Amelia Earhart

Dintre aviatoarele celebre ale lumii, cosiderăm că Amelia Earhart a fost cea maitemerară.Avea 10 ani când a văzut primul aeroplan. O construcţie rudimentară din lemn şipânză. Al doilea aeroplan l-a văzut cu ocazia expoziţiei din Toronto. Era unul dinavioanele care luaseră parte la primul război mondial şi era folosti de foştii piloţimilitari, care prin zborurile lor constituiau punctul de atrcţie şi eroii zilei.Amelia Earhar tt, care de mică copilă simţea atracţia aerului, şi care dorea mereusă zboare, asistă cu o prietenă la zborurile şi exhibiţiile demonstraţiei aeriene,urmărind cu atenţie toate figurile executate sub bolta senină şi albastră a cerului.Ca să vadă mai bine se apropiaseră ceva mai mult de câmpul de zbor. La unmoment dat, unul din avioane venea într-un picaj pronunţat spre ele. PrietenaAmeliei fugi speriată, ea însă rămase nemişcată privind avionul ce pica spre ea.Despre ceea ce a simţit în acele momente spunea mai târziu : „Parcă simt şiacum senzaţia aceea înfiorătoare de frumuseţe şi frică care m-a cuprins în timpce priveam picajul urmat de redresarea avionului deasupra mea. Degeaba îmispunea raţiunea că dacă ar avea ceva avionul sau ar fi făcut pilotul o greşeală s-ar fi terminta odată cu ei şi cu mine. Nu înţelegeam atunci încă limbajul lui, cred însă că, trecând vertiginos deasuprea mea, micul avion roşu mi-a şoptit cevamie”.De atunci dragostea ei pentru zbor şi pentru maşinile de zburat a crescut mereu,devenind o adevărată pasiune.Amelia s-a înscris la Universitatea Columbia din New York la medicină şi a şi început cursurile şi lucrările de disecţie, dar dragostea ei pentru avioane şichemarea aerului – microbul cu care se spune că te naşti – au făcut-o să-şi întrerupă studiile.Găsindu-se în California, într-o vacanţă de vară, unde avea loc o întâlnire a maimultor aviatori, Amelia a rugat pe rând pe mai multi piloţi să o ia şi pe ea într-unzbor dar abia unul, Frank Hawks, i-a făcut botezul aerului. Primul zbor a fosthotărâtor pentru cariera ei.Mama ei, văzând cât tânjeşte după zbor, a ajutat-o să facă şcoala de pilotaj şi săaibă avionul ei. Acest avion era cumpărat de ocazie, dar ea a fost fericită că l-aputut obţine.Iubind zborul, s-a antrenat mereu, iar dupa aproximativ un an a executat primulraid de la Long Beach la Pasadena pe o distanţă de aporoximativ 60 km.Câţiva ani Ameila a zburat cât a putut şi când a putut. Într-o zi la serviciul unde lucra i s-a dat un telefon deosebit. A fost întrebată dacăvrea să ia parte, ca pasageră, la un zbor periculos peste oceanul Atlantic. N-aezitat nici o clipă, a răspuns imediat afirmativ.Condiţiile stipulau ca pasagera să aibă brevetul de pilot, să fie o femeie cu ocultură mai deosebită şi, în limita posibilului, prezentabilă şi tânără.După cum stabiliseră la telefon, Amelia Earhart s-a prezentat, nu fără strângerede inimă, la New York, la cei care urmau să hotărască acceptarea ei. Îşi prezentă

brevetul de pilot care era şi primul acordat în America unei femei şi le comunicăcă are la activul ei câteva sute de ore de zbor pe avioane de turism. După ce astat de vorbă cu Amelia, juriul i-a trimis la Boston unde locuia, comunicareaacceptării sale pentru zborul proiectat.Preparativele şi pregătirea hidroavionului „Friendship” au durat săptămâni întregitimp în care aşteptarea a fost mult mai grea decât zborul.Când toată pregătirea a fost terminată au trebuit să aştepte din nou o ameliorarea condiţiilor atmosferice. În sfârşit au reuşit să decoleze, să execute zborul peste Atlantic fără emoţii,echipajul fiind format din Stulz pilor prim, Gordon navigator şi Amelia capasageră. Ea a fost prima femeie care a traversat Atlanticul în zbor.Acest zbor a fost prima ocazie în care a fost cunoscută ca femeie curjoasă şipasionată pentru zbor. Raidul transatlantic i-a adus Ameliei Eardhart şi ceva maiimportant, faptul că acela care i-a telefonat în legătura cu zborul proiectat,George Palmer Putman, a cerut-o în căsătorie iar în 1931 s-au căsătorit.Şi după ce s-a căsătorit Amelia a zburat mai mult tot singură, dar pregătirilediferitelor zboruri, sub toate formele, le făceau împreună.Din Anglia, Amelia a cumprat şi a adus acasă o avionetă cu care s-a hotărât săfacă propagandă pentru aviaţie, mai ales în cercul femeilor tinere. În anul 1929 a avut loc un concurs de zbor transcontinental organizat, cu plecaredin Cleveland numai pentru femei, primul de acet gen. Pentru acest concursAmelia şi-a schimbat avioneta cu un avion „Lockheed-Vega” cu motor de 500CP, cumpărat din a treia mână dar de care era încântată încă după primul zbor efectuat. Totuşi se hotărî să facă un zbor de la New York unde cumpăraseavionul la fabrica Lockheed în California, pentru a-i face o revizie generală învederea concursului.La această fabrică Amelia a cunoscut pe celebrul avioator de mai târziu, WileyPost care, pe atunci, era doar unul din piloţii de încercare aş fabricii.El a încercat şi avionul Ameliei dar la aterizare s-a exprimat că încă nu maizburase cu un asemenea fier vechi. Faptul că Amelia traversase în zbor continentul american cu acest avion era o garanţie că este un pilot bun.Impresionată de zborul efectuat de ea, cu un avion despre care specialistul lor s-a exprimat aşa rău, direcţiunea fabricii i-a dat în locul „fierului vechi” un avionnou.Cu cât a câştigat mai multă experienţă în zbor, Amelia s-a gândit la posibilitateade a realiza un zbor mai important. O tenta zborul peste Atlantic în vedereacăruia îşi revizui avionul cu care zburase timp de aproape doi ani şi-o montă unmotor mai puternic. În primăvara anului 1932 era totul pregătit pentru acest zbor. În ziua de 20 mai 1932 ea decolă din localitatea Harban Grace din Terra-Nova.Ore în şir zbură sub un cer senin. Când întunericul începu s-o înconjoare nu maivăzu decât strălucirea fosforescentă a aparatelor de bord. Începu tot atunci şi ofurtună năpraznică care-i arunca avionul ca pe o minge, când în jos, când în sus.Simultan Amelia simţi că avionul se îngreunează. Îşi dădu seama că s-a încărcatde gheaţă şi, ca să scape de ea, coborî în straturile de aer mai calde dinvecinătatea apei. Simultan cu jocul periculos al elementelor naturii, la unul dintuburile de eşapament, apăru o flacără care în întunericul nopţii părea de

proporţii îngrijorătoare. Amelia se gândea că şi o femeie poate realiza ceea ceface sau a făcut un bărbat. Acest fapt i-a dat curaj şi imbold să-şi învinga fricacare o cuprinsese când a văzut flacăra ce ieşea prin o defecţiune a suduriitubului de eşapament.Cele mai grele ore de zbor au fost ultimele două, din cauza vibrării tubului deeşapament defect şi a unei scurgeri a benzinei din rezervorul suplimentar.Acestea au fost şi motivele care au oprit-o pe Amelia să zboare până la Paris. Aaterizat la Londondery în 21 mai 1932 după ce zburase deasupra valurilor oceanului distanţa de 3100 km., în 15 ore şi 15 minute, cu viteza medie orară de203 km.

Acest zbor a fost primul în care a traversat Atlanticul o femeie singură labord în avionul său

. Înaintea ei prinţesa Loewenstein şi domnişoara Grayson au platit cu viaţatentativa de a trece în zbor Atlanticul, amândouă dispărând în apele lui.Nu mult după revenirea ei în Statele Unite ale Americii, se pregăti pentru un nouzbor între Los Angeles şi New-Jersey, pe distranţa de 3939 km şi-l efectuă cuacelaşi avion „Lockheed-Vega” în ziua de 24 august 1932 în 19 ore şi 04 minute,cu o viteză medie orară de 206 km.Prin acest zbor, efectuat într-o perfectă linie dreaptă, Amelia a stabilit

recordulmondial feminin de distanţă

şi a contituit

prima traversare fără escală aStatelor Unite de către o femeie

.Peste aproximativ un an, în 8 iulie 1933 Amelia Eardhart încearcă aceeaşitraversare a Statelor Unite şi reuşeşte să-şi amelioreze performanţa parcurgândaceeaşi distanţă în numai 17 ore, 7 minute şi 30 secunde cu viteza de 231 km/h.Neobosită şi dorind mereu să zboare, Amelia intenţiona să execute un raid dinStatele Unite în insulele Hawaii. Autorităţile americane au oprit-o de la acestzbor, considerându-l mult prea periculos pentru faptul că o deviere de la liniatrasată pe hartă ar face-o să treacă pe lângă acest arhipelag pierzându-se înimensitatea Pacificului.Amelia, însă, nu s-a dat bătută. A executat acest raid dar în sens contrar,decolând din Hawaii spre coasta continentului american.Reproducem din descrierea Ameliei Earhart acest zbor:„Din primele momente ale zborului am trecut printre nori. A trebuit să urc laaltitudinea de 2000 m ca să ajung deasupra straturilor de nori. Dacă priveam prinspărturile lor, vedeam apa. Era de un bleumarin din ce în ce mai închis, apoineagră îndată ce a început să coboare întunericul.Deasupra mă acoperea un cer înstelat. Dincolo de geamul carlingii îmi păreauatât de aproape stelele, încât dacă as fi întins mâna le-aş fi atins. Niciodată n-amvăzut atât de multe stele mari, strălucitoare. Şi nu pot uita priveliştea; sus norialbi strălucitori, lună şi licărirea stelelor – jos întunecimea oceanului.Adesea am spus, că dorinţa de a zbura este în fond dorinţa după frumos. Pentruaceasta este suficient să mă gândesc doar la acest zbor dumnezeiesc defrumos...Conştient sau inconştient, dorinţa de a zbura nu este altceva decât atracţiafrumuseţii, întotdeauna a frumuseţii”.