NURSING CHIRURGICAL CURS 4

Pregătirea preoperatorie a bolnavului chirurgical

 Pacientul chirurgical este supus aproape fără excepţie unor variate manevre efectuate cu scopul aducerii
lui într-o stare care să-i permite să suporte cât mai bine stresul operator;
 Există extrem de puţine cazuri când pacientul este supus operaţiei fără acest pas, şi includem aici
urgenţele extreme când ceea ce primează este gestul chirurgical; ex: suturarea unei plăgi cardiace,
oprirea unei hemoragii importante;
 Pregătirea preoperatorie generală şi specifică a pacientului reprezintă primul pas al terapiei
chirurgicale; aceasta se poate întinde de la o perioadă de câteva minute la una de câteva ore chiar câteva
zile în funcţie de caracterul de urgenţă sau programare al operaţiei;
 Pregătirea preoperatorie presupune un întreg cortegiu extrem de bogat în manevre, care, în funcţie de
necesitatea cazului se suprapun sau îşi pot modifica ordinea: pregătire psihologică, pregătire biologică şi
pregătire chururgicală;
• Pregătirea psihologică – o intervenţie chirurgicală reprezintă un eveniment important în viaţa
pacientului asociindu-se un considerabil stres procedurii în sine cu atât mai mult cât amploarea operaţiei
este mai mare;
 Dacă operaţia poate fi oarecum standardizată stres- ul emoţional supraadăugat trebuie evaluat şi
eliminat cu mare grijă de către întreg personalul medical implicat;
 Există tendinţa de a se focaliza interesul dar şi energiile către tehnica chirurgicală; acest lucru este
extrem de important în ceea ce priveşte bunul mers al evoluţiei pacientului , însă medicul cât şi
asistentul împreună cu personalul auxiliar trebuie să aibă capacitatea de a recunoaşte şi corecta într-
un mod adecvat stres-ul psihologic ;
 Stabilirea unei relaţii de încredere şi respect între pacient şi personalul medical reprezintă o parte
esenţială a actului medical;
 Menţinerea moralului şi stimularea efortului de voinţă a pacientului se poate realiza doar prin
încrederea acestuia în personalul medical şi tratamentul aplicat;
 Odată ajuns în spital, pacientul vba trebui să se adapteze noilor condiţii de viaţă apreciate adesea
drept o agresiune , acest fapt a generat şi tendinţa de a reduce cât mai mult spitalizarea , acest lucru
se poate face prin efectuarea tuturor manevrelor diagnosticate în condiţii de ambulatoriu,timpul de
spitalizare fiind ziua, intervenţia chirurgicală şi personalul?????? Postoperator;
 Esenţial pentru menţinereas moralului şi asigurarea încrederii pacientului este contactul direct cu
personalul medical (atât cel de salon cât şi echipa operatorie); pacientului trebuie să îi dispară
teama că va fi tratat ca pe bandă, ca o boală şi nu ca un bolnav; personalul medical trebuie să îi
explice pacientului boala şi operaţia în cuvinte pem înţelesul său, chiar dacă acest lucru pare
imposibil, găsirea limbajului comun fiind esenţială în comunicare;
 O situaţie frecvent întâlnită în spital este a bolnavilor care cunosc totul despre suferinţele lor, despre
tratament , durata spitalizării; modul în care acestea trebuie explicate bolnavului este prin cuvinte
simple, pe care acesta să le înţeleagă, folosirea comparaţiilor din viaţa de zi cu zi, fiecare viitor
operat are un grad variabil de stres, avansat de necunoaşterea a ceea ce i se întâmplă;
 Dincolo de informaţia primită, pacientul mai este influenţat şi de mediul ambiant;cazarea lui în
saloane mici, rezerve individuale, un past curat, confortabil, care poate fii modificat la nevoie în
poziţii speciale sau existenţa unui fotoliu lângă pat care să permită mobilizarea precoce a pacientulu,
existenţa meselor ce pot fi suspendate peste pat, a televizorului ce asigură acoperirea timpului
bolnavului pe care il petrece în camera de spital mai rezolvă şi izolarea şi alungă şi gândurile negre
ale acestuia;
 Vizitarea zilnică de către familie între anumite ore spulberă senzaţia de încarcerare şi-l menţine în
contact cu lumea din afara spitalului;
1
  În cadrul pregătirii psihice intră administrarea medicamentelor, sedativelor,antibioticelor absolut
necesare pacientului stresat şi prăpăstios; ideală este prezenţa în spital a unui număr de 1-2 psihologi
pregătiţi în domeniul medical, care să didcute cu fiecare bolnav, cu familia, sa-l încurajeze ,
explicându-i oportunitatea intervenţiei chirurgicale;
 Pregătirea biologică a pacientului chirurgical se face în funcţie de rezultatele clinice şi paracliniceale
ale investigaţiilor efectuate de urgenţă necesare actului operator; se vor nota şi menţine toate
rezultatele ce pot să producă la o contraindicaţie a intervenţiei operatorii sau cele care necesită
investigaţii şi consulturi complementare;
 Factor important în alegerea timpului de pregătire biologică a pacientului îl reprezintă vârsta
acestuia:
• La un pacient tânăr fără antecedente patologice este suficientă recoltarea hemoleucogramei, timpul de
sângerare- coagulare, TA, sumar de urină, radioscopuia abdominală;
 Regimul igieno-dietetic în zilele premergătoare operaţiei, precum şi cele care urmează intervenţiei
poate fii normal;
• Pe măsura creşterii în vârstă a pacientului investigaţiile trebuie să fie din ce în ce mai complexe pentru
a stabilii cu exactitate starea afecţiunilor nediagnosticate şi netratate până la momentul intervenţiei
chirurgicale;
 La bolnavii denutriţi este necesară recunoaşterea tulburărilor de metabolism care pot să ducă la
caşexie, aceşti bolnavi pierd în greutate, li se diminuează pe lângă rezervele adipoase şi masa
musculară, de aceea sunt palizi, prezintă edeme şi tulburări trofice tegumentare, aceşti bolnavi
trebuie perfuzaţi cu hidrolizat de lipidice (sânge proaspăt).
 Nursa trebuie să urmeze alimentaţia şi hidratarea corectă a bolnavilor; bolnavii anemici trebuie
investigaţi pentru cunoaşterea cauzei anemiei; dacă se constată că este vorba de anemie acută
posthemoragică, ............. e scurtă prin transfuzii de sânge şi masă proteică.
• Pregătirea bolnavilor cardiaci pentru intervenţia chirurgicală Fiecărui bolnav ce trebuie operat i
se va face obligatoriu consult cardiologic, în care schema de tratament se efectuează de către
cardiolog; În cazul bolnavilor cu tulburări de coagulare, pregătirea se va face cu precizarea
caracterului tulburării respective prin cercetarea probelor de coagulare, şi obligatoriu grupa
sanguină;
• În cazul bolnavilor cu probleme pulmonare, trebuie ţinută seama de funcţia respiratorie a acestuia
mai ales dacă este tuşitor cronic, i se administrează medicaţie antitusivă, mucolitică,
bronhodilatatoare;
• Pregătirea bolnavilor cu probleme digestive vizează reechilibrarea proteică şi electrolitică la
cei cu vărsături alimentare , dar şi pregătirea propriu zisă a tubului digestiv, se foloseşte aspiraţia
nazo-gastrică ca..................împotriva fluxului de vărsătură şi în funcţie de hemogramă se
administrează ionii necesari; pregătirea tubului digestiv vizează golirea de materii fecale, precum şi
reducerea florei microbiene;
• Pregătirea bolnavilor diabetici se face selectiv în funcţie de prezenţa diabetului compensat sau
decompensat : perfuzii cu glucoză .............. tamponate cu insulină;
• Bolnavii obezi- exerciţii de gimnastică, regim hipocaloric;
PREGĂTIREA CHIRURGICALĂ
 Această pregătire presupune aplicarea unor măsuri care să asigure desfăşurarea acţiunilor chirurgicale în
condiţii optime; încă de la intervenţie bolnavul trebuie să facă baie generală, va îmbrăca haine curate,
excepţie de la baie facând urgenţele.
 În seara precedentă operaţiei se rad tegumentele păroase din zona de interes chirurgical, se
dezinfectează în alcool sau derivate de iod, după care se pune pansament steril ; nici un pacient care va
trebui supus intervenţiei chirurgicale ce se efectuează sub anestezie generală, nu va mai consuma
alimente sau lichide înainte cu 6 ore de operaţie ; în acest mod se minimalizează riscul de vărsături;
 Uneori când intervenţia se efectuează în urgenţă acest lucru este imposibil de realizat sau în situaţia în
care pacientul are o ocluzie intestinală;
2
 Pentru aceste cazuri se vor lua măsuri speciale pentru a întâmpina aceste neajunsuri de către medicul
anestezist;
 În cazul operaţiilor cu specific fie pe tubul digestiv, cardiac sau pulmonar se pot adăuga şi alte restricţii
alimentare în perioada preoperatorie cu durata de la una la câteva zile, uneori chiar săptămâni.
 P efect pe colon se va pregati preoperator cu scopul de a reduce riscul complicaţiilor
septice ce pot apărea ca urmare a contaminării cu fecale a câmpului operator.
 Pregătirea preoperatorie a colonului este de 2 feluri: mecanică şi clinică.
 Pregătirea mecanică constă în îndepărtarea conţinutului bogat în floră microbiană şi se poate face pe 2
căi: - clisma – stimulează mişcarea colonului, antrenând bolul fecal şi golind colonul;
- prin administrare de laxative şi purgative;
Dezavantajul celei de-a II-a căi este toleranţa scăzută a pacientului şi tulburările hidroelectrolitice pe
care le induc.Rezolvarea acestor tulburări poate fii obţinuta prin administrarea de fluide cu electroliţi pe
cale intravenoasă.
 ......... constă din administrarea de antibiotice pe cale enterală sau parenterală, iniţial s-a apelat la
administrarea orală a antibioticelor de tip neomicină↔ se efectuează prin administrarea unei
cefalosporine, efectul neomicinei fiind acela că nu se observă în tubul digestiv iar efectul se exercită la
nivel local în lumenul colonic;
 Dezavantajul acestor produse ţine de proasta tolerabilitate dar şi diminuarea efectului lor în situaţii
particulare (urgenţe, ocluzie intestinală);
 De aceea s-a recurs la administrarea de cefalosporine al căror avantaj este că se administrează cu câteva
ore preoperator, o chimioprofilaxie adecvată pe perioada determinată operatorie;
 Perioada postoperatorie este caracterizată prin interacţiunea dintre mai multe fenomene:
 Fenomene inflamatorii generate ale intervenţiei chirurgicale;
 Fenomene de recuperare proprii tuturor celulelor vii care încep imediat postoperator;
 Amplitudunea ce ţine de reactivitatea individuală a pacienţilor, dar edependentă de alţi factori: tipul
operator, durata, vechimea bolii, tratamentul pre şi intraoperator;

OBIECTIVELE ÎNGRIJIRII ÎN PERIOADA POSTOPERATORIE

 Recuperarea rapidă a pacientului ;
 Prevenirea, cunoaşterea şi tratarea complicaţiilor;
 Asigurarea comfortului pacientului până la externare;
Îngrijirea postoperatorie joacă un rol important în evoluţia favorabilă a pacientului chirurgical; există
câteva gesturi importante incluse în urmărirea postoperatorie a pacientului în cadrul ...........chirurgicale.
Astfel, odată cu întoarcerea bolnavului la pat, tr aşezat într-un pat încălzit; se evită încălzirea sticlelor cu
apă caldă, deoarece există riscul producerii arsurilor; există paturi cu corturi încăşzite cu aer cald.
Camera în care trebuie aşezat pacientul trebuie aerisită, temperatura de comfort tr sa fie între 20-25°C.
Se preferă luminozitate redusă pentru a permite odihna pacientului şi să fie suficient personal medical
pentru a efectua manevrele necesare.
Poziţia pacientuli se va adapta tipului de operaţie efectuat şi se vor supraveghea din primele momente:
trezirea bolnavului, starea generală, pansamentele,drenajele, perfuzia, eventuale sonde ataşate postoperator.
Îngrijirea postoperatorie generală:
 Durata postoperatorie este apreciată în mod variabil: principalele criterii, tipul şi amploarea operaţiei,
nevoile asociate ale bolnavului; de obicei această durată variază în chirurgia digestivă de la câteva zile
la câteva ore, până la 7-10 zile în cazul intervenţiilor mari deschise care presupun rezecţii şi anastomoze
multiple; perioada de internare este de 7 zile;
 Transportul pacientului trebuie făcut în condiţii de maximă siguranţă între sala de operaţie şi patul din
salonul postoperator, acest lucru se face de către brancardier, dar medicul anestezist tr să stea la capul
bolnavului, această mobilizare tr făcută strict cat este necesar cu atenţie deosebită la păstrarea drenajelor
în poziţia în care au fost montate intraoperator;

3
 Postoperator asistenta va trebui să ceară informaţii legate de tipul operaţiei, cantitatea de sânge pierdut,
poziţiile tuburilor de dren, diagnosticul postoperator şi posibilele complicaţii imediate care trebuie
descoperite precoce pentru a fi tratate corespunzător;
 Patul din salonul postoperator trebuie să fie dotat cu bare laterale care împiedică căderea pacientului,
acesta trebuind urmărit non-stop de către asistenta de salon.
 Poziţia pacientului în pat adoptată în timpul operaţiei, va trebui să permită efectuarea mişcărilor
respiratorii şi eliminarea secreţiilor inclusiv a celor eliminate prin tubul de dren, acestea vor fi urmărite
pentru a nu fi obstruate de-a lungul traiectului.
 În cazul pacienţilor adormiţi preferabil decubit lateral pentru a se evita aspiraţia conţinutului în caz de
vărsătură.
 Asistenta trebuie să ofere date în legătură cu starea pacientului, valoarea pulsului, TA,
temperatura,adupra cantităţii şi calităţii drenajelor, cantitatea aspiratului gastric, nazo-gastric, diureza,
precum şi alterarea eventuală a funcţiilor vitale, toate aceste date sunt în secţiile corect utilate obţinute
cu ajutorul monitoarelor.
 În afara acestora, salonul postoperator trebuie să fie dotat cu cantităţi suficiente de medicamente uzuale
folosite în situaţii de urgenţă, defibrilator, instrumentar pentru abord venos central, sonde, aspirator
electric, sursă de oxigen, ventilatoare pentru ventilaţia mecanică, aparat anestezic.
 Pentru a putea urmării în mod corespunzător examinarea pacientului în perioada imediat următoare
asistenta din salonul postoperator va trebui să cunoască o serie de date clinice.
 Faciesul trebie să revină la normalitate, treptat, orice modificare a culorii ori a aspectului feţei (paloare,
cianoză, edem) trebuie sa ridice semne de întrebare şi necesită tratament.
 Limba uscată inseamnă hidratare insuficientă
 Temperatura uşor crescută 37.5-38°C în primele zile postoperatorii exprimă o bună reactivitate a
pacientului.
 Febra menţinută sau apărută după 3 zile postoperator poate fi apariţia unei supuraţii a plăgilor
operatorii, infecţii pulmonare, urinare;
 Starea de conştienţă a bolnavului va fi evidenţiată prin cercetarea raspunderii acestuia la întrebări
simple, ori stimuli eventuali dureroşi;
 Agitaţia, dezorientarea temporo-spaţială, apatia, obnublierea constituie semne de alarmă.
 Durerile abdominale considerate normale postoperatorii, depinzând de reactivitatea individuală, tr
tratate cu antialgice adecvate.
 Accentuarea durerii – are loc în anumite zone ori asociate cu fenomene inflamatorii iritative
abdominal sugerează fenomenele peritonice şi trebuiesc semnalate imediat..
 Tranzitul intestinal este de obicei încetinit datorită parezelor intestinale generate de intervenţia
chirurgicală, absenţa tranzitului intestinal mai mult de 3 zile postoperator, însoţit de meteorism
abdominal şi dureri sugerează sindrom ocluziv- intervenţie chirurgicală.
 Diureza – se apreciază atât cantitativ cât şi calitativ, orice modificare, mobilizare pasivă, asociată cu
tapotajul zonelor declive, previne producerea unor escare de decubit ori a infecţiilor respiratorii.
 O serie întreagă de semne fizice sunt important de a fii recunoscute în perioada de urmărire a bolnavului
postoperator; semnele de insuficienţă respiratorie, alterarea stării generale, durerea severă cu localizări
variate, modificări apărute la nivelul plăgii operatorii pot fi marcate la simpla inspecţie a abdomenului.
 Combaterea durerii postoperatorii - tratamentul propriu zis poate fi asigurat medicamentos sau prin
aşezarea bolnavului într-o poziţie confortabilă, golirea vezicii urinare, decomprimarea stomacului prin
montarea unei sonde de aspiraţie. Astfel se pot administra antialgice minore de tip algocalmin, care-şi
găseşte utilitatea în afecţiunile postoperatorii, în cazul apendicectomiei.
 Antiinflamatoarele nesteroidiene de tip aspirină, paracetamol, au aspect antialgic minor.
 Intensitatea durerii postoperator este influenţată de personalitatea şi constituţia fiecărui pacient în parte.
Factorii emoţionali psihologici sau gradul de informare a pacientuli în legătură cu internarea
chirurgicală.

4
 Combaterea vărsăturilor şi a greţurilor: imediat postoperator tubul digestiv parcurge o fază de pareză
determinată de pneumoperitoneu post-op, iar reacţiile vegetative ale individului, cauza parezei este repr
de staza şi creşterea aspiratuli gastric.
 La pacienţii supuşi altor tipuri de intervenţii chirurgicale decât cele abdominale acest fenomen poate să
lipsească. Durata parezei intestinale este diferită în funcţie de reactivitatea organismului sau de
amploarea intervenţiei care durează de la câteva ore la 3.4 zile. Primul organ care îşi reia activitatea este
intestinul subţire. Clisma este indicată 2-3 zile post-op.
 Pentru combaterea stazei gastrice se plasează sondă nazogastrică.
 Profilaxia post-op: la bolnavii obezi sau la intervenţiile în micul bazin se face profilaxia prin
administrarea de heparină.
 Urmărirea temperaturii: încă din din timpiul intervenţiei chirurgicale se observă o hipotermie datorită
pierderii de căldură, amploarea depinzând de temperatura mediului ambiant şi suprafaţa expusă. Pentru
a diminua pierderea de căldură se aplică ....................................
 Supravegherea funcţiilor vitale în perioada postoperatorie: se produc o serie de ........................;
monitorizarea funcţiilor vitale: pulsul central, pulsul periferic, TA, aspectul extern, circulaţia
periferică la nivelul patului unghial aduc informaţii asupra reacţiilor postoperatorii şi asupra capacităţii
organizării de a raspunde la agresiune;

Funcţia respiratorie– după suprimarea anesteziei, bolnavul va primi oxigen umidificat, se

administrează aerosoli;
 Tapotajul toracic cu evitarea decubitului dorsal prelung;
Aparatul digestiv – prevenirea vărsăturilor se face prin aspiraţie nazogastrică.......
Aparatul urinar – elementul esenţial este diureza urmarirea ei ne dă informaţii...................oliguria sau
anuria;
Urmărirea plăgii – postoperator pot să apară complicaţii imediate de tip hemoragic, sau complicaţii
tardive de tip supuraţie; Pansamentul schimbat ori de câte ori este nevoie, nu trebuie făcut exces de zel, o
plagă, trebuie lăsată nepansată 3-4 zile;
 Extragerea firelor de surură se recomandă la 6-7 zile, însă cicatrizarea deplină se face la 10 zile; Sutura
tegumentului de la nivelul mainilor, picioarelor???????; în cazul în care bolnavii au ascită, firele se
extrag la 12 zile.
 Tubul de dren – cantitatea şi natura lichidelor eliminate pe această cale trebuie notată în foaia de
observaţie şi trebuie anunţat când sunt considerate semnal de alarmă;
 Prezenţa de sânge proaspăt pe tubul de dren, denotă o hemoragie postoperatorie şi o reintervenţie
este necesară;
 Prezenţa puroiului pe tubul de dren sugerează prezenţa infecţiilor la nivelul peritoneului.
 Conduita în secţia de terapie intensivă – pacientul nu trebuie lăsat singur, pentru că există riscul de
asfixie, hemoragie, şoc.

OBIECTIVELE ASISTENTEI MEDICALE

 Menţinerea căilor aeriene permeabile;
 Supravegherea continuă;
 Administrarea tratamentului prescris;

ASISTENTA MEDICALĂ DIN ATI

 Are în vedere poziţia bolnavului cu capul situat lateral şi cu gambele flectate;
 Aspiraţia secreţiilor;
 Oxigenoterapia;
 Supravegherea permanentă a bolnavilor;
 Administrarea de soluţii, verificarea constantelor care arata buna funcţionare a funcţiilor vitale (pils,
temperatura, TA)
5