vor desprinde, ei preferând sa lase pentrusfîrşitul eseului exprimarea poziţiei lor in argumentare. Cu toate acestea, efiresc si dezirabil ca cititorul sa fie informat despre teza ce va fi susţinutain eseu.
2. Susţinerea tezei
Odată ce in introducere a fost pregătit terenul pentru discuţie si a fostprezentata poziţia ce va fi adoptata, urmează partea cea mai extinsa aeseului in care se vor prezenta argumentele menite sa convingă cititorul.Un eseu bun va convinge cititorul ca întrucât anumite elemente suntadevărate si pentru ca anumite convingeri sunt împărtăşite de autor si decititor, cititorul trebuie prin urmare sa accepte ca valide concluziileautorului.Modul cel mai obişnuit de a susţine teza este de a face o
aserţiune
si dea oferi apoi
suporturi, dovezi
care sa o confirme. De obicei, dar nu întotdeauna,susţinerea afirmaţiei se face prin exemple. E, de asemenea posibil, sa se înceapă cu o rezumare a exemplelor (
dovezile
) si apoi
sa se extragă
1
S.C.I.R.I. G.D.E.S
T
EHNICI
DE
REDACTARE
PENTRU
TEXTELE
ACADEMICE
– E
SEUL
A
RGUMENTATIV
concluzia. Următorul paragraf dintr-un eseu despre cenzura, exemplificamodul in care se prezintă aserţiunea si dovezile.
Cenzura, prin chiar natura ei, este împotriva principiilor unei societăţidemocratice. [
aserţiune
] Ea este fundamental
antidemocratica pentru calimitează exprimarea si permite câtorva persoane sa dicteze celor mulţi cepot -sau ce nu pot- sa vadă, sa citească sau sa asculte. [
suport, dovada
] Deexemplu, retragerea din circulaţie a unei cărţi controversate, priveazăautorul de un mare număr de cititori. In acelaşi timp, grupul de indivizicare decid retragerea cărţii de pe rafturile librăriilor, spune de faptpublicului sa nu mai citească acea carte. [
aceste doua exemple dezvolta propoziţia suport
.] Aceasta acţiune, aşadar, aparţine mai mult ‘dictat-urii’decât democraţiei. [
Reformularea aserţiunii iniţiale
]
3. Anticiparea obiecţiilor
O practica obişnuita in eseul argumentativ este ca autorul sa îşiprezinte opiniile si apoi sa considere critic posibilele păreri opuse. E deasemenea posibil sa se înceapă cu expunerea punctelor de vedere cu careautorul nu e de acord, sa le critice cu scopul de a face loc părerii sale. Laprima vedere, expunerea argumentelor opuse ar putea păreacontradictorie sau in detrimentul eseului. Totuşi, exista mai multe motive întemeiate care sa susţină prezentarea argumentelor opuse:
Daca obiecţiile nu sunt prezentate, autorul suprima deliberatexistenta oricărui contraargument. Situaţia risca sa fie perceputaca lipsita de obiectivitate si autorul p
oate pierde simpatia cititorului
Argumentul va avea mai multa credibilitate daca este luata inseama si cealalta latura. Ca in orice alta situaţie când se vreaconvingerea unei persoane, vor exista si dezacorduri. Prinanticiparea obiecţiilor si prin demonstrarea vulnerabilităţii lor infata argumentelor din eseu, opinia autorului poate câştigaacordul cititorului.
Practica includerii punctelor opuse, cultiva gândirea critica,forţând autorul sa se situeze pe sine intr-o dezbatere continua sisa constientizeze ca alte puncte de vedere nu numai ca exista,dar pot sa aibă si validitate.
4.Concluziile
In condiţiile in care s-a spus deja in introducere ce părere va fisusţinuta, mulţi studenţi sunt nesiguri ce sa scrie in concluzie. Concluzia eo parte foarte importanta a eseului pentru ca însumează teza siargumentele in favoarea ei, lăsând cititorului o imagine clara asupra
2
S.C.I.R.I. G.D.E.S
T
EHNICI
DE
REDACTARE
PENTRU
TEXTELE
ACADEMICE
– E
SEUL
A
RGUMENTATIV
poziţiei pe care o adopta autorul. Nu e recomandat ca la acest stadiu sa seintroducă idei noi, care nu au fost abordate in eseu. E de asemeneaneînţelept a folosi concluziile ca loc de exprimare a opiniei proprii, ca locpentru ‘ceea ce cred eu’. Făcând aşa, cititorul poate avea impresia caoricine poate gândi ce doreşte. In principiu, ideea e adevărata. Cu toateacestea, autorul trebuie sa-si amintească scopul pentru care a scris eseul.Acesta e nu doar de a spune cititorilor care e poziţia sa fata de subiect, cegândeşte, ci si de a-i convinge de validitatea argumentelor sale, pe care sadorească si ei sa le susţină, sau măcar sa le cunoască. De aceea, e absolutineficient a spune ca oricare poziţie fata de subiect e in egala măsura de îndreptăţita.
Trasaturile cele mai frecvent intalnite ale concluziei unui eseu argumentativ sunt:
Sinteza argumentului:
In concluzie, autorul trebuie sa reformuleze si sa rezume foarte scurt principalele puncte ale argumentului.
Reformularea tezei:
Autorul reformuleaza si susţine importanta tezei, întrucât întregul eseu a gravitat in jurul demonstrării sale. Unii considera ca arescrie teza intocmai este o me
toda retorica foarte eficienta. Alte persoane consideraca este bine a se reformula teza.
Propoziţiile de final:
Aceasta secţiune semnalează sfârşitul eseului si sau oimpresie de final cititorului. Iată câteva posibile moduri de scriere aultimelor propoziţii:
Discuta viitorul subiectului prezentat. Aceasta poate accentuaimportanta eseului. De asemenea, aceasta poate ajuta cititorulsa aplice noua informaţie sau sa vadă lucrurile global
Da cititorului ceva la care sa se gândească, poate un mod de autil
iza eseul in viata de zi cu zi
Revine la primele propoziţii pentru a da o forma circulara eseului
Pune întrebări, ori cititorului, ori întrebări generale, care sa ajutecititorul sa obţină o noua perspectiva asupra subiectului
A fost prezentata aici înde
osebi structura unui eseu argumentativ. Totuşi,aceasta structura poate fi aplicata si in alte tipuri de scriere academica.Aproape toate lucrările include o introducere si o încheiere. Oricândtrebuie prezentate argumente care sa susţină o teza, este bine a seinclude si posibilele obiecţii alături de argumente care sa leproblematizeze validitatea. De-a lungul întregului eseu, autorul trebuie sa
3
Add a Comment