PLANTE MEDICINALE IN TERAPEUTICA

SUNATOAREA

1) PREZENTARE GENERALA
Din cele mai vechi timpuri oamenii au observat ca anumite plante au proprietatea
de a vindeca anumite boli. Este si cazul plantei medicinale numita popular ‘sunatoare’
(lat. Hyperium perforatum L.) sau buruiana-de-naduf, buruiana-de-pe-rozor, crucea-
voinicului, drobisor, floarea-lui-loan, hemei-de-pamtnt, lemnie, inchegatoare, osul-
iepurelui, pojarnita, sburatoare, sunaica, sovirvarita. Virtutile terapeutice ale sunatoarei
sunt bine cunoscute inca din cele mai vechi timpuri, de-a lungul veacurilor ea facandu-si
un renume aparte printre plantele medicinale. In manuscrisele lui Galenus (unul din
parintii farmaciei), care sunt pastrate in arhivele din Vatican, aceasta planta medicinala
este descrisa ca fiind utila intr-o larga varietate de afectiuni. Numele popular de sunatoare
provine de la faptul ca in fructele mature semintele desprinse suna la cea mai mica
atingere.

2) INCADRAREA SISTEMATICA A PLANTEI

2.1. Hypericum perforatum L.;
2.2. Familia: Hyperaceae;
2.3. Ordin: Theales;
2.4. Clasa: Magnolidae;
2.5. Increngatura: Angiospermatophyta
2.6. Regn: Vegetal

1
 3) RASPANDIREA GEOGRAFICA
Sunatoarea (Hypericum perforatum L.) este o planta indigena in Europa, Africa
(zona de nord si de sud), Asia, Australia, America de Sud si este naturalizata si in
America de Nord.
La noi este intalnita in toata tara, de la campie pana in regiunea subalpina, dar cu
precadere in regiunea deluroasa in fanete, locuri necultivate, ochiuri de padure.

4) DESCRIERE GENERALA
Sunatoarea este o planta erbacee, perena. Are tulpina dreapta, lemnoasa, in partea
inferioara, cu doua muchii longitudinale echidistante, creste pana la 20-100 cm inaltime
si prezinta numeroase ramuri sterile (fara flori). Frunzele sunt sesile, ovat-eliptice cu
marginea limbului intreaga, cate doua opuse si privite in transparenta (inspre lumina) se
observa prezenta unor puncte negre situate predominant spre marginea frunzelor ce dau
impresia de perforare (sunt aglomeratii de celule secretorii). Florile de 2cm in diametru
sunt dispuse in corimb, in farful tulpinii si a ramurilor nesterile. Florile au caliciul si
corola pentamere, sepale lanceolate, petale galben aurii cu puncte negre. Floare prezinta
gineceu superior, sincarp, trilocular si androceu superior numeros. Fructul este capsula
ovala. Planta emana un miros balsamic si are gust aromatic-amar, astringent.

Hypericum perforatum L. : F = K5C5 A∞G(3)

2
5) PRINCIPII ACTIVE ALE PLANTEI
5.1. hipericina (0,1-0,2%) (este o naftodiantrona), de culoare rosie-violet, cu
fluorescenta in UV;
5.2. ulei eteric (0,05-0,1% in tulpina si 0,40-0,50% in flori);
5.3. flavonoide (rutina, cvercetina, hiperozid;
5.4. rezine;
5.5. tanin (12%);
5.6. hiperforin;
5.7. acid cafeic, ascorbic,nicotinic,valerianic si clorogenic;
5.8. carotenoide;
5.9. saponine;

6) CALITATI CURATIVE SI ACTIUNE FARMACEUTICA

Utilizari terapeutice: Se utilizeaza ca balsamic antiinflamator al cailor bronsice si genito-

urinare, ca antihemoragic, antihemoroidal, antinevralgic, cicatrizant si antiulceros. Poseda
actiune hipotensiva si vasodilatatoare. De asemenea o actiune diuretica. A fost pusa in
evidenta si este folosita, pentru actiunea coleretica si colagoga, administrandu-se sub
forma de infuzie sau decoct. Mai are si unele proprietati antibiotice, nefiind cunoscut
principiul responsabil de aceasta actiune, iar hipericina ii confera proprietati
fotosensibilisatoare, datorita unui efect fotodinamic.

Ca macerat uleios, Oleum Hyperici coctum sau untul de sunatoare este folosit, indeosebi
in medicina populara, ca cicatrizant, in tratamentul arsurilor iar intern in tratamentul
ulcerului gastric. Actiunea hipericinei este asemanatoare hematoporfirinei, produs de
degradare al hemoglobinei, cu proprietati antidepresive. Este, de asemenea importanta,
actiunea de vitamina P a sunatoarei determinata de glicozidele cvercetolului si in primul
rand de hiperozida. Acesteia catena glucidica constituita din galactoza, ii confera o mai
buna solubilitate, difuziune si permeabilitate, ceea ce explica si actiunea sa
vasodilatatoare. Hyperici herba intra in compozitia ceaiului anticolitic, gastric nr.2,
hepatic nr.2, preparate farmaceutice precum Fitogastrin

3
7) PERIOADA DE RECOLTARE

Se considera perioda de recoltare intraga perioada de inflorire, respectiv din lunile

iunie pana in septembrie. Se culege varful tulpinilor inflorite, prin taiere, in zilele uscate
si insorite. Uscarea se face la umbra, in locuri foarte bine aerisite, in strat gros de
maximum un centimetru si jumatate. Dupa uscare, iarba de sunatoare se pastreaza in
pungi de hartie, in locuri lipsite de umiditate si fara lumina

8. MODALITATI DE FOLOSIRE
 ulei din sunatoare impotriva alergiilor, eczemelor, iritatiilor; fierii lenese, a pietrelor la
vezica, durerilor de cap. Cand este gata, va avea un gust astringent si culoare
rosiatica. Acest ulei se aplica pe piele in caz de alergie, arsuri (inclusiv solare),
eczeme, iritatii etc. O lingura luata pe stomacul gol din acest ulei este utila in cazurile
de fiere lenesa, de pietre la vezica biliara, precum si in cazul durerilor de cap care apar
la persoanele care au probleme biliare. 

 unguent din flori impotriva afectiunilor pielii. Daca alte plante au asupra pielii doar
efecte vindecatoare, sunatoarea are un rol important si in combaterea senzatiilor de
durere, usturime sau mancarime. Ea este prin excelenta o planta calmanta, fiind
extrem de utila in diminuarea suferintelor, dar si pentru vindecarea arsurilor de
gravitate mica si medie (inclusiv cele solare), a alergiilor si a altor afectiuni
dermatologice insotite de mancarime puternica si usturimi. Pentru combaterea
mancarimilor pielii si a usturimii se adauga in unguentul de sunatoare zece picaturi de
ulei volatil de menta (se gaseste in magazinele si farmaciile naturiste). Efectul este
exceptional. 

 infuzie din flori impotriva gastritei. Se bea infuzie neindulcita.

 infuzie din planta pentru gargara in caz de gingivite, abcese dentare (eventual in
amestec cu patlagina, in proportii egale), afte, rani. Se fac mai multe gargare pe zi,
dintre care obligatoriu una seara, inainte de culcare.

 infuzie din planta pentru cataplasme pentru tratarea ranilor si a nevralgiilor.

Amestecul se lasa acoperit 20 minute, dupa care se strecoara si se aplica comprese.

 tinctura din iarba de sunatoare in tratamentul care favorizeaza stabilitatea emotionala,

diminueaza intensitatea acceselor de panica sau manie. Este recomandata contra
depresiilor, starilor de anxietate si neliniste care apar in preajma menopauzei. Se
administreaza sub forma de tinctura, din care se iau zilnic 4 lingurite, ce se
administreaza pe stomacul gol, diluate in apa.

4
 pulbere din iarba de sunatoare in cazul in care tulburarile emotionale sunt mai
puternice. Efecte foarte bune se obtin prin administrarea pulberii. Se ia o lingurita rasa
la intervale de aproximativ patru ore, pe parcursul zilei.

9. PREPARARE
 Infuzia
Se prepara dintr-o lingurita de planta maruntita peste care se adauga o cana de apa
clocotita (200 ml), se acopera, iar dupa 15-20 minute se strecoara. Se beau doua-trei
cani pe zi (neindulcit) pentru tratarea diskineziei biliara (fiere lenesa, enterocolite
cronice).
Pentru persoanele care prezinta tendinta de a retine apa in organism, infuzia se
prepara in acelasi mod, dar folosind o lingura de sunatoare la o cana de apa clocotita,
si vor bea o lingura de ceai dupa fiecare masa.
Tot cu acest mod de preparare, dar cu consumul a 2-3 cani pe zi, se recomanda si
pentru tratarea de gastrite hiperacide, ulcer gastric, hepatite, hepatite cronice
evolutive, colite cronice, colecistite.
Infuzie impotriva gastritei
Se prepara din 1-2 linguri de planta uscata, maruntita, la o cana (200 ml) cu apa
clocotita.
Infuzie impotriva problemelor dentare
Se face o infuzie din doua linguri de planta uscata si maruntita la o cana de apa
clocotita.
Infuzie impotriva ranilor si nevralgiilor
Se face o infuzie din 30 g planta la un litru de apa clocotita.

 Maceratul in ulei
Se prepara din 20 g de sunatoare bine maruntita care se umecteaza cu 20 ml alcool de
cel putin 70%, timp de 12 ore, dupa care se adauga 200 ml de ulei de floarea-soarelui.
Se incalzeste pe abur timp de 3 ore, amestecand din cand in cand. Se mai lasa la
macerat 2-3 zile, dupa care se filtreaza in sticle de culoare inchisa, se astupa bine cu
dop si se pastreaza la loc racoros. Se ia cate o lingurita de ulei de sunatoare dupa
fiecare masa pentru diskinezie biliara, stimularea functiei hepatice, gastrite hiperacide
si ulcer gastric.

 Tinctura
Se prepara din: sunatoare - 40 g, roinita - 30 g, valeriana - 15 g si levantica - 15 g,
prin macerarea acestora timp de 5-7 zile, in 700 ml de alcool de 60%, urmata de
filtrare. Este recomandata in hipertensiunea arteriala pe fond nervos, distonie
neurovegetativa, menopauza, stari de irascibilitate, agitatie psihomotorie. Tinctura, la

5
 fel ca si maceratul in ulei, se pastreaza in sticle de culoare inchisa, bine inchise, la loc
racoros.
Modul de utilizare si dozarea: dupa masa se iau picaturi cu ajutorul unei pipete,
dozajul stabilindu-se in functie de varsta, dupa cum urmeaza: 2-5 ani - de 3 ori pe zi,
cate 4-7 picaturi; 5-12 ani - de 3 ori pe zi, cate 7-10 picaturi; peste 13 ani - de 3 ori pe
zi, cate 10-20 picaturi.

 Plamadeala in ulei
Se prepara dintr-un pumn de flori proaspete de sunatoare puse intr-un vas de sticla, si
peste care se adauga ulei atat cat sa acopere florile. Se acopera vasul si se lasa sa stea
la soare 6-7 zile, dupa care se strecoara, se pune in vase de sticla de culoare inchisa
care se astupa cu dop si se pastreaza la loc racoros. Cu acest preparat se ung ranile,
eczemele, arsurile, zonele articulare cu dureri reumatismale.
Sunatoarea este un remediu deosebit de valoros, utilizat in combinatie cu alte plante
pentru tratarea unor afectiuni ca: balonari abdominale, colici intestinale, hemoroizi,
dismenoree, menopauza, bronsite, guta, tulburari nervoase, hipertensiune arteriala.

 Ulei volatil
Planta cruda sau uscata se toaca marunt si se umple cu ea o sticla, in care se adauga
apoi ulei de floarea-soarelui. Sticla se pune langa soba sau o alta sursa de caldura si se
lasa la macerat. Daca s-a folosit planta cruda, ne dam seama cand este gata preparatul
dupa faptul ca face floare. Daca s-a folosit planta uscata, uleiul trebuie gustat din cand
in cand.

 Unguent
Inflorescentele uscate de sunatoare se maruntesc in piua sau cu rasnita electrica de
cafea. Se pun patru linguri de sunatoare maruntita intr-un vas si se toarna deasupra unt
clarifiat incins (cantitatea obtinuta dintr-un pachet), amestecandu-se apoi bine, pana
ce compozitia se raceste, dupa care se lasa vreme de 7-8 ore. Se pune apoi vasul in
care s-a  facut amestecul la foc mic si se asteapta pana isi recapata consistenta lichida,
dupa care se filtreaza totul prin tifon, obtinandu-se un unguent cu tenta rosiatica, care
se va pastra la frigider. 

 Pulbere
Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea.

 Precautii

In general, este bine ca tratamentul cu sunatoare sa nu dureze mai mult de doua luni,
urmat de doua  saptamani de pauza, intrucat favorizeaza aparitia unor simptome cum ar fi
nevralgia, sensibilitatea exagerata la lumina, durerile usoare de cap. 
La utilizarea oricarui preparat pe baza de sunatoare, este recomandata evitarea expunerii
la soare (plaja), deoarece pot aparea reactii de fotosensibilizare .

6
 Bibliografie

1. Davidoiu Maria- Botanica si fitofarmacie, curs, editura Printeuro, 2008;

2. Nedesan Valentin- Fitoterapie, editura Viata si sanatate Bucuresti. 1998;
3. Constantin C, Agepian A- Plante medicinale din flora spontata, 1962;
4. Rogos M, Saspar M.-Plante medicinale in prezent, 1983