Cuvântul Lui Dumnezeu Despre Chipul Cioplit Şi Semnul Crucii

Despre chipul cioplit şi semnul crucii

1. Despre chipul cioplit
„Şi a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stă-
pânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pă-
mânt şi tot pământul!"
Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a
făcut bărbat şi femeie.” (Fac. 1/26-27)
*
„Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!
Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în
cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, sau în apele mai de jos decât pământul.
Să nu te închini lor, nici să le slujeşti, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumne-
zeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea
şi al patrulea neam,
Şi Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile
Mele.” (Ieş. 20/3-6.)
*
„Am privit până când au fost aşezate scaune, şi S-a aşezat Cel vechi de zile; îmbrăcă-
mintea Lui era albă ca zăpada, iar părul capului Său curat ca lâna; tronul Său, flăcări de foc;
roţile lui, foc arzător.” (Dan. 7/9.)
*
„Să nu vă tundeţi rotund părul capului vostru, nici să vă stricaţi faţa bărbii voastre.
Pentru morţi să nu vă faceţi tăieturi pe trupurile voastre, nici semne cu împunsături
să nu faceţi pe voi. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.” (Lev. 19/27-28.)
*
„În tot timpul nazireatului, briciul să nu treacă pe capul lui; până la împlinirea zilelor
pentru care s-a închinat Domnului, va fi sfânt; să-şi lase părul să crească în voie.” (Num. 6/5.)
*
„Acum ia bine seama, să nu bei nici vin, nici băutură tare, şi să nu mănânci nimic ne-
curat.
Căci vei rămâne însărcinată, şi vei naşte un fiu. Briciul nu va trece peste capul lui,
pentru că acest copil va fi închinat lui Dumnezeu din pântecele mamei lui; şi el va începe să
izbăvească pe Israel din mâna Filistenilor.” (Jud. 13/4-5.)
*
„Atunci a prins Hanun pe trimişii lui David şi i-a ras şi le-a tăiat hainele pe jumătate,
până la coapsă, şi aşa le-a dat drumul şi ei au plecat.
Spunându-se lui David de păţania oamenilor acelora, a trimis el în întâmpinarea lor, că
erau tare batjocoriţi, şi li s-a zis: "Rămâneţi în Ierihon până vă vor creşte bărbile şi atunci vă
veţi întoarce acasă".” (I. Cronici. 19/4-5)
*
„Căci bărbatul nu trebuie să-şi acopere capul, fiind chip şi slavă a lui Dumnezeu, iar
femeia este slava bărbatului.” (I. Corinteni. 11/7.)
*
1
„Să se ruşineze toţi cei ce se închină chipurilor cioplite şi se laudă cu idolii lor.” (Ps.
96/7.)
1 - Despre chipul cioplit
Selecţie de texte din Cuvântul lui Dumnezeu pe această temă.
Pace de la Tatăl şi de la Fiul şi de la Duhul Sfânt, pace regelui României! Pace de la Maica
Fiului Treimii cereşti, şi pace întru sărbătoare cerească de la mai-marii cetelor cereşti, Mihail şi
Gavriil! Pace şi sărbătoare în cer şi pe pământ, căci serbările cele din moşi-strămoşi va fi să-şi ia
locul lor, iar fiii bisericii fi-va să se întoarcă cu faţa spre părinţi, după cum, apoi, părinţii se vor
întoarce cu faţa spre fiii lor. România, cea întâi chemată între neamuri, fi-va întâia între popoarele
pământului, căci ea s-a născut odată cu Domnul Iisus Hristos, şi dacă ea s-a născut atunci, a fost
apoi încreştinată de cel întâi chemat între apostoli, căci apostolul Andrei a venit şi a botezat-o pe
România încă de când era în scutece, şi a fost creştină şi a fost ortodoxă România; de la naşterea
ei a fost creştină, şi nu poate Domnul să uite pruncia ei şi cămaşa ei cea dintâi, şi nu poate să uite
Dumnezeu podoabele cu care a fost înveşmântată România, fiindcă de sub glia ei cea sfântă, tot
cerul României strigă la Domnul şi spune: „Doamne, până când ca să răscumperi pe cei ce stau
la temelia acestui neam sfânt?“.
Şi iată ce spun cei mari ai României, cei buni şi mari şi sfinţi, care o ţin pe România pe
jertfa lor şi pe credinţa lor, care a fost piatra bisericii cea din moşi-strămoşi. Ridică strigare regii
cei dintâi şi cei de pe urmă şi toţi voievozii cei sfinţi, care laolaltă se numesc cerul cel sfânt al
României; ridică rugă pentru România şi se uită ca să vadă venind şi stând pe regele cel mic, pe
unsul cel din vremea aceasta, pe cel ce va plini biruinţa şi gloria României. Şi iată ce spune stră-
moşul şi bunicul: „Regele României să aibă înfăţişarea cea după chip a lui Iisus Hristos, precum
strămoşii lui cei buni au avut chipul bărbatului împlinit, după cum scrie în Scripturi. Regele este
sfânt lui Dumnezeu, iar înfăţişarea lui şi faţa lui să fie după chipul cel din moşi-strămoşi, în faţa
căruia să se plece cu cuvioşie tot fiul neamului său“. Amin.
Cuvântul lui Dumnezeu stă cu tine în sfat, rege al României, căci cerul sfânt se uită şi
aşteaptă ca să vadă gloria care va ieşi de la tine întru numele Domnului. Cuvântul lui Dumnezeu
întocmeşte carte cerească şi vorbeşte cu tine, Mihail al României. Aşteaptă moşul şi strămoşul tău
să-ţi vadă slava şi puterea pe care o ai dată, dar puterea sfântului Domnului lucrează prin chipul
cel purtat de moşii şi strămoşii cei sfinţi. Lasă-ţi podoaba cea sfântă (Părul şi barba, n.r.) să-ţi
înveşmânteze faţa, că mare putere are această lege sfântă. Vine vremea cea mare, căci Eu
lucrez la ea, lucrez după planul Meu, şi vai, sunt departe planurile oamenilor de planurile Domnu-
lui! Eu lucrez prin cuvânt în România, şi nu va fi făptură pe pământ care să nu se plece sub această
lucrătură care lucrează din cer peste România, şi nu va fi neam care să nu-ţi cânte slava ta care este
de la Mine, căci vei fi un rege sfânt, şi cine se va împotrivi planului Meu?
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu către regele Mihai, din 13-11-1992
***
Este o poruncă între poruncile Mele care spune: «Să nu te închini la alţi dumnezei, în
afară de Mine»; este, dar nu este înţeleasă această împlinire, pentru că aici altul este tâlcul prin
această lucrare, adică să nu faci din nimic şi din nimeni prilej de a te ascunde sub această lucrare
2
cu altă lucrare care vine din afara ei, cu fapte care vin din afara ei, cu lucruri străine de duhul
acestei lucrări, ca să nu fiţi învinuiţi la Domnul de slujire la alţi dumnezei, că asta încearcă duhul
rău, adică să vă învinuiască după lege, şi mare greutate poartă în el cuvântul venit astăzi cu Mine.
Am pus aici, la temelia de aici, lege din cer, pentru că Eu nu pot să stau altfel între oameni,
dar cei care au intrat în această grădină nu se pot deprinde ca să nu mai slujească la alţi dumnezei.
O, dacă tu, creştine, ai făcut copil, şi dacă l-ai făcut şi peste lege, dacă nu Mă are pe Mine copilul
tău şi neamul tău şi casa ta, şi dacă tu ai venit şi te-ai atins de baia aceasta de înviere şi iarăşi mergi
şi te atingi de sânge, adică de neîmplinire, asta înseamnă că ieşi de la Mine şi te închini la altceva,
şi te atingi până şi cu inima de cei morţi şi de moartea în care stau cei morţi, şi doreşti apoi să vii
să te atingi cu Dumnezeu şi cu locul lui Dumnezeu.
O, iubitul Meu păstor, ce cauţi tu, măi fiule, în lume? O, cum să mai am Eu oi cu păstor?
Şi ce să mai facă oile dacă păstorul caută prin lume? Mă uit la tine că vrei cu două turme, că eşti
şi cu turma lui Hristos, dar stai şi în lucrarea lui Caiafa, şi Eu aşa am spus: «Ieşi din lume, poporul
Meu!». Măcar acum ieşi, că acum poţi, iubitul Meu popor, iubitul Meu păstor. Ieşi, fiule, că nu
voiesc să te găsesc în lume şi în lucrarea ei. Ieşi din lume şi nu mai mânca şi tu cu Anna şi Caiafa,
că aceia sunt răstignitorii Mei, de atunci şi până acum. Eu te-am deosebit prin această lucrare din
cer. Ieşi, copile, măcar acum ieşi, şi fii cuminte cu Dumnezeu şi cu legile sfinţeniei. O, am intrat
şi Eu în templu, dar n-am stat lipit cu Caiafa. Am intrat ca să împlinesc cele scrise, dar Eu nu M-
am băgat în sinedriul acelora. Ce cauţi tu printre cei din lume? Şi de ce amesteci moarte peste viaţa
pe care o iei de la Mine şi după rânduială curată? Niciodată nu-şi va schimba Caiafa haina, căci
Caiafa iată ce face: se duce şi dă în pretoriu pe creştin, şi uitaţi-vă că Pilat şi cu Irod se au iarăşi
bine ca şi atunci. (Este vorba de mai-marii bisericii şi guvernanţii politici, n.r.) Fii înţelept şi vezi
ce dai în dreapta şi ce dai în stânga, căci în dreapta trebuie să ai această lucrare şi pe unşii ei, şi
trebuie să înţelegi această deosebire. Iată, copiii tăi nu sunt cu Mine. Crezi tu că este aşa? Cei ce
sunt băgaţi în monahie nu pot fi monahi în felul acesta, şi nu vrei, fiule, să Mă asculţi ca să nu mai
lucrezi cu ei din lături şi să faci cu ei planuri fără de Mine. Nu ei sunt Dumnezeul tău. Eu sunt
Dumnezeul tău, şi pe Mine se cade să Mă iubeşti din tot cugetul şi inima şi virtutea şi fapta ta. Fiţi
credincioşi, că nu aşa înseamnă să fii monah. Sfântul Serafim al Sarovului era de neam înstărit
şi distins în vremea aceea, şi dacă a plecat din dragostea lui la monahism, acela a lepădat
mărire şi neam şi cetate şi rudenie, că nu se numeşte că eşti monah dacă stai tot în lume, dacă
stai tot în rudenii. Ce vă spuneam Eu înainte? Vă spuneam că nu mai am nădejde decât în
monahie pentru că ea este curată şi nu este lume. Aşa este, iubiţii Mei, şi de aceea am zis: «Aş
voi să duceţi viaţă de monah, ca să am acest fel de viaţă în faţa Mea şi să aibă Domnul nădejde
şi lucrare». Dacă monahismul cel dinainte era aşa de sfânt, aşa de rupt de lume şi de rudenie, de
la voi se cerea şi mai mult, şi iată, n-am nădejde rămasă. Am pus aici această ordine, iar cei de aici
au lăsat trupul şi lumea şi rudeniile şi voia şi-au lăsat-o, ca să am nădejde rămasă. O, e mare lucru
să mai aibă Domnul aşa ceva în vremea aceasta atât de întunecată, şi uitaţi-vă în toate laturile şi
înţelegeţi, ca să vedeţi cerul şi pământul în amurg şi în amorţire. Dar uitaţi-vă din întuneric şi
vedeţi această fereastră de lumină care stă în mijlocul întunericului şi care nu este iubită de stăpânii
pământului, căci lucrul acestei grădini este această fereastră, şi Eu aşa am zis să lucrez din mijlocul
acestui popor: o spărtură în zidul întunericului şi să pătrundă lumina prin această fereastră. Şi iată
lumina acestei lucrări care curge din cer ca să hrănească pământul cu lumină! Dar oamenii nu mai
sunt obişnuiţi cu lumina, şi lumina le iese în cale şi ei nu pot s-o primească, fiindcă lungă a fost
vremea întunericului, căci nu mai este viaţă de monah în acest pustiu străin de lumină. Am deschis
din cer această fereastră şi se vede lumină prin ea şi oamenii se supără. Se supără oamenii care
3
sunt stăpâni peste întuneric, se supără pe această lumină, că nu mai sunt obişnuiţi să vadă şi să
întindă mâinile spre lumină. Se supără, şi au deschis război împotriva luminii şi a arătării ei în
mijlocul oamenilor, dar lumina aceasta le iese în cale, şi fereastra ei se lărgeşte peste întuneric,
căci nu poate întunericul să biruiască lumina atunci când ea se arată din culmile ei cereşti; şi dacă
dă să citească cineva în ea, nu voieşte nimeni să se plece şi să înţeleagă, fiindcă aşa este scris:
«Auzind nu vor auzi şi văzând nu vor vedea». Dar vor vedea, fiindcă vremea este să vadă orbii şi
să vorbească cei muţi şi să meargă cei ologi, căci vai oilor fără păstor!
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Maicii Domnului în Biserică, din
04-12-1992
***
Vin şi te povăţuiesc, Ierusalimul Meu, popor de fii născuţi prin lucrare cerească, prin cuvânt
rostit de Dumnezeu. (Vezi selecția tematică: „România - Noul Ierusalim - Noul Canaan”, - și pe
jumpshare; Google Drive; scribd; archive; pubhtml5; joomag, n.r.) Vin să te anunţ iar, să-L iu-
beşti pe Domnul Dumnezeul tău şi să nu ai alţi dumnezei afară de Mine, măi Ierusalime. Ierusali-
mul cel de sus este cu tine, fiule, şi luptă alături de tine, pentru că Eu i-am descoperit lui pe poporul
fiilor lui Dumnezeu din vremea aceasta.
Să-L iubeşti pe Dumnezeul tău şi să nu ai alţi dumnezei, Israele nou. Şi ce înseamnă să nu

ai alţi dumnezei? Şi ce înseamnă să ai alţi dumnezei? Ia-ţi caietul de şcolar şi însemnează-ţi
lecţia cea de azi şi învaţ-o şi scrie-o şi te îndeletniceşte s-o împlineşti peste tine, ca să nu ai alţi
dumnezei afară de Mine, măi fiule din Israel. Să înveţi pe de rost această lecţie şi s-o ai veşnică
apoi dacă vrei să fii veşnicul Meu popor. Dar pentru asta, Ierusalime, trebuie să nu-ţi mai faci
chip cioplit, fiule, şi trebuie să nu mai iei în deşert acest nume al Domnului Dumnezeului tău,
acest cuvânt pe care-l plantez mereu în pământul tău, ca să-l fac cer, ca să te fac cer, măi fiule
greoi şi la auz, şi la făptuit. Nu aşa, măi Israele, nu aşa, tată, nu aşa greoi. Nu Mă mai du cu vorba,
tată, că Mă duci mereu cu vorba, şi calea ta se înfundă dacă faci aşa, dacă iei acest nume în deşert,
acest cuvânt de lucrare dumnezeiască, lucrare care înseamnă Dumnezeu.
Nu-ţi mai fă chip cioplit, măi fiule, nu-ţi mai fă, tată, că Eu te povăţuiesc să nu-ţi mai
faci chip cioplit şi să nu te mai închini lui. Dar vei zice: „Ce vrea Domnul să ne spună, oare?“.
O, nepriceput şi mititel ce eşti! Vezi, tată, dacă nu eşti ceresc? Cei cereşti înţeleg pe cele nevăzute
ale cuvântului Meu. Vino, tată, cu cerul, ca să înţelegi ceea ce nu vezi. Nu-ţi mai fă chip cioplit ca
să te închini lui, că de aceea nu-L iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, şi de aceea ai alţi dumnezei,
şi de aceea te închini la alţi dumnezei. Iată, cele ce nu se văd, din tine, Eu le văd, şi văd cum întrebi:
„Ce vrea Domnul să spună?“. De aceea nu înţelegi ce vreau să-ţi spun, de aceea, că ai chip cioplit,
făcut de tine, şi te închini lui, iar Eu am spus: «Să nu-ţi faci chip cioplit ca să te închini lui». Eu
când l-am făcut pe om l-am făcut întreg, tată, întreg şi la minte, şi la suflet, şi la duh, şi la
trup, după chipul Meu şi după asemănarea Mea, şi el şi-a cioplit chipul prin neascultare, şi
apoi s-a închinat chipului lui cioplit, care nu şi-a mai păstrat asemănarea chipului Meu, şi omul n-
a mai fost după chipul şi asemănarea Mea.
Ierusalime, copilul Meu de azi, poporul Meu! Întru tine, tată, Eu iar îl fac pe om; în tine se
întocmeşte omul cel de la început, care avea chipul Meu şi asemănarea Mea, şi de aceea vin şi te
povăţuiesc să nu mai strici şi tu ce fac Eu, că Adam se repară prin tine, dar tu nu mai ai după tine
pe altul care să-ţi repare chipul tău cioplit dacă vei fi găsit aşa. (Vezi selecția tematică: „Învierea
morţilor”, - și pe Scribd; jumpshare; archive; Google Drive; pubhtml5; joomag, n.r.) Nu-ţi mai
4
fă, tată, altă formă şi alt chip, că mare taină ţi-am descoperit Eu azi, şi nimeni pe pământ nu înţelege
ca Mine şi ca tine cartea Mea. Cartea Mea este din cer. (Vezi selecția tematică: „Cartea Mielului”,
- și pe jumpshare; joomag; Google Drive; Scribd: pubhtml5; archive.org; n.r.) Poruncile Mele pe
care le-am pus în ea sunt din cer, sunt de la început, şi nu sunt de la Moise, ci sunt de la început.
Ele sunt chipul Meu, măi Israele. Dacă vrei să înţelegi ce înseamnă să nu-ţi faci chip cioplit, iată,
azi îţi spun din cer ce înseamnă. Înseamnă să împlineşti toate poruncile Mele cele dintru înce-
put, căci cel ce nu le împlineşte, acela le taie, acela îşi ciopleşte chipul şi i se închină lui,
chipului cioplit, ciopârţit. Iată, unii din voi nu mai aveţi capul; alţii din voi nu mai aveţi ochii;
alţii nu mai au urechi sau picioare; alţii nu mai au ascultare; alţii şi-au cioplit credinţa, tată;
alţii şi-au cioplit iubirea şi şi-au lipit în loc ură şi dispreţ; alţii şi L-au cioplit pe Domnul de
pe ei şi şi-au lipit pe diavolul de ei. Iată, Israele, ce este chipul cioplit, chipul care nu mai seamănă
cu Domnul Dumnezeul tău, chipul căruia tu te închini, şi aceasta înseamnă alt dumnezeu. Eu n-am
judecat pe om până în clipa când am dat fiinţă văzută acestei porunci dumnezeieşti, iar când am
rostit-o prin cuvânt peste Moise, atunci lumea a fost judecată, măi fiilor.
Mare şi înfricoşătoare taină este lucrarea cuvântului Meu, care te însoţeşte pe tine, Israele,
popor ivit prin cuvântul Meu. (Vezi selecția tematică: „Acest cuvânt este râul vieţii”, - și pe jum-
pshare; joomag; Google Drive; Scribd; archive; pubhtml5, n.r.) Erai scris ca să te naşti, ca să Mă
arăt cu tine, tată. (Vezi selecția tematică: „Venirea în chip văzut”, - și pe jumpshare; joomag;
archive; Google Drive; Scribd; pubhtml5, n.r.) Şi tu ce faci? ce faci, oare, poporul Meu? Am lucrat
prin tine cele ce nu se văd; am lucrat prin tine, tată, prin fiii cei care au ascultat crezând în cele
rostite prin cuvântul Meu. Şi iată, lângă lucrul Meu stă nevăzut şi chipul cioplit, care nu seamănă
cu cele ce am lucrat Eu, că mulţi în tine, Israele, au lucrat multe şi nevăzute, şi sunt lucrate şi se
vor vedea toate. Iată, Israele, cele lucrate nu de Mine peste tine, cele lucrate în ascuns de tine se
pregătesc spre arătare, precum şi cele lucrate de Mine prin tine se pregătesc spre arătare. Cele
lucrate nevăzut de tine vor să se arate acum ca să te şteargă din Cartea Vieţii şi să te osândească
mai rău ca pe Lucifer, care a lucrat de la el şi nu de la Mine. (Vezi selecția tematică: „Antichrist
şi fiara apocaliptică”, - și pe files.fm; jumpshare; joomag; Google Drive; Scribd; archive.org;
pubhtml5; n.r.) Vin şi te anunţ cele ce tu nu vezi. Pune, tată, mâna şi întocmeşte-te după chipul şi
asemănarea Mea. Dă-te la o parte dinaintea Mea cu chipul tău cioplit şi fă-ţi numaidecât chip după
chipul şi asemănarea Mea ca să te închini Mie, Israele, şi să nu te închini ţie, tată. Nu te mai închina
ţie, măi fiule, că tot ce vrei tu e închinare la tine, iar tot ce vreau Eu e închinare la Mine.
Să nu ucizi pe fratele tău şi să te speli apoi pe mâini ca să nu se cunoască, ci tu să-l înviezi

pe cel ucis de tine, că Eu am putere în tine, dar am putere de înviere, nu de ucidere, căci învierea
este chipul Meu în tine. Nu asculta de şoapta şarpelui care intră în tine ca să te facă să calci cuvântul
ascultării, că dacă tu vei face aşa, va mai muri şi altul lângă tine, aşa cum a murit şi Adam pe lângă
Eva. Nu aşa, măi Israele, şi de aceea vin să te povăţuiesc să nu mai fii chip cioplit şi să nu te mai
închini lui. Fii întreg la chip şi nu cioplit, căci cine se ciopleşte după voia sa, acela îşi este sieşi
dumnezeu, acela se închină la alt dumnezeu. De aceea am venit la tine nu demult şi ţi-am spus:
«Vino, tată, în dragostea Mea! Vino, tată, vino! Vino în dragostea Mea, că dragostea Mea în
tine, este a Mea, nu este a ta, iar dragostea ta în tine, nu este a Mea, şi este a ta, şi este chip
cioplit, măi Israele». Vreau să te scoli, că Eu am zis să te aşezi în chipul Meu şi să dărâmăm cele
lucrate de tine nevăzut, şi care sunt, şi care vor să se ridice să mărturisească împotriva ta înaintea
Mea şi să te scoată din cartea aceasta. Cele nevăzute ale tale Eu le am înaintea Mea împotriva ta.
Ce facem cu ele? Că vine lumina peste cele ce nu se văd. Vor pieri cerurile, şi stihiile toate vor
5
pieri, iar Eu, Lumina cea dintâi, voi fi lumina celor ce nu se văd, a celor lucrate nevăzut, căci dacă
Eu am lucrat nevăzut, iată, şi tu ai lucrat nevăzut atâtea lucrări de ale tale şi nu de ale Mele.
Îţi aduc aminte de darul pe care ţi l-am dăruit, Israele, darul lucrării pocăinţei. Dacă încă n-
ai lucrat întru acest dar de la Mine, grăbeşte-te, tată, şi aleargă să dărâmi dinaintea Mea cele lucrate
de tine nevăzut, şi apoi tu vei vedea faţa Mea. Cel ce nu vede faţa Mea, de aceea nu o vede. Acela
să desfacă cele ce stau lucrate de el între Mine şi el, iar cel ce nu face aşa, va fi ruşinat în cer şi pe
pământ. Ia chipul cel dintâi, copile din Israel, şi nu mai sta cioplit, că Eu am rostit poruncă şi am
spus: «Să nu-ţi faci chip cioplit ca să te închini lui». Închină-te Mie şi nu ţie; slujeşte-Mi Mie şi
nu ţie dacă vrei să fiu Eu Domnul Dumnezeul tău, că dacă tu slujeşti ţie, atunci se cheamă că tu
eşti dumnezeul tău. Nu cumva să crezi şi tu că Eu sunt Dumnezeul celor cu chip cioplit; să nu
crezi şi tu ca lumea care-şi are chip cioplit. Eu sunt Dumnezeul celor vii, nu al celor morţi. Eu
sunt Domnul Dumnezeul tău, Israele viu, dacă eşti viu şi dacă vei fi viu şi dacă vei învia după
chipul Meu cel întreg.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creştin, din 23-10-1994
***
Cine are multe pe pământ, acela este om cu sarcină grea, om plin de griji, om fără
timp pentru Dumnezeu. Tu, poporul Meu, trebuie să lucrezi ce am lucrat Eu, dar dacă n-ai înţeles
şi dacă n-ai ascultat, iată, ai făcut şi tu ca omul care-şi strânge sarcină grea şi se bagă sub ea şi şi-
o ia în casă şi doarme sub ea, şi nici somnul nu-i tihneşte sub greul sarcinii sale.
Omul îşi strânge avere, ca s-o aibă de dumnezeu. Averea omului de azi a devenit dum-
nezeu pentru om. Tu cu averea ta să nu te făleşti, Israele. Tu cu Mine, tată, să te făleşti, căci vreau
să stau cu tine casnic, că unde sunt Eu, nu vine judecata, nu trage judecata, dar să nu ai în casa ta
ceva la care să tragă judecata. Să n-ai în casa ta lucru lumesc la care să tragă stăpânul ei, stăpânul
lumii acesteia, şi să te strângi mănunchiuri, mănunchiuri, Israele, poporul Meu, ca să cunosc tabăra
ta şi să pot sta în ea, că te-am făcut să poţi să te tragi din Sodoma, fiule Israele. Decât să iei şi să
ai lucru de la lume, mai bine fă tu cu mâna ta sfântă, şi să ia lumea de la tine lucru sfânt. Dar am
încă în poporul Meu fii care lucrează cu mâna lor lucruri plăcute de lume, lucruri cerute de lume.
O, fiilor, schimbaţi-vă îndeletnicirea şi lucraţi lucruri sfinte, care au fost date la o parte de omul
creştin. Să lucrezi cu mâna ta lucruri care te îndeamnă la rugăciune şi la sfinţenie, poporul
Meu. Să lucrezi frate pentru frate, ca să nu mai ia poporul Meu de la lume lucru neblagoslovit.
Blagoslovite sunt numai cele create de Dumnezeu şi numai cele plăcute de Dumnezeu şi care sunt
scrise în legea lui Dumnezeu. Lucrările şi îndeletnicirile cele cuprinse în legea cea din cer, acelea
să fie pentru poporul Meu.
O, poporul Meu, tu, tată, cel ce nu poţi să te laşi de cele plăcute ţie, să fi avut pretenţie să
Mă ai pe Mine de avere. Vezi tu, tată, că Eu am scăpat de josnicia pe care o găseam pentru Mine
în casa ta. Mă puneai să stau pe pat lumesc, pe pat păcătos. Mă puneai să stau la masă înaltă, Mă
puneai să stau pe tron lumesc, şi stăteam pe peretele tău cu chipul înmulţit de lume spre vân-
zare, îmbrăcat în hlamidă roşie în semn de răstignire, în semn de robie. (În icoane tipărite în
loc să fie pictate, iar Domnul apare răstignit sau îmbrăcat în roşu – stacojiu, haina primită de la
romani spre batjocură, n.r.) Vreau să te îndeletnicesc cu lucrul celor sfinte, dar să nu iei fără
binecuvântare, să nu furi măiestriile fără să ai numire la lucrări sfinte, că poporul Israel primea de
la Mine prin Moise. Ajută-Mă să lucrez cu drag peste tine, că dacă Mă vei pleca şi acum la cererea
ta, vei da înapoi şi nu vei creşte. Aşează-te în sfială sfântă, că tu nu ştii ce-ţi cer când îţi cer aceasta.
6
Aceasta înseamnă să fii plăcut, să fii om fără de pretenţii, fără de mofturi, fără de dorinţe. Dorinţele
sunt pentru cei ce-şi agonisesc sarcini pe pământ. Dar ţie îţi dă ce-ţi trebuie pământul, îţi dă pădu-
rea, îţi dă soarele, îţi dă ploaia şi văzduhul, îţi dă iubirea Mea, îţi dă Domnul, fiule. Nu-ţi mai fă
iar sac cu haine, măi fiule, şi să ai doar o trăistuţă cu haine, că sacul e prea greu pe cale. Trăistuţa
e uşoară şi nu ţi-o fură nimeni de sub căpătâi, şi hoţii nu trag la ea.
Eu vreau să fii sfânt, poporul Meu, şi vreau să-ţi dau auroră de slavă, tată, că omul nu ştie
ce înseamnă auroră. Omul crede că o poate face cu creionul în jurul capului. Auroră înseamnă
viaţă sfântă, cu Dumnezeu mereu pe cale. Începe diavolul să-i bage omului în minte că are auroră
omul. Auroră are numai sfântul lui Dumnezeu. Aurora este sfinţenia trăită de om. Dar Eu risipesc
de peste tot zidurile şcolii lui satana, că el nu poate da omului ce am Eu. El de la Mine nu poate
lua, ci numai de la el, iar aurora este de la Dumnezeu, şi Domnul n-o dă la trupuri fără de sfinţenie,
iar omul se aşează la aparate ca să-şi citească sfinţenia, de parcă sfinţenia se măsoară de om.
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, s-a aşternut masă în Israel, că binecuvân-
tat este Israel. Amin, amin, amin.
***
Fiilor, fiilor, pe pământ sunt două feluri de neamuri: neamul omenesc şi neamul creştinesc.
Fiilor, fiilor, pe pământ sunt două feluri de neamuri creştineşti: neamul cel după nume creştin, şi
neamul cel după fapta credinţei creştin, căci credinţa în Iisus Hristos este Însuşi Iisus Hristos
vieţuind ca o oglindă în creştin. Neamul cel creştin după adevăr, acela nu vinde pe Hristos, acela
nu vinde pe fratele său, pe fratele lui Hristos, şi acela nu judecă judecăţile lui Dumnezeu. Şi aşa
este, aşa cum vorbesc Eu cu voi şi printre voi şi între voi, căci Iosif cel vândut n-a spus cumpără-
torilor lui că cei ce l-au vândut erau fraţii lui; n-a spus nimic, şi a plecat cu Dumnezeu, vândut de
fraţii lui. Dar el a fost om scump la suflet, şi aplecat lui Dumnezeu, şi iată, tată, ce mari şi nepă-
trunse cu mintea sunt minunile şi judecăţile lui Dumnezeu! Cum a stat Iosif în Egipt atâta vreme
fără ca să-L uite pe Domnul? Iată, fiilor, ce tare e creştinul cel după adevăr creştin. Dar creştinul
cel de azi numai dacă iese pe drum şi vede idolii omului de azi, gata, se şi sminteşte, se şi încântă,
(Cu cele lumeşti, n.r.) şi Domnul este uitat de creştin.
Poporule tată, să stai în cuib zburând, aşa cum te-am povăţuit Eu, că idolii de azi au lucrare
ascunsă, fiule. Iar când pleci, pune crucea în jurul tău, aşa cum a făcut copilul Iosif în mijlocul
Egiptului, fără să se încânte de nici un lucru din Egipt. De aceea v-am pregătit din vreme în-
văţătură, că voi aţi văzut că şi fraţii cei buni au vândut frate, şi v-am povăţuit să aveţi grijă că omul
necunoscut e cursă pentru fiul poporului Meu, e cursă pentru tine, copile numit în poporul Meu.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica izgonirii lui Adam din rai, din 25-02-
1996
***
O, poporul Meu, sunt în serbare cu tine şi cinstim pe proorocul Ilie şi rugăciunea lui. Oa-
menii erau urâţi de tot înaintea Mea, şi Ilie proorocul a voit să-i întoarcă cu faţa spre Mine, ca să
le dau frumuseţe feţei oamenilor. Mă strecor adeseori printre voi, copiii Mei, şi Mă las cu tainele
cuvântului Meu, cu pildele vieţii, fiilor, căci am cărare prin mijlocul lui Israel. Omul e urât de tot
înaintea Mea, şi nimeni nu se uită în oglindă ca să se vadă cât este de urât. Tot omul se uită în
oglindă, dar se uită să se vadă cât e de frumos, ca să se vadă cum poate fi frumos, dar nimeni nu
7
se uită în oglindă ca să se vadă cât este de urât înaintea Mea. Se uită în oglindă omul, ca să se vadă
cum îi stă cu dumnezeii lui, cu plăcerile lui, cu împărăţia lui, şi omul nu-I mai slujeşte Dumneze-
ului Cel adevărat. Numai dumnezei mincinoşi peste tot, numai minciună peste om, şi proorocul
Ilie merge pe pământ şi dărâmă mereu altarele lui Baal, şi Baal cu fiii lui ridică alte altare, şi fumul
de pe altarele lor înăbuşe pe cei din cer şi pe cei de pe pământ care sunt din cer, şi nimeni nu se
mai uită în oglindă ca să se vadă cât este de urât înaintea Mea.
Israele, copil frumos, să fii, tată, frumos, că de aceea îţi spun copil frumos, ca să fii frumos
înaintea Mea. Eu sunt pilda Omului Cel nou, venit din cer pe pământ, ca să se uite la Mine tot
omul care vrea să fie din cer, care vrea să fie frumos şi curat ca cerul. Eu sunt oglinda ta, Israele,
copil frumos, copil înfrumuseţat cu darurile Duhului Sfânt, venite la tine cu Mine. Să nu te uiţi,
copile frumos, să nu te uiţi nici cu gândul, nici cu privirea la dumnezeii cei vopsiţi. Să nu te uiţi,
că îţi strici frumuseţea dacă te uiţi, îţi strici privirea şi vederea ei dacă te uiţi, îţi strici firea dum-
nezeiască pe care o am Eu mereu peste tine, o strici dacă te uiţi la vremea cea vopsită de azi. Tu
să fii copil curat, copil primenit de Duhul Sfânt, şi să stai în Duhul Sfânt, că nimeni nu mai stă în
Duhul Sfânt înaintea Mea.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului prooroc Ilie, din 02-08-1996
***
… Dar ţie, Israele, îţi dau înţelepciunea cea de sus ca o pildă a împărăţiei cerurilor, care
strigă pe pământ. Adevărata înţelepciune în om este aceea: să se lepede omul de sine şi să nu fie
el, ci Hristos să fie. Auzi, Israele, ce grăieşte Păstorul tău! Să se lepede de sine cel ce voieşte cu
Mine, să se lepede de sine chiar şi în vremea rugăciunii lui, pentru că Eu aşa am zis: «Nu fac voia
Mea, ci voia Tatălui, voia Celui ce M-a trimis». O, să se lepede omul de sine, şi apoi să-şi ia
crucea şi să-Mi urmeze, că dacă nu se leapădă de sine, nu are cum să-Mi urmeze. Ce înseamnă,
fiule, să se lepede omul de sine ca să aibă drumul său cu Hristos? Iată, Eu Mi-am luat crucea şi am
mers după Tatăl după voia Tatălui, nu după voia Mea. Asta înseamnă să se lepede omul de sine.
Eu aşa am spus: «Nu fac voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis». Cel ce voieşte să vină după
Mine, să se lepede de sine, că dacă nu se leapădă, acela nu voieşte să vină după Mine, acela nu
poate fi voia Mea dacă nu se leapădă de sine. Solomon rostea cuvântul înţelepciunii, dar de sine
nu s-a lepădat. El pe Dumnezeu nu L-a ascultat. El a ascultat de sine, şi crucea nu şi-a luat ca să-
Mi urmeze. Aşa este cu tot omul care se închină la sine, la idol, la chipul său cioplit, la sine,
fiilor. Dacă Solomon Mă iubea pe Mine, Mă urma dacă Mă iubea, îşi lua crucea şi Mă iubea dacă
Mă urma, dar el s-a iubit pe sine, el a ascultat de sine şi s-a rugat lui Dumnezeu să-i dea înţelep-
ciune ca să judece pe poporul său.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinţilor arhangheli Mihail şi Gavriil, din 21-
11-1996
***
Semănătorul seamănă cuvântul. Fiilor din grădină, ţineţi pumnişorii ca să vă torn şi să se-
mănaţi peste pământ, fiilor semănători. Semănaţi peste România cuvântul lui Dumnezeu. Mergeţi
soli de pace în mijlocul mulţimilor şi semănaţi pe Dumnezeu în oameni. Oamenii au harul lor.
Semănaţi în oameni harul Meu, ca să înţeleagă ei lucrarea cuvântului Meu şi să mănânce pâine din
cer oamenii, cuvântul Meu să-l mănânce, ca să Mă însămânţez în oameni cu harul Meu, că nu e
bine să fie omul singur, singur fără Dumnezeu. Oamenii sunt închinători la idoli. Oamenii îşi
sunt loruşi idoli. Oamenii fac din ei chip cioplit loruşi, şi se închină loruşi oamenii, voilor lor
se închină oamenii, cugetului lor se închină, că nu iubesc pe Dumnezeu cu cugetul şi cu inima
8
şi cu virtutea lor. Daţi-le harul Meu oamenilor, fiilor semănători. Daţi-le cuvântul Meu, ca să-l
fac din nou pe om, că am venit să fiu cu omul, să fiu cuvânt, căci toate prin cuvânt se fac, prin
Mine, Cuvântul Tatălui. Vreau să iau de pe pământ duhul lumii şi să pun în loc Duhul Meu, Duhul
lui Dumnezeu să-L pun pe pământ, că iată, fiilor, lumea nu ştie să vă iubească pe voi, pe voi,
trimişii Mei peste lume. O, dacă aţi fi din lume, lumea v-ar iubi, căci fiecare iubeşte ce este al său,
dar vă iubesc Eu, că sunteţi ai Mei, şi fiecare iubeşte ce este al său, iar voi Mă iubiţi pe Mine, căci
Eu sunt iubirea voastră. Vine clipa să se ţină de şapte ori câte şapte după voi oamenii cei cu înţe-
lepciune omenească şi pământească, şi îşi vor vinde averile ca să cumpere de la voi numele Meu
şi să-l poarte, ca să aibă nume, după cum este scris în Scriptura care spune: «Cădeţi, munţilor,
peste noi şi ascundeţi-ne de mânia Domnului!», dar atunci voi nu veţi putea mărturisi că este al
Meu decât pe cel pe care-l veţi cunoaşte că face voia Mea în numele Meu.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mucenic Mina, din 24-11-1996
***
O, lume fără de cale, o, omule fără Dumnezeu, vin să te judec şi să-ţi spun să faci pocăinţă
înaintea Mea, căci cel ce se pocăieşte vindecându-şi vederea, acela Mă cunoaşte pe Mine în acest
cuvânt cu care vin să judec viii şi morţii şi să înviez omul şi să Mă arăt în slavă mare peste pământ,
aşa cum scrie în Scripturi. (Vezi selecția tematică: „Înfricoșata Judecată”, - și pe archive.org;
jumpshare; joomag; pubhtml5.com; Google Drive; Scribd, n.r.) Dar mai întâi vin să-l trezesc pe
om şi să-l pun să privegheze, ca să nu vin pe neştire cu slava venirii Mele ca Împărat al cerului şi
al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute de om. (Vezi selecția tematică: „Slava Domnu-
lui”, - și pe jumpshare; Scribd; Archive.org; Google Drive; pubhtml5; joomag, n.r.)
O, lume, care zici că posteşti postul Paştelui şi te duci la biserică plină de podoabele mân-
driei tale! Ce post posteşti tu, lume care nu faci voia Mea? (Vezi selecția tematică: „Despre post
şi milostenie”, - și pe jumpshare; joomag; Google Drive; Scribd; archive; pubhtml5, n.r.) Umbli
rujată şi fardată şi împopoţonată ca să sminteşti pe cel asemenea ţie. Ţi-ai pus peste tine chip
cioplit şi te închini lui, şi te uiţi în oglindă ca să-ţi vezi chipul tău cioplit la care te închini, şi
apoi te duci la biserică şi cânţi: „Tatăl nostru, Cel din cer, facă-se voia Ta pe pământ, ca şi în
cer“. O, lume, lume, să ştii că voi face voia Mea pe pământ. Să ştii că te voi curăţi de dumnezeii
tăi şi îţi voi striga la ureche că Eu sunt Dumnezeu, şi vei căuta să te dai cu tăciuni şi cu cenuşă pe
faţă şi pe cap şi vei striga să mori şi nu vei muri, că Eu voi lua moartea de peste tine şi vei fi băgată
la albit şi la lămurit ca să pricepi voia Mea, legea Mea cea din cer pe pământ. (Vezi selecția tema-
tică: „Focul apocaliptic”, - și pe Joomag; archive; Jumpshare; Scribd; Google Drive; pubhtml5;
n.r.)
Omule, munca Mea cea pierdută! vin din cer cuvânt şi te strig, aşa cum am strigat pe Adam:
«Omule, unde eşti?». O, nu te poţi ascunde. Goliciunea ta te vădeşte şi nu poţi învinui pe nimeni.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica întâi a Postului Mare, a ortodoxiei, din
16-03-1997
***
Ce poate omul? Nu poate nimic bun. A făcut şi el trup, dar trupul nu foloseşte la nimic,
căci Duhul este Cel ce dă viaţă. Eu l-am făcut pe primul om, din pământ l-am făcut, dar i-am dat
şi suflet viu, şi apoi i-am dat şi duh de viaţă, căci una este când spui suflet, şi alta este când spui
duh de viaţă. Omul a făcut şi el trup; a făcut din fier, din piatră, din praf, din aur, din aramă, din
lemn, dar nu i-a putut da suflet viu. A făcut omul trup, şi l-a numit dumnezeu şi s-a închinat lui.
9
Atâtea rânduri de oameni au făcut trup fără suflet şi s-au închinat diavolilor, căci ce iese din trup,
trup este, iar Dumnezeu este Duh dătător de viaţă. Omul n-a putut să-i dea suflet viu trupului făcut
de mână de om, dar Eu trupului făcut de mâna Mea i-am dat suflet viu şi l-am numit om; l-am
făcut chip şi asemănare a Mea şi l-am numit om după ce l-am făcut, dar trupul făcut de mâna
omului se numeşte diavol.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la Sărbătoarea sfinţilor patruzeci de mucenici din Se-
vasta, din 22-03-1997
***
O, copii de la ieslea coborârii Mele, Îmi cere omul, mereu Îmi cere omul. Îi cere omul lui
Dumnezeu, Îi cere mereu. Cum de nu-L cere și pe Dumnezeu? O, iubirea cea de pe pământ nu e
ca iubirea cea din cer, care se dă fără să ceară. Nu se poate sui la cer iubirea care nu se dă, iubirea
care cere din om pentru el. Ea coboară mila și iubirea Mea la om, dar ea la cer nu se poate sui.
Cere omul de la Mine, cere de șapte mii de ani. De ce nu Mă cere și pe Mine omul? Mă uit pe
pământ și nimeni nu voiește să vin. Este scris în Scripturi să vin, și nimeni nu voiește să vin, și
nimeni nu Mă cere să vin. Nu vrea să se facă omul frumos pentru venirea Mea. Nu vrea omul să
se gătească pentru venirea Mea. Pentru el se pregătește omul, și își pune podoabe și își pune mi-
resme și își pune haine moi și își face așternuturi și își împletește cununi și își pune pe cap cununile
și biruințele lui. O, numai pentru Mine nu se mai pregătește omul, și Eu Mă uit îndurerat la om,
îndurerat adânc. Îi văd omului chipul cioplit și sunt îndurerat adânc de la om.
O, fiilor copii de la ieslea Mea, de ce, oare, nu-i place omului cum l-am făcut Eu pe omul
cel întâi zidit? Îi văd omului chipul, și îl văd pe om nemulțumit de chipul lui. S-a așternut peste
om dumnezeul întunericului acestui veac, și îl învață pe om să-și facă chip cioplit și să se închine
lui însuși omul.
Omule furat din brațul Meu, te-ai lăsat furat de dumnezeu străin de Tatăl tău Cel dintâi și
Cel de pe urmă. Simțurile tale nu mai sunt din Dumnezeu, și sunt din lume, iar lumea Mi-a închis
cerul ca să nu vin pe pământ și să-l înviez pe om din moarte, din somnul lui cel adâncit în moartea
Mea din om. Am murit de tot în om. O, cine să sufle peste om cu Duhul Meu ca să înviez Eu în
om și să-și vadă omul prin vederea Mea din el chipul lui cioplit, căruia i se închină? O, unde este
chipul și asemănarea Mea pe care am așezat-o Eu pe trupul și pe chipul omului? Mă uit pe
pământ și văd numai Sodomă, și văd numai Gomoră, și cerul nu mai este pe pământ. Nu pot să
stau cu omul pe pământ, că el și-a făcut chip cioplit din el însuși.
Ai călcat porunca Mea, omule! Eu ți-am spus să nu-ți faci chip cioplit, și tu nu M-ai ascul-
tat. Mă uit la tine și Mă doare chipul tău cioplit. Iată ce te-a învățat omul cel dușman pe tine și pe
Mine. El stă în calea ta cu marfa lui, cu învățătura lui, și tu iei din ea, și tu mori din ea. M-am făcut
negustor și vin în calea ta și Mă desfac înaintea ta cu ale Mele din Tatăl luate. Eu nu-ți sunt dușman.
Eu sunt Cel ce dau viață și sunt Viața. Ia și tu din ea, că Mă desfac cu ea înaintea ta. Mă doare
când Îmi spui că Mă iubești iubindu-te pe tine. Mă doare când Îmi spui că Mă ai avându-te pe tine.
Chipul tău cioplit dovedește aceasta, iar Eu sunt adevărat în cuvânt. O, cum să fac cu tine? O, cum
să te iau cu ușorul ca să Mă primești și să nu Mă lovești și să nu-Mi dai peste mână dacă dau să
lucrez la facerea ta cea din Mine? Facerea ta de acum nu e de la Mine, și e de la tine. Cel ce Mă
iubește este cel ce stă la făcut. Tu ai venit la izvor, iar izvorul acesta sunt Eu, Fiul Tatălui Dumne-
zeu, și îți grăiesc cu grai ceresc și dau să te învăț să bei. Cel ce bea este cel ce înviază. Tu ai chip
împrumutat de la dușmanul Meu și al tău. Nu-Mi mai spune că Mă iubești dacă porți chipul celui
10
străin. Nu pot fi Eu înăuntrul tău dacă în afara ta se arată cu tine dușmanul Meu și al tău, lumea și
fața ei care s-a pus pe chipul tău și îl batjocorește cu chip străin de Dumnezeu.
O, omule pribeag, te-am chemat să-Mi vezi mireasa și să iei în tine dor de mireasă care-și
așteaptă Mirele. Duhul rău e duhul lumii. El te-a acoperit de la fața Mea și te-a băgat în haina lui,
și Eu nu te cunosc dintre cei morți. Te-am chemat să-Mi vezi chipul, te-am chemat să-Mi vezi pe
poporul Meu mireasă prin care Eu Mă slăvesc peste pământ pentru tine, cel pribeag de Tatăl tău.
Te adun din când în când lângă ieslea Mea și îți dau din ea cuvântul Meu care se naște în ea din
gura Mea. O, învață-te să vorbești din cer, nu din inima ta, că nu e dreaptă cu Mine inima ta. Tu
spui că Mă ai în inimă și nu e nevoie să Mă ai și în afara ta, în înfățișarea ta, iar Eu îți spun că și
diavolii cred în Mine, dar nu să Mi se supună. Iată, cel ce nu Mă mărturisește, acela nu este de
partea Mea. Cine Mă poate mărturisi? Cel ce seamănă cu Mine, cel ce este de la Mine. Amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la Sărbătoarea Creștinătății Românești, ziua a doua, din
09-06-2001
***
Împart acum învățătură peste cei adunați la praznic, că asta Îmi este lucrarea. Privirea Mea
e mereu peste voi și peste cei ce vin în sărbători aici, o, și este atâta nevoie de povețe noi și tari, ca
nu cumva să-Mi pară rău apoi că nu M-am aplecat atât cât se cere, ca să ridic pe mulți mai sus,
mai mult, mai adevărat, căci viața cu greșeli poate aduce întristări, iar Eu, Domnul, am milă mare
de cei ce au credință în cuvântul venirii Mele de azi, chiar dacă nu dau ei să împlinească ceea ce
Eu aduc spre învățare și spre împlinire apoi.
Ne așezăm acum. O iau cu deamănuntul iar și iar pentru cei ce știu de la Mine, și nu dau
încă să împlinească povața Mea cea plină de grijă părintească. Le-am spus că se ține post așa și
așa, și n-o iau acum de la început cu povața despre îmbrăcăminte, și despre umblare pe cale, și
despre lume, și le-am spus că lumea este amară, nu este dulce, că este urâtă, nu frumoasă. Am
spus umilință, pocăință, răbdare, curăție, și toate întru sfințenie, purtare aleasă și vorbire la
fel.
O, am durere și îngrijorare pentru mulți dintre voi, și grăiesc vouă, fiilor adunați la izvor.
E Duhul Sfânt Învățător vouă în ziua aceasta. O, deschideți-vă, și deschideți-Mi, fiilor! Vă grăiesc
cu rugăminte. Taina locului de aici și lucrarea Mea toată în mijlocul cetății cuvântului Meu, o, e
taină înaltă ceea ce Eu am aici, dar pe cât de înaltă este această taină, spre care ați venit și voi, o,
e pe atât de grea căderea celui ce nu vrea până la sfârșit cu taina aceasta și cu învățătura ei și se
clatină pe acest vârf de munte, pe care Eu stau și cuvintez și Mă împart, iar cel ce se clatină
trebuie să aibă grijă să nu cadă. O, de aceea cuvântul Meu veghează, și se cere înțelepciune pentru
împlinirea lui, și nu este cu neputință aceasta, numai să vrea așa omul cel cuprins în taina aceasta.
O, este, fiilor, la voi, este o lucrare lucrată de voi, și care vă trage prea mult spre ea, dacă
ați ales-o pentru voi. Am privit în sărbători aici. V-am văzut pe mulți din voi fără de sfială pentru
acest așternut, în care Eu, Domnul, poposesc cu sfinții Mei. Aș vrea, o, aș vrea să Mă primiți să vă
spun ce vreau să vă spun acum. Mă sfiesc să vă spun, dar nici nu pot să nu vă arăt primejdia, pe
care n-o gândiți a fi.
O, iată, fiilor, grăiesc cu voi pe limba cea de azi a lumii, că văd că toți, aproape toți v-ați
făcut rost de un lucru primejdios minții și inimii omului, o jucărie cu care stau în buzunar și în
11
mână toți oamenii de azi, (Smart-phone, n.r.) de parcă altfel ei n-au mai trăit până acum, iar
această bătaie de cap au luat-o în plăcere și în obicei de zi cu zi și cei ce știu de la Mine despre
această primejdie, și toți, aproape toți se închină la această jucărie, în care-și prind urechile
și ochii și inima și mintea și dorirea, și numai neastâmpăr le aduce, iar Eu am privit și am văzut
cum vin destui în buzunar cu această jucărie aici la sărbători și o scot pe masă și se joacă cu ea de-
a trufia, de-a îngâmfarea, de-a neumilința și nesfiala față de acest loc ales deosebit pentru Domnul,
și față de taina Mea așezată aici, și trebuie să spun că ați ieșit pe câmp deschis prin această înde-
letnicire și n-aveți armătură și n-aveți scut în luptă, fiilor, și n-ați făcut cu știre aceasta, iar duhul
satanei v-a biruit pe mulți și v-a dat de la el ca să aveți, și ca să puteți ca el, și ca să vă smulgă apoi
de la Dumnezeu pic cu pic. Eu însă vă spun că mai mare cursă nu este întinsă de satana pentru
suflete acum ca și această jucărie, care se cheamă telefon, și este acest telefon folosit din plin
și cheamă el spre satana pe toți, pe toți, iar satana îi atrage la dezbrăcarea de veghe, la liber-
tatea de a simți tot ce este mai primejdios pentru sufletul din om, care înseamnă Dumnezeu în om,
iar Eu, Domnul, văd toată marfa lui satana, tot ce scoate el la vânzare pentru cei neîncercați, și nu
se poate să nu omoare el oameni cu grămada ca să fie ai lui, dacă și pe cei care mai citesc câte o
rugăciune ca să se creadă ei cu Dumnezeu, și pe Dumnezeu cu ei, o, și pe aceia îi atrage și îi înșeală
cu această îndeletnicire pierzătoare de om. (Pierzătoare prin clevetirea și bârfirea de pe „rețelele
de socializare”, dar mai ales prin invitarea spre tot felul de pofte ale trupului oferite pe internet,
n.r.) Vă veți spune vouă și unii altora că pentru căutat după cuvântul Meu ați ieșit pe câmp deschis
și spre primejdie, dar iată ce vă spun: O, nu e bine să bagi mâna în buzunar și să asculți cuvântul
Meu purtat în buzunar, ci e bine cu lucrare bisericească să se stea înaintea cuvântului Meu când el
vine spre oameni. O, cum să prindă putere în voi cuvântul Meu când fiecare zice că și-l are în
buzunar și nu se strânge frățește ca să audă pe Domnul? Vita care scapă în iarbă grasă se umflă și
se îmbolnăvește, și tot așa pățiți și voi cu privitul prin telefon la toate relele satanicești, iar în
loc să-l biruie creștinul pe satana, iată, Îl biruie pe Domnul înăuntrul lui.
O, a pus satana cheia în mâna omului și-și deschide omul singur și intră pe tărâmurile
morții și învață lucrarea primejdioasă cu care se încântă, iar Eu, Domnul, am spus cu zeci de
ani în urmă că vine vremea cea rea de tot, când nici un trup nu va scăpa de desfrânare, și se va uita
pe fereastră, și ce va vedea omul, aceea va face.
Mă îngrijorez ca un Părinte și dau să-i învăț pe cei ce cred cuvântului Meu și să le spun lor
că nu aveau nevoie de această înșelare ca să-și facă rost de ea, și care este cursă pentru suflet, și
cu care caută peste tot ca să știe de om satana și oamenii lui, iar Eu aduc spre știință iar și iar
să aibă grijă cei ce vor să fie fii ai lui Dumnezeu cu viața lor, căci viața din ei este atacată când ei
nu știu să se ocrotească de fața lumii, care le sluțește viața și le face vină înaintea Mea, căci ca să
fie omul sfânt, trebuie să vrea aceasta.
O, fiilor, toți ochii de sus vă privesc din văzduh, și toți aveți nevoie de povață de îndreptare,
iar unii din voi aveți nevoie de multă îndreptare. Pe vremea când lucram cu trâmbița Mea Vergi-
nica, o luam și Mă purtam cu ea peste pământ ca să vadă ea tot ce Mă doare de la om, și o purtam
prin case de desfrânare, prin fabrici de tutun și de băuturi și o umpleam de jalea Mea cea de la om,
ca să-i fie milă de Mine și de om și să Mă ajute să vin pe pământ cuvânt ca să strig după om, ca
să-l călăuzesc pe cale cu sfințenie și ca să-i spun cum să se ferească de păcat, sau cum să se vindece
de el, și-Mi plângeam plânsul Meu, așa cum și azi Mi-l plâng, rugându-vă pe voi să vă păstrați nu
numai credința, dar și viața cea curată de cele rele de peste oameni, o, fiilor. Și vă rog cu suspin să
nu vă mai încântați să spuneți că vă e de folos ceea ce folosiți, dar nu numai că nu vă e de folos, ci
12
vă și vatămă sufletul și inima și mersul cel credincios. O, veniți-vă în fire, vă rog aceasta Eu pe
voi și luați-vă din mâna duhului rău, din calea lui. Fugiți de primejdiile pe care nu le cunoaș-
teți cu lucrarea lor, și bucurați-vă în Duhul Sfânt, căci clipa în care ați găsit această cale cu
învățătură pe ea, a fost clipa salvării voastre, dar prețuiți-o, fiilor, și nu dați s-o pierdeți, că aveți
apoi de dat răspuns. Cu milă vă ies în cale, și vă spun ce este pe cale și cum să mergeți ca să nu
fiți voi vătămați.
O, fiilor adunați la glasul Meu, nu poate sluji omul la doi stăpâni, iar voi să credeți aceasta
ce vă spun. Mă umple jalea și mila de toată făptura, și vă spun vouă aici, că asta se vede din cer,
și asta lucrează oamenii, propria lor pierzare. E bine să nu aleagă omul așa. El însă nu mai
poate altfel.
Aș vrea să Mă sprijin cu voi, și să fiți voi dorul Meu cel împlinit, să fiți ca pruncii, ca să
aveți în voi împărăția Mea, fiilor, și să strălucească ea înaintea oamenilor, și să le atragem atenția
de la cele cu care ei se îndeletnicesc de pe piața cea mare a Sodomei ca să nu mai scape nici un
trup de păcat.
Fiilor, fiilor, iubiți să fiți prunci, iubiți petrecerea cu cei din cer, cu sfinții cerului. O, iată
ce minune este aici acum cu voi: Eu, Domnul, grăind în mijlocul vostru și căutând cu împă-
răția Mea în voi. Fie să ardeți de dor după așa clipe cerești pe pământ cu voi, ca nu cumva să le
pierdeți puterea și iubirea cu care vi se dăruiesc vouă de sus, și care aduc cerul pe pământ la voi,
ca să vă am ai Mei într-o lume de oameni care slujesc păcatului, hrănit în ei de duhul lui satana,
căci el acum dă să înghită pe cei ce au ales pe Domnul și să-Mi frângă rodul, după care atâta am
plâns și am așteptat.
Duhul Sfânt Mângâietorul vă învață pe voi și vă spune să rămâneți întru iubirea Mea, iubi-
rea cea de sus, floare rară, care nu se veștejește, și nu vă veștejește pe voi, cei care o purtați.
Pace vouă! Luați în voi ceea ce vă dau. Pacea Mea o dau vouă, fiilor. Amin, amin, amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la Praznicul Pogorârii Duhului Sfânt, din 04-06-2017.
***
O, n-am cum să-l biruiesc pe satana, pe cel înființat de neascultarea cea din rai a omului,
n-am cum, decât cu cuvântul să lucrez ca să-l biruiesc, ca să tai lucrarea lui cea mincinoasă și atât
de ascunsă ea de mintea omului, căci fățărnicia stă pe scaun înalt și lucrează peste mintea omului
în fel și chip, o, și se uită omul toată ziua și toată noaptea la această lucrare împrăștiată peste
fața pământului, și în fața căreia se închină lumea toată așa cum se închină creștinii la icoana
celor din cer a lui Dumnezeu și a sfinților Săi, o, și se închină lumea la această fiară care se
luptă împotriva Mielului lui Dumnezeu, căci și-a făcut satana icoană văzută (Televiziuni și
site-uri „de știri”, n.r.) și strânge cu ea avere mare, dar pentru prăbușire și-o strânge, căci omul
va învia, se va înnoi la minte și la simțire și la trup, fiindcă aceasta lucrează cuvântul lui Dum-
nezeu, lucrează îndumnezeirea omului, înțelepciunea cea de sus pentru duhul și sufletul și trupul
omului, o, și e sărbătoare cerească slava cuvântului lui Dumnezeu, venirea Mea cuvânt pe pământ.
E supărat satana, iar slujitorii lui grăiesc din ramă (Rama televizorului și a monitoare-
lor de PC., n.r.) zi și noapte ca să țină omul în fața icoanei lui, și cu care el lucrează la vedere
cu minciuni ticluite mult și cu multe, căci când nu-i merge rodul cel râvnit, el are multe găselnițe
13
și le scoate și le încearcă și le înnoiește, iar Eu, Domnul, le risipesc pe toate rând pe rând și îl
rușinez pe satana și-i dau de gol lucrarea lui ascunsă sub față mincinoasă, și iată lupta Mielului
lui Dumnezeu cu acest balaur cu capete multe, o, și ce bucurie se suie de pe pământ la cer când
Îmi așez pe pământ cuvântul scris ca să-l pot împlini apoi!
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a cincea a Postului Mare, a Sfintei Cuvi-
oasei Maria Egipteanca, din 18-04-2021.
***
E plin de praznic de înviere văzduhul deasupra cetății cuvântului Meu și-Mi las cuvântul
peste voi ca să-l așezați în cartea sa, fiilor din porți, o, și faceți-Mi primirea, fiilor, căci sunt cu alai
de sărbătoare, cu cete cerești sunt, toți în veșminte albe, o, și se cântă în văzduh cântarea învierii
Mele: Hristos a înviat! Cântați și voi, cântați cu îngerii și cu sfinții, cântați, fiilor, într-un glas cu
cei din cer sosiți la voi cu Stăpânul lor, cu Hristos Cel înviat. Cântați cântarea biruinței Mele,
cântați, fiilor, în zi de Sfintele Paști, cântați: Hristos a înviat!
O, plăcută Îmi este Mie cântarea, și sfinte să vă fie inima și viața, și așa să cântați lui
Dumnezeu, și așa să vă petreceți zilele în așteptarea Mea, că vin la voi mereu, și să vă găsesc mereu
că Mă așteptați, că Mă întâmpinați cu slavă de cântare, o, că e slava Mea cu voi și între voi pe
pământ aici, în cetatea cuvântului Meu, fiilor.
Hristos a înviat! Iar și iar Hristos a înviat!
Și acum, spuneți-vă unul altuia: Să luăm aminte, că Domnul ne grăiește nouă despre
taina închinării! Amin.
Fiilor, fiilor, strigarea voastră spre Dumnezeu pentru împlinirea Scripturilor zilelor de pe
urmă, pentru doborârea puterii fiarei, căreia i se închină toată lumea în vremea aceasta mai mult
decât în orice vreme, strigarea cea rugătoare spre Domnul a poporului cuvântului Meu este arma
pe care Eu, Domnul, o pun în lucru ca să împlinesc biruința Mea cea mare pentru doborârea fiarei
cea cu multe capete și cu mulți dinți otrăvitori de suflete, căci câtă vreme este strigarea spre cer,
este răspuns cu biruință, și toate prin rugăciune, după ce în Scripturi se văd cele ce sunt de împlinit,
dar trebuie aduse aminte de pe pământ, de fiii lui Dumnezeu trebuie aduse aminte spre cer prin
grăirea lor cu rugăciune spre Mine, o, fiilor.
Așadar, luați aminte: adevărații închinători al lui Dumnezeu nu se mai găsesc pe nicăieri
între cei care se roagă spre cer, pentru că toți cei care strigă spre Dumnezeu nu se închină numai
lui Dumnezeu, ci la mulți și la multe se închină cei ce nu știu că numai lui Dumnezeu trebuie să se
închine adevărații închinători.
O, cine sunt, oare, aceștia? Aceștia sunt cei ce nu primesc închinare, căci sunt ei adevă-
rații închinători și sunt cei ce numai lui Dumnezeu aduc ei închinare, ferindu-se cu mare veghe
să nu le fie adusă lor în vreun fel închinare. Amin.
Această mare taină voiesc s-o pun în ziua aceasta în inimile voastre, în fapta lucrării voastre
cu Dumnezeu pentru Dumnezeu, o, fii ai lucrării cuvântului Meu de peste voi, iar voi supuneți-vă
cu aplecare mare și întrebați-vă cu smerenie multă așa: Oare noi, oare eu sunt fiul acestei lucrări
14
de cuvânt? Oare mă închin eu lui Dumnezeu și numai Lui? Oare mie, nu mi se aduce și mie închi-
nare?
O, ce vor face, oare, cei care nu sunt fiii lucrării cuvântului Meu de peste acest popor hrănit
din cer? Ce vor face, oare, cei care au luat în cunoștință cuvântul venirii Mele în mijlocul vostru
și nu au vegheat să fie ei adevărați și după dreptate fii ai lucrării cuvântului Meu? De aceea, Eu,
Domnul, grăiesc azi despre taina adevăraților închinători, căci aceia sunt numai cei ce nu
primesc închinare.
Și cum această adeverire? O, este scris în Scripturi îndemnul ceresc al îngerului Domnului,
fiilor. L-am trimis pe îngerul Meu să așeze în văz și în auz lucrările și cuvintele cele vrednice de
crezare și adevărate pentru ca să fie vestite bisericilor lui Dumnezeu, căci Dumnezeul duhurilor
proorocilor a trimis pe îngerul Său să arate robilor Săi lucrările care aveau să se întâmple înaintea
venirii Domnului cu slava zilei Lui, și fericiți sunt și vor fi cei ce păzesc cuvintele proorocite de
înger și lăsate spre știre pe pământ peste bisericile lui Hristos de peste tot pământul! Atunci, apos-
tolul Ioan, cel căruia i-au fost încredințate tainele Scripturilor celor de apoi, văzând și auzind el
toate cele vestite prin îngerul Domnului, s-a aruncat înaintea îngerului pentru închinare, dar a auzit
glasul de tunet al îngerului zicându-i cu putere: «Ferește-te, o ferește-te să faci una ca aceasta ce
dai să faci! Sunt împreună slujitor cu tine și cu frații tăi prooroci și cu cei ce păzesc cuvintele
proorocite. Închină-te lui Dumnezeu și numai Lui, și nu pecetlui cuvintele proorocite în cartea
aceasta, căci vremea lor este aici, este aproape, și cine este nedrept să fie nedrept și mai departe,
iar cine este întinat să se întineze și mai departe; cine este neprihănit să trăiască așa și mai
departe, și cine este sfânt să se sfințească încă, fiindcă Eu vin curând, și am cu Mine plata ca
să dau fiecăruia după faptele lui, și fericiți sunt cei ce-și spală hainele ca să aibă drept la pomul
vieții și să intre pe porți în cetate, iar afară sunt câinii, sunt vrăjitorii, desfrânații, ucigașii,
idolatrii și oricine iubește minciuna și trăiește în minciună, iar cine aude să zică: Vino,
Doamne! Iar celui ce îi este sete să vină să ia din apa vieții, căci este fără de plată».
Fiilor, fiilor, să stăm acum la sfat și să auzim și să înțelegem, căci vremea este aproape și
vine.
Mai întâi, fiilor, feriți-vă, o, feriți-vă să fiți nemulțumiți de ceva sau de cineva pe pământ,
căci omul este nevrednic cu multul, și ca nu cumva să vă scrie pe voi satana că ați căuta închinare.
O, e împărțit creștinul care știe de acest cuvânt sfânt, pe care Eu, Domnul, îl așez pe pământ
aici. Nu vrea numai cu Dumnezeu creștinul, ci vrea și cu el însuși, și iată, se închină luiși mult
prea mult, și mult prea puțin lui Dumnezeu cu viața și cu inima sa. Creștinul vrea și cu lumea
cea fără dragoste de Dumnezeu în dragostea inimii omului. Creștinul este nehotărât pentru ziua de
răspuns în dreptul vieții sale de pe pământ. Creștinul se încântă, și apoi își zice că nu poate mai
mult, că nu poate cum cere Domnul să fie el, nu poate, așa zice, și rămâne așa cum poate el să
aleagă să fie și dă deoparte din calea sa acest mare dar, această pomană, de care a avut parte până
și tâlharul cel răstignit de-a dreapta Mea.
O, fiilor, creștinul nu are inima curată și nu știe cum s-o aibă curată, chiar dacă el știe
cuvântul Meu prin care am spus că fericiți sunt cei curați cu inima, căci în inima curată sălășluiește
Dumnezeu cu felul Lui de a fi, și prin orișice ar trece, ei sunt cu Dumnezeu în ei, dar sunt ei și cei
neînțeleși, o, că n-au cum să-i înțeleagă pe ei cei care n-au inima curată și darul fricii de Dumnezeu
15
pentru această slavă mare în om, pentru inima curată, care se teme să facă ceea ce nu iubește
Dumnezeu, o, că multe l-am învățat pe creștin și i-am spus despre cele ce nu trebuie să facă el, i-
am spus: Să nu faci aceasta sau aceasta!
Cei cu inima curată nu sunt iubiți, decât de cei ce sunt ca și ei, cu inima curată ca și ei, cu
Dumnezeu în ea, iar Dumnezeu iubește ce este al Său și este iubit de ce este al Său.
Păcatul își pune semnul lui pe viața și pe fața omului ca pecetea pusă pe ceară caldă, o, și
de aceea e primejdie să stea omul departe de Dumnezeu vreo clipă, căci satana stă la pândă să-l
prindă pe creștin fără de veghe peste el asupra diavolului, o, și zilele omului trec una după alta și
se duc și se pierd pe apa sâmbetei și îl mână pe om spre ziua înfățișării lui înaintea Făcătorului
lumii, o, și ce aduci tu, creștine, ca să cântărească Domnul pentru viața ta cu El pentru vecii apoi?
O, e greu să poată omul pentru el însuși binele său. Îi este greu aceasta, dar nu-i este greu
să se despartă de Domnul ori de câte ori se iubește pe sine, bietul de el.
Mergeam înaintea poporului Israel ca să-l călăuzesc pe cale spre țara făgăduinței. Mergeam
în fața lui în stâlp de nor sau de foc, o, și tot M-a dat de la el acest popor. Așa este și azi. Merg
înaintea unui popor care Mă aude în cuvântul cu care vin să-l călăuzesc, și merg în fața lui să-l
păzesc de rele și de diavol, de păcat să-l păzesc, dar nu este umilința și înțelepciunea ei în inima
celui ce Mă aude în cuvânt. Împărăția Mea în creștin, cu anevoie dă el s-o așeze, s-o primească
și s-o aibă în față ca să meargă cu Mine pe calea vieții lui, și iată, trebuie să învețe el taina
închinării și ferirea de multă vorbire a minții și a gurii lui, căci taina cuvântului rostit este iarăși
tot o taină mare, mare cât taina închinării, o, fiilor, iar creștinii nu se feresc de vorbirea cea multă
cu ei înșiși și între ei apoi, o, și mai ales doi câte doi, și cuvintele nu pier și se țin după om și îl
ridică sau îl coboară pe om înaintea lui Dumnezeu, și nu pot, nici Eu, Domnul, nu pot să-l deprind
pe creștin să aibă grijă ce și cât vorbește, cum și când și de ce vorbesc cuvintele gurii sale atât de
mult, atât de mult uneori.
Am fost dus de Duhul în pustie pentru ca să fiu ispitit, și încercat să fiu pe pământ ca și
omul. Acolo am postit patruzeci de zile, iar când Mi-am simțit flămânzirea M-a simțit satana și
Mi-a spus să Mă închin înaintea lui, să Mă închin lui și-Mi va pune toată lumea la picioare dacă
voi cădea cu închinare până la pământ înaintea sa, și atunci i-am spus, după a treia încercare ispi-
titoare asupra Mea i-am spus: «Pleacă, satano, căci este scris: Domnului Dumnezeului tău să te
închini și numai Lui și numai pe El să-L slujești și să-I cazi cu închinare, iar tu, satano,
pleacă!».
O, fiilor, a pus satana la picioarele omului toată lumea și toată împărăția ei cea de sub
stăpânirea lui, iar omul se închină tot timpul, ziua și noaptea se închină feței lui satana și
icoanei lui, (Televizorul, monitorul PC.-ului, smartphone-ului, etc., prin care omul privește spre
lume, n.r.) că a găsit satana mijloc prielnic să-l facă pe om închinător împărăției lui, stăpânitorului
acestei lumi.
I-am povățuit cu lacrimi pe creștinii care știu de râul cuvântului Meu și i-am îndemnat
dumnezeiește să se ferească de icoana satanei, să nu se bucure de această ispitire, prin care
prinde satana lumea toată sub închinarea cea pentru el. O, nu M-a primit cel ce-și zice că e
creștin al acestui cuvânt.
16
Ia din lume creștinul, și zice că nu-i face rău aceasta și zice că îi trebuie să ia. O, Îmi este
atât de strâmt locul Meu în inima creștinului și tot mai strâmt Mi-a rămas, o, și nu pot să stau
amestecat, căci creștinul s-a lăsat păcălit prea mult pentru taina închinării și nu mai are putere
partea cea care i-a rămas ca s-o dea lui Dumnezeu curată din inima sa. Ia din lume creștinul și ia
de la om și se închină la tot ce nu înseamnă Dumnezeu, iar în cartea cerească scrie răspicat: «Dom-
nului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui și numai pe El să-L slujești!», și apoi îngerul
care l-a învățat pe Ioan, i-a spus lui: «Ferește-te să-mi faci închinare, să faci una ca aceasta
înaintea mea! Închină-te numai lui Dumnezeu, căci eu sunt împreună slujitor cu tine și cu frații
tăi prooroci și cu cei ce păzesc cuvintele proorocite pentru cartea aceasta».
O, până la cea mai măruntă deslușire a tainei închinării v-am spus vouă acum, și v-am
spus, fiilor, că duhul nemulțumirii dacă-l aveți în voi, vă scrie satana că așteptați închinare
să vi se facă din partea celor de care voi sunteți nemulțumiți, iar cei înțelepți nu dau închinare
decât lui Dumnezeu. Și iarăși, Eu, Domnul, spun răspicat acum: Adevărații închinători ai lui
Dumnezeu nu primesc închinare. Amin.
Voi, preoți și arhierei, voi, fiilor care primiți închinare de la cei de sub voi și unii de la alții,
o, voi ce veți face cu acest păcat, pe care vi-l tot dăruiți unul altuia? Această slavă este numai
pentru Dumnezeu. Dar voi ce faceți, oare? Ce vă lucrați prin aceasta? Vă întreb îndurerat pentru
voi și plin de grijă pentru mântuirea voastră.
O, vouă vi se închină lumea, măi fiilor. Vă fac creștinii plecăciune făcându-și cruce și ple-
cându-se înaintea voastră și sărutându-vă mâinile și poalele și urmele, iar voi sunteți păcătoși, că
iată, știți ceea ce a spus îngerul Domnului apostolului Ioan, că i-a spus lui: «Ferește-te să faci una
ca aceasta ca să te închini înaintea mea! Închină-te numai lui Dumnezeu!».
O, voi vă închinați unii altora, începând cu cei mai mici spre cei mai mari, și apoi unii către
alții cu aplecare atingând pământul, iar Domnul vede că nu vă feriți să faceți aceasta ce faceți. O,
ce veți face dacă vârtejul care va veni pe neștire vă va găsi pe voi în clipa aceea cu închinători
înaintea voastră ca înaintea lui Dumnezeu, singurul vrednic de închinare și de slăvire?
O, aveți grijă mare, fiilor slujitori, și veghe multă, măi fiilor, că numai și numai Dumnezeu
este vrednic de închinare, precum este scris în Scripturi, și numai Lui să I se închine toți, așa este
scris.
O, treziți-vă din acest păcat și opriți-l! Și învățați-i pe cei ce se apleacă înaintea voastră cu
închinare până la pământ, învățați-i să nu mai facă pe mai departe această înjosire adusă Domnului
prin voi, căci voi aveți închinători vouă pe cei de sub voi, o, și vă primejduiți mântuirea prin
aceasta, dar și pe a lor, și vă trebuie umilință mare, mare cât să vă ajungă pentru toată vremea
voastră cât n-ați avut această lucrare de umilință a adevăraților închinători, a celor care nu primesc
închinare.
Nici un om să nu se închine omului, ci numai lui Dumnezeu! Omul să asculte de povă-

țuitorii lui cei de la Dumnezeu, dar pentru Dumnezeu, pentru calea cea cu Dumnezeu pe ea și
pentru ca să învețe, iar închinare și mulțumire pentru toate, numai lui Dumnezeu să-I aducă
toți. Amin.
17
O, omul se închină la multe. Să nu se mai închine, că este păcat! Mai este de deslușit mult
și multe în dreptul acestei taine, taina închinării. E mult acest păcat, și toți îl fac din plin, până și
creștinii care nu au în fire umilința prin lepădarea de sine și prin ferirea de semeție și de slavă de
la semeni.
Stau și privesc acum lucrarea bisericii Mele de Nou Ierusalim pentru această taină adusă
pe masă din cer în zi de praznic de înviere, ca să fie ea așezată și bine întărită și lucrată apoi de
biserica aceasta a începutului Meu cel nou cu voi, fiilor, căci scris este: «Noi le facem pe toate!»,
și trebuie împlinită această Scriptură, și am împlinit, că am început din nou totul, ca la începutul
bisericii Mele am început iarăși, căci trebuia, fiindcă în biserică trebuie sfințenie ca să fie ea bise-
rica Mea, biserica lui Hristos, în care Duhul Sfânt să grăiască și să împlinească.
Iar în zile de Sfinte Paști, toți să spunem, și toți să cântăm, cerul și pământul să cânte lao-
laltă în cetatea cuvântului Meu: Hristos a înviat!
Însuflețiți de bucuria minunii învierii Mele, cântați, fiilor, Hristos a înviat!
Dau poruncă sfântă acum celor din iad și le spun lor, Eu, Domnul Cel înviat, spun: Să cânte
toți cei din iad, să cânte cântarea lui Hristos Cel înviat!
Să răsune tot iadul și să cânte cântarea cea de biruință a lui Iisus Hristos Cel înviat, Cel
Care a sfărâmat porțile iadului!
Să cânte iadul tot și să se cutremure din toate țâțânile lui, căci Hristos a înviat! Hristos
a înviat! Hristos a înviat! Amin, amin, amin.
Cuvântul lui Dumnezeu la Praznicul Învierii Domnului, Sfintele Paști, ziua a doua, din 03-
05-2021.
***
Voiesc să te tămăduiesc de duhul pierzării, omule care tot dai să câștigi și să ai. Ai pierdut
smerenia inimii, care te ținea legat cu inima de Dumnezeu, ai pierdut această odihnă și ai luat în
minte și în inimă trufia de a te despărți de Dumnezeu pentru duhul lumii, iar lumea și stăpânitorul
ei te-au învățat iubirea de argint, al doilea greu păcat din cele șapte păcate de moarte, o, și
nu mai e om, și nici copil să nu se joace cu acest șarpe, pe care îl atinge cu mâna ori de câte ori dă
să-și facă plăcerile inimii, că numai cu banul poate omul să cumpere lumea și plăcerile ei și nevoile
cele pentru viață depărtată de Domnul, iar înțelepciunea vindecării de iubirea de argint nu mai are
pe unde pătrunde în om, o, nu mai are când.
Iată stăpânitorul acestui veac, cât de ușor îl stăpânește pe om de nu mai poate omul
scăpa spre Dumnezeu! O, cum să mai tămăduiesc Eu omul? Păcatul iubirii de argint e prea aco-
perit de ochii și de mintea omului. Umblă omul după bani, se duce peste mări și țări să-și facă
rost de bani, de acest șarpe care a luat stăpânire mare în inima omului, iar satana îl ajută pe tot
omul să umble cu sculele lui și să stea în duhul lumii, vrăjmașul cel ascuns chiar și de cei aleși
pentru Domnul pe pământ, o, și sunt prea puțini dintre cei ce fug de acest șarpe: banul.
18
O, omule flămând de duhul lumii, banul este cel ce-ți umple mintea și inima de griji. Vezi
tu cu ce umbli? Vezi după ce cauți? După bani cauți. Iată, banul este șarpele care l-a scos pe om
din Dumnezeu, Tatăl Dumnezeu, iar tu nu-L mai ai de Tată pe Dumnezeu și umbli cu șarpele pe
mână și nu-i mai simți mușcătura cu care sapă pic cu pic peste viața ta. O, cum să fac cu tine ca să
te cuprindă duhul înțelepciunii de sus, duhul învierii din această moarte care ți se pare ție viață?
O, ce să le fac celor bogați de averi și de bani? Ce să le mai fac celor ce și-au tot strâns și
și-au făcut plăcerile inimii și și-au pus în cămări să tot aibă? Cum să-i mai tămăduiesc de iubirea
de argint, rădăcina tuturor păcatelor?
Caută omul după bani ca să-și îndeplinească dorințele, o, și nu se mai teme de acest păcat,
nu mai fuge de șarpe, nu mai poate scăpa. Mă port din loc în loc să găsesc om să-l tămăduiesc de
păcatul din el și să-l am curat de păcat. A voit duhul lumii să Mă ia și pe Mine să Mă închin lui și
să-Mi dea lumea sub picioare, dar a plecat satana biruit și rușinat, căci numai lui Dumnezeu
trebuie să aducă închinare cei ce sunt ai lui Dumnezeu pe pământ. O, nu poate așa omul, nu
se îndură să spună și el: „du-te, satană!”. Satana îi dă omului bani, iar cu banii cumpără tot de la
satana, tot de la lumea de sub stăpânirea lui, și așa îl ține satana pe om rob sub stăpânirea lui. Nu
poate să cumpere omul cu bani decât de la satana, căci banul este rodul păcatului și este iubire de
argint la îndemâna oricui voiește să nu-L iubească pe Domnul pe pământ.
O, cine să-i spună omului ceea ce numai Dumnezeu poate să-i spună și să-i descopere?
Cine să le spună bogaților ce și-au agonisit cu viața lor de pe pământ? Îi stă omului în minte și în
fire câștigul de bani cu orice preț. Nu mai poți să vezi om care să se teamă de bani, nu se mai teme
omul de această lucrare de pierzare a sufletului. De la început s-a smuls din Dumnezeu omul, iar
Eu, Domnul, umblu plângând acum, la sfârșit de timp, să-l strig pe om, să-l învăț cu cuvântul,
să-i arăt deșertăciunea căutărilor lui, să-i spun de Dumnezeu cum plânge îndurerat după el, să-l
sfătuiesc să fugă de satana, de toate uneltirile lui ascunse de mintea și de inima din om ca să nu-l
scape spre libertatea cea de la Dumnezeu, o, și nu mai am odihnă căutând cumva să-l cuprind pe
om în iubirea de Dumnezeu și să nu mai aibă el atâtea griji cu care să-și umple vremea vieții și să-
și uite de viața sufletului său.
O, e greu de tot să-l am al Meu pe cel ce caută după Mine cu inima din el. Are omul pensie
de bătrânețe și nu știe, bietul de el, ce este această lucrare a stăpânitorului acestui veac, care
și-a făcut bine socotelile ca să-l poată avea la mâna lui până la sfârșit pe om pe pământ.
E mârșav planul lui satana și e bine acoperit. Grăiesc cu voi, fiilor care v-ați despărțit
de lume și v-ați dat Mie ca să am Eu grijă de voi și să-l păcălim pe satana, măi fiilor. V-am învățat
să nu umblați cu mâna pe bani, (La fel ca Domnul Iisus în vremea trupului pe pământ, nu a pus
mâna pe bani, n.r.) și am binecuvântat între voi cum să se lucreze cu banul, cum să stați departe
de atingerea aceasta, și cu ascultare să lucrați, fiilor. V-am învățat să lucrați cu mâinile voastre ca
să nu vă poată învinui satana de iubirea de argint. Am nevoie de voi să stați sub ascultare de
Dumnezeu, fiilor. Cine se aseamănă cu voi pentru ca să poată greși își va lua plata cuvenită, căci
voi aveți de purtat venirea Mea cuvânt pe pământ, iar cei ce se măsoară cu voi nu au această măsură
și lucrare cu ei.
Voiesc să așez tămăduire multă peste cei încercați încă de duhul amestecării, și care îi
învinuiește, fiilor. Voiesc să Mă iubească cei iubiți de Mine pentru credința lor în venirea Mea
19
cuvânt. Nu lumea trebuie s-o câștigi cu viața ta vremelnică, o, nu, ci viața cu Dumnezeu aici
și pe vecii, fiule creștin, copil crescut cu slava cuvântului Meu. O, caută să știi și să înțelegi ce
vrea Dumnezeu de la tine dacă ai venit la Domnul să te învețe ascultarea cea care-ți ocrotește viața.
O, nu vă trebuie multe pentru viață în Hristos, fiilor, ci vă trebuie puține, ca să puteți iubi
pe Dumnezeu, că altfel sunteți împărțiți, și nu sunteți întregi nici într-o parte, nici în cealaltă, măi
fiilor. Fugiți de bani, fugiți cât puteți, și nu vă încântați. Banul de care vă folosiți, să fie curat,
curat, (Curat prin muncă cinstită și evaluată corect, onest, cinstit, și folosit pentru necesitățile ce
nu pot fi făcute cu propriile mâini ale celor din comunitate, n.r.) și căutați să înțelegeți, și să
înțeleagă mulți această lege, care nu vă judecă de păcat. Banul îl îngroapă pe om în iad, nu îl
eliberează de griji, ci, din contra, îl umple de griji, are nevoie de bani tot timpul și e mereu în cursa
lui satana, căci cine are bani are și gust de păcat și de multe să tot aibă și din belșug să aibă. Fiii
cuvântului Meu împart tot, și nu strâng nimic, nimic, nu dau să facă strânsură, ca nu cumva să aibă
diavolul cârlig între ei, iar fiii oamenilor, o, de unde să știe ei aceasta? Cine să le spună să știe și
ei?
Celor ce Îl iubesc pe Domnul nu le trebuie bani, ci pe Dumnezeu și iubirea de Dum-

nezeu, căci banul îl învață pe om spre păcat, spre nemulțumire, spre cârtire, spre certuri, spre
neumilință și spre neascultare de Dumnezeu. Iubirea de Dumnezeu însă îl vindecă pe om de aceste
păcate, așa cum i-am vindecat Eu pe tâlhar, pe vameș, pe desfrânata, pe cei ce au ales iubirea, că
dacă n-ai iubirea să te inunde, să simți cum te cuprinde în ea, o, cum să ți se șteargă păcatele făcute
și să nu mai fii judecat pentru ele?
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii, din 29-04-2022.
***
(Cuvântul lui Dumnezeu la Cetatea Sfânta Noul Ierusalim. www.noul-ierusalim.ro)

(Sublinierile cu caractere îngroşate aparţin redactorului.) (Vezi reportaj Noul Ierusalim
. https://www.youtube.com/watch?v=RYtAd-ycLhU )
***
2 - Despre semnul crucii
… Florile Mele, vă repet, mulţi prooroci mincinoşi s-au născut pe pământ. Tată, cunoaşteţi
proorocii, că nu toţi sunt de la Mine. Cel ce-Mi poartă crucea, pe acela să-l credeţi. Mulţi s-au
pus ciobani la oi, dar când a venit lupul, le-au părăsit. Fiilor, nu toate vânturile care bat sunt de la
Mine. Luaţi bine seama, cine poartă crucea Mea mărturisind pe Dumnezeu în trup şi în duh,
acela este de la Mine, căci crucea este suferinţe şi fapte. Cine mărturiseşte pe Dumnezeu şi bea
băuturi rele, în afară de vin, nu este de la Mine.
... Copiii Mei, este greu ca în ziua de azi să mărturisească cineva pe Dumnezeu. Este cruce
de fier, că este pământul minat. Cât a suferit Domnul pe pământ! Oare, nu ar fi putut Dumnezeu
20
să-L apere pe Fiul Său? Dar L-a dat pildă de suferinţă, că dacă-L apăra, rămâneau proorocii min-
cinoşi, şi Dumnezeu nu minte niciodată.
Pace vouă, copiii Mei! Amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu, din 01-05-1960
***
... Domnul Iisus Hristos, la orice lucrare a făcut cunoştinţă prin sfânta cruce. De la faţa
crucii nu stă diavolul, şi fuge. Daniele, Dumnezeu, când a făcut orice lucrare pe pământ, prin cruce
a început. Fiule, când a făcut Dumnezeu pe robul Său, adică pe Adam, crucea a fost ascunsă. Cine
a făcut-o? Dumnezeu, că nimic nu s-a făcut fără cruce. A făcut-o ca să fie proorocită prin prooroci.
Daniele, şi prietenii Mei de la zidire şi până la vremurile care vă stau în faţă, prin cruce s-au făcut.
Dumnezeu Îşi face lucrarea Sa până ajunge cu ea la vedere.
... În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Fiilor, faceţi crucea bine,
că multe cruci ia diavolul de la voi, că nu le faceţi cum le facem Noi. Faceţi crucea: al Tatălui,
e fruntea; al Fiului, e pântecul; al Sfântului Duh, e umărul drept, şi amin, e umărul stâng.
Are simbol mare. Dacă n-ai făcut crucea aşa, nu e a Mea, nu o recunosc.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din 13-06-1973
***
... Daniele, mai ai un pic de răbdare, că vine omul Meu, omul ţării Mele (regele Mihai,
n.r.), care a părăsit ţara Mea cu multă durere. Aşa, Mă duc să-l ridic, că a fost smerit, tată. Fiilor,
când era omul acesta pe scaunul său, era iconiţa pe tot locul, era crucea pe tot locul. De când nu
mai e el, s-a desfiinţat crucea de pe tot locul. Mai e câte una ici-colea. Să ştiţi că în vremea sfârşi-
tului crucea se va arăta pe cer. Israele, nu fi popor fără cruce.
... Israele tată, în războiul care se face, numai aceia scapă, care au crucea la fereastră,
sau numai creştinul care are crucea la gât. Mulţi creştini au crucea la gât, dar au şi pe mândruţa
în buzunar, pe poză, sau fumează.
***
... Vin timpuri bune, fiilor. Vine şi acela care a venit la tine, şi va pune lacăt la băutură şi
va pedepsi femeia cu bărbat iubind alt bărbat. Vine, tată, vine, că la cişmeaua de apă va curge
miere şi lapte. Vine şi când numai duhovniceşte se va petrece vremea, de sâmbătă din asfinţit, până
luni în răsărit. Vine vremea şi când duminica nu va mai lucra nimeni în ţarina sa. Vine, şi va
sta crucea pe masă şi se va închina la ea. Toţi împăraţii care sunt astăzi, nu vor mai fi împăraţi
şi va fi unul singur împărat, şi el va hrăni şi va îngriji toate ţările în lung şi în lat.
***
... Cu crucea se sfinţesc toate. Crucea va fi semnul judecăţii. Când crucea va fi arătată pe
cer, să ştiţi că sunteţi la sfârşit, şi e un mare semn. Ea a fost arătată împăraţilor Constantin şi Elena.
De multe ori s-a arătat ea pe cer, dar nu a văzut-o nimeni, şi acum va fi arătată pe cer ca semn că
va fi în lume o înfocare mare, cu spume. Creştinii de pe pământul românesc să înalţe crucea, semn
21
ceresc. Amin. Creştinilor, unde vedeţi crucea căzută, fiţi cu îndemn sfânt şi ridicaţi crucea. Creşti-
nii de pe pământ sunt neamul sfintei cruci, şi să ţină mereu la neam. Un creştin care vede crucea
căzută, să plângă, că e o crimă între cer şi pământ. Toţi credincioşii au crucea în mână. Copilaşii
Mei, deosebiţi-vă de oamenii răi, prin cruce. Oamenii răi poartă la ei cuţit, pumnal, sticluţă şi ţigări.
Oamenii buni poartă crucea şi cartea de rugăciuni.
***
... Sfântă cruce, fericit şi sfânt chip! Cinstiţi crucea! Unde este crucea căzută, să o ridicaţi,
că se sting crucile de pe pământ, căci e pace pământească, dar e război duhovnicesc. Se împlineşte,
se împlineşte Apocalipsa, şi să ştiţi că dacă a pierit crucea, aceasta e crucea pruncilor, că a moşilor
s-a stricat de către prunci.
***
... Fiţi atenţi la cruce, căci lumea face crucea schimonosită. Voi faceţi crucea dreaptă: pe
frunte, pe buric, pe umărul drept şi pe cel stâng, căci este păcat strigător la cer să faci crucea
schimonosită.
***
... Israele tată, bagă de seamă că în locul crucii s-a aşezat un chip spurcat, la care toată
suflarea se închină şi îi urează de bine. (Stema comunismului, căruia lumea îi strigă „Să trăiască”,
n.r.)
***
... Ţineţi secretul, căci cine face o sfântă cruce sau o sfântă rugăciune, e un lucru de mare
preţ, şi în faţa duşmanilor e pericol de moarte. Să fiţi atenţi, că va veni timpul să fiţi pedepsiţi şi
pentru cruce şi pentru rugăciune. (În timpul regimului comunist, n.r.)
***
Copiii Mei, faceţi sfânta cruce nu numai când faceţi rugăciunea. Cu crucea veţi birui. Faceţi
cruce unde vă culcaţi, faceţi cruce pe pereţi, pe vase, pe masă, la izvoarele de apă, pe cărări, şi
chemaţi blagoslovenia, că unde este crucea, diavolul se depărtează. Faceţi cruce. Nu fiţi oameni
fără cruce. Crucea sfinţeşte obiectele, sfinţeşte trupurile, sfinţeşte ochii voştri. Crucea e toiagul
care-l nimiceşte pe satana. Crucea aduce vindecare. Mii şi sute de sfinte cruci să faceţi la rugăciune,
nu numai una sau două. Dacă nu puteţi cu mâna pe cale că vă e frică de oameni, Eu zic să nu vă
fie frică de lume. Nu băgaţi lumina într-un obroc. Aveţi grijă de candele. Mirul pune-l în mâncare.
Mirul aduce sănătate şi multe alte lucruri bune.
***
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Da, aceasta este crucea, podul pe
unde vă veţi duce. Cine nu face această cruce, nu are drum spre Mine între Mine şi sine. Acest
semn se va arăta în curând în slava sa. Amin.
22
Eu sunt Alfa şi Omega. Am colindat pământul în lung şi în lat, cu tot ce este curat, iar ce
este întinat, am blestemat. Eu sunt Domnul în chip curat. Umblu pe pământ şi Mă întâlnesc cu
omul şi nu Mă vede. Nu Mă arăt, pentru că nu crede. Eu sunt Alfa şi Omega, cu numele de Iisus.
Eu sunt Cel Care am fost răstignit pe cruce pentru tine. Eu sunt, şi în curând Mă voi arăta în toată
slava Mea. Veniţi, oile Mele, cu o clipă mai devreme de-a dreapta Mea! Aşa vă voi chema şi când
Mă voi arăta. Veniţi, că după Mine nu mai vine nimeni să vă cheme.
***
Am fost trimis la ai Mei şi am fost răstignit de ei. Am fost vândut cu un preţ mic. Ai auzit,
tată? Să intre în tine fiorul din Mine, să intre în tine Duhul din Mine. Ai auzit? Eu nu M-am lepădat
de tine, dar tu te-ai lepădat de Mine. Eu nu M-am lepădat, şi le-am primit pe toate pentru tine.
Nimeni nu te iubeşte cum te-am iubit Eu. Eu am dus o cruce grea, dar crucea ta nu este aşa de
grea, că pe a Mea a fost greşeala ta, iar pe a ta nu a fost greşeala Mea pe ea. Nu e grea a ta,
dar ţi-e ruşine cu ea.
***
... Ştiai că sunt cu tine, că de mii de ori am spus că sunt cu tine. Când am grăit, am pus
început cu semn sfânt, şi când am sfârşit, tot cu semnul sfânt am sfârşit, şi te-am blagoslovit şi te-
am pecetluit cu semnul sfintei cruci.
***
... Mai avem un pas şi se pune crucea pe capul tău. Dacă vei avea semnul, nimic nu te va
atinge, dar roagă-te la Dumnezeu să ai semnul pe capul tău. Nu vă daţi bătuţi mădularelor, nu
lăsaţi să vă biruie poftele!
***
O, tată, nu mai am încredere să-Mi fac prieteni pe pământ, pentru că astăzi e creştin şi peste
o clipă e păgân. Mă face mincinos şi tâlhar, Mă face că i-am cerut bani. Oiţele Mele, Eu am venit
la voi nu ca să vă fac necredincioşi, ci am venit cu o solie cerească, şi nu am zis: „Eşti obligat să
Mă urmezi" , ci am zis: „Ia-ţi crucea şi urmează Mie". Crucea e viaţa curată, fără păcate.
... Am spus mereu: nu faceţi rugăciune fără tămâie, şi am spus: faceţi cruce.
... Copilaşul Meu, oiţa Mea, de ce sunt crucile căzute şi şters numele Domnului de pe ele?
Oare, nu mai e nici un pictor, nici un tâmplar? Iubitul Meu frate, acesta e semnul cu care vei
birui şi cu care vei învinge. Şi vine vremea să te ascunzi de un câine şi te vei adăposti la cruce.
***
... Această sfântă cruce este pecetea Duhului Sfânt. Cine s-a pecetluit cu aceasta, nu se
mai ia în veac de pe faţa sa, şi la ziua de judecată se va arăta pe faţă şi nu vei putea ascunde semnul
acesta, că este semn făcător de minuni.
23
... Poporul Meu, cuvântul acesta e al lui Dumnezeu. Întoarce-te de la plăcere, căci toate
câte le petreci pe pământ, le petreci numai prin plăcere. Scrie această profeţie, căci toţi îngerii o
scriu spre mărturie. A uitat omul că are asemănare cu Dumnezeu şi că e pecetluit prin Duhul
Sfânt, şi de când e omul zidit, nu a fost plăcerea de azi. Aceasta e scrisă în Apocalipsă: o fiară
fioroasă, cu multe capete, care atinge şi dărâmă toate stelele de pe cer, (Creştinii, n.r.) şi toate vor
cădea. Plăcerea face aceasta. Ţine minte că plăcerea de astăzi aduce fulgerător judecata.
... Postiţi. Domnul Iisus Hristos a obligat pe poporul Său să postească, pentru că în vremea
ce va veni, postul te va scoate. Lunea, miercurea şi vinerea să mănânci numai de post, dar post
uscat. (Fără untdelemn, n.r.)
***
... În curând crucea se va aşeza pe cer. Tot ochiul care va vedea, va vărsa lacrimi amare.
Crucea, ca şi Mine, e dispreţuită de lume.
***
... Domnul Iisus când a coborât în iad a stat cu picioarele pe cruce. De aceea se spune:
crucea este puntea. Prin cruce a scos afară din iad pe cei căzuţi. Copilaşii Mei, multora dintre
voi le este ruşine de lume să-şi facă acest semn al crucii. Dacă ţi-e ruşine de cruce, ţi-e ruşine de
Mine. Copilaşii Mei, înainte de sfânta cruce nu se făcea semnul acesta. Acesta este semnul între
pământ şi cer, între Vechiul şi între Noul. În vechiul om nu a fost acest semn, şi mulţi când au
căzut au crezut şi au trecut de la vechi la nou. Şi mulţi nu au crezut şi au rămas cu cei vechi. Şi de
ce cei vechi urăsc pe cei noi? Domnul Iisus nu S-a supărat pe cel ce nu a crezut în venirea Sa.
Fiule, cei din vechi cred în Domnul Iisus, dar nu cred în lucrurile ce le-a făcut El şi nu iubesc
crucea şi socotesc crucea vrăjmaş al Domnului Iisus şi o urăsc, o scuipă, o batjocoresc, o bârfesc,
şi aceasta Domnul învinuieşte. Aceştia din vechiul, pe Maica Domnului o socotesc o femeie ca
toate femeile şi o învinuiesc de curvie. Deosebiţi pe aceia din voi şi cinstiţi cu cinste pe Maica
Mea.
Crucea este puntea cu care vei trece peste toată prăpastia. De aceea zic: nu urâţi, ca să
nu fiţi învinuiţi; şi nici nu vă împrieteniţi cu ei, ci deosebiţi-vă precum întunericul de lumină, că
mulţi au trecut şi chiar au văzut pe Domnul Iisus şi adevărul sfânt, şi sunt amăgiţi de cei din trecut,
şi au trecut la ei. Unii învinuiesc preoţia, alţii învinuiesc crucea, alţii învinuiesc pe Măicuţa Mea,
alţii învinuiesc că lucraţi sâmbăta, alţii învinuiesc multe alte lucruri sfinte.
***
... Se aude din cer când lumea vă duşmăneşte şi vă porecleşte şi vă ameninţă, şi Dumnezeu
plânge când vede pe poporul Său că nu tace şi ridică sabia împotriva celui rău. Nu mai e timpul să
ridici sabia. Sabia ta e rugăciunea, şi glonţul tău e postul, şi toiagul tău e crucea, tată. Moise,
cu toiagul a despărţit Marea Roşie pe jumătate şi a trecut poporul. Acum, toiagul s-a prefăcut în
cruce sfântă, şi dacă ai credinţă, eşti mult mai presus decât Moise cu toiagul. Ia să vezi, tată,
numai să vezi. Uită-te bine la cuvântul Meu care este către tine, că se face război între oamenii răi
24
şi între oamenii Mei, şi Eu, Fiul lui Dumnezeu, am să le fiu comandant. Dar nu război ca în vre-
muri, cum se vorbeşte astăzi falsificând adevărul. Nu aşa se va întâmpla, şi va fi război fără arme
şi se vor nimici răii de la sine. Să nu te iei după oamenii răi să te faci prieten cu ei, că vei pieri.
***
... Israele, să nu iei în deşert numele lui Dumnezeu, şi nici un lucru de al Său. Copilaşii
Mei, unii spun că această cruce nu este adevărată şi nu este sfinţită şi o socotesc ca fiind blestemată.
Să vă feriţi de acest lucru spus. Această sfântă cruce a fost şi mai înainte de Domnul Iisus,
dar nu a fost blagoslovită, căci se răstigneau pe ea morţii de către legiuitori. Dar prin această
cruce Domnul Iisus Hristos a iertat orice păcat, şi prin ea s-a zidit un pom cu poame dulci
pentru toată lumea. Această sfântă cruce are putere să scoată omul din groapă aşa cum l-a
scos pe Daniel din groapa cu lei, cum i-a scos din iad pe moşii şi strămoşii voştri.
***
... Să ştiţi, copii, că semnul crucii a fost înainte de Domnul Iisus Hristos un lemn fără folos,
adică fără preţ, că era pregătit ca să fie păcătosul osândit, dar nu era sfinţit, şi era urât de lume, că
se osândea pe ea vinovăţia celui ce greşea. După ce se osândea vinovatul pe ea şi după ce murea,
atunci lemnul se tăia şi în foc se arunca, dar nu ştia că este profeţit ca acest lemn să fie sfinţit, şi
mai mult nu credea în Cel ce profeţea profeţia aceea.
***
... Sfânta cruce se va arăta înainte de venirea Mea, şi s-a arătat înainte de războaie.
Semnele dumnezeieşti, prin cruce se arată. Multe cruci s-au arătat anul acesta, dar nu a văzut decât
unul la o mie.
***
... Sfânta cruce a adus libertatea la credinţă. De la războiul sfinţilor împăraţi Constantin şi
Elena nu au mai fost prigoniţi creştinii, şi a fost pace. Dar de când crucea nu a mai fost cinstită şi
de când crucea nu a mai fost mânuită, iată că a început din nou războiul pentru credinţă. Purtaţi
crucea sfântă. Mulţi poartă crucea, dar nu poartă crucea sfântă. Crucea trebuie să fie sfinţită prin
fapte.
***
Înainte de naşterea Mea erai păgân, că nu aveai legea, şi a venit Domnul Iisus ca să lumi-
neze şi să întărească legea strămoşească, dar sunt persoane care nu vor să vină la legea nouă, nu
vor, tată, şi trăiesc ca altădată. Că şi Moise dacă trăia şi mai proorocea, venea şi se primenea întru
lucrarea Mea. Crezi? Şi atunci tot aşa, pe Moise nu-l credea, şi tot acolo şedea, întru vechimea sa.
Tată, vă spune Domnul că acei de atunci se potrivesc, adică se aseamănă cu omul de astăzi care
este fără Duhul lui Dumnezeu. Ei zic că sunt cu Mine, dar nu văd bine că Dumnezeu prin sfânta
cruce i-a scos din iad pe cei păcătoşi? Dar aceştia din vechime nu cred în lemnul care s-a sfinţit
prin Mine, şi îl socotesc că e duşman pentru Dumnezeu. Dar vedeţi cum ei nu pricep? Vă cer vouă:
nu fiţi nepricepuţi, că Dumnezeu a spus destul de bine prin prooroci, să înveţi ca să cunoşti vremile
25
ce vin. Ei nu vor să cunoască Apocalipsa. Ei zic că vine Domnul, dar crucea n-o văd. Ei zic că vine
Domnul, dar pe Măicuţa Lui n-o iubesc, şi o necinstesc.
***
... Cinstiţi crucea. Crucea este viaţa creştinească. Nu aşa cum este în vremea aceasta, că
legi crucea de gât cu aţă sau lănţic şi zici că eşti duhovnicesc, dar viaţă nu mai ai.
***
... Iubitul Meu popor, ai să porţi în loc de cruce, un topor; ai să porţi în loc de cruce, o
secure; ai să porţi în loc de cruce, un semn pe frunte. (Semnul comunismului, n.r.) Şi să ştii că cine
îşi va părăsi crucea, va muri; va muri o dată pentru totdeauna. Vai de omul care va fi lipsit
de acest semn!
... Zicea cineva: „Nu cred eu să nu reuşească fiica mea. Nu cred eu să nu reuşească fiul
meu. Sunt foarte deştepţi". Nu ştiinţa te ridică la treaptă, ci o singură cruce trainică, şi mulţi pentru
o singură cruce folosesc multă avere.
***
... Fiţi atenţi, căci atât cât vorbesc, multe cuvinte sfinte scapă neprinse în inimile voastre,
zidirea lui Dumnezeu. Precum Tatăl i-a spus lui Ioan Botezătorul: «Acesta este Fiul Meu Cel iubit,
întru Care am binevoit», tot aşa se spune şi acum: „Acesta este lucrul lui Dumnezeu, pe care a
binevoit să-l dea poporului Său ca să se pregătească pentru împărăţia cerească" , căci nu toată
credinţa este sfântă şi luată la cunoştinţă, nu toată credinţa vă duce la Dumnezeu. Credinţa sfântă
e numai aceea care se sfinţeşte prin Duhul Sfânt şi prin sfânta cruce.
***
... Domnul Iisus Hristos nu a dispreţuit lemnul crucii, şi a rămas sfinţit prin Sângele Dom-
nului Iisus Hristos. Şi duhul lui Zaheu a rămas sfinţit prin cuvântul Său când Zaheu a cerut să-L
vadă pe Iisus.
***
... Un vânt de la apus şi din miazănoapte a adus cu avioanele, a adus cu camioanele, a adus
cu trenurile, a adus cu toate sculele de transporturi duhuri necurate, ca să vă nimicească în ţara
voastră, în casa voastră. Vezi ce a făcut cel ce a voit să fie stăpân pe România şi prieten cu mulţi?
(Ceauşescu, n.r.) Iată, o să intre şi în casele voastre dacă nu sunteţi credincioşi. Crucea ta le va
aduce moartea şi nu se vor lipi de casa ta, iar pe cei răi îi va mânca această cruce. Sunteţi
rugaţi: goniţi din ţara voastră, goniţi din casa voastră tot ce se aduce spre nimicirea voastră, că
toate vor fi nimicite. Aţi auzit? Ţineţi minte aceste cuvinte. Nu mai pierdeţi vremea cu sapa, nu
mai pierdeţi vremea cu lopata, nu mai pierdeţi vremea pentru lucruri pământeşti, şi ocupaţi-vă de
hrana duhovnicească.
***
26
Pe pământ sunt multe feluri de creştini, dar singura turmă este aceea pe care a lăsat-o
Domnul Iisus pe pământ, aceea prin cruce. Nu alunga crucea, căci cu ea S-a pogorât în iad
şi i-a scos pe ai Săi, şi tot prin ea vei ajunge sfânt, tată. Crucea e vrăjmaşul cel mai înverşunat
al duhurilor rele. Crucea îl va îndepărta pe satana din faţa ta. Da, copilaşul Meu, să ştii că va
sta în faţa ta oştire fără cruce şi te va judeca, şi dacă nu vei şti credinţa adevărată şi nu o vei purta,
să ştii că vei ajunge rău, aşternut sub picioarele duhului rău. Vei sta în faţă cu antichrist şi îm-
păratul va plânge când va vedea că l-a înşelat antichrist.
***
... Fiţi atenţi, că veţi avea prilejul să-l vedeţi pe satana în trup şi chiar să vă războiţi cu el
piept la piept, dar să ştiţi că Domnul Iisus nu vă va lăsa să fiţi biruiţi. Dar să nu vă puneţi în
mintea voastră că puterea e a voastră, ci cu semnul crucii nu-l veţi mai vedea pe satana; dar
dacă te vei lupta cu îngâmfare sau cu altă lucrare în afară de Mine, să ştii că te va băga satana sub
picioare.
***
... Crucea e o armă mută cu care vei lupta şi nu se aude focul cu care vei împuşca. La
această cruce piere duşmanul tău, dar poart-o, nu te duce cu ea în păcate, căci crucea se descarcă
în locul de păcate. Nu sluji demonului, cu crucea la gât, căci când vei zice: „Piei, satano, din faţa
mea!", nu va pieri, căci crucea e profanată.
... Crucea să fie în casa ta ca armă, ca păzitor, ca Dumnezeu. Dacă nu crezi că în acest
trup este Domnul Iisus Hristos, pune crucea pe pieptul ei şi vei vedea că e aşa, că dracul fuge de
cruce. O, iubitul Meu popor, strigă Dumnezeu din cer. Nu am venit să înşel pe nimeni. Fii credin-
cios. Iubiţi duhovniceasca purtare şi lepădaţi lumeasca purtare.
A întâmpinat acest trup locuinţa unui preot fumător. Vai şi amar, ce mai chinuri îngrozi-
toare pentru că a profanat sfânta lucrare! Părăseşte sfântul altar şi slujba sfântă şi se duce şi fu-
mează. Îl va părăsi lucrarea cea mai de preţ. O va pierde, tată. De aceea, puteţi să daţi bani cu
grămada, că nu vă vindecaţi de boli, pentru că doctorul nu mai are putere să te vindece. I s-a luat
acel har, prin păcatul său. Nu sunt împotriva preoţiei. Dumnezeu îl cheamă la lumină: lasă întu-
nericul şi vino la lumină!
***
... Creştine, nu e în inima ta ceva care sminteşte? Nu e în casa ta lucru împotriva Mea? Nu
ai tu obiecte împotriva Mea? Nu ai tu lucruri ascunse în inima ta? Fiule, nu sluji demonului, cu
crucea la gât, şi nu ţine crucea la întuneric.
***
Poporul Meu, arma ta e crucea Mea. Poporul Meu, gloria ta e credinţa în lucrarea Mea.
***
27
... Înarmaţi-vă cu armele postului desăvârşit şi cu acatistul sfintei cruci, şi mâncaţi Psaltirea
cu inima şi sufletul fierbinte, că acestea sunt arme cu două tăişuri, care vor tăia în stânga şi în
dreapta mrejele potrivnicului ce s-a pus să secere bunul Domnului.
***
... De ce nu mai pot să ţin pământul? Ia omul soţie şi stă cu ea un pic şi face copii şi pleacă
după alta. O, omule, cu ce te-ai ales? Cu pierzarea ta. Merge femeia la bisericuţă, merge s-o vadă
lumea cu ce e îmbrăcată. Merge şi face crucea strâmbă şi umple catastiful lui satana, că preotul
care trebuie să-i aducă la cunoştinţă nu face nici el cruce dreaptă.
***
... Tată, toţi iubitorii lui satan se pregătesc de arme de tot felul, dar crucea Domnului Iisus
Hristos va fi arma biruinţei.
***
Pace şi lumină şi înviere peste aleasa Mea, peste România Mea, căci Eu voi ocroti în ea
neamul ei cel binecredincios, şi prin acest neam Îmi voi anunţa împărăţia pe pământ nou, că vin să
fac ceruri noi şi pământ nou, căci Eu, Dumnezeu, am grăit, şi voi fi împlinitor la vreme. Amin,
amin, amin.
Iată, pun dar de la Mine şi pun putere de ocrotire şi de biruinţă peste această cruce lucrată
de mâini curate şi din porunca Mea lucrată. Pune-o şi o poartă pe piept, căci puterea Mea va lucra
prin ea, şi binecuvântarea Mea se va arăta prin ea. Amin, amin, amin.
Extras din Cuvântul Domnului către Victor Stănculescu, din 22-01-1991
***
Binecuvântat şi înconjurat şi slăvit de toată oastea cerească să fie semnul Fiului Omului,
care s-a arătat pe cer în mijlocul acestui aşezământ ceresc, iar după acest semn se va arăta slava
Domnului, şi multe noroade vor curge şi vor veni să vadă această slavă cerească.
Să fie zi de mărturie veşnică această zi. Să fie praznic ceresc ziua înălţării pe acest munte
sfânt a crucii cea de înviere şi de lumină aducătoare de la Domnul Iisus Hristos, Care Se va arăta,
aşa cum este scris în Scripturi.
… Iată veste cerească: scrieţi zi sfântă şi praznic ceresc în dreptul zilei înălţării semnului
crucii Domnului Iisus Hristos pe această înălţime lucrată de voi, căci voi sunteţi mâna Sfintei
Treimi, Care este în lucru, şi să se prăznuiască sărbătoarea de sobor a mai-marilor cetelor cereşti
lângă această zi de sărbătoare. Să se aducă jertfă de slujire şi de tămâie cerească în ziua de sobor
a sfinţilor arhangheli Mihail şi Gavriil, şi odată cu ea să se facă sărbătoarea slăvitei şi de lumină
făcătoarei cruci care stă ca semn ceresc pe această înălţime, semn înaintemergător al slavei care
vine de la Dumnezeu.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din ziua ridicării sfintei cruci pe biserica Noului Ieru-
salim, din 17-11-1991
28
***
Pace şi binecuvântare de la Domnul Preasfintei Treimi peste această zi, căci astăzi serbăm
prăznuirea mai-marilor cetelor celor fără de trup, arhanghelii Mihail şi Gavriil, şi serbăm lângă ei
şi pe mai-marele României, pe unsul lui Dumnezeu, Mihail al României.
Şi iată, Dumnezeul Preasfintei Treimi aşează în această zi praznic veşnic de sărbătoare

pentru înălţarea sfintei şi de înviere făcătoarei cruci care s-a aşezat în zilele acestea pe această
piatră din cer coborâtă, căci prin cuvânt este coborâtă, şi cuvântul s-a făcut faptă, şi este din cer
această nouă aşezare cerească şi se numeşte biserica Noului Ierusalim, care vine din cer, de la
Dumnezeu. Amin.
Binecuvântată să fie crucea care s-a ridicat pe această înălţime cerească. (Biserica mănăs-
tirii Noul Ierusalim, n.r.) Binecuvântată să fie, şi izvor de putere întreită să fie ea peste România
care se va arăta în zilele ce vin, că vine curăţirea acestui pământ ales pentru ziua Domnului.
Pace vouă, celor ce serbaţi împreună cu cerul în această zi întreit serbată de voi! Pace, şi
tămâie bineplăcută să fie slujirea şi rugăciunea care s-a auzit de la voi la cer!
Pace şi binecuvântare întreit lucrătoare să fie această putere ridicată pe înălţimea care este
lucrată de voi! Slavă întru cele de sus, de la voi, martorii Mei iubiţi, copiii Mei iubiţi, căci cetele
îngerilor stau cete-cete şi cântă cu voi în această zi.
Pace vouă de la Dumnezeul Preasfintei Treimi, şi zi veşnică de sărbătoare să fie această zi!
Amin, amin, amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul sfinţilor arhangheli Mihail şi Gavriil, din
21-11-1991
***
Aceasta este ziua de aducere-aminte a punerii pietrei altarului Sfintei Sfintelor, căci astăzi
facem amintirea trecerii unui an de când Sfânta Treime a așezat și a binecuvântat prin cuvânt
ceresc locul în care să ia ființă ieslea de coborâre, ieslea de mărturie a locului de coborâre a cu-
vântului lui Dumnezeu, care se va auzi peste pământ în zilele ce vin. Domnul Iisus Hristos grăiește
cuvântul Său în această zi de praznic sfânt. Aceasta este piatra începutului cel nou al Noului
Ierusalim, care va răsări peste România, care va ieși din România și care va acoperi de lumină
cerească pe cei ce vor veni și se vor pleca lucrării de mântuire pe care Fiul lui Dumnezeu, Cel Unul
născut din Tatăl mai înainte de veci, o va lucra după cum are de lucrat în vremea aceasta.
Eu sunt Fiul lui Dumnezeu, Cel Unul născut din Tatăl Treimii cereşti, Cel Unul născut mai
înainte de veci, Cel născut Lumină din Lumină, şi Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat,
Cel de o fiinţă cu Tatăl, Cel prin Care s-au făcut cele văzute şi nevăzute. Eu sunt Fiul Treimii
cereşti, Care M-am coborât din cer, şi prin cuvânt M-am întrupat în pântecele Fecioarei cea proo-
rocită, ca să iau trup şi să fiu Dumnezeu şi Om, şi ca să fiu răstignit, în numele păcatelor făpturii
lui Dumnezeu, şi ca să înviez după trei zile, în numele învierii făpturii lui Dumnezeu; trei zile,
după numărul celui de trei ori neamul lui Dumnezeu, de la Adam şi până la întruparea în om a
Fiului Treimii cereşti. Şi, iarăşi, Eu sunt Fiul Treimii cereşti, Care M-am coborât din cer ca să Mă
înalţ după înviere iarăşi la cer, ca să stau iarăşi de-a dreapta Tatălui, şi apoi iarăşi să vin să cercetez
29
viii şi morţii, şi să aduc cu Mine împărăţia fără de sfârşit apoi. Şi iată, Eu sunt Cuvântul lui Dum-
nezeu, Cel prin Duhul Sfânt făcător de viaţă; Eu sunt Cuvântul Duhului Sfânt, Care purcede din
Tatăl şi Care S-a lăsat peste prooroci şi peste apostoli ca să ia trup acest cuvânt şi ca să se împli-
nească prin puterea Sa.
Eu sunt capul bisericii cea întocmită în sobor de apostoli, căci apostoli am lăsat ca să fie în
numele Meu, şi prooroci am lăsat în mijlocul lor, ca să fie cuvântul Meu în soborul bisericii apos-
tolice cu care am ajuns până la vremea aceasta de împliniri cereşti, căci iată vremea cea promisă
prin prooroci, cea făgăduită ca să fie. Şi iată, Domnul este credincios întru făgăduinţele Sale, căci
vremea este să se deschidă ochii orbilor ca să vadă împlinirile cele vestite din vreme.
Iată aici început de împărăţie a Domnului Iisus Hristos, precum în cer aşa şi pe pă-
mânt, căci de aceea am rostit cuvânt şi am zis că aceasta se va numi Biserica neadormiţilor şi a
neprihăniţilor, precum în cer aşa şi pe pământ, şi de aceea am zis să fie lucrare de cuvânt şi să fie
împlinire şi să fie rugăciune de slavă şi de jertfă plăcută fără de sfârşit, precum în cer aşa şi pe
pământ. Precum în cer, căci în cer este jertfă neîntreruptă de slavă şi de rugăciune; de slavă pentru
cele din cer, şi de rugăciune pentru cele de pe pământ, şi de aceea a aşezat Domnul aşa aici, ca să
se poată spune acestei aşezări „precum în cer aşa şi pe pământ, amin“. Dar acest „amin“, amin
să fie, precum în cer aşa şi întru cele aşezate aici de Dumnezeu. Amin.
Binecuvântat să fie praznicul punerii pietrei de temelie a altarului Sfintei Sfintelor Noului
Ierusalim, şi va fi România Ierusalimul nou, cel pe care-l alege Dumnezeu în vremea aceasta, căci
aşa este scris în Scripturi: «Încă o dată voi alege Ierusalimul». Este scris, dar nu este înţeleasă
această Scriptură şi în zadar au căutat mai-marii legii bisericii şi cărturarii lumii să scrie cărţi peste
cărţi şi să-şi însuşească ei dreptul la cuvânt peste mulţimile cele arse de sete, căci setea mulţimilor
nu poate fi stinsă de nimic şi de nimeni, ci poate fi stinsă de cuvântul Duhului Sfânt, Care vine din
cer în locuri curate, în inimi curate şi sărace în duhul lor, fiindcă Duhul Sfânt nu Se apropie de
cei semeţi cu duhul, de cei cunoscători ai literei, şi aceia, dacă vor să slujească Duhului Sfânt,
să se aplece şi să se facă tălmăcitori ai limbilor Duhului Sfânt, care iau naştere în cei săraci
în duhul lor. Aceasta este orânduiala lui Dumnezeu, orânduiala Duhului Sfânt, de la început şi
până la sfârşit, dar Dumnezeu este fără de început şi fără de sfârşit, iar Duhul Sfânt este întru Sfânta
şi nedespărţita Treime, Care Se numeşte Dumnezeu.
Se uită Sfânta Treime la preoţii şi la cărturarii acestui veac, Se uită ce au făcut, căci au
desfiinţat aceştia orânduiala Fiului lui Dumnezeu cea lăsată peste biserică, peste cea dintâi
biserică de după întruparea Sa. Se aduna biserica şi era în mijlocul ei cuvântul lui Dumne-
zeu, căci am lăsat prooroci, şi am zis să fie aşa şi nu altfel biserica; aşa întreagă şi nu cu lipsuri
ale trupului ei. Şi iată ce a ajuns biserica! Dar cine să-i deschidă ochii ca să vadă că ea nu mai este
cu Mine? O, să-i primească pe cei trimişi spre ea şi să-şi vadă ea goliciunea sa, şi să se întocmească
din nou biserica, şi să fie ca la început şi să-şi trezească dragostea ei cea dintâi; cea dintâi, căci va
fi să se umble în taina celor dintâi aşezări ale bisericii Mele. Dar Eu vă spun că s-a văzut şi această
umblare, şi iată, iubiţii Mei, voi sunteţi fiii bisericii cea dintâi, şi am ajuns cu ea până la voi, şi
voi sunteţi cei mai mici, şi v-a aşteptat cerul, iubiţii Mei. Fiţi tari şi fiţi dârji întru cele dintâi, căci
voi n-aveţi a vă teme de cele ce s-au stricat din duh de semeţie şi de slavă deşartă, căci iată ce fac
Eu: fac un lucru nou ca să se vadă în el cei dintâi ai Mei şi să încapă în acest nou toate seminţiile
Mele care au fost întâi şi care au început întâi, iar când va ieşi această carte, va fi iarăşi trupul
30
bisericii Mele aşa cum l-am lăsat să fie. Va ieşi această carte, căci vrednic este Mielul lui Dum-
nezeu să ia această carte şi să-i desfacă peceţile ei şi să se vadă începutul cel nou, cel de atunci
şi cel de acum, căci am făcut început nou, început tainic, după rânduiala lui Melchisedec, şi
am aşezat în această grădină troiţă vie, ca să se aducă întreită jertfă vie şi curată, precum
Eu curat sunt. (Vezi selecția tematică: „Cartea Mielului”, - și pe jumpshare; joomag; Google
Drive; Scribd: pubhtml5; archive.org; n.r.)
Binecuvântată să fie troiţa cea vie şi lucrătoare de jertfă vie şi sfântă şi curată, şi binecu-
vântaţi să fie cei trei fii unşi care formează această troiţă lucrătoare de înviere din morţi. Binecu-
vântată să fie troiţa celor trei inimi vii care lucrează întreită putere în numele puterilor cereşti.
Nimeni să nu se încumete să se atingă de această troiţă ca s-o fărâme sau s-o despartă, căci unul
ca acela se va sfărâma de ea şi va fi dat de lângă ea. Nimeni să nu se teamă de cei ce se încearcă
să se lupte cu Dumnezeu, căci cu această piatră am ridicat biserica cea vie şi am biruit cu ea porţile
iadului, iar prin lucrarea cea vie a celor trei fii lucrători întru troiţă vie de jertfă vie şi cerească, voi
scoate din moarte făptura Mea. Amin.
Această aşezare este lucrată de cer şi nimeni din cei ce sunt pământ nu o poate birui pe ea,
căci aceasta este simbolul crucii, căreia i se rostesc cuvintele: în numele Tatălui şi al Fiului şi al
Sfântului Duh. Fiecare din cei trei fii lucrează în numele acestei puteri, iar toţi trei laolaltă sunt
semnul numelui crucii Fiului lui Dumnezeu, semnul care va să se arate înaintea venirii Domnului
ei. Şi iată, mai întâi a fost cuvântul, şi apoi lucrarea cuvântului, şi apoi semnul care este pe vârful
acestei pietre ca să fie văzut şi apoi să fie crezut şi apoi să fie înţeleasă taina lui Dumnezeu care
lucrează în mijlocul acestor hotare, căci Domnul n-a înălţat semnul venirii Sale pe această piatră
până ce mai întâi nu le-a făcut noi pe toate prin această troiţă lucrătoare în numele tainelor lui
Dumnezeu care vor fi lucrate în zilele ce vin.
Însemnaţi în cartea mărturiilor toate semnele care au lucrat de aici peste cei ce s-au lovit
sau au pierit zdrobiţi de această piatră, căci aceste semne vor veni tot mai mult, ca să servească
slavei acestei taine cereşti.
Acesta se va numi muntele cel sfânt al vremii plinirii cereşti, şi va fi să fie cinstit şi
slăvit cu mult mai mult decât muntele în care vorbea Dumnezeu cu glasul Său ceresc din
pară de foc atunci când Moise a trebuit să se suie şi să aducă cuvintele Domnului către Isra-
elul cel de atunci. Nimeni nu s-a suit atunci acolo, ci numai Moise s-a suit, şi a rămas Moise
sfântul lui Dumnezeu după aceea, şi s-a coborât la Israel şi l-a făcut pe Aaron preot peste Israel, şi
asculta Aaron pe Moise, căci Moise venea de la Dumnezeu. Şi iată, acum va fi mai mult decât
atunci, şi voi lucra minuni cereşti, ca să cunoască cei ce se apropie să vină, să cunoască toţi taina
acestui munte ceresc, căci acest munte se numeşte: Cuvântul lui Dumnezeu, şi această cetate se
va numi: „Acolo este Domnul“.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la un an de la punerii pietrei de temelie a Sfintei Sfin-
telor Noului Ierusalim, din 22-07-1992
***
Dumnezeu Cuvântul lasă lucrare de pace peste voi şi în pacea Sa din voi. Lucrarea păcii de
la voi este pătuţul Meu cel cald şi cel primitor de cuvinte cereşti.
Eu sunt. În cuvânt sunt, căci Cuvântul este numele Meu şi lucrez peste grădina Mea aşezată
31
peste voi.
Iată, în zorii duminicii de azi rostesc din nou cuvânt peste lucrările cereşti, răsărite de la
voi. Rostesc cuvânt de binecuvântare şi zic: Se sfinţeşte şi se binecuvintează prin cuvântul Meu
semnul Meu aşezat prin mânuţele voastre înaintea porţii Domnului. Se binecuvintează semnul
sfintei cruci care a răsărit, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin, amin, amin.
Binecuvântaţi să fiţi voi, binecuvântaţii Mei. Iată, las peste voi cuvântul binecuvântării
Mele pentru semnul îmbrăţişării Mele, care va sta în faţa voastră înăuntrul ieslei Mele, înaintea
mesei Mele cu voi. Semnul îmbrăţişării prin crucea îmbrăţişării şi a slavei Mele prin această lu-
crare.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu, din 20-06-1993
***
… Cuvântul Preasfintei Treimi rosteşte la voi grăire cerească, din nou, căci este de rostit
binecuvântare peste lucrul cel ceresc, lucrat de Dumnezeu prin voi. Mare bucurie este în cer şi pe
pământul cel ceresc atunci când pot să grăiesc la voi. Mi-e milă de voi, că Eu văd lupta voastră şi
durerile în luptă. Mă doare amar, şi sunt cu voi la tot amarul şi lupt în voi, şi biruim, căci Eu sunt
Biruitorul. Şi iată, am biruit ca să mergem înainte, biruind durerile cele urzite de duhul cel negru
al răutăţii, care are mare suspinare şi mare arsură pentru locul de la voi şi pentru lucrul vostru cu
Mine.
Dar iată, în dimineaţa aceasta rostesc la voi a treia binecuvântare, pentru cel de al treilea
semn al Fiului lui Dumnezeu, semn ceresc, care a intrat în Sfânta Sfintelor Noului Ierusalim, şi va
fi lucrător de minuni acest semn ceresc.
Se binecuvintează şi se sfinţeşte semnul sfintei şi plină de biruinţă cruce a Domnului

cerurilor. Se binecuvintează aşezarea ei în cortul cel ceresc. Se binecuvintează cu mulţumirea
cerului mânuţele cele lucrătoare de slavă cerească şi nouă pe pământ nou.
Binecuvântaţi să fiţi, fiilor. Să fiţi fără de timp binecuvântaţi de Sfânta Treime, Care Se
odihneşte în voi şi peste voi. Luaţi putere cerească, de la atingerea cu crucea cea binecuvântată.
Luaţi, şi biruiţi greutăţile timpului. Încă un pic de biruinţă, şi timpul, adică veacul, se va termina,
şi vom fi fără de timp, aşa cum a fost aşezarea la începutul cel curat.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a patra după Rusalii, din 27-06-1993
***
Pace vouă! Binecuvântată să fie împărăţia lui Dumnezeu, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Bine-
cuvântaţi să fiţi voi, fii ai poporului Meu din vremea aceasta. Binecuvântată să fie sărbătoarea de
prăznuire a înălţării la cer a Maicii lui Dumnezeu, şi iată, Eu, Domnul, şi Măicuţa Mea, şi cerul
Meu, suntem deasupra cu coruri de îngeraşi şi cu slavă. Cântă, măi poporul Meu, cântă, fiule, cântă
lui Dumnezeu, şi cerul cântă deasupra ta, popor credincios. Binecuvântată să fie această zi şi cu-
vântul Meu cel rostit din cer în această zi, şi iată, binecuvântată să fie crucea cea biruitoare,
ridicată de fiii grădinii cuvântului Meu; binecuvântată şi sfinţită să fie de toţi sfinţii şi de
toate puterile cereşti, spre bucuria lucrării de nou Ierusalim pe pământ.
32
Se rosteşte cuvântul lui Dumnezeu: se binecuvintează şi se sfinţeşte crucea aceasta, în

numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Se binecuvintează şi se sfinţeşte întâlnirea
Mea cu poporul Meu cel credincios. Se binecuvintează şi se sfinţeşte sfatul Meu cu poporul Meu.
Luaţi aminte, voi, străjeri ai cuvântului, luaţi de la Mine şi daţi poporului Meu, cel ce crede cuvân-
tului Meu. Luaţi aminte la glasul care vine de sus peste voi, peste grădina cuvântului Meu. Iată,
vin deasupra cu cuvântul Meu. Luaţi-l şi daţi-i fiinţă în această carte, că Eu Îmi hrănesc poporul
Meu şi îl însoţesc cu glasul Meu aşa cum l-am însoţit pe poporul Israel cel de la început, pe cel
credincios de la început, iar cel credincios de la sfârşit este Israel cel de la sfârşit. Pe Israel cel de
la început l-am însoţit pe calea lui cu Mine; ziua, în stâlp de nor, iar noaptea, în stâlp de foc, iar cu
cuvântul Meu mergeam pe deasupra şi îl spuneam proorocului Moise şi vorbeam cu Israel.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Adormirii Maicii Domnului din 28-08-1994
***
O, măi fiilor, fii ai poporului Meu! M-am adunat pe deal cu voi în jurul crucii, la poala
crucii de viaţă odrăslitoare, tată.
Pace vouă, iubiţii Mei copilaşi! Pace între Mine şi voi, măi fiilor! Eu sunt Dumnezeu Tatăl,
Fiul şi Duhul Sfânt. Eu sunt în duh, fiilor, şi sunt prin glasul cuvântului Meu. Şi ce este Cuvântul?
Cuvântul este Fiul Meu, Care este întru Mine. Eu prin Cuvânt am zis şi s-au făcut cerul şi pământul,
văzutele şi nevăzutele; prin Cuvânt, adică prin Fiul Meu, Iisus Hristos, Care S-a născut din Tatăl
mai înainte de toţi vecii. Când El S-a coborât din cer ca să Se nască pe pământ, Fiul Meu era, Cel
ce S-a întrupat de la Duhul Sfânt în Fecioară. Aşa a fost cuvântul Meu pentru facerea omului: «Să
facem om după chipul şi asemănarea Noastră». Era Fiul Meu, şi Noi l-am făcut pe om după Fiul
Meu şi după Tatăl Său, căci Eu eram în Fiul Meu, şi El, întru Mine. El era Dumnezeu adevărat din
Dumnezeu adevărat şi S-a coborât pentru mântuirea omului şi S-a făcut Om Dumnezeu. Dumnezeu
S-a făcut Om, măi fiilor, şi a murit ca omul, şi a înviat ca un Dumnezeu.
… Binecuvântaţi să fiţi în jurul crucii de pe deal, crucea binecuvântării şi a gloriei

lucrării Mele. Ea este acum stâlpul de aducere-aminte pentru ziua ieşirii când Eu, Domnul,
am ieşit cu poporul Meu. Ziua aceea a ieşirii este un Paşti al poporului Meu, şi am de adăugat la
ea pe toţi cei care vor învia întru Duhul Sfânt în vremea care vine acum.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălţării sfintei Cruci, din 27-09-1994
***
Poporul Meu, să-ţi fie crucea masă şi aşternut, fiule, masă pe care să stai tu înaintea Mea
ca jertfă plăcută şi umilită. Crucea pe care o serbez Eu cu tine azi este calea pe care am venit
la oameni. Am făcut din ea cărare a omului spre Mine. Crucea Mea a fost din lemn, iar a ta
este din duh şi din trup. Trupul tău să fie cruce, şi Duhul Meu să fie pe ea. Să porţi Duhul Meu
în trupul tău şi să-Mi fii Mie jertfă, poporul Meu, căci crucea, fiule, a fost prima masă de jertfă pe
care M-am aşezat spre hrană omului care voieşte să fie nou. Eu pentru naşterea omului nou M-am
pus pe cruce, ca să vadă omul cărarea spre om nou, ca să vadă învierea prin cruce. Eu când am
venit în calea apostolilor ca să fac din ei om nou, am început de unde i-am găsit pe ei. De la pescuit
am început cu ei, de la peşte am început, căci din cuvânt am făcut peşte, ca să prindă ei peşte făcut
prin cuvânt şi să Mă poată apoi lua şi pe Mine în năvodul lor, şi să fac din ei năvod şi pescari de
oameni pentru împărăţia cerurilor, cea nevăzută de omul cel vechi, dar văzută de om nou, care se
întoarce la chip şi la asemănare cu Hristos.
33
O, ortodoxie, fiică a credinţei cea dintâi, pe care am dat-o s-o poarte apostolii Mei cu
care am cutreierat pământul lui Israel! La Israel am venit cu trupul, şi la tine sunt venit cu
duhul, după cum am făgăduit că vin. O, fiică a credinţei cea de atunci! Ai dus solia Mea până azi,
şi când să-ţi dau plata şi strălucirea ta, şi sfinţenia când să ţi-o dau, ai făcut şi tu ca jidovii. Nu M-
ai primit, nu M-ai cunoscut, nu Mi-ai cunoscut glasul şi cuvântul care vine cu Mine pe nori. Te-ai
îngâmfat şi nu M-ai primit, şi Mi-ai pus mâna la gură şi pândeşti pe ai tăi ca să nu-i laşi să creadă
în Mine, în venirea Mea prin cuvânt, că Eu sunt Cuvântul. Iată, Mă goneşti, Mă dai afară din
sinagoga ta, şi Eu am venit să-ţi fac ţie bine. Nimic nu ţi-am cerut decât să te laşi de păcatele
tale şi să fii curată, biserică a Mea, dar tu nu vrei să fii a Mea. Eu de aceea M-am aplecat spre
tine, ca să te rog să fii a Mea, ca să-ţi dau mană din cer. De aceea am venit, şi am venit pentru că
era scris că vin. Deschide cartea Mea şi vezi că venirea Mea este scrisă în ea, şi vezi bine, ca să
citeşti bine, şi vezi că numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu, (Apoc: 19/13, n.r.) şi iată,
Cuvântul a venit întru venirea cea proorocită, şi tu dormi. Cine nu ia să mănânce cuvântul Meu,
acela doarme. Cine nu aude, acela doarme. Dar nu vei spune că nu ai auzit, că vor mărturisi morţii
din morminte că au auzit acest cuvânt, şi nu vei şti atunci unde să intri de mânia Mea.
O, fiică de azi, am voit să-ţi dau inel de piatră scumpă, pe care este scris numele Meu,
Cuvântul lui Dumnezeu. Am venit cu inel la tine, ca să te ştie toţi de mireasă peţită de Mirele Care
vine. Şi tu, fiică a părinţilor tăi, nu-L ştii pe Cel ce vine, şi iată, El vine, vine mereu, şi tu stai
închisă în calea Lui.
O, vie cu aguridă, M-am oprit în tine pe o colină şi am altoit o coardă din vie şi am pus-o
la îngrijit şi la crescut şi la înmulţit şi am cules din ea struguri, struguri împliniţi şi buni de pus pe
masă. Am luat din tine, şi tu trebuia să te bucuri că am venit la tine ca să fac în tine rod, şi am
cuvântat din via Mea cea îngrijită şi ţi-am spus să te întorci spre rodire şi spre îngrijire. Deschide,
ca să vezi cu ce am venit. Nu vreau să-ţi iau ce e al tău, şi vreau să te laşi spre înnoire, spre viaţă
veşnică să te laşi cu Mine. Deschide-Mi Mie, că lumea cea păcătoasă a călcat peste tine şi peste
rochiţa ta şi a făcut din tine babilon. Întoarce-te din robie, că au venit în palatele tale fiii babi-
lonului şi te-ai pângărit cu ei, şi inima Mea văzând goliciunea ta s-a depărtat de tine, ca şi de sora
ta, (Biserica Catolică, n.r.) că fiii străini ţi-au luat haina şi au vândut-o şi te-au lăsat goală, şi iată,
bei paharul surorii tale şi suferi pentru nelegiuirea ta. Vin străinii în tine, şi tu te găteşti pentru ei,
şi îţi faci ochii cu dresuri, şi Eu am venit să te strig, căci tu Mă înşeli aşa cum înşeală o femeie pe
bărbatul ei. Eu nu vreau ca tu să fii judecată după pravila cea pentru desfrânate, şi de aceea te strig:
întoarce-te şi nu fă ce a făcut sora ta cea mare; nu fă ce a făcut Israel; nu fă cu Mine ce au făcut
jidovii.
Românie, am venit să-ţi pun salbă. Am venit cu inel în mijlocul tău. Am darul Meu în tine,
darul cel pentru tine. Am pe poporul cuvântului Meu în tine. L-am luat din tine şi l-am plămădit
din cuvântul Meu, şi am cuvânt în tine, căci poporul Meu este cuvântul Meu, este rodul cuvântului
Meu, şi grăiesc peste el şi spun: pace ţie, ţara Mea, Românie, mireasa Mea, că iată, cerul tău
strigă la Mine pentru tine. Moşii şi strămoşii tăi cei sfinţi, aceia sunt cerul tău care este la
Mine. Am praznic ceresc în mijlocul tău, Românie, aleasa Tatălui Meu pentru Fiul Său. E praznic
în tine de patruzeci de ani. Cuvântul lui Dumnezeu se aşterne pe masă de praznic. Vino, iubito,
la praznicul cerului! Vino şi mănâncă! Vino şi te naşte din Dumnezeu! Vino şi spală-ţi rochiţa
în râul vieţii, şi spală-ţi şi cămăşuţa, şi caută-ţi cămăşuţa dacă n-o mai ai, că fără cămăşuţă ţi se
vede goliciunea prin rochiţă. Am venit la tine cu straie cereşti, din apă şi din duh. Vreau să fac
din tine apă şi duh, cristelniţă de botez, în care să se boteze toţi cei ce vor lua calea învierii şi
34
a vieţii veşnice, toate popoarele care vor veni auzind de slava Mea din tine, căci crucea Mea
s-a făcut cunună pe creştetul tău, s-a împletit şi s-a făcut cunună de slavă peste tine. Crucea
Mea să fie năframa ta de pace între Mine şi tine. Dă-Mi solie de pace între Mine şi tine, Românie,
ţara Mea dată Mie de Tatăl. Înalţă-te înaintea popoarelor, tu, ţară a întoarcerii Mele, căci pământul
cel de acum trece la înnoit, şi se face cer nou şi pământ nou pe el, precum a fost pământul cel
dintâi. Amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării sfintei Cruci, din 27-09-1995
***
Se binecuvintează sărbătoarea de punere a troiţei de nou Ierusalim în grădina cea dată vouă
de Domnul Dumnezeul vostru, căci pământul va fi răscumpărat de Dumnezeu. Se binecuvintează
vremea cea bună pentru ziua serbării însemnării grădinii adăugate la trupul pământului cel nou. Se
binecuvintează poporul Meu care va veni să ia din serbare, să ia Duh Sfânt, şi bucurie să ia. Se
binecuvintează şi se sfinţeşte crucea cea de la intrarea în grădină, în numele Tatălui şi al
Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Şi va fi scris pe piatra aceea: Fundaţia Sfânta Virginia, Cetatea
Noul Ierusalim, şi poporul Meu se va zidi pe această piatră vie, şi va fi viu poporul Meu şi bun
pentru zidire. Ferice ţie, fiule care vei fi bun pentru zidire. Învaţă, Israele, zidăria, că fiii lumii
învaţă dărâmarea. Învaţă, poporul Meu, stingerea focului, căci fiii lumii învaţă lecţia arderii lumii.
Smulge focul de pe tine şi din ograda ta, căci foc înseamnă tot ceea ce este trecut prin foc, şi care
arde când ia foc. Fă-te sănătos, poporul Meu, fă-te, tată, sănătos şi ieşi din foc, ieşi din mijlocul
focului, căci omul a vândut foc pe bani, şi tu ai cumpărat şi ai stat învelit cu foc şi n-ai vrut să Mă
crezi, că mereu ţi-am spus şi n-ai crezut. Vezi tu, Israele, ce înseamnă să ai Duh Sfânt peste tine?
Poate că tu n-ai crezut când Eu ţi-am spus că cobor peste tine Duh Sfânt şi că te învăluiesc în Duhul
Sfânt. Până acum n-ai avut, dar acum ai, că dacă nu aveai, nu puteai nici acum împlini lucrarea
Mea. Vezi ce înseamnă Duh Sfânt în tine? Cu El poţi să dai răul de la tine; cu El poţi să arunci
focul; cu El poţi să arunci păcatul; cu Duhul Sfânt, poporul Meu. Aşa ţi-am spus: «Israele, ia, tată,
pe tine cămaşa Duhului Sfânt şi pune-ţi peste ea cingătoare, ca să nu ţi-o ia vântul». Şi iată, nu
ţi-o ia, căci vântul a venit de la Mine, a venit să sufle pleava de la tine, a venit să sufle focul de la
tine, a venit să sufle păcatul de pe tine şi tina de pe tine, şi nu ţi-a luat vântul cămaşa, şi o ai pe
tine. Cu ea sufli şi tu, şi cu ea poţi să faci ce-ţi cer Eu pentru viaţa ta, pentru scăparea ta.
***
Iată încă o pălmuţă de pământ. Cobor acum cu oaspeţi cereşti, cu arhierei cereşti, cu apă
cerească, cu mir ceresc, cu cuvânt, să ungem această bucăţică de pământ, ca să fie pentru cer. Îmi
iau copiii din grădină şi pe poporul Meu şi însemnăm cu binecuvântare acest bulgăraş de pământ.
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, se binecuvintează şi se sfinţeşte semnul

cu care am însemnat pământul cel răscumpărat de la om. Se binecuvintează şi se sfinţeşte crucea
cea întreit lucrătoare care va sta de strajă şi de semn între cer şi pământ peste acest loc
însemnat azi, şi acest pământ se va numi cu numele Dumnezeului lui Israel, Care lucrează peste
pământ aşa cum a lucrat prin numele lui Avraam, Isaac şi Iacov, căci cei de azi prin care lucrez tot
Israel se numesc, fiindcă Eu am sădit şi am făcut să crească. Amin, amin, amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea cuvioasei Parascheva, din 27-10-1995
***
35
Poporul Meu, această lucrare de cuvânt din cer este crucea Mea pe care v-am dat-o s-o
purtaţi prin lume, fiilor. Este semnul Fiului Omului, care era să se arate mai înainte de venirea
Lui cea văzută. Crucea este viaţa lui Hristos, purtată de om, este faţa lui Hristos, luată de
om, iar cuvântul acesta şi faţa lui este crucea Mea, purtată de voi. De aceea această vestire
nouă, această cruce purtată este o nebunie pentru cei ce stau în duhul nepăsării acestui veac, dar
pentru voi este puterea lui Dumnezeu. Iată, cuvântul Meu vădeşte nebunia înţelepciunii acestui
veac, fiindcă dacă înţelepciunea lui Dumnezeu nu l-a făcut pe om să cunoască prin înţelepciune pe
Dumnezeu, de aceea a voit Dumnezeu să mântuiască pe cei ce cred prin vestirea crucii, după cum
este scris: «Iudeii cer semne, elinii, înţelepciunea, iar cei credincioşi Îl vestesc pe Hristos Cel
răstignit, Care pentru iudei este sminteală, pentru neamuri, nebunie, dar pentru cei chemaţi
dintre ei, este Hristos, puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu». Aşa este înţelepciunea cea as-
cunsă a lui Dumnezeu. El ridică pe cele de jos, pe cele ce nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt,
ca nimeni să nu se semeţească în faţa lui Dumnezeu, iar cel ce se laudă, în Domnul să se laude.
Amin.
Poporul Meu, te învăţ mereu, te învaţă şi fiii grădinii Mele, te învaţă şi sutaşii tăi, şi mereu
învăţăm ca să fim aluat nou pe masa acestui veac fără de înţelepciune. Poporul Meu Israel de azi,
serbez în tine din serbare în serbare, căci serbările cereşti serbează în tine, fiule mititel. E soare în
tine, poporul Meu. Eu sunt lumina ta, Eu sunt ziua cea din vremea serii. E soare în tine, poporul
Meu. Să-ţi slujească ţie stihiile toate, să te ajute totul pe drumul tău cu Mine, iar tu să Mă ajuţi pe
Mine în truda Mea de la cer la pământ. Iudeii cer semne, elinii caută înţelepciune, dar tu Mă ai pe
Mine şi Mă dai celor ce însetează după Mine şi după crucea Mea în ei, după viaţa Mea în ei, prin
răstignirea omului firesc şi prin învierea în om a omului duhovnicesc.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Adormirii Maicii Domnului, din 28-08-
1996
***
O, Israele, Eu lucrez la întărirea darului credinţei peste tine, fiule Israele. Moise când a dat
cu toiagul în mare ca să se despartă marea în două şi ca să treacă Israel, se despărţea marea dacă
Moise nu credea? Nu se despărţea, fiule, dar s-a despărţit pentru credinţa lui Moise. Acum toiagul
acela s-a făcut ţie tare, s-a făcut cruce sfântă, şi dacă ai credinţă, crucea este mai presus
decât Moise cu toiagul. Cine are credinţă, acela este împlinitor de Scripturi, căci prin credinţă se
împlinesc Scripturile proorocilor care au vestit Duhul lui Dumnezeu în cuvânt. Şi azi e tot aşa, dar
scris este: «Când va veni Fiul Omului, va mai găsi credinţă pe pământ ca să-Şi împlinească
venirea?». O, poporul Meu, să nu iubeşti uşurătatea, căci îndoiala şi necredinţa vin de la uşurătate,
fiule. Am pus pe fiii Mei cei unşi să te înveţe mereu ce este uşurătatea şi ce este sfinţenia, dar cere,
poporul Meu, cere, şi ei te vor învăţa în numele Meu; cere şi nu aţipi, că dacă nu ceri, aţipeşti.
Extras di Cuvântul Domnului peste soborul de la ieslea cuvântului, din 08-09-1996
***
O, poporul Meu, iubitul Meu copil, Eu ştiu că tu nu meriţi, dar merit Eu să am un popor
dat de Tatăl. Voi veni pe cer de arhangheli la tine, că tu eşti samarineanul care ai luat în casa ta pe
Omul Cel căzut între tâlhari atunci şi acum. Când vin la tine, să găsesc pe fiii tăi, Israele, ca să am
cu cine vorbi, cu cine Mă bucura, că Eu sufăr de dorul tău, poporul Meu. Vin să-ţi tâlcuiesc Scrip-
turile, fiule Israele, şi tu să-Mi deschizi. Voi veni pe nori de arhangheli la tine cu sărbătoarea cea
de azi, căci azi serbează cerul deasupra ieslei cuvântului Meu şi cântă corul îngeraşilor imnul
semnului sfintei cruci, care s-a arătat pe cer din mijlocul acestui aşezământ sfânt pe pământ.
36
Astăzi începe sărbătoarea crucii, fiilor, iar serbarea arhanghelilor va desăvârşi sărbătoarea
de azi. Ea este ziua când s-a ridicat crucea Sfintei Sfintelor deasupra ei, pe înălţimea ei, iar la
primii zori crucea a fost văzută pe cer, şi ea a scos deasupra izvorul cuvântului Meu, care curgea
în taina Mea cu tine, Israele cel mic al Meu, căci în tine Eu M-am făcut râu al vieţii, care curge din
tronul lui Dumnezeu. Iată, nu M-au primit nici leviţii, nici preoţii, dar tu M-ai primit şi M-ai îngrijit
întru venirea Mea, şi Tatăl Meu are plata Sa pentru tine, cel ce ai îngrijit pe Omul Cel căzut între
tâlhari, între necredincioşi, Omul Care a luat asupra Lui vindecarea oamenilor, Omul Cel ce Se
coboară din Ierusalim la Ierihon, din cer pe pământ, Omul Cel nou pe pământ, Israele. Să fii aproa-
pele Meu, iubite Israele. Să-Mi fii, fiule, casa cea de oaspeţi care Mă primeşte în ea, casa cea cu
untdelemn şi vin spre vindecarea Mea şi spre întărirea Mea în tine, Israele, casa Mea cea caldă,
casa milei Mele, Israele, fiu de samarinean.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea înălţării sfintei Cruci pe Biserica Noului
Ierusalim, din 17-11-1996
***
O, ce bine este, Israele fiule, ce bine este să grăiască Domnul peste mintea ta cea sănătoasă,
spre slava cuvântului Său! Ce rău este sub cer să grăiască Domnul peste statura ta bolnăvicioasă,
fiule, spre suferinţa cuvântului lui Dumnezeu, Care Se zbate cu cuvânt de viaţă peste moartea din
om. O, milă Îmi este de cel ce se joacă de-a moartea, de cel cu minte de om milă Îmi este, Israele,
şi de aceea te-am făcut pe tine lumină din Mine, ca să vindec făţărnicia din om. Ce este făţărnicia,
fiule? Omul lumesc lucrează răul pe faţă şi este cu inima curată, dar fariseul, cel ce se zice pe sine
om al lui Dumnezeu, lucrează răul pe ascuns, că dacă-l lucrează pe faţă, îşi pierde haina cea cu
care se acoperă, şi de aceea, Israele, ţi-am spus: „Fereşte-te, fiule, de făţărnicie, de aluatul farise-
ilor“. Dumnezeu nu poate fi vândut decât de Iuda. Făţarnicul nu poate fi decât cel ce stă sub numele
de creştin, de învăţător al cerului pe pământ. Omul lumesc face răul pe faţă. Omul creştin se as-
cunde cu răul pe care-l face, că el este creştin, şi nu trebuie să se vadă că el face rele.
Dar ţie, Israele, îţi dau înţelepciunea cea de sus ca o pildă a împărăţiei cerurilor, care strigă
pe pământ. Adevărata înţelepciune în om este aceea: să se lepede omul de sine şi să nu fie el, ci
Hristos să fie. Auzi, Israele, ce grăieşte Păstorul tău! Să se lepede de sine cel ce voieşte cu Mine,
să se lepede de sine chiar şi în vremea rugăciunii lui, pentru că Eu aşa am zis: «Nu fac voia Mea,
ci voia Tatălui, voia Celui ce M-a trimis». O, să se lepede omul de sine, şi apoi să-şi ia crucea şi
să-Mi urmeze, că dacă nu se leapădă de sine, nu are cum să-Mi urmeze. Ce înseamnă, fiule, să se
lepede omul de sine ca să aibă drumul său cu Hristos? Iată, Eu Mi-am luat crucea şi am mers după
Tatăl după voia Tatălui, nu după voia Mea. Asta înseamnă să se lepede omul de sine. Eu aşa am
spus: «Nu fac voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis». Cel ce voieşte să vină după Mine, să se
lepede de sine, că dacă nu se leapădă, acela nu voieşte să vină după Mine, acela nu poate fi
voia Mea dacă nu se leapădă de sine. Solomon rostea cuvântul înţelepciunii, dar de sine nu s-a
lepădat. El pe Dumnezeu nu L-a ascultat. El a ascultat de sine, şi crucea nu şi-a luat ca să-Mi
urmeze. Aşa este cu tot omul care se închină la sine, la idol, la chipul său cioplit, la sine, fiilor.
Dacă Solomon Mă iubea pe Mine, Mă urma dacă Mă iubea, îşi lua crucea şi Mă iubea dacă Mă
urma, dar el s-a iubit pe sine, el a ascultat de sine şi s-a rugat lui Dumnezeu să-i dea înţelepciune
ca să judece pe poporul său.
Israele, fiule scump, ce frumos este omul care se leapădă de sine, ce frumos! Mai mare
înţelepciune nu este ca înţelepciunea aceasta. Cel ce nu se leapădă de sine nu are cruce, căci crucea
este lepădarea de sine a omului. Vai de omul fără cruce! Acela nu este, că nu are prin cine să fie.
37
Cine este, prin cruce este, prin lepădarea de sine, fiule. Am venit la tine cu înţelepciunea cea de
sus, că Verginica Mă roagă să zidesc în tine casă înţelepciunii, ca să fii. Te-am răsfăţat cu lumina
cuvântului Meu ca să-ţi pot cere ascultare, poporul Meu, să te ajut să te lepezi de sinele tău şi să
stai prin Mine, să stai în ascultare, ca să ai cruce, precum Eu am avut. Eu n-am făcut voia Mea. Nu
Eu, ci Tatăl a voit să vin Om pe pământ şi să fiu răstignit şi să fac voia Lui, voia Tatălui, nu a Mea.
Iată, Israele, aceasta este înţelepciunea şi una este ea: să se lepede omul de sine. Cine este cel ce
se leapădă de sine? Este acela care-şi ia crucea sa şi merge pe cale cu Dumnezeu. Pe cel ce nu-l
vezi sub crucea sa, acela nu este om lepădat de sine. Eu, Fiul lui Dumnezeu, M-am lepădat de
sinele Meu şi am făcut voia omului, căci voia omului a fost ca să fiu răstignit pe cruce. Aşa a cerut
omul, să fiu pus pe cruce, şi Eu M-am supus, ca cel ce se leapădă de sine. Ţi-am făgăduit că vin la
tine cu lecţie de înţelepciune de sus, şi am venit, poporul Meu. Pe nori de arhangheli, pe cer de
îngeri stau şi cuvintez înţelepciunea Mea peste tine. Eu am fost Acela Care S-a lepădat de Sine
luându-Şi crucea şi urmând ascultării, iar cel ce voieşte să fie ca Mine şi să vină la Mine, să se
lepede de sine şi să vină luându-şi crucea, luându-şi cu el lepădarea de sine. Lepădarea de sine este
crucea, şi nu altceva este crucea. Mai mare înţelepciune ca aceasta care să strige între fiii oamenilor
nu este înţelepciune.
11-1996
***
Semănătorul seamănă cuvântul. Fiilor din grădină, ţineţi pumnişorii ca să vă torn şi să se-
mănaţi peste pământ, fiilor semănători. Semănaţi peste România cuvântul lui Dumnezeu. Mergeţi
soli de pace în mijlocul mulţimilor şi semănaţi pe Dumnezeu în oameni. Oamenii au harul lor.
Semănaţi în oameni harul Meu, ca să înţeleagă ei lucrarea cuvântului Meu şi să mănânce pâine din
cer oamenii, cuvântul Meu să-l mănânce, ca să Mă însămânţez în oameni cu harul Meu, că nu e
bine să fie omul singur, singur fără Dumnezeu. Oamenii sunt închinători la idoli. Oamenii îşi sunt
loruşi idoli. Oamenii fac din ei chip cioplit loruşi, şi se închină loruşi oamenii, voilor lor se închină
oamenii, cugetului lor se închină, că nu iubesc pe Dumnezeu cu cugetul şi cu inima şi cu virtutea
lor. Daţi-le harul Meu oamenilor, fiilor semănători. Daţi-le cuvântul Meu, ca să-l fac din nou pe
om, că am venit să fiu cu omul, să fiu cuvânt, căci toate prin cuvânt se fac, prin Mine, Cuvântul
Tatălui.Vreau să iau de pe pământ duhul lumii şi să pun în loc Duhul Meu, Duhul lui Dumnezeu
să-L pun pe pământ, că iată, fiilor, lumea nu ştie să vă iubească pe voi, pe voi, trimişii Mei peste
lume. O, dacă aţi fi din lume, lumea v-ar iubi, căci fiecare iubeşte ce este al său, dar vă iubesc Eu,
că sunteţi ai Mei, şi fiecare iubeşte ce este al său, iar voi Mă iubiţi pe Mine, căci Eu sunt iubirea
voastră. Vine clipa să se ţină de şapte ori câte şapte după voi oamenii cei cu înţelepciune ome-
nească şi pământească, şi îşi vor vinde averile ca să cumpere de la voi numele Meu şi să-l poarte,
ca să aibă nume, după cum este scris în Scriptura care spune: «Cădeţi, munţilor, peste noi şi as-
cundeţi-ne de mânia Domnului!», dar atunci voi nu veţi putea mărturisi că este al Meu decât
pe cel pe care-l veţi cunoaşte că face voia Mea în numele Meu.
O, oamenilor, voi în zadar clădiţi biserici de zid dacă nu vor intra în ele creştini cu trupul
şi cu inima curată. Să se împace omul cu Dumnezeu! Să se aşeze omul în genunchi şi să-şi facă
cruce adevărată peste trupul său şi să rostească lui Dumnezeu rugă de căinţă şi să se cureţe prin
părerea de rău şi să pună peste el făgăduinţă de înviere din moarte, şi aşa să ia pe Dumnezeu în el,
spre împăcare cu Dumnezeu, spre veşnică unire cu Dumnezeu. Să se ierte om pe om, căci câte se
iartă pe pământ sunt iertate înaintea lui Dumnezeu. Să fie Hristos trăit de om şi să trăiască omul în
38
Hristos, căci înţelepciunea cea din cer una este, şi aceasta este: «Să se lepede omul de sine şi să-
şi ia crucea sa urmându-Mă pe Mine» pe pământ şi în cer, prin lume şi în biserică. Amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mucenic Mina, din 24-11-1996
***
Am sfinţii cu Mine, şi am serbare de arhierei cu Mine în tine, Israele al cuvântului Meu.

Ţi-am dat în dar cel mai mare dar. Nu este dar mai mare între daruri decât cuvântul lui Dum-
nezeu purtat de om ca să aibă omul călăuză. Poartă, Israele, cuvântul Meu în sân aşa cum porţi
crucea la gât şi sărută-l, tată, şi ziua şi noaptea ca pe stăpânul care te duce de mână cu iubire şi cu
grijă.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinţilor trei ierarhi: Vasile, Grigorie şi
Ioan, din 12-02-1997
***
O, fericit este omul care se leapădă de sine, că acela află pacea Mea, care vine spre el. Cel
ce se leapădă de sine, acela poate iubi pe aproapele său care are ca şi el lepădare de sine, care are
pe Dumnezeu în sine. Cel ce se leapădă de sine, acela iubeşte pe Dumnezeu şi pe aproapele său,
că nu e bine să fie omul singur. Omul singur îşi are voia sa şi ascultă de ea, dar cel ce stă împreună
cu cei ce sunt ai lui Hristos, acela caută să fie aproapelui său pe plac la ce este bine. Numai lângă
aproapele tău poţi să-ţi frângi voia, numai atunci poţi iubi sfatul lui Dumnezeu şi nu sfatul tău,
căci cine se sfătuieşte cu sinele său, acela este om semeţ şi se numeşte antichrist pentru sine.
Antichrist este omul care nu-L lasă pe Hristos să trăiască în el, să domnească în el ca un
Dumnezeu din cer. Antichrist este cel ce-şi zice creştin ca să înşele pe Hristos, aşa cum este
azi în bisericile din lume, căci creştinii din lume merg la biserică şi trăiesc viaţă lumească pe
pământ. O, poţi să trăieşti în desfrâu, şi să fii şi creştin? O, veacul acesta e mare înşelare, fiilor,
căci cei ce se numesc biserică a lui Iisus Hristos sunt cei ce înşeală toată lumea, şi din pricina lor
vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării. Fiii neascultării nu mai au păstori, nu mai au
mijlocitori fără de păcat între ei, iar cel ce păcătuieşte nu poate ajuta pe nimeni. Oare, de ce tâlharul
a intrat în rai? A intrat pentru că era fără de păcat, pentru că după ce s-a născut din nou, n-a
mai păcătuit, şi a stat pe cruce până ce a ajuns în rai prin cruce, prin punte, fiilor. El după ce
s-a născut din Hristos, a lucrat viaţă fără moarte, viaţă fără de păcat. El n-a mai putut păcătui, că
era pe cruce, şi crucea te face să nu mai poţi păcătui. Cine iubeşte crucea, acela nu păcătuieşte, că
are crucea pe el, semnul Fiului Omului îl are pe el ca pecete.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a şasea după Paşti, a orbului, din 01-06-
1997
***
Grăiesc cu tine, Verginico, şi grăiesc cu tine, poporul Meu, ca să audă cel ce trebuie să
audă. Dar nu aude, precum nici Israel nu auzea rânduielile Mele peste el; nu auzea, şi călca porun-
cile Mele una după alta şi îşi zicea „poporul Domnului“, aşa cum şi cei de azi care se ţin de ziua
a şaptea îşi zic „poporul Domnului“ şi îşi zic „adventişti“. Acest nume înseamnă „a doua
oară venit“, şi la aceştia înseamnă Hristos venit a doua oară, a doua Lui venire înseamnă.
Dar Cel ce n-a venit întâi cum poate veni a doua oară?
O, voi, cei ce auziţi neauzind! Să ştiţi că mai fericit va fi poporul Israel care nu L-a recu-
noscut pe Hristos venit atunci din Fecioară şi Care va veni, zic ei, mai fericiţi sunt ei decât voi care
ziceţi că Hristos a venit atunci, şi încă a doua oară că a venit sau că vine. Eu am venit şi atunci şi
39
acum, şi am fost de atunci şi până acum, şi sunt, dar pentru voi nu sunt. Nu sunt pentru voi, nu
voiesc să fiu pentru voi, cei care nu ştiţi să-L înţelegeţi pe Dumnezeu aşa cum spune El să înţele-
geţi. Zadarnic Îl înţelegeţi pe Domnul cum vreţi voi. Domnul trebuie înţeles cum voieşte El, nu
cum îi vine omului bine să-L înţeleagă. Iată, Eu deschid gura Mea împotriva voastră, şi spun: când
Israel păcătuia şi veneau împotriva lui şerpi veninoşi şi omorau pe fiii lui cu muşcături de moarte,
am spus lui Moise să facă un şarpe de aramă. Am voit să opresc osânda lui Israel şi să nu mai
moară Israel şi să-l înţelepţesc pe Israel, şi odată cu încercarea cea peste puterea lui pentru păcatele
lui, pregăteam şi scăparea din moarte, şi în milostivirea Mea i-am spus lui Moise: «Am văzut
căinţa lui Israel, şi cine va fi muşcat de şarpe şi va privi la şarpele cel de aramă nu va mai muri,
şi va trăi». Eu am fost Cel ce am cuvântat să se facă şarpe de aramă, şarpe care nu muşcă, şi
cuvântul Meu s-a făcut semn, s-a făcut şarpe care nu muşcă împotriva şarpelui care muşcă, iar
mânia Mea cea prin şerpi muşcători cu venin de moarte s-a oprit în Israel, şi a trăit Israel înaintea
Mea. Eu am fost Cel Care am văzut cum mureau osândiţii cei păcătoşi pe cruce, şi de mila lui
Israel M-am aşezat pe cruce ca să fac din ea neosândire şi să fac scăpare prin ea, şi cale de viaţă
veşnică prin acest semn prin care mureau cei mulţi. Voi nu înţelegeţi Scripturile şi pildele ei cele
dinainte rostite şi făptuite, căci cuvântul Meu, care se face faptă pentru ca să ajut pe om spre Mine
şi spre pocăinţă prin certare şi prin iertare, cuvântul Meu nu este idol aşa cum ziceţi voi. Crucea
nu este îmbrăţişată de Mine pentru ca s-o batjocoriţi voi aşa cum o batjocorea Israel făcând
din ea mijloc de osândă şi de batjocură şi de înjosire. Eu am făcut din ea semn de mântuire,
aşa încât cine se va uita la ea şi o va îmbrăţişa aşa cum am îmbrăţişat-o Eu, să nu mai moară,
să nu mai păcătuiască, aşa cum nici tâlharul n-a mai păcătuit după ce a fost aşezat pe ea, şi
s-a dus el în rai prin cruce. Eu i-am zis tâlharului: «Astăzi vei fi cu Mine în rai», iar voi ziceţi
că nu mai este nimic de omul care moare până ce nu voi veni Eu a doua oară. Dar cine v-a spus
vouă să răstălmăciţi Scripturile care spun: «Cel ce va muri, viu va fi dacă va fi cu Mine.»?
Eu am venit întâi când am venit, şi prin Fecioară am venit, şi voi numiţi cu nume rău pe
mama Mea Fecioara. O, dacă n-aţi zice aşa n-aţi avea cum să vă faceţi loc lângă Mine cu desfrâ-
narea cea pe care o aveţi şi voi din firea cea omenească a omului căzut. Dacă mama Mea Fecioara
n-a fost uşa prin care numai Eu am intrat şi am ieşit, precum scrie Scriptura, atunci de ce mai ziceţi
voi că Eu sunt Hristosul vostru venit atunci pentru voi? Cum pot Eu să vă mai ridic păcatele voastre
ca să nu le mai faceţi dacă Eu ca Fiu al lui Dumnezeu Tatăl n-am putut atunci să fac pe Fecioara
mama Mea să nu păcătuiască cu trupul, dacă voi ziceţi că ea a păcătuit după ce M-am născut Eu
din ea? Oare, Eu, Dumnezeu, venit din Tatăl prin Fecioară, nu puteam să am o mamă care să fie
numai mama Mea? Dacă voi ziceţi lui Dumnezeu „Atotputernic“, oare, nu poate totul Dumnezeu?
Oare, tu, care-ţi faci chipul pe hârtie sau pe pânză sau pe lemn ca să fie pentru urmaşii tăi şi să-şi
ştie ei obârşia, dacă tu ai voie să ţi-l faci ca să vorbească despre tine, (Poze şi picturi, n.r.) Eu nu
pot să am grai pe pământ prin cele ce se fac pentru numele Meu şi se văd? Oare, şarpele de aramă
la care se uita omul ca să nu mai moară a fost chip cioplit? A fost idol? O, şarpele de aramă a fost
cuvântul Meu împlinit de Moise şi pus în faţa lui Israel ca semn, ca să asculte de semnul Meu
şarpele veninos şi să se tragă în culcuşurile lui. Oare, pentru voi am venit într-un fel şi pentru alţii
într-alt fel? Eu am venit prin Fecioară şi prin cruce, prin Fecioară veşnic fecioară, şi prin
cruce veşnic semn al mântuirii omului. Eu pentru cei ce cred aşa, pentru aceia am venit
atunci, şi cu aceia sunt, iar pentru voi Eu n-am venit atunci. Şi cel ce n-a venit întâi cum poate
să vină a doua oară?
O, voi cei ce auziţi neauzind, Eu pentru voi n-am venit nici atunci, nici acum. Iar dacă Eu
nu M-am născut prin mamă veşnic fecioară, dacă Eu n-am înviat prin cruce, prin semnul
40
crucii, prin lemnul cel ce s-a făcut scăpare şi binecuvântare peste cei credincioşi, dacă Eu n-
am venit aşa, din mamă veşnic fecioară, dacă crucea Mea nu e iubită de voi ca semn al mân-
tuirii, dacă chipul Meu nu vreţi să-l vedeţi în icoană şi ziceţi că e chip cioplit, dacă voi ziceţi
aşa, voi veţi muri în păcatele voastre, şi de sângele vostru Mă spăl, că iată, Eu deschid gura
Mea către voi cei ce vă numiţi poporul adventist. Eu pentru voi a doua oară nu vin dacă n-am
venit la întâia venire aşa cum am venit. Oare, ziceţi voi că toţi cei care pier în păcatele lor sunt mai
păcătoşi decât toţi oamenii? Da, zic vouă, dar dacă nu vă veţi pocăi de păcatele voastre pe care le
faceţi împotriva poruncilor Mele, toţi veţi pieri la fel. Cel ce se pocăieşte se opreşte de la păcate,
iar cel ce nu se opreşte nu se pocăieşte, şi iată, Eu pentru voi n-am venit atunci.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica sfinţilor părinţi de la soborul din Niceea,
din 08-07-1997
***
Fiilor de la ieslea cuvântului Meu, prăznuieşte cerul cu voi pentru însemnarea sărbătorii
crucii care stă pe Sfânta Sfintelor în locul de nou Ierusalim, ales de Mine ca să fie el pe pământ
înaintea Mea. Acum şapte ani, Eu, Domnul Iisus Hristos, am ridicat prin voi piatră de nou Ierusa-
lim şi v-am pus pe voi stâlpi1 în templul Meu cel sfânt, (Apoc: 3/12; 19/12,13; 21/22) peste care
Eu cuvintez cuvânt din cer, şi din care grăiesc peste pământ cuvântul venirii Mele a doua oară de
lângă Tatăl. Amin.
Intru în voi şi Îmi amintesc prin voi ce mai război a fost acum şapte ani, începând din ziua
aceasta când Eu am pus prin voi crucea Mea peste grădina Mea de la voi. Se speriaseră preoţii şi
arhiereii, oamenii şi diavolii, de parcă-i frigea adevărul crucii Mele pe care o port cu voi între cer
şi pământ. Au început atunci război împotriva Mea şi a voastră, şi iată, nu se mai capătă războiul
lor. Lasă să se războiască, fiindcă scris este: «Piatra se întoarce la locul de unde vine», căci «Cine
scoate sabia, de sabia lui cade». Războiul lor este fără de minte din cer, căci se luptă cu voi de pe
pământ. Dacă au văzut că nu pot face mincinoasă lucrarea Mea de nou Ierusalim cu voi, s-au sculat
să creadă şi ei în taina Noului Ierusalim pe pământ, şi să facă, zic ei, să facă şi ei ca voi şi ca Mine
cu voi, să facă Ierusalim nou din ceea ce au ei: din lemne, din pietre, din oameni care păcătuiesc
cu carul, din mâncare şi din băutură şi din bani peste tot şi de peste tot. Dar banul este ochiul
diavolului, măsura diavolului, frânghia cu care diavolul îşi măsoară împărăţia sa peste oa-
meni, precum măsura Mea este Duhul Sfânt, ochiul Meu cu care Eu măsor pe omul sfânt ca să-
l fac Ierusalim nou şi piatră de biserică şi pace între om şi Dumnezeu.
Iată, voi rosti cuvânt şi Mă voi vesti prin el biruitor cu voi, şi Îmi voi anunţa planul Meu şi
mersul Meu şi casa Mea, şi casa lui, a vrăjmaşului Meu, care se luptă cu voi din pricina Mea.
1
«Pe cel ce biruieşte îl voi face stâlp în templul Dumnezeului Meu şi afară nu va mai ieşi şi voi scrie pe el
numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, - al noului Ierusalim, care se pogoară din cer, de
la Dumnezeul Meu - şi numele Meu cel nou.» (Apoc: 3/12)
«Iar ochii Lui sunt ca para focului şi pe capul Lui sunt cununi multe şi are nume scris pe care nimeni nu-l
înţelege decât numai El.
Şi este îmbrăcat în veşmânt stropit cu sânge şi numele Lui se cheamă: Cuvântul lui Dumnezeu. (Apoc:
19/12,13)
«Şi templu n-am văzut în ea, pentru că Domnul Dumnezeu, Atotţiitorul, şi Mielul este templul ei.» (Apoc:
21/22)
41
Crucea Mea, care este semn înaintea Mea, este calea voastră între cer şi pământ, iar cuvân-
tul Meu cel cu voi tulbură pe cei ce s-au făcut nebuni prin înţelepciunea lor cea omenească.
Fiilor, mergeţi cu apă sfinţită şi curăţitoare şi însemnaţi cu prima însemnare căsuţa din deal
pe care Eu am ridicat-o prin voi ca să fie de folos Mie şi celor pe potriva Mea, iar însemnarea cea
întreagă o vom pune în ziua cea de şapte ani după pecetluirea cu sfinţenie a grădinii cuvântului
Meu de la voi. Amin. Pregătiţi această zi, că Mă voi slăvi peste pământ cu slava cuvântului Meu
şi voi spune adevărul Meu peste capul proorocului mincinos, care îşi potriveşte statul în numele
Meu, zice el, peste sufletul oamenilor. Dar Eu sunt Cel ce sunt, şi voi rosti adevărul Meu împotriva
proorocului mincinos, care vesteşte pace când nu este pace între om şi Dumnezeu, ci este păcat şi
rod al pomului morţii este.
11-1998
***
Cel ce voiește să vină după Mine, să se lepede de sine și să-și ia crucea, ca viață, și așa să
vină. Amin. Dar care cruce să și-o ia? Să-și ia, oare, crucea lui și necazurile lui și încurcăturile
faptelor lui? O, nu așa să se înțeleagă această Scriptură, ci așa să se înțeleagă ea: să-și ia omul
crucea pe umeri așa cum Mi-am luat-o Eu, de M-am dus cu ea pe Golgota ca să fiu răstignit. Acolo
să-Mi urmeze Mie omul. Să-și ia omul crucea răstignirii și să se așeze pe ea, și așa să-Mi urmeze;
așa, răstignit, căci cel nerăstignit este liber și face fărădelegi cu trupul său. Să-și lase omul crucea
lui cea rușinoasă și să ia crucea slavei, crucea răstignirii prin care lumea este moartă pentru
el, iar el, mort pentru ea, căci faptele lumii sunt viața iadului pe pământ, oglinda iadului în care
omul se uită și își vede fața. Eu, Domnul, M-am lăsat în carte cu acest cuvânt pentru ziua aceasta
a pocăinței: să-și ia omul crucea răstignirii, așa cum am luat-o Eu, și să-Mi urmeze Mie, ca să
scape de cele ce au să vină peste pământ pentru curățirea fărădelegii de pe el, căci fărădelegea și
trupurile ei se vor topi ca ceara curând, curând.
Voi, fiilor de la iesle, slujiți-Mi Mie și Evangheliei venirii Mele, ca să Mă vestesc cu ea de

la margini la margini, după cum și fac, și ca să aduc ziua sfârșitului fărădelegii a tot pământul. Iar
cel ce voiește să-și scape viața, acela și-o va pierde, și cel ce și-o va da pentru Evanghelia venirii
Mele, acela și-o va câștiga, și își va lua crucea și Îmi va urma lepădându-se de sine și iubindu-Mă
pe Mine.
Lucrați la zidirea celor ce vor rămâne, fiilor. Lucrați în numele Meu tot ce lucrați. Așa să
lucrați voi, căci oamenii care zidesc pentru Mine, zic ei, biserici și mănăstiri, le dau apoi oamenilor,
nu Mie, și se fălesc aceștia cu numele Meu. O, zidirile bisericilor și mănăstirile trebuie să fie
pentru cei ce-Mi slujesc Mie zi și noapte, nu pentru lume, nu pentru slava cea deșartă a
omului care se face slujitor al Meu de la el citire ca să se îngâmfe el cu numele Meu înaintea
celor ce nu știu ce înseamnă Dumnezeu. Toate bisericile lumești, din cărămidă și din piatră, se
vor dărâma la porunca Mea, și va rămâne pe pământ biserică vie, biserică cerească, cu slujitori
cerești și cu fii cerești pe pământ, prin biserica Mea cea vie. Amin.
Lucrați la zidirea celor ce vor rămâne, fiilor. Învățați-i pe cei ce Mă caută cu voi să știe ce
înseamnă Dumnezeu cu omul. Faceți-Mi nume între oameni, fiilor. Dați Evanghelia împărăției
cerurilor peste pământ de la margini la margini, că așa este scris mai înainte să vin, și apoi vin, că
acum e vremea să vin. Amin, amin, amin.
42
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea nașterii sfântului Ioan Botezătorul, din
07-07-1999
***
Voi, fiilor care Mă aduceți pe pământ cuvânt pentru ca să-Mi pregătesc cu cuvântul venirea
Mea, ascultați și scrieți în cartea Mea de azi cuvântul Meu. Amin.
În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh vă îmbrățișez cu mâinile înțepate de cuiele

răstignirii, căci i-am însemnat în palmele Mele pe cei pentru care am murit pe cruce, așa cum am
rostit mai dinainte prin profetul Isaia, zicând Sionului: «Iată, te-am însemnat în palmele Mele, și
nu te voi uita, și vei fi de-a pururi înaintea Mea, și fiii tăi vor fi veșmântul tău de podoabă, și ca
o mireasă te vei încinge cu ei». Amin, amin, amin.
Am zis vouă să așezați cuvântul Meu înaintea oamenilor ca să-i ajut să vină spre
pocăință și spre umilință și spre viață sfântă pentru venirea Mea. Omul însă are viața lui, iar Eu,
pe a Mea. De ce, oare, nu ia omul ce am dat Eu pentru el? De ce nu ia? Mi-am dat viața pentru om
ca să ia omul viață din viața Mea, ca să-și dea și omul viața lui pentru Mine. L-am însemnat în
palmele Mele ca să Mă recunoască de Dumnezeu peste el, că am venit de la Tatăl din cer când am
venit să Mă fac Om din Fecioară. Am luat pe umeri crucea păcatelor omului ca să-l scap pe om de
plata păcatelor lui dacă se întoarce cu ochii spre crucea răstignirii Mele. Omul însă nu s-a înduioșat.
Omul nu trăiește durerea Mea de pe cruce atunci când își face pe trupul lui semnul durerilor Mele
pentru el, semnul crucii, așa cum îl am însemnat pe trupul Meu. O mulțime de noroade s-au lepădat
de cruce și nu-și mai fac pe trup semnul răstignirii Mele, semnul prin care Eu am biruit moartea,
așa cum un ostaș biruiește în război cu arma cea împotriva vrăjmașilor.
O, fiilor, fiilor, cu cât s-a apropiat vremea venirii Mele în trup pe pământ, cu atât s-au
lepădat noroadele de semnul crucii Mele, și de atunci diavolul s-a culcat de tot, și nu se mai teme
de nici un om decât de creștinul cel adevărat cu iubirea și cu trăirea și cu veghea lui întru venirea
Mea. Iată, diavolul nu se mai teme de nici un om, dar omul care face voia diavolului se teme ca de
moarte de creștinul care Mă iubește făcându-Mi voia cu duhul, cu sufletul și cu trupul său.
Duhul rău i-a îndeletnicit pe oameni să nu-și mai facă pe trup semnul crucii, semnul răstig-
nirii Mele prin care am biruit pe șarpele cel de demult. Nici cei ce s-au botezat creștinește în numele
Meu, nici aceia nu mai fac pe trupul lor semnul crucii, și dacă-l fac, vai de făcutul acesta cu care-
l bucură tot pe diavolul. Omul care mai face cruce pe trupul lui, face cruce după cum îi este și
viața. Nu mai știe omul locul unde trebuie să-și pună degetele mâinii când își face cruce. Nu mai
face nici preotul semnul crucii așa cum se cere la creștini, și nu mai este cel ce învață pe om crucea
și semnele ei, și semnul ei pe trupul omului. Nu-și mai înalță omul crucea către Dumnezeu, și se
coboară cu ea în adânc, și Eu Mă plâng vouă de durerea Mea de la om. Voi însă îmbrățișați-Mă
prin semnul crucii, prin semnul răstignirii trupului Meu, căci Eu când l-am făcut pe om l-am făcut
să fie cruce, cruce sfântă, trup sfânt, trup răstignit față de păcat, viață pusă în slujba lui Dumnezeu.
Voi însă îmbrățișați-Mă pe Mine când faceți pe trupul vostru semnul crucii Mele, semnul Celui ce
v-a îmbrățișat prin răstignire, căci fericit este omul care s-a folosit de moartea Mea pe cruce, că
acela a înviat, și este viu în vecii vecilor.
Fiilor, Mă dor ranele răstignirii, că omul a fost rău cu Mine și cu cei care au urmat Mie.
Stăpânitorii oamenilor s-au temut mereu de cei ce Mă urmau, și îi omorau pe aceștia, și le puneau
43
nume rău între oameni din pricina numelui Meu. Toți cei ce vor să fie stăpâni peste oameni și peste
pământ se tem cu temere mare de cei ce-Mi slujesc Mie cu duhul și cu adevărul. De cei ce-Mi sunt
Mie biserică vie se tem oamenii pământului, dar de biserică lumească nu se teme nimeni, și nici
diavolul și nici îngerii lui. Voi însă îmbrățișați-Mă prin semnul crucii răstignirii Mele peste trupul
vostru, că v-am făcut de temut pentru fiii oamenilor care nu vor să vin. Se tem oamenii de voi mai
rău decât de moarte, dar mai bine v-ar iubi și ar asculta povața Mea cea care este peste voi. Mai
bine v-ar îmbrățișa oamenii, dar ei nu pot așa ceva, că slava deșartă i-a cuprins în întuneric, și se
tem pentru păcatele lor, căci voi sunteți Scriptura venirii Mele, și de aceea vin la voi, și de aceea
sunt cu voi. Sunt cu voi pentru împlinirea Scripturilor venirii Mele. Amin, amin, amin.
Fiți precauți, fiilor, și dați înaintea oamenilor cuvântul Meu, că se ridică înșelare mare pe
pământ pentru Scripturile venirii Mele. Fiți precauți, că Eu v-am spus că odată cu venirea
Mea aduc învierea drepților Mei, și trup nestricăcios peste cei ce Mă așteaptă să vin. Fiți pe
plăcerea Mea, că Eu vin așa cum este scris în Scripturi să vin, și voi ocroti cu brațul Meu dumne-
zeiesc pe cei ce petrec întru sărbătoarea venirii Mele cu duhul, cu sufletul și cu trupul lor. Fiți
cerești pe pământ, fiilor. Amin, amin, amin. Fiți ca și în cer pe pământ, ca să săvârșesc în voi voia
Mea. Fiți cruce dreaptă între oameni, căci adevărata cruce este crucea răstignirii, și altfel de cruce
nu este cruce. Cel nerăstignit nu are cruce, nu are cu ce să se arate înaintea Mea la venirea Mea.
Voi însă prăznuiți praznicul crucii Mele în mădularele voastre și înălțați-vă prin răstignirea omului
care se luptă în voi pentru viața Mea în el, ca să vă am mereu sămânță de viață fără de moarte, așa
cum Eu am zis să fiți. Am zis că biserica Mea nu va fi biruită în veac, și de aceea am făcut din
voi biserică nebiruită, Sion sfânt, precum am zis Sionului: «Iată, te-am însemnat în palmele
Mele, și vei fi de-a pururi înaintea Mea».
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la Praznicul Înălțării sfintei cruci, din 27-09-1999
***
Faceți-Mi mereu primirea, fiilor, ca să pot tot ce este scris să fac și să așez la loc veacul
Domnului, iar unde nu voi găsi lacrimile pocăinței, voi pune Eu lacrimile suferinței pentru tot omul
care nu va voi să se răstignească pe sine pentru venirea Mea cu veacul veșniciei. Nu vă mirați de
felul cum M-am arătat azi în zori la voi. Nu fiți nedumeriți de vederea ce v-am arătat, fiilor,
căci M-am arătat vouă răstignit pe cruce; iar dacă deasupra crucii era scris „Scaunul jude-
cății”, aceasta vin să vă tălmăcesc așa: tot omul care nu se va răstigni pe sine pentru Mine,
Eu, Domnul, voi fi semn pentru el, prin răstignirea Mea pe cruce. Răstignirea Mea pe cruce
a fost judecata lumii și a stăpânitorului lumii acesteia. Scaunul Meu de judecată a fost cru-
cea; pe ea M-am așezat ca să judec. Ea a fost și este tronul judecății Domnului, și vai omului
care șterge de pe trupul lui semnul dintre Mine și om! Vai și iar vai tuturor celor care au zis
și zic că crucea și semnul ei nu este bun, căci aceia sunt cei ce nu voiesc să domnesc peste ei
de pe scaun, de pe tronul judecății. Este scris cuvântul Meu în Scripturi, este scris așa: «Cei
ce n-au voit să domnesc Eu peste ei, să fie luați și aruncați». De aceea vă zic vouă, fiilor, faceți-
Mi primirea ca să vin la voi și să scriu cartea judecății, că este scris în Scripturi să vin și să deschid
Eu Însumi această carte; iar ca s-o deschid, ea trebuie să fie întocmită pe pământ de Însuși Dum-
nezeu. (Vezi selecția tematică: „Cartea Mielului”, - și pe archive.org; Google Drive; Scribd: jum-
pshare; pubhtml5; joomag; n.r.)
Eu dacă l-am iertat pe tâlharul de pe cruce, care era în dreapta Mea în vremea răstignirii
Mele, și l-am dus iertat în rai, de ce am făcut Eu așa cu el? Am făcut așa pentru că el nu cunoștea
pe Dumnezeu, iar dacă L-a cunoscut în ceasul morții, el n-a mai făcut apoi nici un păcat ca să mai
44
moară față de Mine, și a rămas prunc și sfânt cu inima și cu trupul, și a murit lângă Mine mărturi-
sindu-Mă de atunci și până azi prin Scripturile răstignirii Mele, și a fost numit de Mine mucenic
răstignit pe cruce. Oamenii însă își zic că Eu îi voi ierta în ultima clipă ca pe tâlharul de pe cruce,
care și-a spovedit păcatele pe care le-a făcut, și altele n-a mai făcut.
O, mamă Fecioară, citeai în cartea proorociilor despre Fecioara care Mă va naște pe Mine,
Fiul Tatălui Savaot, și voiai să Mă poți ajuta, și te rugai Tatălui pentru venirea Mea, ca să vin și ca
să slujești venirii Mele. Tatăl și cu Mine te-am ascultat, și am trimis pe înger și ți-a vestit că tu Mă
vei naște între oameni. O, mamă, te serbează cerul pruncă de trei ani, slujitoare lui Dumnezeu!
Viața ta cea sfântă este scrisă pe pământ, dar omul e greoi la credință, iar cei ce stăpânesc prin
lucrare de biserică, tot greoi sunt și aceștia, și nu dau omului putere să creadă. Învață-i tu prin
cuvântul Meu pe oameni. Hai cu Mine pe cărarea cărții Mele, că vremea e când Eu vin cu sfinții
pe pământ ca să-Mi desăvârșesc venirea. Te așez cuvânt înaintea oamenilor și înaintea creștinilor
ca să-i înveți taina de biserică a lui Dumnezeu, Eu în om, și omul în Mine, taina pe care ai împlinit-
o tu, mamă. Te-am pus tipar înaintea creștinilor pe pământ, și te pun și din cer. Învață-i pe ai Mei.
Învață-i prin ei și pe creștinii care trăiesc prea puțin pentru Mine. Învață-i și pe cei ce au uitat pe
Dumnezeu. Învață-i pe ai Noștri din grădină, ca să se audă peste tot ce trebuie să fie un fiu al
veacului ce va să fie. Amin, amin, amin.
– Mă așez cuvânt, Fiule Emanuel, căci Tu ești Hristosul Tatălui, venit între oameni prin
pântecele meu fecioresc. Te mângâi în durerile venirii Tale mângâindu-Ți fiii din grădină. Amin.
Veniți, copii ai Fiului meu, Iisus Hristos, veniți spre ascultarea cuvântului cel pentru taina
de biserică a lui Dumnezeu. Eu vă mângâi pe voi, ca să întindă creștetul și inima sub mâna mea
mângâietoare toți cei care vor să-I dea viață creștinească din ei Fiului meu, Iisus Hristos, Mielul
și Păstorul bisericii sfinte pe pământ, Părinte al veacului ce va să fie, Domnul păcii, așa cum Tatăl
Savaot L-a numit pe El prin prooroci. Veniți voi sub scutul învățăturii sfinte, iar acest cuvânt
cheamă pe toți care dau să vină și nu știu ce este taina de biserică între cer și pământ.
Un fiu al Domnului pe pământ, un fiu al veacului ce va să fie trebuie să vină ca și mine din
pruncie la slujirea lui Dumnezeu, trebuie din pruncie să vină întru împărăția cerurilor, iar cel ce
vine mai târziu, trebuie să se facă prunc sub scutul Domnului și să se lase purtat de mânuță ca și
pruncul; să stea în așteptarea venirii Fiului meu ziua și noaptea, așa cum am stat eu, și până să-
L nasc, și după ce S-a dus la Tatăl. Un copil al lui Hristos se scoală până în răsărit de soare, și,
trezindu-se din somn, cade cu fața la pământ de trei ori, mulțumind Domnului și sfinților și înge-
rilor pentru paza asupra lui, zicând cu cuvântul: „Doamne, nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul
Tău Cel Sfânt nu-L lua de la mine, ca să fiu fiu al zilei ziua și noaptea, fiu al Tău, acum și în
veacul ce va să fie. Mă închin Ție cu totul, însemnându-mă cu semnul sfintei cruci, ca să se
teamă de mine diavolii, și să Te bucuri Tu de viața mea lângă Tine, Doamne. Amin“. Copilul
lui Hristos merge apoi și se spală pe față de trei ori, și pe mâini, închinându-și trupul cu mâna în
semnul crucii Fiului meu, Care a suferit moarte pe cruce. El merge apoi și se așează în genunchi
cu închinăciuni și rostește laude Domnului și rugile cele de dimineață. El cere apoi Domnului pe
sfinți și pe îngeri, și pe Domnul Însuși ca să fie cu el în tot lucrul mâinilor lui, închinându-și mereu
trupul și lucrul cu semnul sfintei cruci și cugetând la clipa venirii Fiului meu. El își împarte lucrul
mâinilor lui cu lucrul rugăciunii lui pentru lauda Domnului său, veghind cu trezie să nu cadă de
la fața Domnului. El aduce apoi cuvânt de mulțumire Domnului pentru săvârșirea lucrului zilei,
45
și cerând peste el pază de sfinți și de îngeri se așează pentru odihna trupului cu trezie de suflet
până la vremea rugăciunii de aur, în miez de noapte, când se scoală rugându-se.
I-am învățat, Fiule, după cum a fost cuvântul Tău, căci cei din cer fac voia Ta cea atotpu-
ternică. Toți împărații minciunii stau pe scaune și pe tronuri rușinoase și iau slavă de la oameni,
dar tronul Tău de stăpânire și de judecată este crucea pe care Te-ai așezat când ai judecat lumea
prin răstignirea Ta. Crucea răstignirii este scaunul Tău de judecată, Fiule al meu și Doamne al
păcii, căci ai purtat pe umerii Tăi stăpânirea Ta și scaunul Tău de judecată peste neamul omenesc.
Îți sărut crucea suferinței și Îți mângâi așteptarea și îi mângâi pe cei ce Te așteaptă, căci sunt
mamă. Amin, amin, amin.
– Iar Eu, Domnul Cel Atotputernic, vă întăresc pe voi cu brațul Meu cel tare, căci voi, fii
ai grădinii Mele, sunteți cei care ați rămas cu Mine în încercările Mele, în truda Mea dintre cer și
pământ pentru înnoirea facerii, și Eu vă rânduiesc vouă împărăție precum Mi-a rânduit Mie Tatăl
Meu, ca să mâncați și să beți la masa Mea în împărăția Mea și să ședeți pe tronuri, judecând de
lângă Mine peste neamul omenesc. Amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Maicii Domnului în biserică, din
04-12-1999
***
Iată, fiilor, de ce vin Eu mereu, mereu cuvânt la voi. Vin să trec peste pământ cu învățătura
Mea cea sfântă și s-o ia omul care dorește pe Dumnezeu și de la Dumnezeu, că pe pământ nu mai
sunt apostoli sfinți, ci sunt oameni care-și zic „teologi“, nu apostoli. O, cine i-a făcut pe ei „teo-
logi“? Cine i-a numit pe ei așa? Unde au pomenit ei în vremurile creștine să-și zică vreun om
„teolog“? Iată, acum e vremea cu păgânie, și oamenii își zic „teologi“, nu-și mai zic apostoli, căci
sunt plini de mândrie și se ascund sub alt cuvânt, și își zic unii altora „teologi“. Dar Eu zic așa: e
rușinos, e rușinos să vorbească despre Dumnezeu oameni care nu fac voia lui Dumnezeu,
oameni care se închină la oameni, oameni care nu se răstignesc pe ei înșiși față de păcat, față
de deșertăciunile de pe pământ. E rușinos la cer, fiilor. Mi-e rușine în fața îngerilor și a sfinților,
Mi-e rușine de tot ce fac acești oameni, de tot ce zic ei că fac în numele Meu și pentru Mine; ei,
care nu știu să se roage pentru ei, darămite pentru oamenii cei necăjiți și plini de dureri, căci rugă-
ciunea cea care ajunge înaintea Mea este omul sfânt, omul care se face rugăciune, omul care se
face putere din Dumnezeu și lumină din Dumnezeu și viață sfântă între oameni, viață pentru Dum-
nezeu, nu pentru el.
O, unde se mai vede pe pământ om îmbrăcat cu haina smereniei, cu haina apostoliei, cu

haina Mea, fiilor? Haina celor ce-și zic „teologi“ este haina mândriei lor, haina sub care se ascund
ei bătându-se unii cu alții pentru ea. Depărtați-vă, voi, poporul Meu, de unii ca aceștia. Fiți mari
cu înțelepciunea voi, cei învățați de Dumnezeu, că Eu așa v-am spus: depărtați-vă de cei ce hulesc
pe Dumnezeu prin viața lor cea deșartă, prin mândria lor cea lumească, prin cuvintele lor și prin
lucrarea lor cea vicleană. Să se dea în lături iudele și irozii și să-Mi lase Mie calea liberă ca să vin.
Amin, amin, amin.
Acum două mii de ani am spus apostolilor Mei așa: «Nu este nimeni care să vă vorbească
de bine, și apoi îndată să vă vorbească de rău». Dar acum vă spun așa: nu este nimeni care v-a
vorbit pe voi de rău, și acum îndată să vă vorbească de bine; nu, fiilor, nu este. Stă scris în cer cu
46
mâna lor vorbirea lor de rău asupra voastră. Stau pe trupul Meu ranele răstignitorilor Mei, și ele
mărturisesc.
O, e omul trântit la pământ și nu-l ridică nimeni, căci cei ce-și zic „teologi“ dau mână cu
mână cu păgânii, cu cei ce nu sunt din oile Mele, că pe ei nu-i doare de oile Mele, și îi doare de
ei, și ei nu știu ce e durerea, dar Eu știu, căci Eu sunt Omul durerii și n-am cu cine să-Mi duc
crucea. Eu sunt Omul Cel de sub cruce, și toți cei ce-și zic „teologi“ Mă vor numai pe cruce; fac
cruci peste tot și Mă așează pe Mine pe ele răstignit, și se închină la crucile toate, dar la Mine nu.
Care teolog se oprește din calea lui în fața sfintei cruci pe care Eu stau răstignit? Care din ei se
oprește să plângă pentru Mine, Care stau pe cruce, și să plângă pentru el, care nu stă pe cruce ca
să stau Eu pentru el? Tot omul care nu stă pe cruce Mă pune să stau Eu pe cruce în locul lui, pentru
că omul care nu se răstignește pe cruce, acela păcătuiește mereu, iar Eu pentru păcatele lumii M-
am așezat pe cruce cu trupul Meu cel curat. Care om se mai oprește în fața crucii pe care stau Eu
răstignit ca să plângă pentru Mine că stau pe cruce pentru el, pentru viața lui cea plină de deșertă-
ciuni și de pofte?
O, fii ai oamenilor, stă Dumnezeu pe cruce, și voi stați în păcate. De ce nu veniți la crucea
Mea să plângeți pentru Mine și pentru păcatele voastre pentru care Eu stau pe cruce? De ce nu vă
luați și voi crucea ca să urmați Mie? O, fii ai oamenilor, numai pe cruce Îl vreți voi pe Dumnezeu?
Numai pe cruce vreți voi să stau Eu? Răspundeți-Mi!
O, nimeni, nimeni nu răspunde, nimeni. Nu știe nimeni să dea răspunsul acesta. Cei ce-și
zic „teologi“ fac cruci peste tot, și Mă așează pe Mine pe ele răstignit, și se închină la crucile toate,
dar la Mine nu. Tot omul Mă ține pe cruce, tot omul păcătuiește, și nimeni nu mai poate fi apostol
al Meu, căci apostolii trebuie să fie sfinți ca și Mine. Eu pe apostolii Mei i-am luat dintr-ale lor,
din cele de dinainte ale lor, și i-am curățit și i-am învățat și i-am făcut sfinți, și nu s-au mai întors
într-ale lor, ci au rămas întru ale Mele, și a cunoscut aceasta lumea, căci ei aveau puterea Mea prin
lucrarea lor, și aceasta înseamnă apostoli cu har și cu Duh Sfânt prin lucrarea lor.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia a Postului Mare, a sfintei Cruci,
din 02-04-2000
***
O, cum să facem după ce omul s-a învăţat aşa de mult cu cele pe care le face el şi nu Eu?
Cum să fim de frumoşi pe pământ ca să vadă omul această fericire a Mea în om şi să râvnească
apoi la ea? Cum să facem, fiilor, să ştie omul dorul Meu după el şi ziua Mea care se apropie de om
ca să-i dea din ea, şi el să ia? Eu ţi-am spus, poporul Meu, că te voi numi mai presus de ziua
naşterii, mai presus de ziua învierii te voi numi. Ţi-am spus prin fiii prin care te păstoresc că tu
trebuie să fii poporul cel nou care Mă are altfel decât a avut omul pe Domnul până acum. Omului
creştin sau păgân îi place să Mă aibă şi să Mă vadă pe cruce şi să se închine Mie aşa cum Mă
aşează el înaintea lui ca să Mă vadă, răstignit. O, dacă aşa vrea să Mă vadă şi dacă aşa Mă pune
spre vedere pe la toate răspântiile, de ce, oare, nu-Mi urmează omul pilda vieţii Mele? De ce nu
plânge omul că Mă vede pe cruce? De ce nu se opreşte, şi trece făcându-şi semnul crucii şi zicându-
Mi: „Doamne, ajută-mă!“ sau „iartă-mă!“? Eu sunt pe cruce văzut de ochii lui, şi el vrea de pe
cruce să-l ajut, dar Eu sunt Cel viu, şi nu ştiu cum să-i spun omului cât sunt Eu de viu, înainte de
învierea Mea dintre morţi, şi după înviere apoi. Nu ştiu cum să-l fac pe om să vadă sau să creadă
că Eu sunt cu trupul viu, şi abia mai pot să stau nevăzut după ce atât de mult s-a apropiat vremea
47
ca să Mă vadă tot trupul, căci scris este: «Tot ochiul Îl va vedea pe El, chiar şi cei care L-au
împuns». Amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinților arhangheli Mihail și Gavriil, din 21-
11-2002
***
Cu crucea Mea cea grea, cu crucea venirii Mele Mă aşez pe umerii voştri plăpânzi şi strânşi
de înfiorare şi de greu pe calea venirii Mele la om, copii de sub cruce. E tare frumoasă calea crucii,
calea de sub cruce, şi fericiţi sunt şi vor fi cei ce nu fug de ea, iar cei ce fug sunt cei ce nu se
recunosc în Mine, Cel frânt şi biruitor sub cruce, şi nici Eu în ei nu Mă recunosc. Amin.
Eu am spus răspicat: «Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia
crucea şi să-Mi urmeze Mie», Mie şi nu loruşi, copii de sub cruce, striviţi şi biruitori sub ea şi prin
ea, că nu e om biruitor între pământ şi cer decât prin cruce. Amin.
Eram împreună cu ucenicii când am chemat mulţimea şi am zis: «Oricine voieşte să vină
după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie, căci cine va voi să-şi scape
sufletul, îl va pierde, iar cine va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl
va avea, îl va scăpa de la pierzare, căci ce-i foloseşte omului să capete lumea toată dacă sufletul
şi-l pierde, şi ce ar putea el da în schimb pentru sufletul său?».
O, copii striviţi şi biruitori sub crucea grea a venirii Mele după om! Să ştiţi şi să spuneţi
tuturor prin acest cuvânt rostit că pe pământ sunt două feluri de creştini: creştini pământeşti,
trupeşti, şi creştini cereşti, duhovniceşti, sub cruce. Voi, fiilor mici şi cu mers apăsător de greu
pe calea voastră cu Mine, voi niciodată să nu plângeţi pentru voi sau pentru om. Voi să plângeţi
pentru Mine şi cu Mine, iar fiii lumii să se plângă pe ei. Cine plânge pentru el, se răzvrăteşte şi
se nemulţumeşte, iar cel ce Mă iubeşte şi Mă urmează prin lepădare de sine, nu trebuie, nu e frumos
să se despartă de Dumnezeu în faţa îngerilor sau în faţa oamenilor, căci Eu nu sunt păpuşă, cum
dau mulţi să se poarte cu Mine, ci sunt Cel plin de lacrimi pentru tot omul care se joacă cu Dum-
nezeu înaintea îngerilor şi înaintea oamenilor scuturându-se de cruce, de credinţă, de statură şi de
statornicie prin orice greu, iar Eu, Domnul, Eu şi sfinţii Mei, nu am făcut şi nu facem aşa, ci
îndelung răbdăm pe pământ şi în cer pentru viaţa şi salvarea omului căzut din viaţă. Amin.
Crucea este venirea Mea prin slava de pe cruce, aşa cum am lucrat şi acum două mii de ani.
Crucea este semnul venirii Mele la om, iar omul fără cruce nu are în trupul lui venirea Mea.
Crucea este biruinţa morţii, şi fericiţi îi numesc Eu pe cei ce se bagă sub ea şi nu mai ies de sub ea
apoi, căci omul fără cruce este lumesc, este ca şi copilul care iubeşte jucăriile şi viaţa voii libere şi
nu o viaţă cu lacrimi şi cu strâns de inimă ca să-l ţină acestea viu şi adevărat pe pământ şi în cer.
Crucea este viaţa cea fără de păcat, fără de plăceri, fără voie de sine, căci împărăţia lui Dum-
nezeu în om, nu este ca cea de pe pământ în om, ci este ca cea de pe cruce, căci Eu prin cruce am
fost Împărat cu împărăţie care nu cade. Amin. Cel ce uită pe Dumnezeu pentru sine, este acela care
nu stă în Dumnezeu, iar cine aude aceasta ce spun Eu, să înţeleagă. Cel ce uită pe Dumnezeu este
acela care adoarme când se culcă şi când se scoală neînvinuindu-se pe sine pentru umilinţa care i-
ar da viaţa, căci cel fără Dumnezeu este mort, este el, nu este Dumnezeu în el, fiindcă Dumnezeu
este umilit, este Cel blând şi smerit cu inima prin duhul umilinţei, care-L face pe Dumnezeu în om
şi pe om în Dumnezeu. Amin.
48
Cel ce uită pe Dumnezeu pentru sine, este acela care nu stă în Dumnezeu, iar cine aude
aceasta ce spun Eu, să înţeleagă. Cel ce uită pe Dumnezeu este acela care adoarme când se culcă
şi când se scoală neînvinuindu-se pe sine pentru umilinţa care i-ar da viaţa, căci cel fără Dumnezeu
este mort, este el, nu este Dumnezeu în el, fiindcă Dumnezeu este umilit, este Cel blând şi smerit
cu inima prin duhul umilinţei, care-L face pe Dumnezeu în om şi pe om în Dumnezeu. Amin.
O, cât de uşor uită cei ce dau să se lepede de sine şi să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie,
cât de uşor uită aceştia să nu se închine la alţi dumnezei în afară de Mine! Iată, nu ştiu aceştia ce
înseamnă să nu se închine la alţi dumnezei, ce înseamnă să se închine la ei înşişi împotriva
statului Meu în ei, căci Duhul Meu este umilinţa, fiindcă sunt Fiu, şi aşa stau, şi nu Mă ridic să
nu ascult de Tatăl, Care este în Mine şi Mă învaţă să fiu Fiu şi să Mă închin Tatălui, căci El în
Mine trăieşte, şi Eu în El, şi aşa ar fi să fie şi umilinţa celor ce Mă vor în ei cu faţa Mea cea din
Tatăl, cu umilinţa Mea cea de Fiu. Amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia a Postului Mare, a sfintei Cruci,
din 14-03-2004
***
Scripturile, poporul Meu, învăluie în taina cuvântului lor toate împlinirile lui, căci Eu acum
două mii de ani am fost vestit de Tatăl şi de îngerul Meu că voi veni, şi când am venit, am împlinit
toate Scripturile cele despre venirea Mea Dumnezeu din Dumnezeu şi Om desăvârşit între oameni,
şi toată această minunată vreme a Scripturilor Mele, a cerului pe pământ şi a împărăţiei lui, a fost
învăluită în mare taină şi minunat s-a împlinit, iar neamul cel de atunci de pe pământ a trecut pe
lângă împlinirile Scripturilor şi n-a ştiut puterea şi lucrarea lor pe pământ, şi omul de atunci şi-a
văzut înainte de ale omului, şi a fost neamul oamenilor de atunci ca mulţimea care iese de la ve-
derea şi de la auzirea acelor împliniri, şi apoi ea se întoarce în ale ei de zi cu zi. Eu însă am lucrat
atunci pentru toate veacurile care au fost înainte şi după vremea aceea, şi am rămas în cer şi pe
pământ Dumnezeul Cel adevărat şi dovedit aşa prin împlinirea Scripturilor celor dinainte vestite
pentru venirea Mea prin care M-am făcut om ca să sufăr în mijlocul oamenilor, ca să fiu dispreţuit
de ei, şi odată cu aceasta să fiu de mulţi cunoscut prin credinţa lor, şi apoi prin cele mai presus de
fire lucrări ale Mele în mijlocul lor, de la naşterea şi până la înălţarea Mea iarăşi întru Tatăl. Amin.
Toată viaţa Mea, toată calea Mea a fost cruce, poporul Meu, căci Eu pentru aceasta Mă
făcusem om pe pământ de la Tatăl prin Fecioară, şi eram Fiul Tatălui Savaot şi eram sub cruce pe
pământ. Îţi spun ţie în ziua sărbătorii crucii Mele cea din lemn şi pe care cu greu am putut s-o port
pe trupul Meu cel biciuit şi cel rănit, îţi spun ţie, poporul Meu, că e putere de la Dumnezeu
crucea. Ea este o prostie pentru cei de pe căile deşertăciunii lumeşti, care-i numesc nebuni
pentru ei pe cei ce au cruce din cer, dar ea este puterea lui Dumnezeu în om şi îl face pe om după
chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Amin.
Am spus acum două mii de ani că nimeni nu s-a suit în cer decât Cel ce S-a coborât din
cer, şi iată cât de adâncă este taina naşterii de sus şi pe care omul nu se căzneşte să o pătrundă. Dar
pe tine te rog, cu tot cerul de sfinţi şi de îngeri te rog; te rog să o pătrunzi în toate ungherele ei,
poporul Meu, ca să iubeşti cu toată puterea sufletului şi a trupului tău taina crucii şi lucrarea ei
peste tine, că nu este slavă în cer şi pe pământ ca slava omului cel de sub cruce din cer. Amin.
O, poporul Meu, nu e bună pentru tine cruce de pe pământ. Ia cruce din cer, şi prin ea să
mori şi să înviezi, căci numai prin cruce din cer poate omul să moară şi să învieze apoi. Eu ţi-am
49
arătat ce slavă mare îi aduce omului suferinţa cea pentru cer. Eu şi nu omul ţi-a arătat aceasta, ci
Dumnezeu ţi-a arătat, fiule învăţat de Dumnezeu pe pământ. Nu mai vorbesc cu omul de taina
crucii, căci pentru omul de rând cerul şi crucea lui de pe pământ este nebunie, este prostie, ci
vorbesc cu tine şi îţi spun să nu-ţi ai cruce de pe pământ pe umeri şi pe inimă, ci din cer să ai
aceasta, căci vai omului care nu are crucea slavei cereşti pe pământ, şi apoi în cer!
Te învăţ, poporul Meu, aşa cum Îmi învăţam ucenicii acum două mii de ani, că din multele
mulţimi care se purtau pe urma Mea ca să vadă slava crucii Mele pe pământ, Mi-am putut aduna
câţiva ucenici, şi pe aceia cu mare răbdare, cu mare grijă, cu adâncă pildă i-am învăţat taina vieţii,
viaţa sub cruce şi slava ei peste om. Te învăţ taina vieţii slăvite, iar tu să fii silitor pentru învăţătura
cea de la Mine ca de la Cel ce a purtat între oameni crucea slavei cereşti. Amin.
La şcoală pe pământ, unde omul este învăţător peste om, acolo cine nu învaţă rămâne re-
petent, rămâne în urmă cu mersul şi cu slava cea de pe pământ. La cruce, cine nu stă îngenuncheat
şi intrat sub ea, rămâne păcătos, rămâne în urmă cu mersul şi cu slava cea din cer, căci crucea este
din cer şi se face omului cale spre slava cea nepieritoare şi care cu trudă şi cu dureri se dobândeşte
pe drumul spre ea. Amin.
Eu l-am iubit mult pe om. L-am iubit cel mai mult pe om în vremea Mea cea de sub crucea
Mea cea de la om pentru Mine lucrată. L-am iubit pe om, şi iubirea de el Mi-a sfârşit cu totul
puterea Mea cea de sub cruce, ca să vadă omul şi să vină să Mă ajute, şi apoi Eu să-l învăţ pe el să
vină sub crucea Mea cu crucea lui, cu viaţa lui, cu mersul lui, cu trupul lui sub cruce. A venit
Simon din Cirena şi Mi-a dus crucea ca să vadă omul că poate să ducă crucea Mea pentru iubirea
Mea de el, iubirea care Mi-a sfârşit cu totul trupul, aşa cum omul ar trebui să-L iubească pe Dum-
nezeu slăbindu-şi trupul şi dând putere iubirii cea pentru Mine în el, căci trupul omului pofteşte
mereu împotriva iubirii cea pentru Mine în om, aşa cum iubirea Mea în om uită de om şi numai la
Mine se suie din om, şi cu mare suferinţă iubeşte ea pe Dumnezeu în om, umplându-l pe el de
chipul pocăinţei şi al umilinţei prin care omul iartă şi este iertat.
O, e zi de sărbătoare a crucii pe care Eu am fost bătut în cuie pentru slava Mea cea de sub
cruce şi cea de pe cruce şi cea de după cruce. E ziua sărbătorii lemnului crucii pe care Eu M-
am aşezat jertfa cea de-a pururi şi care, scoasă din pământ unde aştepta ziua mărturisirii ei,
a fost arătată la noroade ca să se întărească peste ele şi peste timp adevărul cel despre dum-
nezeirea Mea în trupul Meu luat pe pământ din Fecioară prin rânduiala cea din veci a Ta-
tălui Savaot, Tatăl Meu.
Slavă crucii Mele cea purtată de om, căci crucea Mea nu are slavă pe pământ decât când
omul intră sub slava ei, sub suferinţa ei cea plină de slavă, de slava umilinţei ei care aşează pe
chipul omului chipul pocăinţei, semnul împăcării omului cu Mine, Cel ce am purtat slava crucii.
Amin.
Eu prin suferinţa Mea din tine te păzesc de moarte şi de toată faţa ei, poporul Meu cel
credincios venirii Mele cu Scriptura învierii prin cruce a celor morţi şi a celor vii. Eu prin aşa cruce
te privesc cu drag, căci vai celui ce face pe trupul lui semnul crucii fără să ştie ce lucrare are
crucea Mea peste om!
50
Eu prin suferinţa Mea din tine te scap de lume şi de duhul ei. Eu prin crucea Mea din tine
şi de deasupra ta te ocrotesc şi te fac ca şi pe Mine. Eu prin slava crucii Mele voiesc să te fac să
cunoşti lucrarea slavei cereşti şi plata ei cea de sub cruce şi îmbrăcarea ta mereu în slava Mea,
slava împăcării Mele cu omul şi a împăcării omului cu Dumnezeu, poporul Meu. Amin, amin,
amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălţării sfintei Cruci, din 27-09-2004
***
Te povăţuiesc să te păstrezi frumos înaintea îngerilor luminii, căci Eu am pus lege bună în
toate câte le-am făcut, poporul Meu. Fiţi fii ai zilei, fiilor, că vreau să vă deprind să vă sculaţi de
dimineaţă şi să nu vă culcaţi târziu după ce înserează. E mai bine să lucraţi ziua, fiilor, ca nu cumva
apoi să vă învăţaţi să lucraţi noaptea. Sculatul de dimineaţă vă aşează în întâmpinarea luminii ca
să nu vină ea peste pământ când voi dormiţi, iar această lucrare vă va învăţa să staţi înaintea Mea
pentru venirea Mea cu dimineaţa Mea. Dacă vă strigă cineva la poartă de dimineaţă, nu este frumos
să nu fiţi voi treji cu toţii, ci e frumos să fiţi ca unul, şi aşa veţi trăi unul în altul pentru cele vii şi
frăţeşti. Culcaţi-vă când se face seară bine, şi sculaţi-vă de dimineaţă la răsăritul soarelui,
fiilor, ca să fiţi fiii dimineţii veşnice. Citiţi în Scripturi ce este plăcut lui Dumnezeu, şi aşa să
faceţi în toată vremea, ca să nu rămână neîmplinite de voi toate cele din Scripturi cu care Eu am
povăţuit pe om spre viaţă.
Mâinile voastre să facă multe cruci pe trupul vostru şi peste toate câte voi aveţi şi
folosiţi, fiilor. Picioarele voastre să vă poarte trupul în lumină spre toate voile Mele cu voi, şi ale
voastre cu Mine, şi să vestească mereu pacea, iar inimile să le lăsaţi în Mine şi în toţi cei ce sunt
ai Mei, ca să puteţi avea duhul şi lucrarea ascultării care nu vă lasă să pieriţi de pe calea îngerilor
luminii.
O, poporul Meu, fă de-a pururi faptă din cuvântul Meu, şi fii harnic să Mă asculţi şi să Mă
iubeşti, şi vei fi lumină din cer pe pământ, şi vei fi rod al ascultării, şi bucuria Mea cea dulce vei
fi, poporul Meu. Amin, amin, amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la paisprezece ani de la punerea pietrei de temelie a
Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim, din 22-07-2005
***
Stropiţi cu harul sfinţeniei semnul sfintei cruci, fiilor unşi, crucea pe care azi o pecetluiţi
cu numele Meu pentru ca să fie ea de strajă aşezată deasupra cetăţii Târgoviştei, ca să apere prin
puterea ei duhul înţelepciunii oamenilor, trupurile curate de păcat, minţile cele care au darul să
vadă venirea Mea la voi pentru mântuirea multora şi pentru înviere, fiilor. Amin.
Mii de îngeri să se apropie de tine, poporul Meu, şi să-i apropii şi tu, că Eu am profeţit în
cartea Mea cu tine că îngerii vor lucra cu tine pe pământ, şi vor vedea neamurile pământului această
minune şi lucrul Meu cu tine lucrat, şi pe tine luminat de lumina cuvântului Meu. Voiesc să pot cu
tine să fiu pe pământ şi să fiu Lumina lumii, iar tu să-i arăţi lumii că eşti fiu al Meu, lumină din
Lumină, şi să vină sub această viţă cei ce cu dor caută şi află apoi calea Mea cu tine şi statul tău în
cer, statul Meu în mijlocul tău, şi să dăm lumii lumina mântuirii şi vederea cea slăvită a patriei
cereşti pe pământ, poporul Meu. Amin, amin, amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Adormirii Maicii Domnului, din 28-08-
2005
51
***
Crucea Mea cea grea s-a făcut putere de biruinţă pentru Mine, poporul Meu, căci suferinţa
nu-l lasă pe om să se piardă, ci îl ţine pe braţele lui Dumnezeu, şi apoi această cruce se face sărbă-
toare de biruinţă şi de viaţă veşnică a omului care nu se mâhneşte sub jugul cel sfânt al suferinţei.
Pace ţie, poporul Meu Israel de azi! Crucea Mea cea grea l-a împăcat pe om cu Tatăl, căci
după ce am dus-o ca să biruiesc prin ea moartea şi să Mă fac bucurie a Tatălui prin învierea şi
înălţarea Mea la El, M-am lăsat omului de cărare spre Tatăl şi l-am învăţat pe om această cale, căci
i-am arătat-o prin cruce, poporul Meu. O mulţime de oameni sunt creştini sau se fac creştini, dar
cei mai mulţi din ei fug de calea crucii, care îi ţine pe ei pe cale cu Mine, căci omul creştin nu
învaţă calea spre Mine, ci dă să înveţe bucuria spre Mine. Măcar bucuria cu Mine dacă ar da
omul s-o înveţe, tot L-ar putea mângâia pe Dumnezeu, tot ar avea omul creştin cale spre Mine,
iar Eu i-aş da lui biruinţa pentru care Eu am căzut sub cruce, şi apoi M-am arătat biruitor prin ea,
dar fără credinţa ucenicilor Mei nu s-ar fi putut aşeza pe pământ biruinţa lui Dumnezeu.
Vreau să-l învăţ pe om să iubească şi să poarte cu el arma cea împotriva pierzării: frica de
Dumnezeu, care îl învaţă pe om să iubească suferinţa cea sfântă, crucea, care îl aşează pe om pe
calea spre Dumnezeu. Amin.
Omul iubeşte mai mult întunericul decât lumina; iubeşte mai mult faptele lui rele, care se
trezesc mereu în el, pentru că omul nu mai are frică de Dumnezeu, Care vede în om şi peste om.
Dar pe tine, poporul Meu, te îndemn, în numele suferinţei Mele de pe cruce, să ai grijă multă şi
mare să-ţi treacă prin inimă rugăciunea, că dacă ea îţi trece prin minte, mintea o ia şi o duce cum
duce apa la vale tot ce găseşte în calea ei. Te îndemn cu lacrimi, să râvneşti, poporul Meu, la
darurile duhovniceşti, chiar dacă nu ajungi să iubeşti darul proorociei, dar credinţei îi trebuie rod
bogat de la darurile tale duhovniceşti, care să-ţi lucreze mântuirea, căci ea nu se capătă decât prin
credinţă, iar credinţa este cea lucrătoare, nu cea amorţită care îl ţine pe om departe de voia lui
Dumnezeu. Apostolul Pavel se lăuda în credinţă, dar el spunea aşa: «Mie să nu-mi fie a mă lăuda
decât numai în crucea lui Hristos Domnul, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu,
pentru lume».
O, fiilor, cel ce fuge de calea crucii Mele, acela nu iubeşte calea cu Mine şi nu-şi lucrează
mântuirea, care are ca sprijin frica de Dumnezeu, cea care îl face pe om să-L iubească pe Domnul
cu iubire care caută în ea putere pentru ea, bucurie pentru ea, credinţă pentru ea, căci Eu fără
credinţa ucenicilor Mei nu M-aş fi putut face iubire în cei mulţi care M-au aflat şi M-au iubit fără
de linişte, căci iubirea îl face mare pe om, şi lucrător în calea aşteptării venirii Mele spre om cu
darurile iubirii, cu roadele ei, cu mântuirea, care pe toate ale Mele le are în ea. Amin.
Pe pământ sunt numai mlaştini pentru mintea omului, poporul Meu, dar tu adumbreşte-te
sub cruce, că nu e bine să te lupţi cu valurile, ci e bine să-ţi laşi mintea liniştită şi să laşi din mână
cârma în vreme de valuri şi de mlaştini, ca să poţi pluti până ce se liniştesc valurile. Adumbreşte-
te sub cruce în vremea ta cea grea, şi caută sub pace şi sub răbdare aşteptând, că mintea omului
este trasă de mlaştini chemătoare din toate părţile, dar Eu te-am învăţat să stai în cer mereu, şi să
înveţi să fii locaşul Tatălui, cerul Tatălui, poporul Meu, sfinţind cu inima şi cu gura ta numele
Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
52
I-am probat în iubire pe creştinii acestei veniri a Mea, i-am probat prin iubirea lor de Ver-
ginica, prin care Eu trâmbiţam şi eram cu poporul, şi i-am găsit că aveau pentru binele lor credinţă
şi nevoie de ea, nu că o iubeau pe ea pentru Mine şi pentru mântuirea lor cea de la Mine, cea de
sub cruce şi nu cea fără de cruce, că nu este fără cruce mântuire slăvită, poporul Meu. I-am probat
mai apoi pe creştini prin iubirea lor de voi, copii prin care Eu vin acum ca să fiu cu poporul. I-am
probat pe mulţi, şi i-am găsit cu iubire de ei, aşa cum au făcut şi creştinii Mei cei mai de la începutul
lucrării Mele, care Îmi pizmuiau şi Îmi ispiteau scula prin care îi dăruiam pe ei cu binecuvântările
cerului ca să nu piară ei de pe pământ şi din cer prin iubirea de sine a lor. Dar vreau, prin voi, copii
învăţători, să învăţ poporul să stea sub crucea Mea şi să nu piardă frica de Dumnezeu, şi să-şi
agonisească din toată inima şi cugetul şi sufletul şi dragostea lor răspuns bun după plăcerea Mea
la capătul trudei Mele pentru mântuirea multora. Sub cruce e dulce viaţa, e vie, are inimă vie, că
numai Domnul este Cel viu dacă El poate sta şi lucra în om. Învăţaţi poporul să iubească răb-
darea de sub crucea Mea şi nu altă răbdare, căci altă răbdare se zbate în om tot de la iubirea de sine
a omului. Staţi de veghe, fiilor copii, şi staţi deschişi spre Mine. Staţi porţi deschise, ca să-l pot
ţine mereu, mereu în lumină pe Israel şi ca să am popor, căci poporul Meu este cel ce umblă în
lumină. Amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării sfintei Cruci din 27-09-2005
***
O, poporule, poporule, cu dor şi cu durere te învăţ să stai sub învăţătura Mea şi s-o pui
peste tine cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu iubire, fiule, căci Eu, Domnul, am spus prin
prooroci că neascultarea şi nesupunerea sunt păcate mai grele ca vrăjitoria şi ca închinarea la idoli
şi sunt chiar rodul acestora. Te-am povăţuit, în multa Mea povaţă de viaţă fără de sfârşit peste tine
şi ţi-am spus să păzeşti în tine viaţa, să păzeşti în tine învăţătura Mea ca să nu o pierzi, ca să nu te
pierzi din ea. Te-am povăţuit cum să calci peste puterea diavolului, care te aşteaptă mereu pe
la toate răspântiile şi pe toate căile tale, şi ţi-am spus să-ţi faci semnul sfintei cruci pe tălpile
încălţămintelor, şi să-l faci cu untdelemn din candelă şi cu apă sfinţită mereu, ca să biruieşti
pentru tine, pentru paza vieţii tale, şi apoi pentru venirea şi lucrarea Mea pe pământ prin
rodul vieţii tale cea cu ascultare şi cu supunere faţă de cuvântul învăţăturii Mele, care te
paşte şi te păzeşte ca să nu pieri dinaintea Mea, poporul Meu. Dar azi te îndemn cu proaspătă
povaţă să te lepezi de voia ta şi să iubeşti voia Mea, cuvântul Meu împlinit peste tine, căci pe cel
ce îl stăpâneşte voia sa şi mintea sa, acela este stăpân şi nu poate să fie fiu. Eu nu pot să te fac fiu
al Meu oricum ai fi tu, oricum ai vrea tu, ci numai tu poţi să te faci fiul Meu aşa cum vreau Eu să
fii, şi altfel nu este statul înaintea Mea al celor ce se voiesc a fi fiii învăţăturii Mele. Acest cuvânt,
împărăţie, va fi să fie unul în curând, căci Eu voi birui împărăţia morţii şi pe diavolul cel viclean,
care are putere prin voia omului. Dar Eu voi fi Unul biruitor la sfârşit, şi voiesc să-l îndemn pe om
să nu rămână în sine, să nu rămână cu duhul diavolului, pe care nu-l cunoaşte a fi, dar care este, ci
să rămână cu Duhul Meu Cel dătător de viaţă, Care Se descoperă pe Sine ca să facă din El fii ai lui
Dumnezeu pe pământ, şi cu ei să biruiesc numai Eu. Amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mucenic Dimitrie izvorâtorul
de mir, din 08-11-2005
***
– Mihaile, îngere al Meu! Eu, Stăpânul tău, rostesc cuvânt şi spun din Tatăl: Binecuvântată
să fie lucrarea rugăciunii de coborâre a Duhului Sfânt, Care pecetluieşte şi sfinţeşte acest aşternut
pentru lucrul Meu cu ucenici şi între ucenici, şi pentru facere de fii frumoşi, după asemănarea Mea.
Amin. Şi se va numi acest aşternut foişorul întâlnirii, foişorul Domnului, străjuit sus şi jos, în
53
dreapta şi în stânga şi la mijloc, de îngerul Meu Mihail, însoţit mereu de îngerul Gavriil, de toţi cei
întâi peste cetele oştirilor cereşti şi de toată lucrarea lor cea de la Mine peste acest aşternut, aşteptat
de cei din cer să fie, şi care vor însoţi clipele sfinţite de tot lucrul lor din mijlocul acestor hotare
însemnate acum cu semnul sfintei cruci, semnul prin care Eu M-am supus şi pe care M-am
aşezat ca să-i arăt omului cum se stă înaintea lui Dumnezeu, Tatăl Meu, şi cum să iubească
omul între pământ şi cer, căci iubirea este altfel decât ştie omul că este ea. Amin.
O, Tatăl Meu, iubirea este cea pe care i-am arătat-o Eu omului când M-am aşezat pe cruce
cu trupul pentru ca să-l salvez pe om din moartea de până atunci, Tată. O, Tată, cu durere şi cu
fericirea ei M-am aşezat pe cruce pentru om, şi omul M-a bătut în cuie pe lemnul crucii, Tată, iar
Eu am stat cuminte, am stat supus şi ascultător voii omului, ca să Mă dau pildă de iubire înaintea
neamurilor de peste tot pământul, Tată. Cel ce nu are supunere şi ascultare înaintea Ta, acela este
scris cu vrăjitorii, Tată, dar Eu am fost cuminte, ca să nu Mă scrie diavolul cu cei ce sunt afară,
Tată, chiar dacă omul aşa M-a scris. Când l-am trimis la Ioan pe îngerul Meu ca să mărturisească
acesta acum două mii de ani, Eu am spus aşa: «Fericiţi cei ce-şi spală veşmintele lor, ca să aibă
stăpânire peste pomul vieţii şi prin porţi să intre în cetate. Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii
şi ucigaşii şi închinătorii la idoli şi toţi cei ce lucrează urzind şi iubind minciuna».
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinților arhangheli Mihail și Gavriil, din 21-
11-2006
***
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, în acest nume crede şi se botează tot
neamul creştinesc de pe pământ. Amin.
Eu, Domnul Iisus Hristos, în acest nume M-am făcut şi Mă fac cuvânt acum, la sfârşit de
timp, căci Tatăl Mă trimite să lucrez aşa, dar cel ce nu înţelege crucea Mea atunci şi acum,
zadarnică îi este credinţa, zadarnic îi este botezul dacă nu vine după Mine cu viaţa sa aşa
cum au venit sfinţii pe urma Mea atât cât au petrecut ei pe pământ, după ce iubirea lor se
făcea în ei iubire de Dumnezeu, iubire şi sfinţenie în duhul, în sufletul şi în trupul lor.
O, poporul Meu, numai în mijlocul tău Îmi răcoresc durerea Mea cea de la om, căci cu tine
Mi-o spun, şi apoi Îmi aşez grăirea Mea cu tine înaintea omului care uită de suferinţa Mea cea de
la el şi care-Mi moaie biruinţa cea pentru el împotriva duhului cel potrivnic, care-l trage pe om de
pe calea poruncilor vieţii. L-am zidit pe om la început şi l-am sortit să fie sfânt ca Dumnezeu
şi să fie locaş al odihnei lui Dumnezeu, dar el nu M-a iubit, pentru că nu M-a ascultat. După
ce omul nu Mă mai ascultă el nu Mă mai iubeşte, căci iubirea înseamnă ascultare, şi nimic
altceva nu înseamnă iubirea.
Iată, taină neînţeleasă aştern înaintea ta, popor al cuvântului Meu. Omului nu-i trebuie
înţelepciune, ci îi trebuie ascultare. Dacă omul vine după Mine şi nu-şi ia crucea, adică as-
cultarea, cu care să Mă urmeze în tot cuvântul Meu de peste el, atunci el se face Mie vrăjmaş,
şi se face luişi vrăjmaş şi mai mare decât şi-a fost până să vină spre Dumnezeu, căci cine
pierde ascultarea îşi pierde înţelepciunea şi apoi îşi pierde paza vieţii, căci lipsa ascultării
omului atrage pe diavolul spre el, şi diavolul vine cu duhul netemerii de Dumnezeu a omului
şi apoi cu duhul îndoielii şi apoi cu duhul necredinţei dacă omul nu se întoarce cu pocăinţă
şi cu umilinţă pe calea ascultării de Dumnezeu, pe calea poruncilor lui Dumnezeu. O, citeşte
în fiecare zi, odată cu rugăciunea ta citeşte poruncile lui Dumnezeu, fiule. Fă-ţi o foiţă mică şi
54
întăreşte-o ca să nu se rupă şi scrie pe ea şi citeşte de pe ea poruncile lui Dumnezeu, ca să nu se

strice ele în tine, fiule învăţat de Dumnezeu, ca să nu se strice statul lui Dumnezeu în tine, că pe
pământ e iadul, şi de peste tot îi fură omului veghea cea pentru Dumnezeu în om, iar dacă cel ce
se făgăduieşte Mie nu stă bine de strajă pentru viaţa lui şi nu are peste el străjer căruia să i se
descopere în toată vremea, el este biruit de momeala diavolului, de şoapta diavolului de voia dia-
volului, care dă să-l tragă pe om la neascultare de Dumnezeu, la călcarea poruncilor lui Dumnezeu
în om şi între om şi om.
E sărbătoarea crucii, poporul Meu. Crucea pe care Eu am fost ţintuit s-a făcut mărturisi-
toare, s-a făcut lucrătoare ea însăşi înaintea oamenilor spre mărturia dumnezeirii Mele, căci Dum-
nezeu a murit pe cruce pentru om, poporul Meu. O, ai grijă, fie-ţi milă de Domnul, căci Domnul a
murit pentru om. Ai grijă de viaţa ta, de salvarea ta cea de la Mine, ai grijă să nu ţi-o pierzi, căci
Eu ţi-am plătit-o acum două mii de ani, dar să n-o pierzi, fiule, ci să te lupţi s-o tot câştigi zi după
zi mai mult, şi vei putea aceasta numai prin ascultare de poruncile lui Dumnezeu, fiule, şi pe care
omul le striveşte în însuşi trupul său încă de la începutul său, căci omul n-a ascultat de Dumnezeu,
ci a ascultat de îngerul morţii, care a luat fiinţă odată cu neascultarea omului, căci omul naşte din
mintea şi din inima şi din trupul lui duhuri rele, duhuri potrivnice lui Dumnezeu şi uită omul
de cruce, uită de viaţă, căci viaţa este păzită în om numai prin duhul ascultării, numai prin împli-
nirea poruncilor lui Dumnezeu pentru om. Când Eu i-am spus omului să asculte de Mine i-am spus
că dacă nu va asculta va muri negreşit, şi iată, neascultarea este moartea prin care moare omul cu
duhul şi care aduce peste el moartea trupului său apoi, dar cine se mai scoală pe pământ ca să-i
spună omului că el negreşit moare prin neascultare de Dumnezeu şi că păcatul făcut de el este
arvuna morţii lui? Iată, Eu îi spun aceasta omului. I-am spus şi la început, îi spun şi acum, la sfârşit,
şi de aceea a trebuit să vin iarăşi acum pe pământ cuvânt peste om. Eu sunt începutul şi sfârşitul,
şi după sfârşit este iarăşi început, căci Eu sunt fără de sfârşit, şi îl îndemn pe om să asculte aşa cum
Eu ascult de Dumnezeu Tatăl şi sunt fără de sfârşit. Amin.
O, nu vrea omul să creadă că poate să asculte de Dumnezeu dacă voieşte. O, cel ce nu

ascultă, cum să creadă? O, cel ce nu crede, cum să asculte? Dar tu, poporul Meu, ascultă de Dum-
nezeu, căci poruncile Lui sunt viaţă şi izbândă numai pentru cel ce crede în ele înăuntrul său, şi
sunt credinţă în cel ce le împlineşte pe ele în trupul, în sufletul şi în duhul său. Amin.
E sărbătoarea crucii, poporul Meu. Suferinţa Mea şi semnul pe care am suferit acum două
mii de ani pentru om s-a făcut sărbătoare de aducere aminte pentru cei ce cred împlinind poruncile
lui Dumnezeu. Fericiţi cei ce au ridicat lemnul crucii Mele spre slava Mea înaintea oamenilor,
dar mai fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlinesc pe el cu credinţă, şi
aşa să fie acest cuvânt înăuntrul tău, fiule al poporului Meu de azi, şi îţi mai spun că fiu al
poporului Meu este numai cel ce împlineşte ceea ce Eu îi cer şi îl rog şi îl învăţ pe el să împli-
nească. Amin.
O, ai grijă să-L mărturiseşti pe Dumnezeu Cel dinăuntrul tău trăitor şi lucrător când tu îţi
faci semnul sfintei cruci pe trupul tău, fiule al cuvântului Meu. O, ai grijă să fii creştin adevărat,
ca să nu faci spre osânda ta semnul crucii pe trupul tău, ca să nu-L foloseşti spre osânda ta pe
Dumnezeu. O, ai grijă de învăţătura Mea de peste tine, citeşte-o mereu, poporul Meu, citeşte-o şi
împlineşte-o, căci dacă n-o citeşti, o calci. O, ai grijă de Dumnezeu în duhul, în sufletul şi în trupul
tău. Nu fi popor fără cruce, nu fi popor fără Dumnezeu. Ai grijă, fiule, căci crucea înseamnă
ascultare şi nu altceva înseamnă ea, ci înseamnă ascultare şi sfinţenie, iar voia Mea este
55
sfinţirea ta. Sfinţeşte-te, fiule, sfinţeşte-te, poporul Meu, căci prin sfinţenie vei fi tu fiu al
ascultării, fiu al iubirii, căci iubirea înseamnă ascultare, poporul Meu. Amin, amin, amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălţării sfintei cruci, din 27-09-2008
***
Voi, cei ce vreţi să învăţaţi de la Dumnezeu scăparea voastră de ceasul ispitei care va
să vină pe pământ să-i încerce pe toţi oamenii, o, umpleţi-vă inimile voastre de iubire de
Dumnezeu şi apoi de credinţă neprefăcută! Aşezaţi-vă în credinţă şi apoi în post şi în rugă-
ciune, împlinind cu iubire poruncile vieţii! Eu, Domnul, vă ocrotesc pe voi de ceasul ispitei
ce va să vină să încerce pe toţi oamenii, dacă voi veţi aduce înaintea Mea inimile voastre şi
stăruinţa în veghe cu Mine pentru viaţa voastră cea cu Dumnezeu. Lăsaţi plăcerile, căci sunt
înşelătoare! Lăsaţi învăţătura cea mincinoasă, căci numai Dumnezeu va fi pe pământ adevă-
rat, şi veţi vedea aceasta! O, lăsaţi-vă de păcate, căci ele fac moartea în om! Daţi de la voi
păcatul şi trăiţi în sfinţenie, căci fără de sfinţenie nimeni nu va vedea mântuirea cea de la
Mine, fiindcă aşa este scris! O, e vremea să privegheaţi împreună cu Mine, Mielul Tatălui,
ca să biruiesc minciuna împreună cu cei iubitori de Dumnezeu şi să biruiesc lucrarea sata-
nicească de pe pământ. Opriţi-vă de la păcat, ca să-L puteţi ajuta pe Dumnezeu pentru sal-
varea voastră! Postiţi post sfânt, nu numai post de bucate! Postiţi de păcate şi daţi de la voi
necredinţa, căci vremea este cu necredinţă în ea, şi oamenii necredincioşi o fac pe ea să fie,
şi de aceea este ea. În loc de teamă din pricina lucrării sataniceşti, care dă să vă însemneze
pe trup cu semnul ei cel tainic lucrat ca să nu-l pricepeţi când el vine spre voi, o, postiţi post
sfânt şi privegheaţi cu rugăciune în glas şi în suspin după Dumnezeu, ca să vină El să vă
păzească de ceasul ispitei, căci voi sunteţi neputincioşi. Luaţi pildă din cuvântul Meu cel de
acum două mii de ani, rostit peste poporul Israel, căci aşa am spus atunci: «Oricine se va
înălţa pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa». Amin.
O, nu puteţi voi fără Dumnezeu să biruiţi ceasul ispitei! Înarmaţi-vă, dar, cu Dumnezeu şi
nu uitaţi, nu uitaţi semnul sfintei cruci, însemnaţi-vă cu el pe frunte şi pe tot trupul, cu cele
trei degete apropiate, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, ca să nu aibă putere
peste voi lucrarea lui satana! Păstraţi-vă mâna pentru ca să faceţi cu ea semnul sfintei cruci, şi
faceţi cruce pe voi cu mâna, şi mult să faceţi, şi tot mereu să vă însemnaţi cu acest semn, căci
satana a luat putere mare prin cei botezaţi, dar care nu-şi mai fac semnul crucii pe trupul
lor şi peste toate ale lor cu cele trei degete împreunate ale mâinii drepte, cu mâna mărturi-
sindu-L pe Dumnezeu întru Treime slăvit şi închinat, iar cu inima şi cu gura lăudându-L de-
a pururi! Aprindeţi în casele voastre candele cu untdelemn şi faceţi-vă miruitor şi muiaţi-l în
candelele aprinse mereu şi însemnaţi-vă trupul şi mersul cu semnul sfintei cruci, şi căutaţi untde-
lemn netrecut prin foc, căci nu trebuie să se atingă focul de untdelemn, ci untdelemnul tre-
buie să se atingă de foc prin feştila care-şi hrăneşte din el arderea ei, lumina ei pentru casa
creştinilor Mei, căci candela aprinsă cu bileţel scris în ea cu numele Tatălui şi al Fiului şi al
Sfântului Duh este slujitoare din partea Domnului peste cei credincioşi şi sfinţi, care aşteaptă pe
Domnul de izbăvire a lor. Aşa să vegheaţi voi cu Mine, Mielul Tatălui, în vreme de strâmtorare, şi
aşa vom fi biruitori. Amin. Aşezaţi peste voi post sfânt, post de păcate şi de plăceri trecătoare
şi mult înşelătoare, şi apoi aşezaţi peste voi post de bucate şi postiţi trei zile în săptămână:
luni pentru îngerul păzitor, iar miercuri şi vineri pentru Mine, ca să am ucenici pe pământ,
căci soiul de diavoli din zilele acestea nu pot fi biruiţi decât aşa cum i-am biruit Eu, cu post
sfânt şi cu rugăciune sfântă, cu viaţă plină de Duh Sfânt în ea şi peste ea. O, întoarceţi-vă la
portul cel creştinesc şi curăţiţi-vă de podoabele cele vremelnice şi îmbrăcaţi-vă întru cuvioşie
56
duhul şi trupul, iubind şi hrănindu-vă cu tot cuvântul Meu şi învăţându-vă să vă hrăniţi aşa,
căci sufletului îi trebuie hrană ca să poată pentru trup şi pentru Domnul. Veniţi spre înţelepciune
sfântă, veniţi, fiilor, şi învăţaţi din izvorul Meu, cu care vin pe pământ spre voi ca să vă învăţ
lucrarea mântuirii faţă de vremea cea cu ispită care este acum pe pământ cu faţa ei cea
ascunsă de ochii şi de mintea voastră. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu şi sunt întru cea de a
doua venire a Mea de la Tatăl la om ca să-l învăţ pe om venirea Mea cu sfinţii, ca să-l deprind
pe om cu Dumnezeu pe pământ, cu împărăţia Mea în mijlocul oamenilor. O, curăţiţi-vă de cursele
în care sunteţi şi care vi se întind, căci iată, v-am dat povaţă sfântă; luaţi-o în voi, că e dulce ca
viaţa Mea cea iubită de omul iubitor de Dumnezeu! Aduceţi Domnului inimile voastre! Eu, Dom-
nul, vă voi povăţui cu milă şi vă voi face fii ai lui Dumnezeu dacă veţi lua în voi puterea aceasta,
cuvântul Meu cel învăţător peste om. Amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica vameşului şi a fariseului, din 08-02-2009
***
Pace ţie, poporul Meu cel din români deosebit de Duhul Sfânt Mângâietorul, Care îl învaţă
de la Dumnezeu pe om! E sărbătoarea Mea cu tine şi a sfinţilor Mei sărbătoriţi azi în sobor în cer
şi pe pământ. Aceşti arhierei au fost hărăziţi de Mine să lucreze în zilele acestea peste pământ şi
să pecetluiască începutul lucrării Mele de cuvânt prin trâmbiţa Mea Verginica acum cincizeci şi
cinci de ani. Le-am dat atunci cuvânt să coboare din cer dintre sfinţi şi să vină să binecuvin-
teze coborârea Mea din zilele acestea şi să binecuvinteze vasul prin care Eu, Domnul, aveam
să trâmbiţez peste pământ prin trâmbiţa a şasea, ca apoi să Mă fac râu de cuvânt şi să-Mi
pecetluiesc un loc aparte şi un popor mititel, şi de deasupra lui să grăiesc şi să Mă aşez în
carte cuvânt şi să păstoresc cu toiag de fier pe tot omul căruia îi este dat de Dumnezeu să
audă glasul Păstorului Cel cu crucea. Amin.
Eu sunt Păstorul Cel bun. Acum două mii de ani am coborât din cer de la Tatăl şi M-am
născut pe pământ din trup fecioresc şi am stat treizeci şi trei de ani pe pământ, iar la sfârşit Mi-am
pus viaţa pe cruce pentru oi ca să Mă fac cunoscut Păstorul Cel cu crucea. O, cum să nu spun Eu
cine sunt de fiecare dată când Mă cobor pe pământ cuvânt ca să păstoresc cu el? Dacă este scris în
Scripturi să vin să păstoresc neamurile cu toiag de fier, cum să nu împlinesc Eu, Domnul, pe cele
scrise despre Mine prin prooroci? Toiagul Meu de fier este cuvântul, şi sunt Păstorul Cel tainic,
şi întăresc credinţa omului când îi grăiesc lui. O, cel ce spune că nu este Dumnezeu acest cuvânt,
acela este scris între cei necredincioşi, care iubesc minciuna, căci stăpânitorul acestui veac este
tatăl minciunii şi îl ţine pe om în necredinţă şi îi dă omului această hrană, hrana necredinţei, dar
iată, vin şi Eu să-l hrănesc pe om, şi fiecare îi dă omului ceea ce are. Eu sunt Cel ce dau omului
viaţă şi sunt dintru început Cuvântul lui Dumnezeu, şi întru Mine este viaţă, şi viaţa este lumina
oamenilor, precum este scris.
Mă mângâi cu Tatăl când grăiesc cu omul pe pământ, şi se mângâie de la Mine şi de la

Tatăl omul credincios, care aşteaptă venirea Mea cu sfinţii, căci Eu nu umblu singur când călăto-
resc pe calea Mea spre om, ci umblu cu sfinţii, căci scris este: «El vine pe cal alb, şi oşti din cer
vin după El, călare pe cai albi, şi numele Lui se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu şi păstoreşte
neamurile cu toiag de fier şi Se numeşte Credincios şi Adevărat». Amin, amin, amin.
– O, Dumnezeule al lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov! O, Doamne al nostru, al sfinţilor
Tăi cei de după venirea Ta pe pământ, născut din trupul cel fecioresc al mamei Tale Fecioara! O,
57
Doamne al nostru, al lui Vasile, al lui Grigorie şi al lui Ioan, Tu eşti Dumnezeul celor vii! Omul
de pe pământ nu grăieşte cu morţii când grăieşte cu sfinţii Tăi, cerându-le lor ajutor în durerile
lui şi în greul vieţii lui pe pământ. Toţi sfinţii Tăi sunt vii, precum vii sunt Avraam, Isaac şi Iacov,
şi n-ar fi să fie altă fericire pe pământ pentru om ca şi atunci când el grăieşte cu Tine şi cu sfinţii
Tăi. Tu eşti Cel viu, şi tot aşa sunt şi sfinţii Tăi, care au luat din Tine viaţa. Tu, Doamne, eşti atât
de tainic şi atât de măreţ întru sfinţii Tăi! Tu, Doamne, eşti puterea cuvântului Tău împlinitor, dar
prea mult l-a orbit pe om stăpânitorul acestui veac, satana, care curând, curând îşi va sfârşi goana
lui după suflete de oameni din pricina duhului invidiei în care a căzut la început când a căzut din
cer prin om, căci omul cel zidit de mâna Ta la început s-a semeţit ca să nu Te asculte aşa cum i-
ai poruncit să asculte, şi prin neascultare a căzut omul din rai, şi a căzut atunci şi îngerul care îl
slujea îndeaproape pe om, şi a căzut cu el toată ceata lui cea slujitoare omului, şi de atunci se
hrăneşte el cu duhul invidiei asupra Ta, Doamne, şi de atunci dă să-i tragă pe oameni şi să-şi facă
împărăţie mereu şi să stea cu ea în luptă împotriva Ta, dar iată, Tu ai armie de sfinţi, iar proorocii
din toate vremile au fost locaşe ale Tale, din care Tu mereu, mereu rosteai cuvânt de biruinţă a
Ta împotriva duşmanului Tău, satana, ca să-l umileşti pe el şi să-l tragi pe om de sub asuprirea
lui, de sub întunericul lui, aşa cum ai grăit acum două mii de ani cuvânt proorocesc prin Ioan, cel
iubit al Tău. Iată, de lângă Tine cuvântăm cuvânt de învăţătură peste cei credincioşi şi peste cei
necredincioşi pe pământ şi suntem mărturisitori, căci mărturia Ta, Doamne, este duhul prooro-
ciei, duhul prin care Tu ai lucrat şi lucrezi peste pământ. Amin.
O, grăim ţie, popor credincios, fiu al cuvântului lui Dumnezeu. O, aşează-te în mare veghe,
căci tu trebuie să ridici rugăciune sfântă şi tare pentru toţi fiii oamenilor ca să-i întoarcă Domnul
pe ei la pocăinţă spre iertarea păcatelor lor şi spre luminarea lor apoi cu lumina cea de sus,
lumina învierii din moartea păcatelor, căci păcatul este moarte peste om. O, sileşte-te, fiule, spre
rugăciune trează, că trebuie să biruieşti cu Domnul şi cu sfinţii Lui lucrarea cea amăgitoare a
satanei, care lucrează tainic ca să tragă după el oameni, căci iată, lucrează cu trudă mare cu
slujitorii lui ca să pecetluiască pe oameni cu pecetea lui, dar Domnul a spus mereu peste acest
neam să se trezească şi să vegheze pentru venirea Domnului şi pentru venirea lui antichrist, şi
apoi să rămână cu Domnul acest neam şi să asculte de glasul Lui de Păstor. Amin.
Noi, cei trei arhierei sărbătoriţi azi, în sobor de sfinţi, lăsăm peste tine binecuvântare în-
treită, popor cu nume nou de nou Ierusalim pe pământ între oameni. Lăsăm peste tine pecetea
Dumnezeului Celui viu, şi în chip tainic te însemnăm cu ea în numele Tatălui şi al Fiului şi al
Sfântului Duh Mângâietorul, căci suntem aleşi de Domnul să binecuvântăm şi să veghem peste
lucrarea Sa de azi şi peste slujitorii ei şi peste tot poporul ei cel credincios. Fiţi fii ai rugăciunii
sfinte şi tari, căci prin rugăciune cu har peste ea veţi fi biruitori cu Mielul Tatălui, Domnul Iisus
Hristos. Cereţi destrămarea lucrării celor ascunse ale lui satana şi cereţi Domnului ocrotire po-
porului Său cel credincios de peste tot şi învăţaţi poporul să se însemneze mult cu semnul sfintei
cruci cu cele trei degete strâns împreunate în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh Mân-
gâietorul, şi tot aşa să însemneze căsuţele şi toate lucrurile lor şi toate lucrările lor, iar lucrările
lor să fie lucrările Domnului. Amin. Cu cât duhul satanicesc îşi arde tot mai mult mirodeniile lui
ca să-i încânte pe cei de pe pământ spre el, cu atât mai mult poporul Domnului să ardă candelele
cu untdelemn, cu bileţel scris în ele cu numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, spre mărirea
lui Dumnezeu pentru biruinţă, iar biserica Domnului să se întărească şi să strige la Dumnezeu
pentru biruinţa Mielului şi a celor răscumpăraţi de El. Amin. Cu post şi cu rugăciune să stea
poporul sfinţit înaintea Domnului, şi fericit este cel ce se sfinţeşte din acest cuvânt, cu care păsto-
reşte azi Domnul Iisus Hristos pe pământ. Amin.
58
– O, ucenici iubiţi, fii slujitori din partea Mea peste poporul Meu şi peste lucrarea Mea de
azi! Graiul vostru peste poporul Meu şi peste neamul român, Eu, Domnul, îl întăresc şi îl binecu-
vintez ca să ia împlinire. Amin.
O, neam român, strămoşii tăi cei sfinţi stau toţi înaintea Mea pentru biruinţa Mea şi a ta,
căci ei văd în mijlocul tău lucrarea lui Dumnezeu-Cuvântul, Care-ţi întăreşte ţie veghea şi credinţa
şi biruinţa. O, veghează, fiule, iar Eu îţi voi da duhul veghii şi te voi dărui cu darul credinţei sfinte
şi te voi păstori, căci păstorii tăi, puţini, puţini din ei veghează pentru viaţa ta ca să nu vină lupul
să frângă din ea. O, stai cu candelele aprinse, popor român. În toate casele să se aprindă can-
dele şi să ardă cu rugăciune în ele în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh pentru
sfărâmarea lucrării lui satana. Amin.
Faceţi-vă cruce cu mâna dreaptă, cu cele trei degete strâns împreunate, fii români!
Păstraţi-vă mâna ca să vă închinaţi cu ea lui Dumnezeu cu semnul sfintei cruci, şi închinaţi-
vă cărările şi casele şi hrana şi apa şi duhul şi sufletul şi trupul, căci vremea lepădării de
credinţă îşi ascunde faţa, dar Eu vin şi te învăţ faţa ei ca s-o cunoşti şi ca să te aşezi înaintea
Mea să-Mi ceri izbăvirea ta, neam român, căci voiesc să fac din mijlocul tău cer nou şi pă-
mânt nou, şi de la acest început să-Mi aşez din loc în loc biruinţa Mea cea aşteptată de vea-
curi, şi cu ea fericirea omului şi apoi salvarea poporului Meu Israel, cel care M-a răstignit pe cruce
acum două mii de ani ca să nu-i fiu Eu lui Dumnezeu, dar Eu îi sunt, după făgăduinţele făcute lui
prin proorocii Mei şi ai lui, şi voiesc să-l trezesc pe el întru venirea Mea iarăşi de la Tatăl la om,
căci cerul şi pământul pot trece, dar nu va trece nici un cuvânt al Meu fără să-i dau Eu toată împli-
nirea lui peste pământ şi peste om. Amin.
Pace ţie, poporul Meu! Eu sunt Păstorul Cel bun, Domnul Iisus Hristos! Eu sunt Păstorul
tău, poporul Meu. Amin, amin, amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinţilor trei ierarhi: Vasile, Grigorie şi
Ioan, din 12-02-2009
***
O, citiţi cartea Evangheliei Mele celei de atunci, voi, cei de pe pământ! Nu luaţi să citiţi
numai şi numai pe cele scrise de oameni. Luaţi şi cuvântul Evangheliei Mele şi veţi găsi în ea
calea, adevărul şi viaţa, care vă vor face liberi. Închinaţi-vă cu semnul sfintei cruci şi cereţi înţe-
lepciunea cea de la Dumnezeu şi apoi citiţi cartea Evangheliei Mele şi vă veţi vedea descoperiţi de
ea şi o veţi iubi, căci cuvântul Meu este duh dătător de viaţă şi alungă din om necredinţa şi nepă-
sarea şi aduce în locul acestora calea, adevărul şi viaţa. O, căutaţi să-Mi faceţi bine, ca să vă pot
numi binecuvântaţii Tatălui Meu, căci dureros va fi pentru cei ce vor auzi în ziua Mea de slavă
când Eu voi spune celor ce nu M-au iubit: «Duceţi-vă de la Mine, voi, cei blestemaţi, în focul cel
veşnic, gătit diavolului şi îngerilor lui, căci am fost flămând şi însetat, străin şi gol, bolnav şi
închis în temniţă şi nu M-aţi slujit». O, căutaţi să înţelegeţi ce înseamnă să-L iubiţi şi să-L slujiţi
pe Dumnezeu pe pământ. Cereţi de la El înţelepciunea aceasta, căci din pricina lipsei de Dumnezeu
din om nu înţeleg oamenii pe Dumnezeu aşa cum este de înţeles taina iubirii de Dumnezeu şi
slujirea cea pentru ea. Iată, Eu, Domnul, sunt pe pământ cu tronul Meu de învăţătură, de pe
care judec faptele vieţii omului ca să ia omul înţelepciune din cuvântul Meu. Râul vieţii este
cuvântul Meu din mijlocul neamului român, şi aşa se împlineşte pe pământ taina cea din
Scripturi a râului vieţii, iar de o parte şi de alta a râului creşte pomul vieţii, creşte Dumnezeu în
59
oameni şi face rod Domnul şi Îşi face ucenici spre tămăduirea neamurilor, precum este scris. Eu
nu strig tare în pieţe, ci lucrez minunat, numai să vină omul cu credinţă şi să bea şi să ia şi să
împartă şi să curgă acest râu spre învierea multora, că iată, morţii din morminte saltă de înviere şi
mărturisesc, iar Eu sunt cale a mărturisirii lor, căci au fost pomeniţi acum, în ziua care a trecut, pe
jertfelnicul Meu de nou Ierusalim, şi au fost sloboziţi să vină să stea la masa poporului Meu, la
masa bisericii Mele, la masa nunţii Mele cu mireasa Mea.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica înfricoșatei judecăți, din 22-02-2009
***
O, popor de la izvor, tu eşti popor mare cât tu nu ştii, dar la izvorul Meu de cuvânt te am
pe tine popor şi las multul Meu cuvânt peste tine pentru toţi cei ce iau de la Mine prin el, fiule. O,
să nu se teamă de tine cei cu care stau din când în când faţă în faţă cu tine, căci prin tine binecu-
vintez pe cei credincioşi venirii Mele de azi şi le dau putere să se facă ei fii ai lui Dumnezeu prin
viaţă de fii după chipul şi asemănarea Mea între fiii oamenilor. Tu eşti semnul Meu pentru cei
de pe pământ şi pentru cei din cer, semnul cel de dinaintea venirii Mele, semnul Fiului Omu-
lui, şi te port cu crucea în mânuţă când te port semn al Meu peste pământ. O, de-ar lua de la
Mine prin voi preoţii şi arhiereii acestui neam, ca să dea mulţimii de oameni lucrarea Mea cea de
ieri şi cea de azi
aşa cum o daţi
voi spre mântu-
irea multora din
păcat! M-a du-
rut în voi de la
cei adunaţi la
sărbătoare, căci
sunt ca oile fără
păstor oamenii,
şi toţi trăiesc
după îmboldi-
rile cărnii lor şi
nu urmează în-
văţătura Mea
cea din Scrip-
turi şi cea din
sfinţi. Sunteţi semnul judecăţii Mele peste cei ce nu se împlinesc cu viaţă creştină pe pământ.
Nevestele preoţilor şi fiii şi fiicele lor umblă cu capul descoperit înaintea Mea şi în biserici şi stau
puţin îmbrăcaţi şi n-au haină slăvită nici în sărbători. Toţi au uitat de portul străbunilor şi al
voievozilor lor şi al domniţelor cele de demult ale neamului român. Mă doare, ustură în Mine
rana şi în ochii Mei acest semeţ şi greu păcat de azi. O, nu vrea să fie frumos omul înaintea Mea
şi înaintea străbunilor, şi vrea să fie înaintea lumii frumos, iar lumea este urâtă, mai urâtă ca în
toate veacurile este ea şi fiii ei acum, şi păcatul este aluatul cel de dinăuntru şi cel de dinafara
omului, şi e străin omul de voia Mea şi nu mai are omul păşune curată şi păstori ca să-l păstorească
pe el pentru viaţa lui cea de la Mine. V-am arătat pe voi pildă de iubire de Dumnezeu şi de trăire
şi de frumuseţe a omului înaintea Mea. S-a uitat mulţimea de oameni la voi ca la podoaba Dom-
nului, fiilor. Prin statul Meu o clipă cu voi în mijlocul lor Eu Mi-am arătat mila şi iubirea pentru
viaţa lor cea de sus. O, să nu se teamă de voi preoţii şi arhiereii, ci să vă binecuvinteze, căci voi
sunteţi cuminţii Mei, şi frumoşii Mei sunteţi între fiii oamenilor când Eu ies cu voi spre bucuria
60
Mea şi a multora care ştiu să vadă şi să înţeleagă. Eu, Domnul, v-am povăţuit să trâmbiţaţi şi să vă
vestiţi cu mersul vostru la sărbătoare şi să vă binecuvinteze cei ce stau peste biserică, şi apoi v-am
spus să vă îmbrăcaţi slăvit şi să mergeţi cu Mine şi să împărţiţi bucurie şi frumos celor ce ştiu să
vadă şi să înţeleagă şi apoi să nădăjduiască în Mine şi în lucrarea Mea de mântuire, pe care o cobor
prin voi în zilele acestea peste mulţi, fiilor. Acum vă fac cunoscut că mulţi v-au privit cu mare
iubire, cu multă nădejde. Mulţi dintre arhierei şi dintre preoţi în taina inimii lor vă iubesc şi
vă cred pe voi ai Mei şi de la Mine lucrând peste pământ, căci voi vestiţi tuturor cuvântul
Meu cu voi, dar teama lor pentru slava lor cea pământească îi face să stea ascunşi în ei înşişi
cu taina Mea de peste voi. O, să nu se teamă de voi preoţii şi arhiereii de peste oameni, ci să vă
binecuvinteze şi să vă dorească pe voi binecuvântare a Mea peste pământ, precum şi sunteţi, căci
acest neam stă acum înaintea Mea prin voi, cei rugători de la Mine la cuvântul Meu peste el. În
mare taină am lucrat cu voi lucrări mari peste acest neam, şi el nu ştie aceasta, căci ochii lui sunt
ţinuţi, ca să nu vadă. Eu însă le deschid din zi în zi mai mult ochii multora, şi mai bine voiesc să
vadă ei de la Mine prin voi, căci am peste pământ lucrarea duhului mărturiei Mele, împlinirea
Scripturilor de cer nou şi de pământ nou şi de Ierusalim nou, lucrate în vremi de prooroci şi
de sfinţi, şi care se arată acum la sfârşit.
O, să se uite la voi slujitorii bisericii şi neamul român şi cei ce îl conduc pe el, să se uite la
voi şi să ia ei pildă de iubire de Dumnezeu în oameni şi pildă de credinţă şi de purtare sfântă
înaintea Mea şi de putere sfântă, căci cei ce isprăvesc cu păcatul sunt cei mai mari de pe pământ
şi sunt întâii între cei mulţi. Amin.
O, să nu se teamă de voi mai-marii bisericii, căci voi sunteţi harnici şi cuminţi şi frumoşi
şi curaţi, fiindcă Eu, Domnul, vă păstoresc din cer cu proaspăt cuvânt mai mult decât i-am păstorit
acum două mii de ani pe ucenici. O, să nu se smintească întru lucrarea Mea cu voi slujitorii bisericii
cum că nu este Evanghelie a Mea cuvântul Meu de azi, cu care vă păstoresc pe voi şi pe ei chiar
împotriva voinţei lor, ci să citească desluşit în Scripturile care Mă vestesc că voi veni la sfârşit
de timp şi că tainic voi lucra şi voi păstori neamurile cu toiag de fier, cu cuvântul Meu de
Păstor al păstorilor şi al oilor şi că numele Meu este minunat la sfârşit de timp şi se cheamă
Cuvântul lui Dumnezeu. O, să nu Mă aştepte omul cu împărăţia Mea pe pământ aşa cum
crede el că va veni ea, căci împărăţia Mea când este, ea în om este şi este frumoasă şi lumi-
nează acolo unde ea îşi face locaş sfânt, căci scris este în cuvântul Meu cel de acum două mii
de ani şi care spune că: «Cel ce crede în Mine, voi veni la el şi Îmi voi face locaş la el şi voi cina
cu el şi Mă voi arăta lui», şi acesta este cuvânt adevărat. Amin.
O, să nu se smintească nimeni întru voi între cei ce sunt cu voi şi între cei ce vin să ia pe
Domnul de la voi, căci precum se mai găseşte câte un rod bun între cei din biserica din lume, aşa
mai este şi între voi câte un rod rău spre încercarea celor ce nu merită decât sminteală, şi apoi
despărţire de Mine prin faptele lor neştiute de mulţi. O, ca să se despartă de voi şi de lucrarea Mea
cu voi cel ce a venit şi vine să fie cu Mine şi cu voi, acela nu poate s-o facă mai bine decât urându-
vă pe voi, cei iubiţi de Mine, şi smintindu-se întru voi, cei ce atât de greu Mă purtaţi dinspre cer
spre pământ, fiilor copii purtători de Dumnezeu între oameni în zilele acestea. O, greu apasă acest
păcat peste cei ce ajung să vă urască şi să se smintească întru voi aşa cum se sminteau întru Mine
cei mulţi din vremea Mea, care nu voiau cu lumina, ci voiau cu faptele lor cele ascunse şi departe
cu ele de voia Mea în om. Voi însă sunteţi comoara Mea cea pusă la scumpit şi ies cu voi din când
în când în mijlocul oamenilor, şi veţi fi voi mângâiere multora în vremea necazului mare care
61
va să vină peste fiii oamenilor şi mulţi vor căuta spre voi atunci şi vor lua mângâiere de la
Mine prin voi în multa lor durere, că multă va fi.
Şi iată ce spun Eu în zi de sărbătoare a crucii: Voi, cei ce credeţi prin cei credincioşi Mie
cuvântului Meu de azi, fericiţi veţi fi curând, curând, când slava Mea se va arăta multora
prin acest cuvânt! Iar celor ce se smintesc întru Mine şi întru cei credincioşi Mie le spun aşa: O,
fericiţi aţi fi fost voi dacă nu v-aţi fi smintit întru Mine, Cel ce locuiesc în cei ce Mă poartă spre
om! O, mai bine v-ar fi fost vouă să vă smintiţi de voi înşivă, şi apoi să deschideţi mari ochii şi să
vă priviţi bine faţă în faţă cu voi înşivă şi să vă miraţi de purtarea voastră, spre pocăinţa şi spre
mântuirea voastră, şi nu să vă smintiţi de cei ce cu greu Mă poartă ca să fiu Eu pe pământ cu
oamenii.
M-am slăvit acum în voi înaintea oamenilor, o, fii ai cuvântului Meu de azi, şi Mă voi
slăvi în ei înaintea voastră prin lucrarea Mea cu voi, căci mulţi se vor scula din păcatele lor
şi îşi vor înnoi viaţa şi vor lua din râul cuvântului Meu de la voi şi se vor spăla în el şi vor
vedea cu ochii lor mântuirea cea de la Mine, şi fericiţi sunt şi vor fi cei ce cred prin cei cre-
dincioşi Mie cuvântul Meu de azi, cuvântul Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt, în a cărui
nume se închină lui Dumnezeu cei ce cred prin cei credincioşi Lui. Amin. Acest nume, Tatăl,
Fiul şi Duhul Sfânt, este numele în care se botează cei ce cred, şi aşa s-a aşezat pe pământ
numele şi semnul sfintei cruci pe trupul celor credincioşi, care îşi închină trupul cu acest
nume, cu mâna dreaptă, cu trei degete ale ei, pe frunte, pe piept, pe umărul drept şi pe cel
stâng, însemnându-se ei cu moartea şi cu învierea Mea prin cruce. Amin.
Eu sunt Cel ce sunt, şi am stat cu voi în mijlocul oamenilor, şi numele Meu de peste
voi se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, numele lui Iisus Hristos la sfârşit de timp. Amin,
amin, amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării sfintei cruci, din 27-09-2009
***
O, ce este crucea, fiilor care aţi venit să luaţi de la Mine cuvântul învăţăturii de sus? Ea
este moartea omului vechi, omul care s-a stricat prin păcat. Ea este suferinţa şi învierea prin
suferinţă, căci numai cei de sub suferinţă caută după Dumnezeu şi-L află pe El, pe Păstorul Cel
cu crucea, pe Cel ce a călcat cu moartea pe moarte şi a dat oamenilor învierea prin învierea Sa. O,
nu veţi găsi iubire de cuvânt atât de dulce cum este ea în cuvântul Meu de peste voi, cuvânt
din cer, nu de pe pământ grăit. O, să nu daţi înapoi de pe calea cea cu înviere pe ea, căci calea
cea cu cruce omoară păcatele din om, şi nu mai este mort omul prin păcat, căci nu este peste om
moarte în afară de păcat, iar când omul are cruce îşi pironeşte pe ea păcatul din el şi înviază, şi se
face purtător de Dumnezeu cel ce gustă din suferinţa crucii, şi se fac fraţi ai Mei cei ce iubesc
pentru ei crucea. Eu vă învăţ dulce tot ceea ce vă învăţ, căci suferinţa îl face dulce la Mine pe om,
iar păcatul îl face amar, îl face suferinţă a Mea pe om, căci pentru păcatul omului Eu am suferit
amarul crucii, dar el Mi-a fost dulce din pricina iubirii Mele pentru om, iubire care Mă făcea să uit
batjocura şi durerea crucii, căci cu acestea am plătit Eu viaţa omului cel căzut prin păcat.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Pogorârii Duhului Sfânt, din 23-05-2010
***
Mă vestesc la porţi că vin cuvânt în carte, ca să Mi se deschidă cartea Mea cea de azi şi să
intru şi să-Mi las în ea cuvântul venirii Mele, că Eu, Domnul, vin cuvânt pe pământ în zilele acestea
62
şi-Mi lucrez mult pe poporul cuvântului Meu, şi dau din hrana Mea de pe masa lui cu Mine oame-
nilor, prin împărţitorii Mei, care de la Mine iau şi dau, şi fericiţi şi iar fericiţi sunt şi vor fi cei ce
se apleacă să ia, cei ce deschid cu inima şi cu credinţa la glasul Meu cel de azi, care umple
văzduhul între cer şi pământ, însoţit fiind Eu de sfinţii Mei şi de cetele de îngeri, iar duhurile rele
se cutremură la glasul Meu, pe care-l aud şi cei din morminte, şi se jeleşte satana şi îngerii lui
cei căzuţi din vrednicia lor cea de la Mine dată lor la început când văd ei că Eu, Domnul Iisus
Hristos, Îmi desăvârşesc venirea Mea cea scrisă în Scripturi să fie ea cu oamenii în zilele cele de
apoi, şi dau, cumva, să vestesc pe oameni mai întâi, şi apoi să împlinesc, şi altfel Eu n-am lucrat,
căci Dumnezeu aşa este: mai întâi Se vesteşte şi apoi lucrează între oameni lucrarea Sa. Amin.
Mă vestesc ţie, poporul Meu, cu sărbătoarea crucii, că pe tine te am acum casa Mea şi masa
Mea şi cale a venirii Mele în mijlocul oamenilor pe pământ. O, oamenii de pe pământ dorm, tată,
şi somnul lor este negrija de suflet şi de Dumnezeu şi este necredinţa la mulţi între cei prinşi de
duhul trufiei vieţii şi al poftelor ei celor din trupurile lor. O, cât Mă doare de la depărtarea de Mine
a gândului omului! Când văd că pe om nu-l doare aceasta şi că n-are timp să se gândească la
Dumnezeu, Mă doare, şi durerea Mea nu e ca a omului, ci e lungă şi multă şi grea şi n-are mângâ-
iere, că nimeni nu Mi-ar putea mângâia rana Mea cea grea, decât cel ce Mi-o face şi-Mi tot pune
pe ea, fiindcă el nu ştie durerea pe care o face. Poporul Israel n-a ştiut din pricina orbirii lui
cea de la trufia lui, n-a ştiut, n-a vrut să ştie ce face când Mi-a făcut durerea lepădării lui de
Mine şi Mi-a dat crucea şi M-a blestemat cu moarte pe cruce, iar cel orbit de trufia vieţii, acela
zadarnic mai vorbeşte de Dumnezeu şi de adevăr şi de frumos, căci duhul trufiei stă martor între
Mine şi el, învinuindu-l şi smulgându-l din cartea vieţii, şi nu este om mai trufaş ca şi cel ce nu-şi
recunoaşte şi nu-şi vede trufia, căci cel ce mănâncă şi îi place ce mănâncă nu-şi mai vede faţa, ci
numai pe cele cu care el se hrăneşte şi gustul lor cel plăcut la vedere şi apoi în pântecele lui.
O, poporul Meu, omul trăieşte mai mult în pântecele lui, în care el se desfată cu inima. Îşi
pierd mintea cei ce cad din slava lor cea de pe pământ şi care le ameninţă strânsura lor, şi sunt mai
rău ca diavolii, bieţii de ei. Nu-i mai pot ajuta, căci sunt orbi de tot. O, nu-i mai pot ajuta decât cu
răsplata cea pentru fapte ca să le deschid ochii şi să-şi privească înşelăciunea vieţii lor faţă în faţă
cu ei, căci pe Mine, Domnul, ei n-au voit să Mă aibă, fiindcă viaţa lor şi-au dat-o deşertăciunii
vieţii. Voiesc însă pe tine să te am şi să te păzesc şi să te păstrez al Meu, o, poporul Meu, şi bunul
Meu să fii tu, averea Mea pe pământ să fii, tată, că Eu am făcut cerul şi pământul şi n-am loc pe
pământ, n-am, că omul s-a semeţit şi M-a dat deoparte din drumul lui şi M-a uitat, şi îşi spune
Dumnezeu omul, aşa îşi spune, şi s-a făcut el pedeapsa Mea, crucea Mea cea grea, şi pe care va fi
s-o las jos, că vine vremea slavei lui Dumnezeu pe pământ şi Mă trimite Tatăl cu ea mereu la tine,
ca să pregătesc pământul pentru slava Mea, o, poporul Meu. O, îmbracă-te, tată, în Dumnezeu din
zi în zi mai mult, şi aceasta să-ţi fie ţie ocrotire şi pavăză tare şi armă de nebiruit în faţa celor ce s-
au despărţit de Mine pe pământ, dându-se ei stăpânitorului întunericului acestui veac trecător. O,
îmbracă-te în Hristos, fiule, îmbracă-te tot mai frumos, că Eu te învăluiesc în cuvântul Meu mereu
şi nu ştiu oamenii de ce nu trag mulţi spre Mine şi spre tine, dar ştiu Eu aceasta. Tu eşti învăluit în
cuvântul Meu, pe care oamenii nu l-au iubit nici atunci, nici acum, căci am venit acum două mii
de ani între oameni, şi acum iarăşi vin, şi stau învăluit în cuvânt şi cuvintez, şi nu fac semne şi
minuni cu tine şi lângă tine ca să Mă vadă oamenii cu ochii, ci Îmi fac lucrarea venirii Mele cuvânt
pe pământ şi Îmi pregătesc strălucirea şi slava zilei Mele şi ziua când toate noroadele de pe
pământ vor vedea umilinţa Mea cu care am locuit între ei şi prin care am răbdat dispreţul
tuturor, în vreme ce Eu M-am descoperit cuvânt din cer între ei, iar ei nu M-au cunoscut şi
n-au înţeles împlinirea profeţiilor mari şi mici cu acest pământ, şi mai cu seamă pământul
63
neamului român, dat Mie de Tatăl să-Mi fie casă de venire acum, la sfârşit de timp, şi de
credinţă în oameni. O, puţini, puţini trag cu duhul credinţei, de la care să vină învierea Mea
în om! Pe aceia Eu, Domnul, îi iau în arca Mea, şi prin ei Îmi mai trag în ea pe
cei ce întind mâna spre Mine ca să le dau scăparea, şi aşa Îmi voi întocmi Eu popor
credincios şi de nebiruit pe pământ înaintea neamurilor depărtate de Dumnezeu pentru cale fără
Domnul pe pământ cu ei, şi aşa Îmi port Eu crucea venirii Mele, calea Mea cea plină de dor clo-
cotitor ca să-i trag pe toţi la Tatăl, fie cu Duhul Sfânt, fie cu foc, căci Duhul Meu suflă, dar nu
găseşte în calea Lui dintre cei născuţi din Duhul ca să se atragă, ci găseşte om uscat, pârjolit de
focul fărădelegii a tot pământul şi de care s-a umplut pământul de la margini la margini prin oameni
fără duh şi care nu vor să audă de naşterea cea de sus a omului.
O, omule, crucea ta e ruşinoasă, tată. Viaţa ta e tot o suferinţă, tot o alergare după vânt şi
după suferinţa pe care ţi-o pregăteşti să vină, şi tu te crezi fericit în alergarea ta cea fără de căpătâi.
O, nu-i asta viaţa! Ea este de sus şi n-o poţi găsi de jos. E cruce ruşinoasă viaţa ta,
căci viaţa e o cruce, şi tu nu ştii să ţi-o iei şi să urmezi pe cale aşa cum am urmat Eu când am
venit om pe pământ în calea omului, ca să Mă vadă omul cum Îmi port Eu crucea şi cum şi-
o poartă el. O, e altfel capătul cărărilor omului. Cei slăviţi şi mari pe pământ prin trufia lor, ajung
de ocară şi de nume rău între cei din cer şi între cei de pe pământ, dar cei umili sunt înălţaţi pe
pământ, şi apoi după trecerea lor cu trupul, căci lucrarea lor cea sfântă vine după ei şi încununează
pe pământ numele lor şi darul lor cel purtat cu umilinţă între oameni în vremea vieţii lor cu trupul,
şi sunt aşezaţi între sfinţi în cer şi pe veci dăinuiesc, ca
şi Dumnezeu, şi crucea lor de pe pământ se face slavă
cerească şi mângâiere peste suferinţele oamenilor, şi
iată, cei coborâţi de oameni se înalţă şi sunt slăviţi apoi,
iar cei înălţaţi de oameni şi de trufia vieţii lor sunt cobo-
râţi până în adânc apoi şi îşi lasă nume de ruşine pe pă-
mânt.
Mă fac cuvânt de înţelepciune de sus pentru om;

ia din el, omule trufaş, şi vezi ce daruri mari poţi să iei
din el dacă voieşti! O, dă-Mi Mie viaţa ta ca să ţi-o pre-
gătesc frumos, tată, şi să-ţi fac bine! Numai un prie-
ten ai tu pe pământ, şi Eu sunt Acela, dar tu nu
vrei să te opreşti din alergarea ta şi să înţelegi aşa. Nimic
n-are omul pe pământ, că pe toate, pe toate le pierde şi
le lasă şi rămân de el. Numai Eu pot rămâne cu omul,
numai să Mă aibă omul, numai să Mă vrea aşa cum
sunt Eu şi aşa cum pot Eu să fiu cu el ca să Mă aibă
el.
Mi-e calea grea între pământ şi cer până la inima

omului, iar aşteptarea Mi s-a făcut grea. Aştept să se
unească omul cu Mine un duh şi o iubire, şi aşteptarea
Mi-e grea, şi diavolul Îmi chinuieşte iubirea Mea cea
după om. Mi-e crucea grea, şi venirea Mea cea după om
rămâne afară de inima omului, căci trufia vieţii s-a făcut
64
dulce inimii lui. Grăiesc duios, dar plin de durere fără de mângâiere, şi durerea Mă face duios în
cuvânt. Aş vrea, omule, să pot să te ajut. Sunt străin în calea
ta, dar sunt Dumnezeu din Dumnezeu şi te îndemn spre duh
duios, ca să ne primim unul pe altul apoi. Amin.
E sărbătoarea crucii, poporul Meu. E zi de pomenire a

crucii Mele, crucea pe care trupul Meu a trecut spre moarte, şi
apoi din moarte la viaţă prin cruce, fiule. O, ce sfinţi cu inima
şi cu credinţa erau străbunii cei sfinţi! Puneau crucea pe toate
lucrurile şi lucrările lor şi se făcea ea păzitoarea şi sfinţitoarea
pentru ei. Te-am povăţuit să-ţi faci cruce frumos pe trupul
tău, să te închini frumos şi sfânt prin semnul sfintei cruci,
şi multe cruci ţi-am spus, tată, să închini vieţii tale cu
Mine. O, aşa să împlineşti, fiule, căci cine nu ascultă de
cuvântul lui Dumnezeu se face vinovat de neascultare,
tată. O, fii treaz la închinare, şi la rugăciune fii fierbinte, căci
tu închipui în taină lucrarea îngerilor în vremea închinării tale
lui Dumnezeu, iar grija pentru rugăciune să-ţi fie dulce ca şi
rugăciunea, şi rugăciunea ca şi grija de dulce, că e nevoie de
mijlocitori din cer şi de pe pământ deodată pentru neamul
omenesc, care a fost şi care este, şi te-am ales să-Mi slujeşti
aşa, poporul Meu. La sfânta liturghie cei sfinţi se îndeamnă
unul pe altul pentru lepădarea grijii lumeşti, fiindcă în
taină ei închipuie pe heruvimi şi se fac purtători de Dum-
nezeu, căci Sfintele se dau sfinţilor şi se uneşte omul cu
Dumnezeu prin mare taină şi lucrare de taină, iar când
faci semnul sfintei cruci pe trupul tău tu eşti mai treaz, mai
atent, mai viu cu rugăciunea, mai păzit împotriva gândurilor
care dau să năpădească din afara ta asupra părtăşiei tale cu
Mine şi cu cerul, şi de aceea te-am povăţuit Eu să faci cruce me-
reu, ca să-ţi amintească ea să fii mereu închinător şi cu duhul
mereu treaz, că bine este să fie omul mereu cu Domnul, în toate
cu Domnul, ca să nu mai aibă el clipe de deşertăciune, de golire
sufletească, ci numai îmbrăcat în Hristos să fie mereu, mereu,
numai cu Mine să fie el, că e greu fără Dumnezeu pe pământ,
iar cei ce stau mereu un duh cu Mine simt numaidecât şi cea
mai mică despărţire de Mine a lor şi se întorc numaidecât în
Mine, şi cu iubire fac aceasta, ca mama care-şi are pruncuţul
mic şi-şi are numai la el gândul şi dorul şi iubirea şi bucuria ei.
O, să dai din duhul tău apoi, din trăirea ta, din iubirea ta de
Dumnezeu să dai, fiule, să dai celor ce vin spre naşterea de sus şi să
le dai putere să se facă fii ai lui Dumnezeu între oameni, că altfel de
viaţă trage spre deşertăciunea vieţii pe om, trage când omul nu se
aşteaptă, dar veghea cea sfântă încununează dorul din inimă şi-l
aseamănă cu heruvimii pe cel iubitor de Dumnezeu şi-l trage spre
grija de cer prin toate câte el trece şi face, şi aşa stă el în Dumnezeu,
65
şi Dumnezeu în el, şi purtător de Dumnezeu se face el prin statul lui întru Mine, iar crucea şi
semnul ei mereu pe trupul lui făcut cu dreapta lui, aşa cum au lăsat străbunii lui, care au primit
acest dar ceresc în inima şi în fapta lor, acest semn va sta ca o pecete pe trupul cel închinat lui
Dumnezeu şi ca o mărturisire a Mea mereu dinspre el spre diavolul, care umblă fără de
linişte să-l ia pe om în slujba lui de partea lui.
O, poporul Meu, mărturiseşte Mie prin cruce, tată, iar icoana ei să-ţi încunune şi să-ţi îm-
podobească paza casei şi slava ei cerească cu ea şi mărturisirea lui Dumnezeu, alături de candela
cea aprinsă, în care să ardă rugăciuni scrise în untdelemn, alături de chipurile sfinţilor şi ale
îngerilor, cărora tu le dai înfăţişare tainică sub acoperământul casei tale cu Domnul pe pă-
mânt.
O, binecuvântată să fie lucrarea mânuţelor voastre cu care lucraţi lucruri sfinte ca să

staţi cu ele înaintea oamenilor apoi şi să grăiască ele cu oamenii în taină şi să ia oamenii din
duhul vostru cu Mine, din viaţa voastră cu Mine, cu care trăiţi Mie pe pământ! Lucraţi sub
binecuvântare mereu tot lucrul pentru cele sfinte şi pentru cei sfinţi, cărora le daţi chip pe
pământ prin lucrul mânuţelor voastre, fiecare cât puneţi la el, ca să fie cuvântul tot împlinit,
căci orice lucru al mânuţelor voastre se face un cuvânt împlinit. Vă voi da armonie şi pace
multă în lucru şi vă voi învăţa să lucraţi aşa şi să vă hrăniţi aşa în vremea lucrului pe care-l săvârşiţi.
O, vă aduc mulţumire mare că umpleţi de flori semnul sfintei cruci, semn făcut de mânuţele
voastre din lemn sau din lut şi apoi împodobit cu flori şi cu îngeri şi cu chipuri sfinte, fiilor,
şi nu cu răstignirea Mea pe cruce. O, mângâiaţi pe Domnul şi pe sfinţi cu duhul din voi şi
dintre voi şi binecuvântaţi să fiţi pentru tot lucrul cel frumos şi sfânt, iar Eu voi veghea cu voi şi
pentru voi şi vom atinge la inimă oamenii, şi toate ale voastre cu Mine vor cuvânta în taină înaintea
oamenilor şi toate vor fi spre biruinţa Mea cea de la sfârşit de timp în mijlocul oamenilor, în mij-
locul neamului român şi apoi peste neamuri, spre duh de înviere prin cruce, prin iubire de Dum-
nezeu în oameni, iubire ca a voastră, fiilor micuţi! Amin.
Vă umplu inimioarele de pace şi de Duh Sfânt. Duhul frăţiei sfinte să se slăvească între
voi! Toate câte lucraţi ce v-am dat să lucraţi, toate să fie spre slava lui Dumnezeu pe pământ cu
oamenii, şi spor sfânt să aveţi cu cerul pe pământ sub taina duhului ascultării de tot cuvântul Meu
de peste voi. Amin.
Pace vouă, fiilor! Multă, multă pace din cer să fie între voi şi cu voi în tot lucrul Meu cu
voi şi al vostru cu Mine, şi cu care Eu stau înaintea oamenilor spre învierea şi spre înţelepţirea lor!
Puterea sfintei cruci s-o iubiţi şi s-o lucraţi peste voi. Eu sunt cu voi. Mereu, mereu cu voi sunt
şi nu pot fără voi să fiu, ci pot cu voi, şi cu voi voiesc să stau şi să fiu, o, fiilor. Amin, amin, amin.
Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălţării Sfintei Cruci, din 27-09-2010
***
Îţi dau acum binecuvântare pentru zi de vestire a lucrării Mele cu tine în mijlocul oameni-
lor, poporul Meu. Ţi-am făcut cale, tată, ca să ieşi între oameni cu crucea învierii, fiule. Lumii îi
place de două mii de ani crucea cu Mine răstignit pe ea în piroane de fier, dar cu tine crucea
e plină de flori, tată, şi multă mângâiere Îmi aduci cu lucrarea aceasta a ta. Văd îngerii aceasta
şi se minunează şi văd ei Evanghelia Mea cu tine şi stau în uimire şi cântă slavei Mele cu tine
îngeraşii cerului, poporul Meu. O, binecuvântat să fie lucrul mâinilor tale, cu care Eu ies cu tine
între oameni ca să mărturisească el lucrarea aceasta, lucrarea Mea cu tine, fiule! Se mângâie duhul
66
din om când vede crucea cu flori pe ea. Se mângâie omul de la lucrarea Mea cu tine, că n-are
omul nădejde şi n-are mângâiere dacă n-are nădejde. Ies cu tine cu lucrare de nou Ierusalim în
mijlocul oamenilor, ieşim cu stâlpări, cu flori pe cruci şi îi întâmpinăm pe oameni cu mângâiere,
că Mi-e tare milă de ei şi nu ştiu ei aceasta. Mi-e duhul rănit de dor după om şi de aceea am venit
acum două mii de ani şi M-am făcut om şi M-am dat spre cruce şi spre moarte pentru dragostea
Mea cea pentru om, o, şi de aceea am venit şi acum şi tot vin cuvânt pe pământ şi nu de altceva
vin. Vin că este scris să vin şi nu de altceva vin. O, vin şi tot vin şi multă necredinţă şi răceală de
suflet găsesc pe cale în oameni şi Mă întorc în Tatăl suspinând şi Mă mângâie Tatăl şi-Mi şterge
lăcrimioarele şi-Mi spune cuvânt de mângâiere Tatăl Meu şi-Mi spune aşa:
— Puţin, puţin, şi-i vei trage pe toţi la Mine, o, Fiule scump, căci Tu aşa ai spus, şi ai pe
pământ fii credincioşi, care-Ţi aşează cuvântul în calea oamenilor, şi va veni curând o zi când
toţi vor căuta acest mângâietor şi vor alerga după el ca după mângâierea care le va lipsi la
toţi, şi va fi scump în ziua aceea cuvântul Tău cu care umbli azi plin de dor suspinat după om.
Puţin, puţin, Fiule scump al Meu, şi răbdarea Noastră va mântui multe suflete dintre cei scrişi în
Cartea Vieţii.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a șasea a Postului Mare‚ a Floriilor; praz-
nicul Intrării Domnului în Ierusalim, din 17-04-2011
***
Am venit pe pământ pentru îndumnezeirea omului. Aceasta să știe toți cei care sunt și
care voiesc să fie cu Mine pe calea cuvântului Meu cel de azi, pe calea venirii Mele de azi pe
pământ cuvânt, și trebuie să se îndumnezeiască cel ce voiește să fie cu Mine prin lepădare de
sine și prin îndumnezeirea lui apoi, căci Eu asta am de lucrat peste om.
O, nu știe omul ce este crucea, ce slavă este ea, ce drum spre înviere este ea, și de aceea se
plânge el mereu, și de aceea se slăbește mereu om pe om plângându-se mereu, de parcă asta ar fi
să fie lucrarea lui. Toate câte vin peste om, ar fi să le primească el ca din mâna lui Dumnezeu
și să nu-I dea Domnului peste mână, căci Dumnezeu știe ce-i este omului de folos, după cum
vede El că trebuie pentru făptura cea mereu nouă a omului, căci Eu prin suferință am venit pe
pământ și tot așa am petrecut apoi, și tot așa M-am întors și M-am păstrat lângă Tatăl, căci aceasta
este cununa celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, iar bucuria și desfătarea este calea păgânilor, nu
a creștinilor, căci creștinii au bucurie crucea și pe Domnul lor, Domnul crucii, Păstorul Cel
cu crucea, Care umblă după oi ca să le dea pășunea Lui și pildă să le dea lor purtarea crucii, slava
celor ce iubesc pe Dumnezeu după chipul și asemănarea Lui, căci Eu prin cruce Mi-am arătat slava
și prin ea am iubit pe fiecare om, ca să-l răscumpăr pe om și să-l dau Tatălui, acolo unde el se va
întâlni cu odihna lui, pe care a pierdut-o prin părăsirea lui Dumnezeu, datorie care trebuie plătită
la Dumnezeu de fiecare om, ca să-și primească el iarăși înfierea cea pierdută. Amin.
O, fiilor care stați înaintea Mea ca să-Mi port cu voi crucea venirii Mele, învățați poporul
de peste tot să se uite la voi și să învețe purtarea crucii, căci voi și cei cu voi lângă izvorul Meu de
cuvânt aici, sunteți sub cruce mereu, tată, sunteți sub sarcină mereu și sunteți mulțumiți că-Mi
slujiți venirii Mele și lucrului ei cel greu și mult, cu duhul, cu sufletul și cu trupul, fiilor. Voiesc
să cobor binecuvântare și putere peste voi acum, pentru lucrarea de împrospătare a celor ce trebu-
iesc orânduite spre împrospătare peste locașul Sfintei Sfintelor Mele, tată. Sunteți puținei pentru
cât de mult lucru este peste tot de lucrat, aici și pe unde mai este nevoie de voi și de lucrul vostru
pentru cât popor avem de purtat și de îngrijit.
67
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării Sfintei Cruci, din 27-09-2011.
***
Eu sunt Păstorul Cel bun, Păstorul Cel cu crucea, şi am nume mare şi Mă numesc Unul
Născut din Tatăl Savaot, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, şi umblu în lumina Lui şi
sunt lumină din lumină şi luminez cu ea lumea şi sunt lumina lumii atât cât sunt în lume, iar altfel
lumea umblă în întuneric, umblă fără Dumnezeu încoace şi încolo şi nu ştie unde merge, căci nu
are păstor mereu peste ea ca să-i spună cum şi unde să meargă ea.
Eu sunt Domnul Iisus Hristos, căci aşa M-a numit Tatăl Meu prin îngeri, şi nu este pe
pământ sau în cer nume mai mare ca numele Meu. Eu prin ascultare de Tatăl am nume mare, şi
prin fapta ei rămân cu numele de Fiul Tatălui Savaot, de o fiinţă cu Tatăl fiind numit.
Pace ţie, popor al cuvântului Meu! Stau cu tine la masă de cuvânt în ziua aceasta de praznic
al crucii. Cuvântul cruce este cuvânt mare şi are viaţă în el numele acestui cuvânt. Nu ştie nici un
om când spune: „Sfântă cruce, ajută-mi!”, nu ştie ce spune când el spune aşa, după ce a învăţat de
la părinţi să spună aşa. Stau cu tine la masă de învăţătură, poporul Meu, ca să ia de pe masa Mea
cu tine cei ce caută la tine învăţătura Mea, cea de sus venită pe pământ pentru cei ce vor să înveţe
de la Dumnezeu, căci pe pământ învăţătura care este nu-l duce pe om la Dumnezeu şi la viaţă pe
vecie cu El.
Am grăit vouă să aveţi grijă de uniforma pe care trebuie s-o purtaţi voi, măi fiilor. În ziua
aceasta vreau să desăvârşesc mai mult această taină, iar voi să vă desăvârşiţi prin ea şi s-o faceţi
faptă tot mai întreagă peste voi. Chipul Meu, pe care trebuie să-l purtaţi voi, este semnul Meu
de peste voi. Aşa v-am desluşit Eu când v-am pus pe masă învăţătură pentru purtarea uniformei,
cu care Eu v-am înveşmântat pe fiecare când aţi venit să vă daţi Mie ca să fiţi apoi ai Mei şi când
v-am învăţat cum să vă înveşmântaţi.
O, e greu să fie al Meu omul, căci îi trebuie cruce ca să semene cu Mine dacă voieşte să fie
al Meu, şi îi trebuie uniformă fără de schimbare şi fără de sfârşit purtată, iar fiii oamenilor să vadă
această lumină între ei şi să umble după ea, după cel ce ascultă de Dumnezeu pe pământ între
oameni, iar dacă-şi schimbă omul uniforma îşi schimbă ascultarea şi nu mai este al lui Dumnezeu
cel ce pierde semnul care îl arată pe el al Domnului pe pământ.
Uniforma este crucea cea purtată, măi fiilor. Îşi pune omul cruce la gât ca să aibă şi să
poarte semnul de creştin, dar ca să-şi poarte el crucea, nu are habar cum. Vin Eu şi desfac acest
înţeles, căci crucea ca s-o aibă omul, el trebuie s-o primească peste el.
E mare durere pentru om să poarte cruce, şi aceasta îi este lui durere pentru că nu-i place
supunerea, nu-i place să asculte de Dumnezeu şi de cel ce este de la Dumnezeu, şi mai degrabă se
ascunde omul pentru voia sa, căci ca să-şi facă voia sa, trebuie să se ascundă omul. Când Eu am
dat să-l întreb pe Adam în rai de ce se ascunde de Mine, el s-a supărat că l-am întrebat şi că am
umblat la purtarea lui ascunsă, şi s-a răstit la Mine şi s-a supărat pe Mine, iar cine se ascunde de
Mine se supără pe Mine şi Mă ameninţă prin purtarea lui şi prin vorba lui dacă umblu să-l descopăr,
şi acela nu mai poate rămâne al Meu şi pleacă şi se ascunde ca să plece şi caută cumva să plece,
căci nici dragostea, nici frica de Dumnezeu nu mai rămân cu cel ce se ascunde pentru voia lui, căci
68
dacă măcar frica de i-ar mai rămâne, n-ar pleca, ci s-ar apleca pentru umilinţă, şi iată de ce nu are
omul înţelepciune ca să nu păcătuiască şi să-l ajungă apoi despărţirea de Dumnezeu!
Nu are omul frică de Dumnezeu, pentru că nu-i place cu Dumnezeu şi îi place cu ascunde-
rea cea pentru voia lui. Atunci omul leapădă crucea, leapădă uniforma, leapădă voia lui Dumnezeu,
nu-i place cu cruce, nu-i place cu Mine şi se face potrivnic lui Dumnezeu, căci crucea înseamnă
statornicie şi ascultare de Dumnezeu cu supunere şi e semnul că eşti al lui Dumnezeu, dar cui
îi este ruşine să asculte şi să se aplece, aceluia îi este ruşine cu cruce şi nu stă sub acest semn, sub
semnul celui ce este supus sub fapta supunerii înaintea Domnului spre purtarea crucii.
Se cunoaşte omul purtător de cruce, aşa cum se cunoaşte cel ce nu are dragoste ca să vină
după Domnul pentru purtarea crucii. Aşa cum fără de cămaşă nu poate sta fără să i se vadă goli-
ciunea trupului, tot la fel nu poate omul fi al lui Dumnezeu fără să-şi poarte crucea, fără să aibă
uniforma aceasta, ascultarea cu supunerea cea pentru ea, aşa cum i-am cerut Eu omului în rai să se
poarte între el şi Dumnezeu pentru voia Domnului în el şi cu el. Cel nemulţumit este nemulţumit
pentru că nu înţelege taina purtării crucii. Are nevoie de iubire, suferă după iubire cel nemulţu-
mit, de parcă o merită el pe ea. El nu ştie să dea iubire fără să vrea să primească înapoi iubire şi
cinstire.
Purtarea crucii înseamnă păzirea poruncilor cele pentru viaţă, dar cei trufaşi când se
îmbolnăvesc aşa din pricina nesupunerii şi neascultării, cu greu se mai pot aceştia vindeca dacă au
în sângele lor acest aluat, din care-şi trag ei purtarea lor. Oamenii răspund obraznic, se răzbună
unii pe alţii prin cuvintele lor, se trag la judecată unii pe alţii, sunt răzbunători şi nu ştiu nimic din
taina purtării crucii, chiar dacă-şi pun ei cruce la gât şi se bizuie pe ea sau se semeţesc cu acest
semn. Altfel este semnul crucii purtate peste cei ce ştiu ce înseamnă crucea şi ajutorul lor de
la ea.
O, nu ştiu oamenii că necazurile şi suferinţele care vin peste ei sunt chiar ajutorul lor
pe calea către Domnul. Puţini sunt pe pământ între cei ce ştiu după adevăr să spună vieţii lor
anevoioase: „Sfântă cruce, ajută-mă!”. O, cine l-ar mai ajuta pe om spre Dumnezeu dacă nu neca-
zurile care-i vin?
Nu vine pe altă cale mântuirea spre om, decât prin necazuri şi prin răbdare pentru
ele, căci scrie în prooroci: «Este vreun bărbat care naşte? Căci văd bărbaţi mulţi cu mâinile în
şolduri, ţinându-se de şale ca o femeie cu faţa palidă, gata să nască, dar în vreme de strâmtorare
va veni mântuirea şi se va da ea lor», şi iarăşi este scris: «Jertfeşte Domnului jertfă de laudă şi
împlineşte Celui Preaînalt făgăduinţele tale şi cheamă-Mă pe Mine în ziua necazurilor tale şi
te voi izbăvi şi Mă vei preaslăvi», dar nu tot aşa a grăit Domnul către cel păcătos, căruia i-a zis:
«De ce povesteşti tu dreptatea Mea şi pui legământul Meu pe limba ta, când tu urăşti învăţătura
Mea, lepădând cuvântul Meu înapoia ta, când tu vezi furul şi mergi cu el şi pui cu cel desfrânat
partea ta, când ai pe limbă răutate şi viclenie, clevetire asupra fratelui tău şi cugeţi fărădelegea,
iar Eu, asemenea ţie, te voi mustra şi voi aşeza înaintea ta păcatele tale, ca nu cumva să Mă uiţi
şi să pierzi pe Cel ce te poate izbăvi de fărădelegea ta?».
În zi de praznic sfânt, închinat crucii Mele purtate, Eu, Domnul, am pus pe masă învăţătură
scumpă pentru cei ce ştiu de la Mine cum poate să vină omul după Mine şi să-Mi urmeze. Podoaba
69
lui trebuie să fie viaţa lui trăită din poruncile Mele după voia Mea, după modelul vieţii Mele
pe pământ, căci crucea este viaţa, şi ea te poate trece spre Domnul.
Purtarea ta înaintea Mea şi între frate şi frate, să fie dulce purtarea ta, poporul Meu. O, să
nu fii supărăcios, fiule, să nu fii nemulţumit, să nu fii aspru, să nu-ţi pierzi răbdarea, să nu uiţi de
darul fricii de Dumnezeu pentru paşii vieţii tale, căci fără ea îşi pierde omul înţelepciunea pe care
o are de la Dumnezeu. Înţelepciunea ta să fiu Eu, nu tu, căci tu eşti fiu învăţat de Dumnezeu, o,
poporul Meu. Ia de la izvorul Meu de cuvânt, ia de la fiii cei purtători de Dumnezeu cuvântul Meu
şi pune-l peste tine în toată împlinirea lui, ca să te numeşti purtător de cruce şi ca să fii aşa, căci
fiii oamenilor au rămas doar cu crucea de la gât şi nu ştiu ce întrebare vor primi peste ei de la Mine
pentru purtarea crucii sau pentru nepurtarea ei, pentru viaţa lor înaintea Mea, bună sau rea, adevă-
rată sau mincinoasă, luminată sau nu de lumina Mea, care vine pe pământ ca să fie cu oamenii şi
să umble ei în lumină.
Să nu se mire cei ce se cred ai lui Dumnezeu mai mult decât voi, fii ai cuvântului Meu care
vă zideşte. O, să nu se mire aceştia de ce sunt Eu cu voi în lume cuvânt de sus peste voi, purtat
fiind de nori şi de glas de cuvânt peste voi.
O, nu vă miraţi voi, cei ce vă miraţi de venirea Mea cuvânt pe pământ, căci voiesc să fie
lumină pe pământ, căci am spus: «Atât cât sunt în lume, lumină a lumii sunt». Vă spun şi vouă:
dacă am venit în lume, lumină a lumii să fiu, umblaţi şi voi în lumină, că iată, lumina cuvântului
Meu lucrează în mijlocul întunericului de pe pământ. Aplecaţi-vă şi voi după Mine, după cuvân-
tul Meu cel călăuzitor, ca să vă numiţi purtători de cruce, căci altfel nu pot fi cu semnul Meu
peste voi. Cel ce este cu Mine şi umblă după Mine, se cunoaşte după viaţă, după faptă şi după
rodul lui cel adus lui Dumnezeu, nu după crucea din mână sau cea purtată la gât. Iată, semnul ei
are putere, dar voi nu aveţi. Umblaţi în lumină, ca să aveţi lumină şi putere să înviaţi morţii, aşa
cum i-am înviat Eu şi ucenicii Mei, căci dacă numai îi îngropaţi pe cei ce mor, nu sunteţi ai Mei,
nu semănaţi cu Mine şi cu lucrul Meu cel sfânt şi plin de înviere peste om.
O, popor al cuvântului Meu, să iei şi să împarţi această povaţă pentru purtarea crucii cea
cu rod purtată, căci Eu trebuie să Mă port cu lumina Mea în lume între fiii oamenilor, iar tu să-Mi
faci mers. Pe calea pe care călătoreşte omul, pe aceeaşi cale merg şi Eu cu cuvântul Meu, căci după
om trebuie să Mă ţin, şi să Mă audă el când îi grăiesc şi când dau să ajut mântuirii lui.
Puneţi peste voi zi de zi toată povaţa cuvântului Meu, fiilor, şi faceţi-vă veşmânt ţesut peste
voi din cuvântul Meu de peste voi, şi cartea Mea cea de azi să fiţi voi. Cei ce nu citesc cartea Mea
cea de azi cu voi, dar vă văd pe voi, să poată aceştia înţelege cuvântul cărţii Mele cu voi, fiilor,
crucea cea purtată, uniforma voastră cea de la Mine înaintea celor din cer şi înaintea fiilor oame-
nilor, ca să vadă ei lumina aceasta, veşmântul celor ce Mă iubesc pe pământ, podoaba lor cea din
cer peste ei, purtată de ei la vedere, iar cel ce vă va vedea pe voi şi vă va primi şi se va spăla în
acest râu de cuvânt şi de viaţă prin cuvânt, acela se va mântui şi va fi al Meu, fiul Meu va fi
el, ca şi voi, o, fiilor. Amin, amin, amin.
Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălţării Sfintei Cruci, din 27-09-2012
***
70
O, fiilor, o, fiilor, păziţi-vă credinţa, păziţi-o de cei mincinoşi, păziţi-o cu semnul sfintei
cruci, care sfinţeşte toate, şi cu numele Domnului şi cu râvna străbunilor, care au sfârşit credincioşi
şi au trecut spre începutul lor cel din cer.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Botezului Domnului, din 19-01-2014
***
Eu sunt Cel ce sunt, şi sunt Păstor. Eu sunt Păstorul Cel cu crucea, Păstorul Cel de sus.
E zi de praznic sfânt, e ziua crucii, sărbătorită bisericeşte, şi a rămas ea praznic bise-

ricesc când crucea pe care M-a răstignit poporul iudeu a fost scoasă din pământ şi pusă pe
masă spre mărturie Mie între oameni, ca să creadă cei mari şi cei mici că a venit Domnul din
cer pe pământ şi că a biruit moartea prin cruce dacă oamenii L-au dat la moarte, şi totul prin cruce
se biruieşte, tot ce este de biruit. Amin.
O, M-am lăsat sub cruce, şi pe cruce apoi ca să-i arăt omului să semene cu Mine cu viaţa
lui, mai ales că omul este şi vinovat. O, niciodată omule, n-ar fi să te ascunzi de vina ta sau de
cea pusă peste tine şi să te scuturi de ea când cineva vede la tine vină sau îţi spune despre ea. Tu
eşti om, şi tot te scuturi de vină, iar Eu am fost Dumnezeu şi am intrat sub vină şi nu M-am scuturat
de ea în faţa nimănui, ci am purtat tot ce a venit spre Mine să port şi să pot, şi am putut să-Mi
însuşesc vina care Mi-a fost pusă, iar prin răbdare am biruit moartea cea pentru vină şi eram Cel
nevinovat, căci eram din cer, nu din lumea aceasta eram, şi n-aveam nimic în ea şi nici ea în Mine.
O, nu tăiaţi din cruce, fiilor! Nu căutaţi în dureri mângâieri, ci doar răbdare şi iubire de
Dumnezeu, că iată ce păţesc cei ce umblă după mângâieri căutând aşa în încercări ale vieţii! Mân-
gâierile îi aduc omului dor de bucurii neziditoare, milă dăunătoare deoparte şi de alta şi depărtare
de Dumnezeu apoi şi dor de păcat apoi. În dureri şi în încercări mici sau mari, luaţi numai de la
Mine întărire şi răbdare şi cuminţenie şi înţelepciune prin dureri, căci durerile îl zidesc, nu mân-
gâierile îl zidesc pe om, şi vă învăţ pe voi toate acestea ca să audă toţi oamenii de pe pământ
învăţătura Mea de peste voi şi să ia din ea, măi fiilor, şi să ştie că durerile, nu mângâierile îi aduc
omului bucurii, ba mai mult de atât, mângâierile îl strică pe om, iar durerile îl cuminţesc. Mângâ-
ierile îl fac pe om să uite de Domnul şi să alunece spre slăbiciuni şi să se lase înşelat de ele chiar
în vremea clipelor grele, şi-şi pierde atunci mintea cel ce caută pentru dureri mângâieri. Dar Eu,
Domnul, îl las atunci pe om pe mâna mângâierilor căutate de el şi Mă depărtez cu ajutorul Meu,
aşa cum şi omul se depărtează de Domnul şi se alătură cu omul în vreme de ispită.
O, oameni de pe pământ, bolnavi sau nu de boala necredinţei, pe care numai oamenii o au,
iată ce vă spun Eu, Domnul, în zi de praznic pentru crucea Mea: vă spun că Dumnezeu rabdă şi
că omul nu rabdă, şi ar trebui omul să rabde, nu Dumnezeu, căci Dumnezeu îl rabdă pe cel
ce nu rabdă, îl rabdă îndelung. O, de ce nu rabdă omul? Şi dacă nu rabdă, ce face? Iată, omul
nu-şi poartă vina şi răbdarea cea pentru ea. El se scutură de vină înaintea celorlalţi pentru că nu
vrea să-şi rabde vina, şi nu este cinstit să facă aşa, să facă nedreptate lui Dumnezeu, să-L pună pe
Domnul să rabde pe urma vinei lui. Cum adică rabdă Domnul în locul omului? O, rabdă Domnul
sâcul cel de la diavol, rabdă Domnul mereu bucuria diavolului împotriva Lui şi a omului, căci
diavolul îl biruieşte mereu pe om şi se duce apoi la Domnul ca să-I arate ce face omul şi să-şi ia
partea ce i se cuvine din lupta cea împotriva omului, căci omul se lasă biruit şi îi este ruşine apoi
să recunoască ce a făcut, ba chiar se dezvinovăţeşte mereu şi s-a deprins aşa, s-a deprins să se
71
scuture de vină, să-şi ierte mereu vina şi să n-o ia asupra sa înaintea semenilor lui, dar Eu nu M-
am purtat aşa, Eu nu M-am scuturat, Eu n-am zis: n-am făcut.
O, oameni de pe pământ, învăţaţi de la Mine că Eu am stat sub vină şi n-am zis: nu

sunt vinovat. Ba M-am lăsat sub vină în locul celor vinovaţi. O, învăţaţi purtarea crucii, şi vă veţi
vindeca de necredinţă, căci necredinţa este o părere şi piere ca şi omul necredincios, dar credinţa
este putere şi este cruce purtată, şi aceasta aduce omului salvare şi biruinţă pentru viaţă şi pentru
vecii apoi. Amin.
O, poporul Meu, popor cu cruce ca şi Domnul tău, apleacă-te ca un vinovat, fiule, apleacă-
te mereu, că şi Eu M-am aplecat. O, apleacă-te şi stai aplecat şi stai îngenuncheat faţă de vină,
că nu e om mai înălţat ca şi cel îngenuncheat, ca şi cel ce poartă cruce. Omul este vinovat, iar
crucea şi greul ei este purtarea şi curăţirea păcatelor lui şi umilinţa de bunăvoie, umilinţa, care îl
eliberează pe om de vina lui.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la Praznicul Înălţării Sfintei Cruci, din 27-09-2014
***
E zi de praznic sfânt, fiilor. Duhul descoperirii și al măririi lui Dumnezeu a dat naștere
acestei sărbători pentru slava Mea cea prin cruce, căci crucea purtată de Mine pe Golgota, și pe
care am fost așezat și bătut în cuie pe brațele ei, a fost descoperită și ridicată și pusă în cin-
stire pe pământ după mult timp de către slujitorii credincioși ființei Mele, care a suferit pen-
tru om, și s-a înființat atunci sărbătoarea pentru creștini, sărbătoarea crucii, iar cei binecre-
dincioși au mari daruri peste ei prin credința lor, prin dragostea lor de Mine și prin durerea din ei
pentru suferințele Mele, pe care ei nu le uită, ci se pleacă Mie ca Unui Dumnezeu biruitor pentru
ei prin cruce și o slăvesc pe ea pentru Mine și toate pentru Mine.
O, fiilor, iubiți, și tot mai mult iubiți împlinirea cuvântului Meu și lucrați împlinirea lui, că
nu mai e pe pământ un alt loc în care să se lucreze după cuvântul Meu rostit peste om. Fiți însă tot
mai dăruiți, tot mai vii pentru împlinirile Mele prin voi, că multe sunt scrise să fie, și n-am mulți
pe pământ care să le aibă și să le știe și să nu le uite, ca să le poată lucra împlinirea. Nu sunt oameni
pe pământ care să lucreze după adevăr pe cele de la Dumnezeu aduse la ei spre lucru, și aceasta
pentru că nu este credință prin care Eu să vin și să fiu cu oamenii și să lucrez în mijlocul lor, iar
dacă între voi este cale pentru Mine ca să cuvintez și ca să împlinesc cu voi, o, fiți fericiți, și nu
fiți obosiți pentru Mine, ba fiți vioi și tot mai vii cu puterea și cu voirea, căci Eu voiesc prin voi,
Eu și nu voi, fiilor. Când am descoperit omului crucea Mea, pe care am fost răstignit, am
pregătit pe cei prin care trebuia să aduc această împlinire, și s-a împlinit voia Mea prin îm-
părați, prin slujitori și prin oameni și am ridicat crucea Mea sus la vedere și am slăvit-o pe
ea. O, iată, fiilor, în zilele Mele cu voi, când Eu voiesc să descopăr pe pământ peste oameni puterea
și adevărul lui Dumnezeu, v-am pregătit pe voi și am început să împlinesc, căci cuvântul Meu
rostit lucrează cât nu se suie la mintea omului, dar el se desăvârșește lucrând, căci trebuie să-Mi
curăț cărarea, fiilor, și să-Mi pregătesc toată ziua slavei Mele și să-Mi arăt apoi fața, și trebuie
multă pregătire pentru această lumină, iar voi nu vă îndoiți cum că sunteți mici sau neputincioși,
că pentru credință nu trebuie putere, ci trebuie iubire și statornicie apoi pentru Mine, Cel ce lucrez
atât de minunat prin cei ce cred așa cum Eu le dau să știe și să creadă și să lucreze împlinirea Mea.
Mintea voastră să stea în mâna Mea, fiilor, că mintea omului e un mare dar, dar omul ia acest dar
și face el ce vrea cu el. Voi însă să vă temeți fără de Mine cu voi, că vai celor fără Dumnezeu pe
pământ, fiilor, și fără de călăuzire a Mea peste ei!
72
O, fii ai oamenilor, și voi, cei ce vă numiți și vă credeți fii ai lui Dumnezeu pentru că sunteți
botezați la biserică în numele Domnului, o, iată ce vă spun: fie-vă rușine să păcătuiți. Faceți
cruce, însemnați-vă trupul cu semnul sfintei cruci și depărtați de la voi dorul de păcat, pofta
care vă îndulcește cu păcatul cel otrăvitor. Dați de la voi pofta de păcat, de băut și de mâncat
în chip păcătos, de fumat și de desfrânare în însuși trupul vostru și de câte alte păcate din
îndemnul diavolului, care dă să vă îndulcească cu cele plăcute de el în om ca să-l smulgă pe
om de la Dumnezeu. Veți avea nevoie de Dumnezeu și de ajutorul Lui și de scăpare de la El
pentru voi. Soldatul cel de demult, căruia i-a ieșit în cale ispita cea în chip de femeie poftitoare de
păcat făcut cu trupul între ea și el, a fost acesta ajutat de duhul fricii de Dumnezeu, și cu puterea
aceasta el a respins clipa cea păcătoasă, fugind de ispită, iar a doua zi a rămas viu printre mulți
morți în bătălia cu vrăjmașul neamului său, și i-a arătat apoi Domnul cum ar fi murit și el sub
gloanțe dacă n-ar fi fost să biruiască păcatul care i-a ieșit în cale, și cum a rămas petec verde locul
în care el era când gloanțele au curs pe câmpul de luptă, dar a fost salvat prin curățenia trupului
său, care l-a ocrotit pe el.
O, iată, nu mai păcătuiți, și fie-vă rușine să faceți păcat. Faceți cruce ca să vă ajute
Domnul să scăpați de cursa păcatului. S-a umplut pământul peste tot de păcatul din oameni și
dă să se scufunde în adânc cu tot ce e pe el. O, lăsați-vă de păcat și cereți lui Dumnezeu iertare
și pocăiți-vă mult și mereu, ca să nu vină mânia cea pentru păcat pe pământ.
Dar mai ales la tine strig, o, popor român, că Eu, Domnul, sunt pe vatra ta cu mare
lucrare de cuvânt și strig pe omul de peste tot ca să-l opresc de la păcat, că toate războaiele
au venit pe pământ peste oameni din pricina păcatelor lor.
O, neam român, dau să vină peste tine cei care-ți pot cere socoteală că nu asculți să fii
creștin după toată legea creștină, (Rușii – ortodocși pe stil vechi – după calendarul Iulian, n.r.)
iar tu ești vinovat pentru călcare de lege. O, acoperiți-vă trupul, fii români, că dacă nu veți face
aceasta vă veți porni unii spre alții numai spre păcat pe mai departe și vă veți atrage pedeapsă
pentru păcat.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la Praznicul Înălţării Sfintei Cruci, din 27-09-2015
***
O, iată ce văd! E pregătit dușmanul cel roșu din stânga ta să-și câștige pe mai departe
stăpânirea peste tine, popor român, iar Eu te vestesc să te ridici și să vezi bine ce ai de făcut și
să chibzuiești pentru aceasta, iar Eu îți dau ajutor pe Duhul Sfânt, să sufle peste tine și să faci tu
vrând-nevrând, știind sau neștiind să faci voia Mea, căci voia Mea este binele cel pentru tine, fiu
român. O, ascultă-Mă, ascultă-L pe Domnul Dumnezeul tău, Care știe și vede ce este bine pentru
tine, iar tu nu te lua după omul vopsit în roșu, (Partidul de stânga, urmașii comuniștilor, simbo-
lizați de culoarea roșie, n.r.) după cel atât de străin pentru binele tău. Vin și te strig: deșteaptă-te,
românule! Primește povață din cer și lasă voia lui Dumnezeu peste tine, că iată, stai în nepăsare și
vine ziua tragerii la sorți și trebuie să deschizi ochii și să vezi pe cel ce este bun sau rău pentru tine
și să alegi cu dreapta, nu cu stânga, fiu român. O, alege pe cel ce te povățuiește grăindu-ți ade-
vărul pentru veghe peste tine, și să nu alegi pe cel din stânga, pe cel cu gura plină de duhul min-
ciunii, că iată cum te stăpânește cu mână vrăjmașă ție acum și cum dă să te ducă cu vorba ca să te
aibă pe mai departe pradă pentru câștigul lui nedrept, iar tu de ce nu vezi, de ce nu înțelegi, oare,
și de ce stai și nu te aperi și nu ridici cuvânt ca să te dezrobești?
73
O, scoală-te și fă semnul sfintei cruci, popor român, popor creștin, și cu acest semn să
biruiești, și să fii împărat, nu slugă în țara ta, nu biruit de hoarda cea roșie cu multe capete peste
tot, și care dă să te facă să crezi că nu mai este ea, dar iat-o cum dă să se ridice din întunericul ei
și să te înșele iar și iar! O, dar fiara aceasta roșie nu poate fi biruită decât de Fiul lui Dumne-
zeu, Iisus Hristos, căci așa este scris, iar tu deschide-Mi când vin și te vestesc de luptă, neam
român, căci în fruntea luptei sunt Eu, Domnul, numai să am oșteni de partea Mea din mijlocul tău,
căci trebuie biruită fiara cea roșie, că hulește și are nume de hulă și multe nume, nu numai unul.
Iată, sunt cu oștiri cerești deasupra și grăiesc neamului român și am cu serbare pe împărații
creștini Constantin și Elena, fiu și mamă. Îi am purtați cu suită cerească pe cei ce s-au lăsat atinși
de Domnul și s-au făcut împărați creștini și au dat putere și stăpânire creștinilor pe când cei eretici
luptau să biruiască ei biserica lui Hristos în vremea aceea, dar Eu, Domnul, i-am arătat împăratului
semn ceresc și l-am povățuit cum să biruiască pe potrivnici și cum să aleagă pentru el și pentru
poporul lui apoi calea de urmat în viață. O, tot așa te îndemn și pe tine, să te scoli, popor român,
și cu semnul sfintei cruci să biruiești pe cei ce te atacă din spate și din stânga ta ca să te
stăpânească tot mereu și să sugă pentru ei avutul țării, după cum au făcut și până acum, și iată,
trebuie alți cârmuitori, care n-au lovit peste țară și peste neam. Toate acestea Eu, Domnul, te învăț
acum, popor român, dacă voiești să-ți fie ție bine, și dacă voiești să fii vegheat de Dumnezeu pentru
acest bine, căci tot binele vine de la Dumnezeu, vine din cer când vine, așa cum a venit și peste
poporul împăratului Constantin în vremea domniei lui, pe care am povățuit-o Eu, Domnul, iar el a
primit și a împlinit.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinţilor Împăraţi Constantin şi mama sa‚
Elena, din 03-06-2016.
***
O, cei cu crucea vor birui, fiilor, iar altfel nu va fi. Neamurile de pe pământ care nu sunt
cu crucea ca altar, așa cum am avut Eu altar crucea, vor fi biruiți de cei cu crucea pe steagul lor,
pe pieptul lor, pe scutul lor, și le va fi scut acest semn. Așadar, însemnați peste tot cu semnul
sfintei cruci al sfințeniei și cu apă sfințită calea voastră, fiilor credincioși, căci în fața acestui
cuvânt nu poate furtuna. O, în fața acestui cuvânt sunt mulți dintre cei care se dau deștepți, dar
vai lor, vai și de prăpastia în care sunt și stau!
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea de douăzeci și cinci de ani de la sfințirea
pietrei de temelie a Sfintei Sfinte-lor Noului Ierusalim, din 22-07-2016
***
E zi de sărbătoare pentru mărirea crucii, toiagul în care Eu, Domnul, Mă sprijin de

două mii de ani și păstoresc cu el pe cei ce iubesc pe Dumnezeu, Care S-a răstignit pe cruce ca
să-i scape pe oameni de suferința cea pentru păcatele lor. I-am păstorit pe ucenicii Mei de când i-
am ales și până când M-am lăsat zdrobit pe cruce de către cei ce M-au zdrobit, după ce au văzut ei
în Mine un Dumnezeu tare, iar ei erau mult păcătoși, și nu M-au putut iubi și nu M-au putut primi.
Cei păcătoși nu Mă pot iubi, de vreme ce ei iubesc păcatul, pe care îl aleg de iubire a lor.
O, nu L-ar fi putut alege pe Dumnezeu cei care M-au scos dintre ei acum două mii de ani și Mi-au
făcut răstignirea pe cruce. Cine și-ar fi putut închipui atunci între ei că tot ce au făcut ei cu Mine
M-a îmbrăcat pe Mine întru putere și întru înviere prin cruce? Toiag tare ca fierul, toiag de bi-
ruință s-a făcut în ziua aceea crucea, acest semn mare, prin care Eu, Domnul Iisus Hristos,
74
am biruit moartea și am scris între pământ și cer învierea Mea și a celor ce cred în ea pentru
învierea lor.
Iată, așa păstoresc Eu neamurile și așa judec toate, toate, cu toiag de fier, căci am spus
atunci: «Stăpânitorul acestei lumi a fost acum judecat». Acest cuvânt spus de Mine când am
ajuns în fața răstignirii pe cruce a însemnat el judecata păcătoșilor care M-au răstignit din pricina
păcatelor lor și și-au luat ei atunci judecata și au fost judecați, iar Eu de atunci și până azi judec la
fel ca în ziua aceea când cei păcătoși M-au dat la moarte pe cruce din pricina păcatelor lor. Nici o
vină n-au găsit ei în Mine, dar au găsit în ei pricina pentru care a fost să Mă dea ei crucii, dar
crucea s-a făcut în mâna Mea toiagul cel de fier, precum este scris să păstoresc și să judec cu
toiag de fier, toiag plin de adevăr și de putere mare asupra celor ce păcătuiesc cu voie și se aleg
pe ei înșiși mereu, mereu de partea păcatului cel cu fapta păcat, păcat pentru care Domnul a fost
răstignit pe lemnul crucii ca să nu mai stea El în calea celor ce-și trăiesc plăcerile lor pe pământ
înaintea lui Dumnezeu din neam în neam.
O, deschideți ochii, fii ai oamenilor! Sculați-vă! Până nu vine noaptea sculați-vă, că dacă
vine noaptea nu mai puteți lucra și vedea nimic. Stau peste voi lucrătorii minciunii și ai trufiei
omenești și ai semeției. Uitați-vă la ei și la faptele lor, la fața lor ascunsă. E numai minciună pe
pământ și în oameni și peste oamenii care stăpânesc peste voi. Veți birui cu semnul sfintei cruci,
dar sculați-vă și luați crucea de toiag și porniți spre biruință cu ea, și nu fără ea. Nu uitați că
Eu am biruit prin cruce, o, nu uitați acest adevăr, că iată, cu acest toiag păstoresc, și nu știu nea-
murile pământului cine este la cârma a toate câte se lucrează pe pământ, plata răului și plata binelui,
primind fiecare după faptă, că rău faci, rău găsești, precum este scris, iar oamenii lucrează numai
răul pentru ei, că fără Dumnezeu la cârma vieții și a zilelor vieții lor nu pot oamenii decât răul să
și-l lucreze, iar Eu vin și păstoresc tainic peste pământ, și toți primesc după faptele lor, și scris este
că vine Păstorul, vine Fiul Omului pe pământ și alege și pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-
a stânga, iar cei din dreapta vor fi moștenitorii, precum este scris.
Când Domnul nu mai are cu cine să Se sprijine în tine pentru tine, țara Mea, neam român,
o, vin minuni din cer în sprijinul soartei tale, căci tu ești țara Mea cea de azi, țara cuvântului
Meu, că am în tine masă de cuvânt, șaizeci de ani de cuvânt din cer pe vatra ta izvorât din gura
Mea, popor român, istorie scrisă, și mărturisește ea de pe vatra ta și dincolo de hotarele tale, căci
Domnul este fără de hotar ca și cuvântul Său, și este peste tot pământul cu slava Sa de cuvânt din
mijlocul tău. Voiesc să fii tu biserica Mea, turma Mea pe pământ, iar Eu să fiu Păstorul tău, Păs-
torul Cel cu crucea, că tu nu mai ai păstori pentru calea ta spre Dumnezeu și cu Dumnezeu pe
pământ, ci ai numai durere de la cei ce se numesc pe ei înșiși păstori ție și nu te mai lasă ei să miști
din legăturile puse de ei peste tine. Eu însă nu te părăsesc sub greu, și iată-Mă, tainic Mă port pe
vatra ta și rostesc cuvânt sfânt și îl împlinesc apoi, și, vrând-nevrând Mă vor vedea aceștia lucrând
în mijlocul tău lucrarea Tatălui, și țara strălucirii vei fi tu între popoare, și se vor înfricoșa și se
vor face miei toți cei de pe pământ la vederea slavei Mele de peste tine, țara Mea cea de azi, căci
Eu, Domnul și Păstorul tău, te cresc frumos și te mângâi cu dulce și te ocrotesc cu toiag de
fier, cu crucea Mea, arma cea de nebiruit, și voi pune sub picioarele tale slava crucii, biruința
Mea prin cruce, iar cuvântul Meu din tine va scrie între pământ și cer numele tău cel nou: Cetatea
Domnului, și toți cei de pe pământ vor arăta spre tine și vor spune: «Acolo este Domnul», precum
este scris. Amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălţării Sfintei Cruci, din 27-09-2016
***
75
O, fiilor, nu mai găsesc loc frumos pentru Mine ca să așez peste el acest cuvânt: pace. Îi
trebuie omului naștere de sus ca să înțeleagă el calea vieții și calea Mea spre el. Mai sunt, oare,
între oameni care să înțeleagă rostul acestei taine și să mărturisească despre ea și s-o arate apoi la
vedere ca să vadă cei mulți cum să-și aleagă drumul vieții și cum să-și trăiască viața sufletului,
care este dăruit de la Dumnezeu? O, nu pot oamenii să-și trăiască viața lor fără să slujească unui
dumnezeu, sau la mai mulți dumnezei, și de aceea își aleg ei dumnezei cărora li se închină prelung,
uitând cu totul că dumnezeii lor sunt pieritori odată cu ei. Voi însă fiți înțelepți și mereu înțelepți,
fiilor, dacă Mă aveți pe Mine de Dumnezeu, căci Eu sunt adevărat Dumnezeu, și această înțelep-
ciune nu trebuie să-l părăsească pe creștin dacă vrea să nu moară el. De aceea vă învăț pe voi
mereu, ca să știți să slujiți lângă Mine așa cum Eu slujesc ca Fiu pe Tatăl, și să aveți și voi parte
de partea Mea cea de lângă Tatăl, că acolo voiesc Eu să-i am pe cei dragi ai Mei, cărora Eu le sunt
Cel drag lor. Așa-dar fiți purtători de cruce ca și Mine, fiilor. Însemnați-vă, Eu, Domnul, vă
spun, însemnați-vă cu semnul sfintei cruci pașii și călătoriile, cuvintele și faptele, pâinea și
apa, scularea și culcarea, smerenia și dragostea, credința și statornicia, locul de viețuire,
adică cetatea Mea cu voi și toate de pe ea, și însemnați-vă auzul și văzul și toate simțurile
mădularelor voastre și ale fraților voștri, dar și rugăciunea cea pentru dobândirea acestora toate
să v-o însemnați cu semnul sfintei cruci mult, mult, fiilor, ca să vă fie cruce dreaptă viața și fapta
vieții, și să vă fie ea cale vouă așa cum Mie Mi-a fost, și apoi la toți sfinții Mei, care M-au iubit.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la Sărbătoarea Sfântului Ierarh Spiridon, din 25-12-
2017.
***
O, dacă n-aș avea cum să grăiesc cu voi, copii primitori ai cuvântului Meu, o, cum aș mai
putea să-Mi las pe pământ cuvântul ca să fie el auzit, măi fiilor? O, cum să nu Mă aplec ca să vă
mulțumesc că Mă primiți și că Mă împărțiți și că Mă faceți carte pe pământ? Și cum să nu greșească
mult și vătămător cei ce au pică pe voi și-și fac rost de ea și vă disprețuiesc apoi pretențioși asupra
voastră și se răcesc răcindu-se mereu, spre pagubă asupra mersului lor în urma Mea, cu nebăgare
de seamă pentru mers din partea lor? O, că mulți au lovit în mersul lor spre Domnul prin acest
păcat, prin dispreț asupra voastră, prin duh de judecată și prin vorbiri de rău, căci am spus pentru
cei ce Mă ajută pe lume ca purtători și trimiși ai Mei și le-am spus lor: «Cine nu vă primește pe
voi, pe Mine nu Mă primește», și le-am mai spus: «M-au prigonit pe Mine, vă vor prigoni și pe
voi; M-au prihănit pe Mine, o, și pe voi vă vor prihăni», căci așa le este dat să cadă prin acest
păcat cei ce nu se aseamănă Mie între cei mulți, și așa Mă voi vedea în toată vremea pe pământ
prin cei ce suferă pentru Mine și ca Mine, loviți și disprețuiți de cei necredincioși și nepăsători de
viața lor, departe cu ea de adevărul vieții. De aceea dau în ziua aceasta povață de purtare a crucii
și de acest înțeles adânc înrădăcinat în viața de creștin, și dau să pun multe povețe de lepădare de
sine pentru cei ce Îmi urmează cu cruce, și nu fără cruce pe cale, căci aceasta este crucea și
purtarea ei: lepădarea de sine înseamnă crucea și statul sub cruce cu Domnul.
O, fiilor, o, fiilor, voi, cei care sunteți ai Mei, dar și voi, cei care voiți să fiți cu Dumnezeu
pe cale, iată ce povețe sfinte vă aduc, povețe pentru cei sfinți, măi fiilor! Mai întâi vă povățuiesc
și vă îndemn să nu luați sfat de la diavol când este ceva de făcut, când voiți să faceți ceea ce se
ivește de făcut. O, și cum se poate ști sau împlini aceasta? Cei slabi la ascultare și la veghe nu-și
pot frânge ușor voia și nu scapă aceștia de capcana diavolului dacă nu sunt deprinși cu învățătura
cea creștinească și cu ascultarea de ea, și care-l veghează pe creștin în toată vremea. Dar cei iubitori
și ascultători sunt deprinși cu ascultarea, cu viața cea binecuvântată în toate și pentru toate, și cu
76
veghea cea pentru ascultare, și știu aceștia să împlinească această veghe, căci ei nu iau îndemn
din sine dacă sunt fii ai lui Dumnezeu. O, de multe ori poți învăța prin lucrul care dai să-l faci,
te învață el cum să-l faci, dar dacă atunci vine spre tine o povață ea este trimisă, ea vine spre tine
ca să te povățuiască să nu iei din tine îndemn, dacă nu cumva ești obișnuit din fire să faci aceasta,
adică să iei din tine. Dar dacă tu ai lângă tine, sau aproape pe cineva din partea Mea și dai să facă
și el ca și tine, când el este lucrat de harul Meu la timp și la netimp pentru cei ce stau sub călăuzirea
Mea, o, ce mai poți alege sau înțelege pentru statura ta cea de fiecare clipă înaintea Mea? O, ia de
la Dumnezeu dacă vrei să nu iei sfat de la diavol sau de la tine însuți, dacă vrei, fiule, și orice
vine spre tine vine de la Dumnezeu, așa să știi, căci așa lucrează Domnul când tu vrei să fii călăuzit
de El, și îți trimite El călăuzire, dar dacă vrei. Cel ce se știe creștin, dar își ocrotește din toate
puterile și din toate laturile propria sa voie față în față cu cei dintre care el face parte, o, ce fel de
cruce se mai vede că poartă acesta, când crucea pe care am spus Eu s-o poarte omul care umblă
după Mine este lepădarea de sine, frângerea voii în schimbul voii lui Dumnezeu peste el?
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia a Postului Mare, a Sfintei Cruci
11-03-2018
***
Zic vouă toate acestea citite din carte ca să vă aduc aminte de Tatăl și de Fiul, Care
grăiau și lucrau facerea, și pe toate apoi. Și S-a arătat Treimea lui Dumnezeu sub stejar la
Avraam și a grăit lui ca și azi, când, iată, în mijlocul neamului și al pământului român are Domnul
râul Său de cuvânt, munte înalt, din care curge spre neamuri râul vieții, (Apoc: 22/1) cuvântul
gurii Lui spre tămăduirea neamurilor, precum este scris, iar făgăduința făcută lui Avraam cheamă
popoarele la mântuire, la biserică sfântă, așa cum i-a fost pusă temelia la începutul ei, pe jertfa
Mea pe cruce, iar crucea a rămas pentru creștini semnul biruinței, îmbrățișarea Mea cu ei din
neam în neam, și s-a făcut crucea semn de salvare prin jertfa Mea de pe ea, și vai celor ce dis-
prețuiesc acest semn, pe care Eu, Cel răstignit, l-am lăsat peste biserică, fiindcă biserica Mea
trebuie să semene cu Mine, nu cu fiii lumii, nu cu cei fără de cruce, care nu se pot lepăda de sine
ca să vină după Mine purtând cruce, așa cum Eu am spus celor ce vor să Mă urmeze.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu pentru poporul Israel cel de demult. Cuvântul lui Dum-
nezeu din Duminica Floriilor. Praznicul Intrării Domnului în Ierusalim, din 01-04-2018
***
Iată, fiilor, suspină pământul până și sub răceala de suflet a creștinului, care ar fi să ia de la
Domnul învățătura cea pentru viață și pentru lucrul vieții. O, învățați dragostea de Dumnezeu, prin
ascultare învățați, voi, cei care aveți de la Domnul glasul Său de Păstor, Care vă dă vouă. O, grija
de trup și de hrana trupului le lucrează omul cu unelte de grădină cum sunt: sapa, grapa, secera,
cazmaua, coasa, mâna omului, iar grija de suflet și de hrana sufletului le lucrează omul cu
unelte de duh cum sunt: crucea, cartea, rugăciunea, apa sfințită, anafora, sfânta împărtășa-
nie, proorociile, și toate au taina lor cu omul, unelte pentru suflet, pentru îngrijirea sufletului
și a Domnului în om. Cartea de rugăciune și de învățătură, crucea pe care o săruți și o strângi la
piept, crucea pe care o stropești cu lacrimi de dor și de căință, toate acestea ale tale au povestea
lor, povestea ta, și de aceea să ai cartea ta, purtarea ta pe fața ei, crucea ta din lemn, sfeșnicul și
lumânarea, apa sfințită din izvorul tău, și peste toate să se așeze taina dintre tine și ele, iar cartea
ta de rugăciune să aibă semne pe ea din povestea vieții tale cu ea, și a ei cu tine, și să văd Eu
aceasta, să văd că prețuiești, că iubești, că păstrezi ca pe o comoară a sufletului tău uneltele cu
care-ți hrănești sufletul, vasele din care sufletul tău mănâncă, podoabe ale trupului tău.
77
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la Praznicul Adormirii Maicii Domnului, din 28-08-
2018
***
O, fiilor, împotriva morții sufletului și a chinului de după aceea, trebuie luptat cu

trupul și cu diavolul tot timpul, trebuie cu somnul luptat, trebuie foamea biruită, iar foamea nu
este numai cea de bucatele de mâncat, ci mai ales foamea de tine însuți, de plăceri, de dorințe
și de vremelnicia lor, iar pentru toate păcatele vieții trebuie căință, mereu căință, mereu
lacrimi cu nădejde, și nu fără de nădejde lacrimi. O, căiți-vă adânc de tot ce a fost săvârșit de
voi împotriva lui Dumnezeu în voi și cu voi! Dacă dați să uitați câte ați greșit, se vede, o, fiilor,
când omul face aceasta. Și atunci, când se mai căiește omul, când își mai ispășește cu lacrimi
păcatele, o, când?
O, fiilor, mulți cred că Mă iubesc, că-Mi dau inima, că Mă bucură și-Mi slăvesc numele,
dar aceștia uită cu câte păcate Mă rănesc, cu câte cuie Mă țintuiesc prin viața lor cea departe de
sfințenia Mea în om, și aceștia nu știu nimic despre iubirea de Dumnezeu, căci ea este o suferință,
un dor până la capăt, o așteptare îndurerată prin dor, o viață luptătoare pentru statul Meu în om,
pentru sfințenie în toată vremea, o, și numai apoi poate fi vorba de iubire de Dumnezeu și de
slăvire a Sa din inima și din gura celui sfânt și plin de căință în toată vremea sa pe pământ.
O, fiilor, cine n-are parte de suferință, de încercări, de defăimări, de prigonire, de

lipsuri, de umilință mare, unul ca acela zburdă spre păcat și calcă peste sfințenia cerută de
Mine omului care-și poartă crucea cu mintea și cu inima și cu trupul sub cruce, fiilor. De aceea am
zis Eu să-și ia crucea cei ce voiesc să vină după Mine și așa să-Mi urmeze, cu ascultare, cu aplecare
mereu, cu lepădare de sine mereu, și asta este crucea, și fără de aceasta nimeni nu poate iubi pe
Dumnezeu și veșnicia cu El apoi.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la Sărbătoarea sfinților 40 de Mucenici din Sevasta, din
22-03-2019.
***
O, aveți grijă de viață, fiilor, și învățați-i voi viața pe cei ce vă văd pe voi, și învățați-i să-
și facă cruce și cum să-și facă cruce cu cele trei degete împreunate și atingând cele patru
locuri ale corpului, apăsând cu degetele și însemnându-și bine crucea cu gândul la Dumne-
zeu, și nu de formă doar, căci vai ostașului care nu știe să-și mânuie arma cu care se apără de
vrăjmași, ci din contra, să aibă ostașul grijă să fie încărcată arma și nu goală de gloanțe, și tot așa
și creștinul să vrea să-l biruiască pe satana cu semnul sfintei cruci, căci satana nu stă nici o clipă
să nu-l aducă pe om la voia sa și să-i zdrobească clipa și puterea biruinței lui cu Dumnezeu.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia a Postului Mare, a Sfintei Cruci,
din 31-03-2019
***
Eu, Mielul lui Dumnezeu, Cel botezat de Ioan la Iordan, Eu Însumi strig acum omul la
calea vieții veșnice și-i dau cuvânt de Bobotează și vin cu cerul pe pământ și cu cetele cerești vin,
că voiesc, omule, să sfârșești cu pribegia și să ai de Tată pe Dumnezeu ca să te faci fiu al Său și ca
să ai tată, omule. N-am astâmpăr și vin după tine și te strig ca să Mă auzi și ca să-ți arăt calea, că
Eu sunt Calea, iar ție îți trebuie cruce ca să Mă cunoști și să Mă urmezi, și fără cruce nu poți,
că pe ea trebuie s-o iubești, nu pe tine, iar tu trebuie să stai supus sub cruce, că Eu așa am stat, și
78
așa ți-am arătat ca să cunoști calea, o, și adu-ți aminte de Mine și de crucea pe care o purtam și
care Mă purta, că apoi ea M-a purtat pe ea până ce M-a trecut spre Tatăl, și crucea cu Domnul pe
ea, ea este calea și a Mea și a ta, o, și n-a mai fost și nu mai este o altă iubire mai mare ca aceea
față în față cu oamenii. Oamenii însă nu ating cu inima și cu fapta lepădarea de sine pentru iubirea
crucii, care-l duce pe om pe ea până sus, la Dumnezeul slăvilor cerești, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh
și Care rostește acum cuvânt peste ape în zi de Bobotează și spune:
Se binecuvintează și se sfințește apa de Bobotează cu puterea, cu venirea și cu lucrarea

Duhului Sfânt, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, spre curățirea celor ce se
curățesc cu pocăință spre iertarea păcatelor lor, iar floarea busuiocului să împarfumeze cu mi-
reasma sa gustul apei și duhul ei, căci floarea aceasta a crescut deasupra crucii Mele pusă în
pământ de oamenii vremii de atunci, și a fost această floare semn pentru cei cărora li s-a
descoperit locul unde să găsească crucea Mea și s-o înalțe în sus ca mărturie a puterii ei, a
harului pe care l-a purtat prin Fiul lui Dumnezeu purtat pe brațele crucii cu mâinile întinse spre
îmbrățișarea răstignitorilor Lui, ca semn al iertării și al iubirii veșnice, și pe care voiesc și acum s-
o împart în lung și în lat și să-i aduc omului aminte de ea, de iubirea cea veșnică, și ca să nu uite
el cum l-am iubit și cât l-am iubit, și ca să învețe omul de la Mine iubirea, nu de la el însuși, nu de
la om, căci Eu sunt iubirea, nu omul. O, dar când, omule, când înveți tu aceasta?
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la Praznicul Bobotezei, din 19-01-2020.
***
Așadar, iubiți umilința toți cei de pe pământ, și iubiți crucea, fiilor! Ea este semnul cel
sfânt, semnul umilinței aici pe pământ, și apoi semnul biruinței de veci, căci ceea ce Eu, Domnul,
am folosit pe pământ, trebuie și voi să folosiți, și să nu disprețuiți.
O, popor român, fă cruce, fiule, fă cruce mereu și mult. Fă cruce pe trupul tău, pe
inima ta, pe mintea ta, pe toate lucrările tale fă cruce! Fă cruce când te scoli dimineața ca să fii
păzit de ea toată ziua, și fă cruce seara când mergi spre odihnă ca să te scoli sub ocrotirea ei iarăși.
Fă cruce când ieși pe drum, când intri înapoi în casa ta, când mergi pe apă sau pe sus fă cruce, fiu
român. Nu te cunoaște Domnul crucii dacă nu mărturisești crucea și puterea ei și lucrarea ei.
Fă cruce, fiu român, și ține departe relele și primejdiile toate. (Aluzie la pandemia de
corona-virus, n.r.) Să se strângă cu tine preoții tăi pentru rugăciune chemătoare de Dumnezeu ca
să trimită Domnul la tine pază sfântă, îngeri și sfinți ocrotitori de tot ce este rău pe pământ, că pe
pământ sunt neamuri întregi fără de cruce, fără de sfinți din cer dacă nu cred în ei, iar tu ai
moștenire mare de la sfinții care ți-au lăsat cărarea spre Dumnezeu, și a lui Dumnezeu spre tine.
O, neam român, ridică mâinile și cheamă-Mă ca să-ți fac bine, ca să aduc pacea și liniștea
în mijlocul tău cheamă-Mă, că vreau să-ți fac mult bine, că iată, am pe vatra ta cărarea pe care
vin pentru ca să-ți grăiesc și să te sfătuiesc și să te ocrotesc și să te fac popor frumos între
popoare și să te fac bucurie pentru toate noroadele de pe pământ, iar pentru aceasta ai grijă,
popor român, că tu ești creștin, ai grijă și nu uita de zestrea ta de la părinți, că iată, vine pregătirea
pentru Postul Mare, și apoi vine postul, și apoi învierea Domnului tău, toate spre amintirea Mea,
iar tu învață să știi să aduci rugăciunea ta Domnului, și orice vei cere și orice vei lucra ține-ți inima
îngenuncheată sub mâna Mea de Păstor al tău, că mâna Mea e tare. O, și păstrează-ți și tu mâinile
curate, fiu român, și tot așa și faptele, fiule.
79
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica Vameșului și a Fariseului, din 09-02-
2020.
***
O, pace vouă, fii români, pace vouă, căci și-au pierdut pacea oamenii de pe pământ, (Din
cauza pandemiei de corona-virus, n.r.) iar tu, țara Mea de azi, să nu ți-o pierzi, iubito, căci
Dumnezeu este cu tine, și să fii și tu cu El, că tu știi ce Dumnezeu ai și ce este El și ce face El
pentru ai Săi! O, iată, nu uita, nu uita de arma biruinței, țara Mea cea de azi, nu uita de arma
care taie toată pornirea vrăjmașă, căci tu ești popor cu cruce în mersul tău pe pământ, iar Eu te
îndemn să faci cruce mereu și mult, ca să fii tu mărturisitorul Meu și să fii păzit prin cruce,
că Eu ți-am plătit mântuirea și credința ta în Dumnezeu prin cruce, fiu român. O, fă cruce, fiule,
și ține departe relele toate, și să se strângă cu tine preoții tăi pentru rugăciune chemătoare de sus,
ca să trimită Domnul la tine pază de îngeri și sfinți ocrotitori în fața relelor de pe pământ, locul
unde diavolul dă lupta cu Dumnezeu pentru câștigarea omului de o parte sau de alta, după cum
voiește omul să se aleagă, căci pe pământ sunt neamuri întregi de oameni fără de cruce, fără
de sfinți din cer, dacă nu cred în ei, dar tu ai moștenire mare de sfinți care ți-au lăsat cărarea
spre Dumnezeu, și a lui Dumnezeu spre tine ca să știi calea și crucea de cărare. Așadar, ridică
mânuțele sus spre Dumnezeul tău Iisus Hristos și cheamă-Mă lângă tine ca să te ocrotesc, că te-
am învățat mereu să-L ai pe Dumnezeu cu tine, că iată, cu tine stau, și în mijlocul tău fac sfat, și
fericit este neamul căruia Domnul este Dumnezeul lui și moștenirea Domnului este el, iar
Dumnezeul Cel adevărat risipește sfaturile neamurilor și leapădă gândurile popoarelor și disprețu-
iește sfaturile căpeteniilor, iar sfatul Domnului rămâne în veac și gândurile Lui din neam în neam,
precum este scris.
Iar tu, neam român, încrede-te în Domnul Dumnezeul tău și stai sub ocrotirea Lui,
dar să-L iubești și să te sfințești pentru El, că Dumnezeul tău este sfânt, și iată, vine vremea
postului mare și amintirea patimilor Mele prin cruce, iar tu ia din învățăturile așezate de sfinții
părinți la temelia bisericii lui Hristos acum două mii de ani, și mai apoi prin sfinții ierarhi, nu prin
orice fel de ierarhi, o, și fă tu voia lui Dumnezeu, și totul prin biserică, fiindcă poporul creștin
este biserica lui Dumnezeu și stă Domnul în mijlocul ei și face sfat, precum este scris. O, și
trecere mare are la Dumnezeu biserica neamului român, și iată cum vin și stau în cuvânt și te
păstoresc și-ți spun să nu te temi, și-ți întăresc credința, nădejdea și pacea, dar să fiți deștepți, fii
români, și să nu uitați că scris este: «De n-ar păzi Domnul cetatea, zadarnic ar păzi-o cei ce o
păzesc pe ea», o, și toate cu Dumnezeu să se facă.
O, nu te teme, popor român, nu vă temeți, fiilor români, (Temere cauzată de numărul mare
de morți în China,Spania, Italia și America din cauza virusului, n.r.) căci Dumnezeu este cu voi
prin cuvântul Său și vă face ocrotire și vă învață să vă ocrotiți cu crucea și să faceți cruce
peste toate ale voastre, pe apă și pe hrană, pe pământul pe care mergeți și pe văzduhul care
vă înconjoară, peste intrările și ieșirile voastre, o, și stați acasă, stați în țară, în țara voastră
binecuvântată, că Eu am venit în ea cuvânt de facere nouă, facerea din nou a lumii, fiilor, iar
voi să nu plecați departe, măi fiilor români, o, că mulți au greșit față de țara aceasta și s-au dus din
ea, s-au dus de capul lor ca și cei ce se risipesc departe, și plâng în ceruri sfinții români, plâng de
cei plecați din țara binecuvântată azi, când Domnul este apărătorul și vistierul celor credincioși,
căci celor credincioși nu le trebuie averi și bani, ci iubire și sănătate și ascultare și mulțumire întru
toate le trebuie. O, dar nu mai sunt învățători cu milă peste tine, țara Mea, și am venit Eu să te
ajut sub cruce, dar stai sub cruce, că vai de poporul cel fără de cruce, vai! (Aluzie la popoarele
80
necreștine, sau cele care-și zic că sunt creștine dar disprețuiesc semnul crucii, n.r.) O, și cine să
le spună popoarelor această durere, care se suie la cer de la toți cei care disprețuiesc pentru ei arma
biruinței și-și lasă sub primejdie viața? Iar semnul sfintei cruci când îl faci, nu uita, fiu român,
să împreunezi cele trei degete mari ale mâinii drepte în numele Treimii dumnezeiești, Căreia
te închini, și așa să-ți însemnezi trupul și toate ale tale, și calea și hrana și apa și somnul și
trezirea din somn și gândul și pacea și iubirea ta de Dumnezeu, și vei fi poporul cel iubit de
Dumnezeu, poporul cel ascultător și ocrotit prin ascultare, o, și nu te teme de ceea ce se tem cei
fricoși, și nu lua de la ei zvonurile rele, căci cei fricoși au în ei lipsa lui Dumnezeu, că Unul este
Dumnezeu, nu dumnezeii lor sunt. Iar tu nu-ți pierde pacea și ia-Mă de sprijin și de ocrotire, fiu
român, căci Tatăl tău Dumnezeu știe de ce ai tu nevoie, numai să-L ai tu pe El.
… O, nu uitați, fiilor, că unde este Dumnezeu cu omul este și ocrotirea Sa. Să Mă audă
neamul oamenilor de peste tot cum pot ei să aibă ocrotirea Mea peste ei, și să caute ei spre
Unul Dumnezeu de Dumnezeu al lor, căci dumnezeii lor nu sunt dumnezei și nu sunt nimic.
Și acum spun iar și iar: Pace vouă, popoare de pe pământ! De nicăieri nu vine pacea,
decât de la Dumnezeu, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, iar Dumnezeu este Cel milos, Cel ce iartă,
căci atât iubește El, iar cei ce iartă au iubirea Mea în ei.
O, pace ție, popor român, și fă cruce tot timpul și să te bucuri sub acest semn ocrotitor,
iar preoții tăi să deschidă cărțile bisericești și să trimită rugi de pace și de ținere departe a oricărui
rău, și voi lua rugăciunile bisericii și ale poporului și le voi așeza înaintea Mea, căci tu ești
neamul Meu cel de azi, cel la care am venit acum cuvânt pe pământ, trimisul Tatălui la tine,
neam român.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, din 01-03-
2020.
***
Eu sunt Cel ce sunt. Așa Mă vestesc Eu, Domnul Iisus Hristos, celor cărora în ziua aceasta
trimit cuvântul Meu, Cuvântul lui Dumnezeu, ca să grăiască Dumnezeu cu ei pe limba Sa. Dacă
oamenii grăiesc pe limba lor despre Dumnezeu, Domnul grăiește pe limba Sa pentru toți cei care
grăiesc cum vor ei despre Dumnezeu și despre calea Sa cu omul.
Calea Mea cu omul, am spus cu limba Mea acum două mii de ani, am spus că Eu sunt
Calea, Eu, așa cum sunt Eu, nu cum este omul care-și alege după mintea și după dorirea sa calea
spre Dumnezeu. Iar în ziua aceasta grăiește Însăși Calea cu căile pe care oamenii și le aleg spre
Dumnezeu ca să-i aibă Dumnezeu pe ei ai Săi, zic ei.
O, și voi grăi acum despre calea către Dumnezeu și voi merge cu graiul Meu în lungul și-
n latul pământului, iar grăirea Mea va rămâne scrisă pe pământ și în cer, căci Eu sunt Cel milos și
întind mâna după om, numai să creadă el cu putere în cuvântul lui Dumnezeu din vremea aceasta
și în puterea lui, căci vin pe pământ cuvânt, precum este scris să vin, și credință doresc să găsesc
pe pământ dacă vin spre om.
Întâi las cuvântul împăcării și al mângâierii peste toți și peste tot pe unde va pătrunde cu-
vântul Meu, și spun:
81
Pace vouă, celor cu care Eu, Domnul Iisus Hristos, grăiesc în ziua aceasta, întâia duminică
a postului mare, a dreptei credințe, duminica ortodoxiei, calea cea dreaptă cu Dumnezeu a
omului care voiește să meargă cu Domnul pe cale!
… Acum, ascultați voi, toți cei de pe pământ, care vă credeți pe calea cea cu Dumne-
zeu, ba și voi, cei care nu credeți nimic sau în nimic din cele ce sunt de la Dumnezeu și cu
Dumnezeu între cer și pământ:
Amin, amin zic vouă tuturor: Eu sunt Cel ce sunt! Eu sunt Păstorul Cel bun, Care Și-
a pus viața pentru oile Sale și Care are și în alte staule oi care să le aducă la El, la calea care
este cale a Sa, calea cu Dumnezeu pe ea.
O, nu poate omul să-și aleagă calea lui cu Dumnezeu, nu poate, decât dacă o ia pe cea
care am așezat-o și am pecetluit-o Eu prin sfinții bisericii Mele, căci biserica Mea este bise-
rica sfinților Mei, a celor ce se sfințesc pentru Mine ca să-Mi fie ei locaș, și apoi împreună
turmă a Mea.
O, luați aminte la cuvântul gurii Mele în ziua aceasta a Mea cu voi în grăire, că ne
întoarcem la începutul bisericii Mele și a cărării credincioșilor Mei; iar cine nu voiește să audă și
să citească istoria cea de atunci a bisericii lui Hristos, a celor dintâi ucenici ai Mei și a celor lăsați
de ei din unii în alții ca și cei de la început, (A se vedea viețile sfinților din Pateric, Sinaxar și
Filocalia, n.r.) o, cine nu voiește să audă, să nu audă, să nu cunoască ei aceasta, că nu sunt împinși
să creadă, dar sunt rugați să ia aminte că biserica lui Hristos nu este așa cum își alege omul să
fie ea, ci așa cum a fost așezată ea și întărită pe stâlpi tari odată pentru totdeauna și lăsată
sfinților Domnului.
O, dar cine sunt cei care au fost și sunt cei sfinți ai Domnului? Sunt cei ce se sfințesc pentru
El, sunt cei ce cred și lucrează ca și cei de la început, de unde a început credința și calea omului
cu Dumnezeu. A venit apoi vremea când prin Duhul Sfânt s-au ridicat cu putere de sus cei
trei mari arhierei ai turmei ortodoxe, Vasile, Grigorie și Ioan, peste care s-a coborât marea
lucrare a Duhului Sfânt și multa ei putere, și au așezat ei rânduială tare pentru cei ce se vor
învrednici pe calea ortodoxiei cu viața lor spre Dumnezeu, iar Duhul Sfânt a pecetluit înțe-
lepciunea aceasta coborâtă și lucrătoare cu multul peste ei și a lăsat pe cele din ale Mele luate
și vestite să fie așezate peste cele sfinte și peste cei sfinți ai Domnului. La acești trei mari și
sfinți arhierei ai bisericii Mele sunt adăugați pentru întărirea bisericii sfinților arhiereul Ni-
colae, arhiereul Spiridon, arhiereul Haralambie, câțiva din ei numiți acum în grăirea Mea des-
pre începutul cel sfânt al lucrării bisericii Mele, întărită prin sfinții plini de umilință și de smerenie
a inimii și de nevoință prin lepădarea de sine, așa cum cer Eu, Domnul, celor ce merg cu Mine pe
cale, și au mers ei și mulți ca ei cu lupte grele între cei sfinți ai Mei și vrăjmașii credinței drepte.
Iar după o mie de ani de la punerea temeliei bisericii Mele prin ucenicii Mei, o, a fost să vină
vremea rupturii (Anul 1054 – separarea Bisericii Catolice, n.r.) și dacă a venit această vreme, Eu,
Domnul, am rămas cu puțină turmă, că mare parte din ea și-a ales drumul ei, a dat cu bobii ca să-
și aleagă rânduială pe plac, dar, ieșind de sub ascultarea cea de la începutul bisericii, s-a împestrițat
orânduiala ei în fel și chip, ca apoi să vină peste turma despărțită rupturi din vreme în vreme,
(Cultele protestante și neo-protestante, n.r.) până ce au ieșit mai multe cărări și nume de cărări,
multe alegeri de cale fiecare după plac, iar Eu, Domnul, am rămas credincios și întreg cu cei ce au
82
stăruit să meargă după dreptarul cel prin sfinți pecetluit pentru duhul și trupul și mersul bisericii
Mele.
Și iată, au trecut două mii de ani, iar Eu sunt întreg ca la început, și nedespărțit sunt, și
lucrez cu Tatăl prin orânduiala rămasă și păstrată prin biserica ortodoxă, mireasa cea sta-
tornică pentru Mirele ei, și care cere la Tatăl iertarea greșalelor ei, așa cum și ea iartă celor ce
greșesc asupra ei. Iar prin vreme, de la o vreme la alta sunt și au fost mulți, și vor fi încă mulți care
se apleacă să cunoască amănunțit adevărata istorie și mersul cel credincios al sfinților bise-
ricii Mele și trag ei cu credință pe calea cea una adevărată și păstrată la rădăcina vieții plăcută Mie
pentru biserica Mea.
… Iar acum spun: Cei ce voiți să fiți cu Dumnezeu după adevăr, Eu sunt Calea cea
pentru voi, și nu vă pot călăuzi decât spre biserica cea așezată de Mine prin sfinți și prin
părinți și prin mucenici mărturisitori credinței sfinte, iar calea se numește după limba oa-
menilor biserica ortodoxă și toată rânduiala ei pentru cei care se fac fii ai lui Dumnezeu prin
biserică, căci altfel de fii nu cunoaște Dumnezeu a fi ai Săi, decât dacă vin spre adevărul cel prin
biserica Sa, spre încreștinare și spre viață pentru credință apoi.
Așadar, aceasta este calea despre care Eu, Domnul, spun că Eu sunt Calea. O, atât de
frumoasă este istoria bisericii Mele, atât de frumoasă! Dacă ar vrea omul să intre pe făgașul ei
s-ar umple de înțelepciunea sfinților Mei și ar fi îmbrăcați în lumina cea de sus, iar Eu, Domnul,
spun în ziua aceasta însemnată cu numele de duminica ortodoxiei, și spun la toți cei care vor să
încerce iubirea lui Dumnezeu prin biserică, buni sau răi, ortodocși sau despărțiți pe alte căi, și spun
așa: O, faceți cruce cu cele trei degete mari împreunate ale mâinii drepte și însemnați-vă
trupul pe frunte, pe piept, pe umărul drept și pe cel stâng apoi și spuneți: „Doamne, milu-
iește-ne pe noi!”, și veți vedea minuni și răsturnări de demoni, și pe satana urlând în urma
voastră, și veți vedea împliniri mântuitoare vouă în vremi de război cu diavolul, o, că lipsește de
la oameni arma biruinței, crucea și obișnuința cu ea a celor botezați, lipsește crucea de la ei
așa cum îi lipsește soldatului arma sa în vreme de război.
O, nu voiesc să suferi primejdii, (Acum de la pandemia de corona-virus, n.r.) țară română,

țara Mea, țară ortodoxă, dar fă cruce îți spun, și așează cruci peste tot meleagul tău, și faceți
cruce, fii români, că a venit Hristos pe pământ și a îmbrățișat crucea pentru voi, pentru cei
ce cred venirii Lui atunci, iar voi păstrați-vă în credința bisericii cea de la început, o, și chemați-
Mă lângă voi, căci fericiți sunt cei ce Mă aleg de izbăvitor al lor la vreme de necaz!
O, iată ce povețe sfinte vă dau încă: Nu vindeți și nu cumpărați duminica, fiilor, căci
este ziua Domnului, e ziua învierii, fii români! Faceți-vă cărare pe cale cu stropitoarea cu aghi-
asmă! Faceți cruce peste toate și peste voi, peste apă, peste hrană, peste tot lucrul vostru,
peste calea pe care umblați! O, faceți rugăciune spre Dumnezeu în culcare și în sculare, când
stați la masă, când mergeți la lucru, căci David, unsul Meu, era împărat cu atâtea griji purtate în
toate zilele domniei lui peste țara lui, dar totdeauna avea timp destul să-I vorbească lui Dumnezeu
la bine și la greu, să aducă înaintea Mea pe toate ale lui dureri și bucurii, să se culce și să se scoale
cu Dumnezeu, să-L slăvească pe Domnul cu inima și cu glasul în toată vremea, o, și iată dragostea
și trăirea cu Dumnezeu în toate și tot timpul. O, cum să-l părăsească Dumnezeu pe un așa om
iubitor, și cum ar putea să stea fără Dumnezeu un așa suflet îndumnezeit?
83
O, nu părăsiți țara asta binecuvântată mult, fii români! Nu căutați cald să vă fie și atât,
căci pentru credință trebuie stăruință și răbdare și statornicie, și toate prin iubire. O, nu fiți păsări
călătoare, care se duc departe de teama frigului, că multe din păsărele sunt pildă de statornicie și
rămân acasă și îndură frigul și gerul, iar dintre ele cad mucenițe prin răbdare, dar rămân acasă și
caută pe la creștini, care le pun hrană prin copăcei și apă călduță când e prea ger, și iată pildă pentru
cei care iubesc și rabdă statornici pentru Dumnezeu și lângă Dumnezeu, nu prin străini departe,
căci păsările călătoare nu se mai întorc, ci se întorc puii lor primăvara, așa cum a fost și cu poporul
Israel când s-a întors din țară străină, căci s-au întors puii lor, iar ei s-au îndărătnicit și nu s-au mai
întors.
Voi, cei care ați plecat din biserica sfinților părinți și vă despărțiți și plecați smin-
tindu-vă, o, nu uitați că și voi sunteți păcătoși, iar Eu am spus să nu cadă omul și am spus: «Nu
judecați, ca să nu cădeți în judecată!», să nu cădeți în același păcat prin care voi judecați omul,
și apoi să pierdeți pe Dumnezeu și să cădeți spre rătăcire ca plată a celor ce judecă în locul lui
Dumnezeu pe om.
Eu sunt Calea, o, Eu sunt, iar voi dați la spate iubirea pentru mama Mea Fecioara și dați
pe sfinți la o parte. O, și cu ce și cu cine rămâneți? Aveți nevoie de mijlocitori spre Dumnezeu,
căci așa am lăsat Eu orânduiala prin biserică. Credeți voi că rămâneți cu Dumnezeu după
ce faceți aceste păcate? O, iată ce greșeli grele aveți, și pentru care sunteți aruncați de pe cale, iar
voi trăiți cu gândul că ați găsit calea, după ce vă duceți de pe cale. Dar pe cei ce vă atrag, voi nu
știți că sunt cei înșelători, care împlinesc Scriptura despre cetele de prooroci mincinoși, care se
ivesc să încerce să fărâmițeze turma Mea, precum este scris ca să se știe când se va ivi aceasta.
Vin astăzi prin cuvânt și vă spun vouă: Nu sunteți pe cale cu Dumnezeu. Sunteți pe o
cale aleasă de voi, și de cei ce vă înșeală pe voi pentru slava lor, căci Eu sunt Calea, și această
cale este prin biserica ortodoxă.
… Și acum, pace vouă, celor ce auziți această epistolă sfântă, cu mare milă lăsată peste voi
în zi de duminica întâi a postului mare, duminica ortodoxiei!
O, pace vouă, dacă voiți! Eu sunt Calea, dacă voiți să credeți că Eu sunt Cel ce grăiesc
acum cu voi, că Eu sunt Cel ce sunt, dacă voiți să credeți.
Și acum pun pana jos, după ce-Mi pun numele peste scrisoarea Mea spre voi, cei ce credeți,
și cei ce nu credeți acest cuvânt ieșit din gura Mea.
Iar Eu sunt Iisus Hristos, trimisul Tatălui pe pământ spre voi.
Și pun acum încheiere cuvântului așa cum l-am și început, și spun: Eu sunt Cel ce sunt!
Amin, amin, amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica întâi a Postului Mare, a Dreptei credințe,
din 08-03-2020.
***
Acum Mă apropii cu pacea Mea cea de sus și spun: Pace ție, popor român! Întărește-te în
Dumnezeu și nu te clătina, (De frica corona-virusului, n.r.) și spun aceasta și mai-marilor de peste
84
tine, iar slujitorii de biserică știu din cărțile bisericești ce trebuie să se facă acum între rugăciunile
către Dumnezeu, și apoi untdelemnul sfințit, sfântul maslu, și apoi să lucreze peste turmă pute-
rea sfintei cruci, așa cum este ea întărită prin sfinți să se facă cu cele trei degete alăturate, și să
se așeze peste toate trupurile acest semn, atingându-și fiecare fruntea, apoi pieptul, umărul
drept și cel stâng, și prin acest semn se face ocrotire mare odată cu rugăciunea inimii și a
buzelor spre Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, iar dacă este ascultare bisericească trebuie
să se împlinească vremile de post odată cu rugăciunea cea stăruitoare. O, că dor Mi-a fost și-Mi
tot este dor de turma creștină s-o văd ascultând și împlinind voia lui Dumnezeu peste ea, căci grija
și teama cea de acum (Care a cuprins întreaga lume, n.r.) au început mai cu putere odată cu
sosirea vremii postului mare, când creștinii nu trebuie să se atingă de mâncare unsă, de bucate
oprite pentru vremea de post, iar această orânduială sfântă este trecută în calendarul creștin al
sfinților Mei, și frică ar fi să-i fie oricui calcă orânduielile sfinte, o, și n-ar mai veni peste
pământ nici un rău, și iată, aceasta este pacea Mea pe care o dau turmei creștine, ea este împăca-
rea omului cu Dumnezeu prin voia Tatălui ceresc pe pământ ca și în cer, o, și nu mai este această
rânduială peste creștini, iar această neorânduială atrage plata neascultării. Dar este la îndemână
arma pocăinței și darul lui Dumnezeu apoi, iertarea celor ce se căiesc de greșeli și de călcarea
rânduielilor sfinte, căci oastea creștinătății de pe tot pământul pe unde este ea, are acum peste ea
rânduiala postului mare și-I este dor lui Dumnezeu să-Și vadă turma ascultătoare prin iubire, căci
iubire mare trebuie între om și Dumnezeu, și vine apoi iubirea și mila Domnului peste cei ce iubesc
și împlinesc iubirea și numele lor de creștini, și vine ocrotirea de cel rău.
Și amintesc acum de minunea cea mare din vremea când a scos Dumnezeu prin Moise pe
poporul robit în Egipt și când pentru umilirea lui Faraon și alor lui a venit pedeapsa ca să poată
Dumnezeu să dezlege calea celor ce aveau să iasă din robie, o, și nu se lipea pedeapsa pe nici
unul din neamul lui Israel, ci numai de cei încăpățânați ai Egiptului, care se împotriveau voinței
lui Dumnezeu, și a scos Domnul nevătămat pe poporul dezrobit atunci, și care a înțeles să împli-
nească întocmai voia lui Dumnezeu.
O, așa și acum, las cuvânt și îndemn peste turma creștină să împlinească ea voia lui
Dumnezeu, cu post și cu rugăciune chemătoare, ca să vin cu îngerii și cu sfinții, precum este
scris să vin când vin pe pământ cuvânt, și să ocrotesc acum cu mână tare pe cei ce ascultă și se
bizuie pe iubirea și mila Mea. Tot răul care vine când vine nu este să vină fără voia lui Dum-
nezeu, și-și cere satana voie, după ce vede că fac oamenii voia celui rău și vrăjmaș Domnului și
omului.
… O, fiilor creștini de peste tot ai bisericii ortodoxe, stați în arborele cel sfânt al bisericii
Mele așezate prin apostoli și prin sfinți, și udat la rădăcină mereu prin mărturisitorii sfinți și hrăniți
cu legi sfinte și ținuți pe stâlpii tari ai harului de sus. Și apoi unitatea aceasta s-a clătinat, că mulți
slujitori și-au luat obiceiurile lor și s-au tras cu ele spre margini și și-au făcut propriile grupuri, și
apoi grupuri din grupuri cum a voit fiecare, și n-au mai ținut dreptarul cel de la început rămas de
la sfinții cei plini de har, și care au căzut jertfă pentru credința cea din părinți. Dar iată, Eu, Domnul,
vin și strig să se facă aducere-aminte de cele dintru început și să se repare ascultarea bisericii
ortodoxe de peste tot pe unde ea viețuiește pe pământ, iar începutul a tot binele este iertarea
cea de la Dumnezeu, pentru care trebuie căință și îndreptare și ascultare apoi, și semnul sfintei
cruci, care depărtează orice putere vrăjmașă, orice primejdie rea.
85
O, fii români, fii creștini, fii ortodocși, faceți-vă cruce, fiilor! Zidiți-vă în voi o inimă
blândă prin smerenie, fiilor, căci smerenia este în cei buni la inimă, duh iubitor de oameni sălășlu-
ind în ei cu lucrarea lui cea mângâietoare și iertătoare, căci Eu, Domnul, vă învăț iubirea Mea pe
voi și spun: O, fii români, o, fii creștini, de Mă iubiți păziți poruncile Mele, că nu altfel puteți
să Mă iubiți, nu altfel sunteți voi cei ortodocși ai Mei.
O, fii români, faceți cruce, faceți semnul sfintei cruci peste bani, ca să fiți păziți cu
semnul sfintei cruci, căci banul este idolul vremurilor, cel la care toți se închină, iar acest idol
este vătămător sufletelor și credinței sfinte și sănătății inimii și a credinței și a trupului, fiilor. O,
nu vă încântați cu banul, fugiți de această cursă vătămătoare și mulțumiți-vă cu sărăcia și
cu puținul din toate ca să puteți fi creștini, o, fiilor români, căci viața voastră e mai de preț decât
orice bogății și bucurii.
… A mai trecut apoi altă mie de ani și iată-Mă pe Mine, Domnul, cuvânt peste pământ și
strig peste turma cea ortodoxă ca să Mă înțeleg cu ea și spun: Faceți cruce, fii creștini, faceți
cruce peste toate și peste voi, și prin acest semn aveți pecetea sfântă și ocrotirea ei, și fericiți
sunt cei ce Mă au pe Mine Izbăvitorul lor prin împlinirea voii Mele în ei, căci voia Mea în om este
mântuirea lui, și este salvarea lui.
O, popor român, Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, iar tu să fii poporul Meu creștin. Fii
cuminte, supune-te stăpânirilor, căci așa este scris, și fii cuminte până ce mânia va trece și fii cu
Dumnezeu și cu poruncile Lui peste tine.
Pace vouă, pace, fiilor români! Pace poporului drept credincios de peste tot pe pământ!
Pace vouă, popoarelor, dacă veți căuta pe Dumnezeu, căci Domnul așteaptă să fie
credință peste tot, peste tot pe pământ pentru El! Amin, amin, amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia a Postului Mare, a Sfintei Cruci.
Sărbătoarea Sfinților Patruzeci de Mucenici din Sevasta, din 22-03-2020
***
O, ia aminte, ia aminte, neam român. Îți fac trezirea și-ți dau mângâierea în vreme de
încercare peste tine, (Pandemia de corona-virus, n.r.) și iată, tu trebuie să veghezi pentru cuvân-
tul Meu de peste tine, căci te-ai abătut de la Dumnezeu, o, te-ai abătut mult, că lucrarea lui
antichrist te-a înșelat din ascuns, dar Scripturile Duhului Sfânt au anunțat la vreme că lucrarea
omului potrivnic, antichrist, se va scula să amăgească neamurile și să amenințe casa Mea, și și-a
ridicat prooroci mincinoși ca să lovească biserica Mea cea de la început așezată, și care a mers
și merge pe cale, și se numește ea biserica ortodoxă, trunchiul copacului, trupul din care s-au
tras mulți vreme de o mie de ani, (De la separarea bisericii din vest – catolică, de cea din est –
ortodoxă, n.r.) acum, la sfârșit de timp, și aceștia au făcut lucrarea proorocilor mincinoși (Celelalte
culte protestante și neoprotestante, despărțite, la rândul lor, de biserica din vest, n.r.) și au sfâr-
tecat trupul bisericii, au călcat via, au rupt ramuri și le-au aruncat la pământ, căci nesupunerea
este lucrarea îngâmfării și este lucrarea lui antichrist, cel care se luptă cu Dumnezeu și căruia
Eu, Domnul, îi vestesc și-i spun acum așa:
Știu oamenii, știu mulți, știu Scripturile mai mult decât tine, nu numai tu le știi, și-ți știu
oamenii lucrarea și te dai de gol singur, omule antichrist, când tu dai să pui stăpânire peste pământ
86
și peste tot, și umbli neliniștit să-ți așezi semnul peste oameni, ba și peste ai Mei de sub crucea
Mea, dar pune-l peste ai tăi dacă te tot muncești atât, că Eu nu te las peste moștenirea Mea, și
este scris că voi veni cu sfinții și voi nimici cu suflarea gurii Mele, cu multul Meu cuvânt voi
nimici lucrarea ta și pe slujitorii tăi, și ce să-ți fac altceva dacă așa este scris să fac, dacă tu te lupți
împotriva Mea? O, amăgește-i pe ai tăi, pe Gog și pe Magog, nu pe cei umbriți de puterea crucii
Mele și de semnul ei, căci Eu sunt Dumnezeu, Unul Dumnezeu, iar tu ești potrivnicul Meu, și în
lupta ta cu Mine te dai de gol că-Mi ești dușman și că dai să-l păcălești pe tot omul că ești binefă-
cător, iar tu ești lup, care înșeală, după cum îți este lucrarea ta cea neagră de tot, așa cum îți este și
duhul, negru. O, dă-te deoparte din calea lui Dumnezeu și a omului, dă-te în lături și trage-te în
cotloanele tale și așteaptă-Mă acolo să-ți aduc plata cuvenită, că Eu, Domnul Iisus Hristos, spun
acum răspicat ca să se audă de la margini la margini, și spun:
Eu am făcut cerul și pământul, nu tu, nu tu, antichrist! Eu am făcut omul, nu tu.

Rușinează-te când Mă auzi ce-ți spun, și uită-te mai bine în Scripturi, șterge-ți ochii și uită-te bine
în Scripturi și vezi pe Hristos cum biruiește fiara care dă să sfâșie tot.
O, nu te mai da binefăcător, și trage-te în vizuinele tale și nu te mai minți că vei conduce

lumea, căci Eu, Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatălui Dumnezeu, Eu sunt Cel ce am de la Tatăl
să cârmuiesc peste pământ, Eu, nu tu, iar tu n-ai rușine, că ai numai îngâmfare în aluatul tău.
Cu toată ceata ta de argați împrăștiați peste tot pământul grăiesc acum și spun, și te vestesc
că iau biciul ca să nu te mai lupți cu Mine și cu ai Mei de pe pământ, că pe pământ trebuie să
fie ca în cer, nu ca în iadul tău ascuns de fața oamenilor. Iar țara română, ia aminte ca să știi
bine că ea e țara Mea cea de azi, și rostesc pentru ea și spun: Să piară toată lucrarea ta din țara
Mea de azi, că de tine Mi-e milă că ești om și ai nume de om, dar ai număr ascuns și armată
ascunsă sub numărul tău, 666, dar Eu, Domnul, am armată tare, am tot cerul de sfinți și de îngeri,
că tu de o mie de ani, ba chiar de două mii de ani îndemni pe oameni să lepede crucea ca să poți
tu birui, dar crucea este arma care te va birui și te va nimici, că Eu, Domnul, iată, Îmi trezesc
turma și pun armele la lucru împotriva ta și vei fi biruit.
O, ești de plâns. Te arăți că ești bun, dar tu prigonești pe Dumnezeu și dai să pui legea
desfrâului peste popoare și să le prigonești așa, spre iadul tău cel negru de păcate, căci tu urăști
omul. O, nici un prigonitor n-a făcut vreun bine, nici un antichrist nu știe decât răul să-l facă și
să-l împrăștie peste pământ și peste oameni. Te voi orbi ca pe Faraon și ca pe neamul lui când
am scos din Egipt pe Israel, și te voi face să orbecăi în întunericul tău, căci pun mâna pe bici ca
să Mă cunoști, ca să vezi ce mare este Dumnezeu și ce slăvit, și că biserica Mea este mireasa
Mea și n-ai dreptul să calci peste moștenirea Mea. Du-te! Du-te și te ascunde în cotloanele tale și
ia-ți de pe pământ lucrarea ta ascunsă, căci Scripturile te dau de gol chiar dacă te-ai încumetat să
schimbi în ele scrisul lor cel de la început! O, nu, căci sunt Scripturi neschimbate pe pământ, iar
ție îți ajunge vremea cât ai stricat, și acum du-te, căci scris este că Hristos, Fiul lui Dumnezeu
Tatăl, te va nimici pe tine cu suflarea gurii Sale, cu cuvântul Său! Amin.
O, cel străin e cursă pentru tine, neam român, căci își are lucrarea lui ascunsă în om, că
pe turc îl vedeai când îți călca neamul și hotarul țării, dar pe antichrist și cotloanele lui nu le vezi
cât crezi că le vezi. O, ai grijă, e lucrarea lui antichrist, care hulește pe Dumnezeu și crucea
și calea sfântă, și lucrează hoțește acest dușman și dă să-și pună semnul lui și să-i dea de la el
omului și să-l țină rob pe om și să-l învețe păgânia, calea cea spre iad. O, nu! Fiii României sunt
87
plini de har, și pot ei să-și facă singuri ceea ce este nevoie să-și facă și să aibă binele și pacea peste
ei, iar cei străini sunt cursă, sunt dușmani, și nu au grijă, așa cum dau să se creadă, fii români.
Tu, popor român, ești singurul popor de două mii de ani creștin, că așa a voit Tatăl
cu tine pentru Mine. Dar unde, fiule, unde-ți este cruciulița de la gât? Ea este arma care te
apără, fiule român, și care te însemnează că ești al Meu. O, poartă-ți cruce la gât, dar ca a Mea,
din lemn, iar tu să fii aurul Meu, averea Mea. O, nu te teme de sărăcie, nu te teme, Eu sunt Cel ce
hrănesc. Păstrează-ți prin biserică credința cea de la început și primită de la sfinți, nu de la oricine
vorbește despre Dumnezeu, cum fac atâția oameni care se lasă păcăliți de proorocii mincinoși
și smulși din biserica străbună, căci apostolii care au dat lumii cartea Evangheliei Mele și a lor,
au scris ei că se vor ivi prooroci mincinoși ca să-i tragă la ei pe creștini și să nu mai asculte creștinii
de Duhul Sfânt al bisericii Mele, căci proorocii mincinoși slujesc pe antichrist, și o dau în lături
pe mama Mea Fecioara, pe cea care a întrecut puterile cerești cu nașterea lui Dumnezeu
între oameni, iar aceștia o aseamănă pe ea cu orice om, în vreme ce ea stă de veghe și de ocrotire
peste țara română cu brațele deschise deasupra, și este slujită de heruvimi și de serafimi, și va fi
să se lase văzută cum slujește ea din văzduh ca și Mine, ca și sfinții, ca și îngerii, și cum îi
rușinează pe toți cei ce o pun pe ea cu cei neînsemnați.
Voi, fii români, împliniți poruncile vieții și ale Scripturii! Nu vindeți și nu cumpărați
duminica. Mir și agheasmă să vă puneți pe frunte și pe tălpile picioarelor care vă poartă prin locuri
pline de păcate, iar crucea să vă fie pecete, semn ceresc peste voi și apărare în fața lui anti-
christ, pe care crucea îl sperie de tot și îl ucide, și îl va birui de tot, căci el a dat și dă pe toți
oamenii să-i facă să uite poruncile lui Dumnezeu, care spun: să nu fii desfrânat, să nu mărturisești
strâmb, să nu furi, să nu ucizi, să nu te lăcomești, ci să iubești doar pe Dumnezeu, și casa lui
Dumnezeu și pe cei ce slujesc în ea pentru oamenii lui Dumnezeu. Iar dacă un slujitor de biserică,
de turmă, nu grăiește lui Dumnezeu pe toate ale sale, și ale bisericii peste care veghează și slujește
cu viața sa, poate el de capul lui să ocrotească poporul și Duhul lui Dumnezeu pe masa bisericii
slujită de el? O, nu, ci toate cu Dumnezeu, și nimic fără Dumnezeu să nu se facă prin biserica Mea
și peste ea.
Să iasă dintre români păcatele Sodomei și ale Gomorei, și păziți-vă țara de păcat, fii români,
că la păcat trage moartea, o, și a greșit dureros țara română că s-a băgat în amestecătura cea fără
Dumnezeu. Și a greșit dureros biserica neamului român că s-a lăsat și ea atrasă de amestecătura
cea fără Dumnezeu, și cu nume de biserică, dar Eu, Domnul, îi șterg acum vina, căci Eu o iubesc
cu mare iubire, ca pe o nădejde a Mea o iubesc, și o rog pentru iubire de Dumnezeu peste ea.
Eu iert greșeala ta, o, biserica Mea cea din români. Îi iert acum și pe slujitorii care au greșit
asupra Mea și asupra capului tău, de s-au dus la întâlnirea cea care slujește amestecării lui anti-
christ, (Au participat la „Sinodul Ecumenic din creta”, n.r.) că n-a ascultat când am vestit-o să nu
se ducă, și M-a ascultat biserica rusă și a primit ea cu credință cuvântul și a rămas departe
de acest păcat al amestecăturii cu față ascunsă sub numele de ortodoxie, dar Eu, Domnul, vin
acum și șterg vina și îndemn pe preoți și pe arhierei să se ridice prin harul Meu și să facă mângâiere
peste turmă și pocăință împreună cu turma, și să aducă înaintea Mea rugăciunea cea din cartea de
slujbă bisericească, rugăciunea pentru chemarea milei lui Dumnezeu la toată litia și neputința, căci
în rugăciunea aceasta sfântă este și pocăință, este și chemare, este și îndurarea Mea. Iar legea pă-
catelor Sodomei și ale Gomorei să fie depărtată din țară prin biserică, căci aceste păcate atrag
mânie, atrag lucrarea diavolului și pedeapsă peste toți.
88
Oamenii creștini știu Scripturile, nu numai antichrist le știe, și să știe el că semnul crești-
nilor este crucea, iar omul cu inima de fiară va fi nimicit cu suflarea gurii Mele, precum este scris
în Scripturi, și iată-Mă asupra sa, și îl voi lovi cu întuneric, cu orbire îl voi lovi pe cel ce nu suportă
lucrarea cea de la Dumnezeu, iar biserica Mea se va zidi și se va sfinți, pe frunte cu arma ei, cu
crucea, și sfinții vor birui și vor judeca lumea cu milă, precum este scris, și creștinii Mei se roagă
la cer și-și fac semnul sfintei cruci peste ei, peste casele lor, peste toate ale lor, peste țara lor
ortodoxă.
Și toate țările ortodoxe ridicați-vă acum și țineți crucea sus, sus, căci cu ea veți birui și
vă veți întări, și va tot ocroti ea biserica Mea, căci Eu voi fi mereu cuvânt peste ea, și Duhul Sfânt
va lua din al Meu și va aduce veste peste ea din cer, și va fi ca în cer pe pământ, și trebuie tot
timpul împliniri sfinte prin biserică, măi fii români, căci Dumnezeu e scump de tot, și nici o iubire
nu este mai mare ca iubirea Lui în cei ce-L iubesc pe El pe pământ.
Veniți acasă la voi, dacă v-ați despărțit în depărtate țări, fii români! Chiar dacă ar fi să
mâncați ceapă cu mămăligă, așa cum mâncau străbunii și erau sănătoși și sfinți, dar ei nu părăseau
moșia părintească, țara și poporul. Munciți aici ca să aveți hrană și haină. Nu vă băgați slugă la
străini, că e păcat, e rușinos să ajungeți robi pentru un ban mai mult, blestemat și acela cu multul,
căci banul a stricat tot, iar cei ce-l au cu multul, cu grămada pe nedrept, vor să supună popoarele
toate și sufletele din ele și să-L alunge pe Dumnezeu de pe pământ și să fie ei dumnezei mari și
tari, bieții de ei. O, și ce de râs vor ajunge acești vrăjmași ai crucii, căci Eu, Domnul, nu voi
întârzia să-i răstorn și să le zădărnicesc planurile lor păgâne.
O, v-am adus mângâiere, am coborât cuvânt ca să vă dau. Eu sunt cuvânt, Cuvântul

lui Dumnezeu sunt, și dinaintea Mea fug sau stau cerul și pământul.
Eu vă iau în ocrotirea Mea pe voi, fii români, iar cei ce se împotrivesc și caută la voi cu
gânduri păgâne, aceștia Mă vor cunoaște cine sunt.
Pace vouă, fii români, pace, fiilor!
Și pace vouă, popoarelor! Priviți spre Dumnezeu și căutați-L cu inima smerită!
Să se tragă lucrarea lui antichrist în lături și să asculte de Dumnezeu Cuvântul!
Pace și soare sfânt peste pământ, și de șapte ori mai luminos, precum este scris!
Cuvântul lui Dumnezeu a grăit acum peste pământ.
Stau deasupra cu armată cerească, cu sfinții și cu îngerii, și cârmuiesc neamurile cu toiag

de fier, cu cuvântul gurii Mele, precum este scris.
Eu sunt Cel ce sunt. Sunt Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Tatăl, și sunt Cuvântul Lui peste
pământ, și spun:
Pace, pace peste pământ!
89
Pace, precum în cer pace pe pământ! Amin, amin, amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu peste țara română, peste cârmacii țării, peste biserică și
peste poporul român, din Duminica a patra a Postului Mare, a Sfântului Cuvios Ioan Scărarul, din
29-03-2020.
***
… Plângeam, și Mă durea de cetate și plângeam fără de mângâiere pentru ea, în vreme ce

norodul se bucura și cânta intrării Mele în cetate, dar Eu, știind că peste câteva zile Îmi vor striga:
«Să fie răstignit!», plângeam de mila cetății și de mila lor, și Mă tot apropiam de cruce, și am
murit apoi pe cruce, și am lucrat apoi să fie ea semnul și arma cea ocrotitoare a creștinilor
care vor stărui pe calea lor cu Mine pe pământ.
… Să se umple de har ceresc toți preoții neamului român și toți slujitorii ortodocși de pe
pământ și să cheme ei pe Domnul pe pământ și să fie Dumnezeu cu oamenii, precum este scris
să se împlinească aceasta, o, că e greu fără Dumnezeu pe pământ, că omul este mic de tot, și toți
să crească prin har și să iubească voia Domnului cu ei pe pământ, iar preoții să Mă strige și să facă
mângâiere peste turmă și povață de sfințenie, căci sfințenia este cea care păzește de orice rău pe
cei ce o iubesc pe ea.
Și sus crucea, cu nădejde vie, căci crucea depărtează orice rău, depărtează pe satana
și piere el sub semnul crucii cu toată puterea lui cea rea, și piere puterea și lucrarea lui anti-
christ, vrăjmașul cel dat pe față împotriva lui Dumnezeu, și prin semnul crucii Eu voi birui orice
împotrivire asupra Mea, și tot așa vor birui cei ce Mă iubesc sub cruce pe pământ.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a șasea a Postului Mare, a Floriilor. Praz-
nicul Intrării Domnului în Ierusalim, din 12-04-2020.
***
O, e mare orbirea pusă peste toți oamenii. Dau să vin cu vindecarea de orbire și să poată ea
peste cei cu duhul umilit, și fericiți vor fi cei ce se vor lăsa vindecați 2, că pe pământ e omul
antichrist3 și oștenii lui, toți cu fața ascunsă sub mască de binefăcători, dar ei sunt cei vicleni, și
vine Domnul să vindece orbirea peste oameni pusă de minciuna lui satana, și vai, vai și iar vai
conducătorilor de popoare și mai-marilor lumii, vai celor care au de lucrat lucrarea întunericului
lumii, și care vor să dea deoparte pe Dumnezeu ca să domnească lucrarea lui antichrist pe pământ
și ca să facă un papalâc peste toate popoarele pământului! (Un fel de biserică cu toate religiile și
credințele împreună, inclusiv cea iudaică, fiecare „relativ independentă”, sub conducerea Papei
de la Roma, un papă evreu, - vezi profeția despre ultimul papă, n.r.) Vai căpeteniilor care s-au
adunat într-un gând împotriva lui Dumnezeu și a bisericii Sale ca s-o ia în stăpânirea lor! (Vezi
selecția tematică: „Adevărata biserică”, - și pe files.fm; jumpshare; joomag; Google Drive;
Scribd; archive.org; pubhtml5, n.r.) O, îi chem la sfat cu Mine pe ei. Să stea aceștia cu degetul pe
filele Scripturii și să citească la lumină cum Domnul îi va rușina, și nu se vor ridica ei la judecata
2
«Şi în mijlocul pieţei din cetate, de o parte şi de alta a râului, creşte pomul vieţii, făcând rod de douăs-
prezece ori pe an, în fiecare lună dându-şi rodul; şi frunzele pomului sunt spre tămăduirea neamurilor». (Apoc:
22/2)
3
«Copii, este ceasul de pe urmă, şi precum aţi auzit că vine antihrist, iar acum mulţi antihrişti s-au arătat;
de aici cunoaştem noi că este ceasul de pe urmă». (1 Ioan: 2/18)
90
drepților, și va veni urgia4 peste ei și-și vor atrage tulburări, și mai bine le-ar fi lor să ia învăță-
tură și să se cutremure aplecându-se și învățând de la Mine calea vieții. O, dar cum să învețe ei de
la Dumnezeu?
O, stați cu degetul pe rândurile scrise în Scripturile care anunță această vreme a Mea și a
voastră, voi, cei care vreți să înțelegeți și să învățați de la Domnul, și ca să vedeți cum rând cu rând
se împlinesc toate cele vestite să vină, și că nu-s vise sau minciuni, de vreme ce se împlinesc
întocmai.
Să facă ochii mari de tot cei ce-și zic că văd și care zic că Scriptura nu mai este la modă
și că este o modă nouă acum, dar să stea și ei cu degetul pe Scriptură, că este scris că toate, toate,
cerul și pământul, toate vor trece, dar nu și cuvintele lui Dumnezeu și împlinirea lor întocmai, și
nimic, nimic nu este minciună în Scriptură, căci Dumnezeu este adevărat, iar cei ce sunt ai lui
Dumnezeu vor fi biruitori cu El, căci sunt închinați pe frunte cu numele Tatălui și al Fiului și al
Sfântului Duh pe veci de veci, și vor cânta ei cântarea biruitorilor lui antichrist și ai fiarei, precum
este scris.
Celor însemnați cu numele lui Dumnezeu, Eu, Domnul, le dau din cer, îi învăț din cer și le
spun lor așa: Candela arzând mereu cu untdelemn și cu rugăciune scrisă în ea, și muiat în ea
pentru însemnare cu semnul sfintei cruci pe frunte, pe mâini, pe tălpi, pe toate încheieturile,
așa să împliniți voi, cei credincioși Domnului, cei ce faceți voia Lui pe pământ. Până ce mânia
(Pandemia de corona-virus și alte plăgi, n.r.) va trece intrați și stați cuminți, cu ușa trasă după voi,
căci așa este scris să lucrați acum, să ieșiți din lume este scris, fiilor, ca să nu beți din vinul ei,
din pedepsele ei, ca să nu cădeți în cursa lui antichrist, căci cei care vor fi prinși și înșelați cu
semnul lui antichrist, aceia vor primi prin îngerii mâniei o bubă dureroasă apoi, fiindcă ei
se închină fiarei roșii, beată de sângele celor drepți și însetată mereu după sânge.
Voi, cei ce v-ați închinat Domnului viața și faptele ei, o, fiilor, stăruiți mult și tot mai mult
în sfințenie, în credință, în rugăciune cu foc în ea, și fiți cu nădejde. Voi aveți pe frunte un nume
mare și veșnic: numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, și în fața acestei peceți dumne-
zeiești se face pulbere toată puterea lui antichrist când ar da să treacă el hotarul, căci s-a mai
făcut o dată încercarea aceasta asupra lucrării Mele, a cuvântului Meu de azi, și Dumnezeu a biruit
pentru voi, iar voi ați fost feriți de încercări.
Fuge satana, fuge antichrist de puterea acestui semn, se teme de sfințenia Mea din om,
și de aceea dă el să ia puterea pe pământ și peste oameni, și de aceea dă să se așeze în biserică și
să fie crezut că este trimisul care izbăvește de dureri și de necazuri pe oameni. Eu însă lucrez cu
întreită putere și sunt Mielul5 lui Dumnezeu, sunt Cel ce luptă cu fiara6 vremii, cu antichrist și cu
4
«De aceste trei plăgi: de focul şi de fumul şi de pucioasa, care ieşea din gurile lor, a fost ucisă a treia
parte din oameni.
Dar ceilalţi oameni care nu au murit de plăgile acestea, nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se
mai închine idolilor [Televiziunea ;I internetul, n.r.] de aur şi de argint şi de aramă şi de piatră şi de lemn, care nu
pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble». (Apoc: 9/19, 20)
5
«A doua zi a văzut Ioan pe Iisus venind către el şi a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul
lumii». (Ioan: 1/29)
6
«Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pământului, şi oştirile lor adunate, ca să facă război ce Cel ce şade pe
cal şi cu oştirea Lui.
91
oamenii lui ascunși sub văl, dar Eu îi dau de gol fățărnicia și va fi biruit prin cei ce-și fac semnul
sfintei cruci tot timpul, și vor fi biruitori cei ce împlinesc toate rânduielile sfinte, creștinești:
post, rugăciune, curățenie față de patimi, iubire sfântă între ei și Domnul, umilință, sfânta împăr-
tășanie, Hristos Însuși dându-li-Se lor, și le spun lor așa:
Fiți împreună toți cu rugăciunea, voi, fii credincioși cuvântului Meu. Uniți într-un gând,
așa să citiți cu evlavie mare cartea psalmilor, toată într-o zi fiecare, și toată rânduiala rugăciunilor
creștinești din cartea ortodoxă numită Ceaslov. Apoi acatistele către sfinți, căci sfinții sunt cete-
cete în jurul și în folosul creștinilor sfinți de pe pământ, dar sfințenia să se înmulțească tot mai
mult, tot mereu să fie ea, căci Domnul sfințirea voastră o așteaptă mereu, ca să biruiască Domnul
cu voi, fiilor.
Trebuie frică de Dumnezeu, și întru ea să vegheați, voi, cei ce sunteți de partea Domnului
pe pământ. Când cetele îngerești au văzut căzând în jos ceata lui Lucifer și înnegrindu-se toată, s-
au înfricoșat cu mare cutremur și au auzit atunci glasul lui Mihail arhanghelul strigând: «Să stăm
cu frică și să luăm aminte la Dumnezeu și tot timpul să-I cântăm laude ca să nu cădem și noi»,
și de atunci cetele îngerești cântă neîncetat: Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Dumnezeu Savaot, și plin
e cerul și pământul de mărirea Lui prin îngeri, care-I cântă neîncetat.
Voi, cei ce v-ați ales cu Dumnezeu pe pământ între oameni, cântați și lăudați neîncetat pe
Domnul, ca să nu cădeți din sfințenie și din credință, din iubire și din veghe, din credincioșie și
din cumințenie, că vremea de acum este pentru veghe tot timpul. Ridicați crucea ca armă de
biruință, iar credința să vă fie putere vouă, și totul este cu putință prin credință și prin faptele
credinței, fiilor.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a șasea după Sfintele Paști, a Orbului, din
24-05-2020.
***
Ridicați-vă întru întâmpinarea Mea, voi, cei ce străjuiți în cetatea cuvântului Meu ca să-Mi
așezați în carte cuvântul! Pace vouă! E zi de praznic sfânt, fiilor. O, pace și poporului cuvântului
Meu din vremea aceasta, și pun masă de cuvânt în cetate și Mă port spre el să-i dau și să învețe
de la Dumnezeu lucrarea sfințeniei, semnul celor ce sunt cu Dumnezeu pe pământ, crucea
purtată, o, fiilor, semnul Fiului Omului, cu care Eu, Domnul, Mă arăt peste pământ, precum
este scris.
O, măi fiilor, cât ar fi cerul de sfinți de bogat în cele de sus minuni și puteri, lipsește mân-
gâierea care a fost făcută de la început să fie pentru stările cerești, pentru locașurile cerești, și iată,
de aceea a făcut Dumnezeu omul, că l-a făcut de mângâiere pentru tainele cerești, pentru
Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt, o, și câtă durere și câtă căutare între cei din cer, după ce omul cel de
mângâiere n-a mai stat cu Dumnezeu cu ființa lui, cu viața lui, cu dragostea lui!
O, ce mult M-a mângâiat crucea și suferința Mea cea din vremea crucii, fiilor! Era aceasta
iubirea Mea pentru om, și Mă mângâiam că-Mi puteam arăta iubirea și rana ei, tânjirea Mea după
Şi fiara a fost răpusă şi, cu ea, proorocul cel mincinos, cel ce făcea înaintea ei semnele cu care amăgea pe
cei ce au purtat semnul fiarei şi pe cei ce s-au închinat chipului ei. Amândoi au fost aruncaţi de vii în iezerul de
foc unde arde pucioasă». (Apoc: 19/19, 20)
92
cel pierdut din rai, iertarea lui din partea Mea, ca să se întoarcă la Mine iertat și curat de vină. Eram
gol de om, de mângâierea Mea eram lipsit de tot, și numai iubirea Mi-a întărit pașii și sufletul sub
cruce, și crucea Mi-a fost mângâiere, mărturisirea iubirii Mele Mi-a fost ea, și de atunci și
până azi Mă mărturisește ea și Mă arată iubind și suferind în iubire, și cerul tot a suferit mereu
pentru rana Mea, și lungă e această suferință, lungă de când l-am pierdut pe om și până azi, și până
mâine.
O, fiule, o, fiu de Dumnezeu, ia aminte, că drag trebuie să-ți fie să trăiești viața ta cu
Dumnezeu, de dragul Lui să-ți placă viața și să te bucuri nespus de mult că ai venit pe lume
și că ai cum să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu ființa ta, cu iubirea ta pentru El. O,
nimic mai mult să nu faci cu viața ta, decât să te bucuri de ea pentru Dumnezeu, nu pentru tine, și
vesel să trăiești de bucurie că ești cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu cu viața ta.
O, fiilor, iubirea Mea de voi e mare, de la voi Eu am mângâierea care-Mi vine de la grăirea
Mea cea de azi peste pământ ca să-l chem pe om spre mila de Mine, că Mi-e mare rana pentru că
l-am pierdut. Am înființat puterea semnului crucii prin statul Meu pe cruce și i-am pus nume
mare și am zis: În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, și acest nume să-l rostească
cei care se închină cu semnul sfintei cruci, iar cei ce aruncă de pe trupul lor și de peste casa lor
semnul sfintei cruci, aceia aruncă pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, căci sus e numele Tatălui, la
mijloc al Fiului, iar în cele două părți e Duhul Sfânt, e Dumnezeu întreg aruncat de om cu tot cu
crucea pe care Eu am stat cu trupul, iar Tatăl și Duhul Sfânt au stat cu duhul, și omul nu poate
vedea aceasta cu ochii lui reci.
O, fiule creștin, nu fugi de cruce, de iubire nu fugi! Eu așa te-am iubit, pe cruce, fiule,
te-am iubit cel mai mult, pe cruce ți-am cerut de la Tatăl iertarea, pe cruce a plâns iubirea
Mea cea pentru tine, iar dacă tu nu poți tot așa, o, cum altfel vrei să iubești pe Dumnezeu cu iubirea
ta? El ți-a arătat cum este iubirea Lui pentru tine și ce a făcut ea pentru viața ta, iar crucea ta
înseamnă viața ta, și dacă nu știi să-ți porți crucea spre Hristos, tu dai să scapi de ea, ți se pare
grea și dorești să ți-o ușurezi, mereu să ți-o ușurezi, dar fără cruce omul se duce să meargă pe
calea lumii, unde toți își leapădă crucea și fug de greu, căutând fericirea, nu crucea, și de aceea
stă omul în lume, nu de altceva, și stă că nu vrea cruce, nu-L vrea Stăpân pe Dumnezeu, ci el să-
și fie stăpân, el să vrea ce vrea el. Dar lumea și duhul ei e cruce și aceasta, dar cea mai rușinoasă,
cea mai murdară, cea mai goală de slavă și plină de rușinea vieții, murdară de rugină și de molii,
precum este scris, și mor oamenii și rămâne pe pământ averea și se bat pentru ea urmașii, și e
rușinoasă crucea omului cel fără Dumnezeu între oameni pe pământ.
… O, cine poate înțelege acest cuvânt, această taină a crucii purtate? A venit salvarea și i-
a luat pe toți din robie, din suferință, i-a luat pe fiii lui Israel, și nici Iosif n-a rămas cu oasele lui
acolo, o, și tot așa va fi și când Eu voi deosebi mireasa Mea ca să-i dau salvarea, că iată, vin
după ea mereu, dau să-Mi pregătesc mireasă frumoasă, și aceasta este lucrarea pe care o am astăzi
de lucrat pe pământ.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la Praznicul Înălțării Sfintei Cruci, din 27-09-2020.
***
O, se merge la biserică duminica, dar iată, sunt cu lacăt pe ele locașurile de rugăciune
și de adunare frățească, iar preoții ascultă de duhul neorânduielii, căci se tem de oameni și
se lasă cumpărați fără de preț, și uită ei, bieții de ei, că poporul Domnului în Egipt a fost
93
ocrotit când îngerul morții umbla numai la cei potrivnici lui Dumnezeu și poporului Său, iar
poporul Domnului era sub pecetea sângelui de miel, pus pe ușorii ușii și pe pragul de sus, și
nu se apropia îngerul rău de acest semn ocrotitor. Și iată, nu sunt de partea lui Dumnezeu
preoții din biserici și stau cu bisericile goale, că așa îi place lui satana, care vrea slăbirea turmei
Mele, turma ortodoxă, cu care are el ce are fiindcă e a Mea, e calea Mea cea de nebiruit, e calea
crucii, iar crucea e semnul cel creștinesc, sub care se adăpostesc fiii lui Dumnezeu, că mare
putere are acest semn când creștinul îl așează frumos cu mâna dreaptă pe trupul său, rostind
numele lui Dumnezeu, și apoi amin: în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, și apoi
amin, Tatăl pe frunte, Fiul pe piept, Duhul Sfânt pe umeri în dreapta și în stânga, și apoi
amin acestei peceți, și iată ocrotirea, pecetea ocrotitoare împotriva lui satana, care umblă cu
pecetea lui pe drum!
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica Întâi a Postului Mare, a Ortodoxiei, din
21-03-2021.
***
Mă port cu cete de sfinți și de îngeri între cer și pământ și pun masă de cuvânt în cetatea
cuvântului Meu de pe vatra neamului român și închin așezarea la masă cu semnul sfintei cruci, în
numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, după statul și așezarea slavei Domnului, căci Tatăl
este deasupra, Fiul este jos la pieptul Tatălui, iar Duhul Sfânt este așezat la dreapta și la stânga
întru lucrarea cea treimică a lui Dumnezeu, și iată numele sfintei cruci, Dumnezeu așezat în acest
fel, după cum am fost Eu așezat pe altarul jertfei Mele, pe crucea pe care am sfințit-o Eu,
Domnul, prin statul Meu lipit de ea, bătut în cuie pe ea de vrăjmașii Mei, iar Eu și cu ea, Eu și
crucea, am rămas apoi mângâierea celor ce cred și urmează calea cu Domnul, calea crucii, odihna
cea mai mângâioasă pentru sufletul omului iubitor și doritor după Domnul pe pământ toată viața
lui, cu crucea vieții lui, iar altfel de mers pe calea vieții omului nu este mers cu Dumnezeu, ci este
despărțirea de Dumnezeu a omului pentru voia sa însăși, o, și e plin pământul de oameni potrivnici
lui Dumnezeu cu viața lor, ba chiar dușmani ai Domnului și ai numelui Lui mare și sfânt, ai Celui
ce a făcut cerul și pământul și omul, o, și nu pot fi altfel cei ce-și iubesc voia de sine și mersul cel
cu păcat pe pământ.
… O, și iată ce fac cei de azi stătători pe divanul țării, că vând țara la străini cu tot cu popor!
Dar cu toate aceste dureri, Mă gătesc să te rușinez și să te biruiesc, satano, care dai să-Mi culci la
pământ via și gardul ei, și fac aceasta ție pentru că este scris în Scripturi să te biruiască Hristos,
Mielul lui Dumnezeu, și apoi să-i biruiesc pe toți cei care se împotrivesc lui Dumnezeu, pe toți
antichriștii mari și mici, și să strig cu glas tare că este Dumnezeu și că ei sunt cei potrivnici, și va
fi ca atunci când voievodul român, Mircea, i-a spus vrăjmașului care-i cerea să i se închine și să-i
închine țara, i-a spus că-i este vrăjmaș și că va fi biruit, și așa a fost, că acești voievozi aveau
crucea și aveau biruința prin ea.
O, mai sunt suflete mari în neamul român, mai sunt, și-i voi trezi la veghe și la rugăciune
cu putere în ea, și vei fi biruit, satană, și vei fi rușinat de Mielul lui Dumnezeu, de Iisus Hristos,
de al Cărui nume te temi tu și nu vrei să-l mai auzi pe pământ, dar, ce să-ți fac? Soarta ta aceasta
este: să fii biruit de Hristos, de Cel pe Care tu nu-L poți birui, o, și să fii biruit de creștinii cei
statornici, de cei cu crucea pe piept, de puterea crucii, care luptă pentru ei împotriva ta. Ai auzit?
O, și vei tot auzi pe Cel Care are biruința asupra ta, satană, și nu uita că țara Mea de azi, la care
vin cuvânt pe pământ acum, e țara în care tu pierzi, că așa este scris, și de aceea du-te departe,
94
du-te în locuri pustii de Dumnezeu, du-te și așteaptă-Mă acolo ca să-ți dau ce ți-ai lucrat! Ai auzit?
Du-te, îți spune ție Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt! Amin.
Iată, numele și puterea sfintei cruci lucrează așa, în numele Tatălui, și al Fiului și al Sfân-
tului Duh, și nu uita, popor român, semnul și puterea sfintei cruci, căci cu acest semn Mă voi arăta,
ca și acum două mii de ani, cu semnul Fiului Omului, precum este scris, cu crucea, care ucide pe
satana.
… O, fie-vă milă de copii! Ce va fi cu copiii care se nasc acum? Se nasc copii și vine
vârtejul și îi ia, că îi ia în primire omul potrivnic lui Dumnezeu, satana cel bine ascuns ca să nu fie
văzut, și de unde dă ordine peste pământ, peste popoare, iar voi îi faceți jocul. O, nu! Nu mai
greșiți! Lăsați creștinii să meargă la biserică! Lăsați-i, că ați greșit atingându-vă de lucrarea
lui Dumnezeu! România este țară creștină și are la cârmă pe Domnul Iisus Hristos și crucea
ca armă de biruință în lupta cu satana.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia a Postului Mare, a Sfintei Cruci,
din 04-04-2021.
***
Iată ce vă mai povățuiesc pe voi: O, îndrăzniți pentru Domnul și pentru paza turmei și a
cetății Domnului, căci țara română este țara venirii Mele cu Duhul Sfânt Mângâietorul acum, la
sfârșit de timp, ca să așez la loc pe cele stricate și să vă păzesc de pierzare pe voi și turma creștină,
că iată vremea omului vrăjmaș, antichrist, care trebuie oprit, și apoi nimicit prin semnul sfintei
cruci, așa cum a biruit împăratul Constantin toată înspăimântarea împrăștiată atunci de antichristul
acelei vremi, o, și tot așa Eu, Domnul, voiesc și acum să biruiesc cu împărăția cerurilor, cu voi și
cu turma creștină.
Așadar, ascultați: Să fie împodobite ulițele toate, casele, locuri din văi, din munți și din
dealuri, drumurile, zidirile de orice fel, și între hotare, și peste tot să se așeze semnul sfintei cruci,
multe, multe cruci peste tot, și căile toate să fie împodobite cu semnul biruinței Mele prin cruce,
așa cum Eu, Domnul, am biruit. O, luați pildă de la fiii cetății cuvântului Meu, care așa lucrează
în jurul cetății și în cetate. Nici o casă, nici o poartă, nici un zid, nici o zidire, nici un drum,
nici o ulicioară, să nu fie lipsite de semnul sfintei cruci și de numele Meu pus pe cruce, și nu
cu răstignirea Mea, ci cu taina cea care va învia lumea toată, taina raiului, așa cum fiii cetății
cuvântului Meu lucrează și împart cruci cu flori pe ele, și orice cruce e un loc de rai, o grădină
de rai, și fiecare cruce are un cuvânt scris pe ea pentru zidirea sufletului sfânt în om, și fiecare are
binecuvântare de înviere peste lume, căci lumea trebuie ridicată spre iubire de Dumnezeu și spre
praznic de bucurie, căci Eu am spus: «Rugați-vă și bucurați-vă neîncetat cu Domnul!», așa am
spus.
O, așezați-vă cu credință înaintea Mea și ascultați-Mă ca niște fii, că voiesc ocrotire mare
peste pământul român, și aici voiesc să-l biruiesc Eu pe satana, pe vrăjamșul antichrist, pe cel
ascuns, pe cel pitit cu lucrul său potrivnic lui Dumnezeu și fiilor lui Dumnezeu, o, că-i țară orto-
doxă această țară, și numai ea este atât cât este ea înaintea lui Dumnezeu.
Iar tu, vrăjmașule, omule antichrist, tu, și toți slujitorii tăi, înfricoșați-vă toți de Cel ce a
făcut cerul și pământul și omul! Vine Domnul cu oastea cerească și sună din trâmbițe cu pu-
tere, ca să cădeți la zgomotul trâmbițelor și să vă apuce frica și cutremurul și orbirea, căci vine
95
împărăția cerurilor, nu voi, ci Domnul vine, vine cu oștiri de sus, cu cei îmbrăcați în alb, pre-
cum este scris, iar cei din întuneric vor fi scoși deasupra cu toată neagra lucrare a lor, cea împotriva
lui Hristos, căci vine Hristos cu ce este scris să vină și vine!
Și iată-Mă în luptă asupra ta, vrăjmașule antichrist, bătrânule în rele noi și vechi de două
mii de ani, și vai ție, că te întâlnești acum cu Cel ce a înviat nimicind moartea pentru toți cei care
iubesc învierea Mea și viața veacului ce va să fie, și când vrăjmași nu vor mai fi!
O, lasă-te înfrânt, satană neagră la faptă și la duh! Îți voi da pe față toată șiretenia ta, toată
minciuna ta. Îți voi strica tot ce ai pus la cale, îți voi zdrobi munca ta toată, că de două mii de ani
te lupți în gol, că Eu am fost și sunt mereu biruitorul tău ca atunci prin cruce, când nu te
așteptai să vezi tu aceasta atunci.
O, binecuvântat să fie neamul creștinesc de pe tot pământul! Iar ție și slujitorilor tăi
anatema! Ai auzit, satană? Să audă tot pământul și omul de pe el, și să auzi tu și ai tăi, căci
Domnul spune acum peste cei necredincioși: Anatema!
… Nu te teme tu, o, nu te teme, turmă mică! Tatăl Meu voiește să-ți dea ție împărăția,
precum este scris, precum ți-a și dat, iar tu s-o păstrezi și s-o înnoiești tot mai sfânt, tot mai frumos,
și crucea este calea ta, și crucea este paza ta, și tu vei sta de-a dreapta Mea, iar caprele, o, lor,
anatema este a lor! Amin, amin, amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la Sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și maica
sa, Elena, din 03-06-2021.
***
O, pace vouă, fiilor din cetatea cuvântului Meu, și vouă, fii ai poporului Meu cel hrănit cu
acest dulce cuvânt de dragoste din cer! O, pace vouă în zi de praznic sfânt, praznicul sfintei cruci,
crucea pe care am primit-o ca locaș al Meu, al trupului Meu respins acum două mii de ani de mai-
marii vremii din Ierusalim, care s-au înspăimântat de tot, văzând slava Mea, cu care lucram din
loc în loc peste pământ ca să Mă dovedesc Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, dar ei n-
au voit să Mă primească, o, și M-au bătut în cuie pe cruce, pe altarul cel mai sfânt, și pe care
l-am pus temelie a bisericii Mele, putere de nebiruit pentru fiii lui Dumnezeu.
Când trupul omului se înființează pic cu pic în pântecele care îl va naște, mai întâi Eu,
Domnul, înființez inima și locașul cel din ea, crucea, altarul pe care Eu îl așez în om ca să stau
înăuntrul lui. Și spun aceasta ca să știe tot omul că este fur și pune stăpânire pe ceea ce el nu face,
nu poate, nu a făcut, căci a făcut Dumnezeu pentru fiecare om, ca să nu aibă cineva a spune că nu
știe de acum încolo că e locul Meu din om inima omului, iar omul se așează el, o, și așeză în el pe
cine mai vrea el, iar Eu rămân fără casă în om și sunt dat afară.
O, fiilor, voiesc să stau înăuntrul inimii omului, dar nu Mă ia omul în casă, că zice că
e casa lui, iar Eu sunt disprețuit de om, și nu pricepe el această durere pe care Mi-o face. Omul s-
a pierdut, iar Eu l-am pierdut pe om, și lăcrimează Dumnezeu de șapte mii de ani după odihna Sa
pierdută, căci omul avea să fie ziua Mea de odihnă.
Am stat cu mâinile întinse de îmbrățișare acum două mii de ani. Am stat pe cruce întins, și
așa am rămas până la Tatăl, și am mulțumit Tatălui Meu că M-a ajutat ca să-L ascult pentru lucrarea
96
salvării omului pierdut, și crucea este de atunci și până azi semnul îmbrățișării Mele, mâinile
Mele întinse, cu care să-i îmbrățișez pe toți, și mai ales pe cei necăjiți și lipsiți de pâine, de
hăinuțe, și să-i iau pe ei sub crucea Mea, căci cei ce se împodobesc cu haine moi sunt în casele
bogate, când locul Meu este pe cruce, că acolo M-au pus să stau cei cu ranguri și cu haine moi. O,
Eu am stat în sărăcie pe pământ, căci eram Dumnezeu și trebuia să stau smerit de tot, că nu altfel
este Dumnezeu. O, și uită-te și tu la tine, omule de pe pământ, că tu stai mai mare ca Mine înaintea
Mea și a toată facerea Mea și-ți faci case și ți le umpli cu multe și de toate, o, și nu sunt acestea
decât cele sortite pieirii, iar pe Mine nu Mă poți strânge cu tine în casa ta, că Eu nu pot să stau în
luxul tău, în câte-ți faci tu de la tine dorire, și iată, faci numai păcate, din capul tău faci, iar pe cele
de la Mine nu poți să le faci dacă dragoste nu ai.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării Sfintei Cruci, din 27-09-2021.
***
Să se așeze cete-cete oștiri de îngeri de jur-împrejur, și sus și jos, și să fie țara Mea sub
pecetea cea ocrotitoare a Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh, și să știe satana, și să știe duhul
omului antichrist că acest meleag are această pecete peste el și să se înfricoșeze de ea, căci Eu,
Domnul, sunt Cel ce împlinesc Scripturile, o, și nu se poate altfel, și toate slugile potrivnice lucră-
rilor Mele peste pământ și peste noroade să vadă și să se teamă de Dumnezeu din zi în zi mai mult,
până când ziua Mea cea de slavă va împlini biruința Mea mai mult decât acum două mii de ani a
stăpânitorului acestui veac trecător, o, și va fi frumos și va fi Dumnezeu, numai Dumnezeu și
frumusețile Lui cele veșnice și cei frumoși pentru El, iar satana și slugile lui și lucrările lor se vor
topi ca ceara sub puterea Duhului Sfânt, Care stă la cârmă, fiilor, o, și să se întărească în această
credință neamul român, căci țara Mea este acest meleag, și fericiți sunt fiii acestui neam, mai ales
cei iubitori de Dumnezeu și de slava Sa peste acest meleag, că iată-Mă cu râul cuvântului gurii
Mele în mijlocul acestui neam binecuvântat de la facerea lumii pentru atunci și pentru acum, după
alegerea lui Dumnezeu, și pace sfântă peste acest pământ, și pe Duhul Sfânt Mângâietorul lucrător
aici, și de aici vestitor peste tot!
Așez acum îngeri de jur-împrejur, și sus și jos aici, peste cetatea Mea de cuvânt.
Fiilor, fiilor, scriu cu voi pe stâlpi numele arhanghelilor și cete de îngeri din stâlp în stâlp.
Scriem pe piatră nume de sfinți, numele cetății Domnului, numele Domnului, numele cetelor ce-
rești, rugăciuni, laude Domnului, aripioare de cuvânt, pecetea Domnului, toate acestea așezate sub
semnul sfintei cruci din loc în loc, din stâlp în stâlp, ca loc de închinare, și la care se apleacă oștiri
cerești cu Mine în sărbători, fiilor. Arhanghelii Mihail și Gavriil vor împlini această ordine sfântă
acum peste țara Mea de azi și peste cetatea Mea în mijlocul ei, iar voi veți sluji cu ei aceste întărituri
sfinte, căci duh este satana, și trebuie să întâlnească acest duh potrivnic biruința lui Iisus Hristos
mai mult decât acum două mii de ani, că a venit această vreme, iar vremea lui e pe sfârșite, pe când
vremea Mea e tot la început mereu, mereu, căci sunt Cel veșnic, sunt Cel ce sunt.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, din
21-11-2021
***
O, însemnați-vă tot timpul cu semnul sfintei cruci, fii români! Ori de câte ori satana și
slugile lui se arată, faceți cruce, fii români, împreunându-vă cele trei degete ale mâinii drepte și
însemnându-vă pe frunte, pe piept și pe umeri cu semnul sfintei Treimi, al sfintei cruci, și veți
vedea minuni mari și veți vedea vaietele satanei, căci duhul rău arde ca focul în fața sfintei
97
cruci, și ea vă să vă fie tămăduire de cursele cele pline de primejdii întinse de satana pe cale peste
fiii oamenilor, dar voi sunteți români, și trebuie să arătați că sunteți de partea lui Dumnezeu, și ca
să vadă satana aceasta.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la Sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic și Tămăduitor
Pantelimon, din 09-08-2022.
***
Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, acesta este numele lui Dumnezeu, nume scris de Mine acum
două mii de ani pe pământ, numele prin care Fiul lui Dumnezeu grăiește cuvântul Său la sfârșit de
timp și împlinește prin cuvânt Scripturile cele de apoi.
Dacă se ridică încă nedumerire pentru calea Mea cea de azi de la Tatăl iarăși după om, dacă
este pus la îndoială adevărul că Eu sunt acest cuvânt pe vatra neamului român, iată, amintesc tu-
turor cuvântul gurii Mele de acum două mii de ani pe când Îmi pregăteam ucenicii pentru despăr-
țirea Mea de ei, căci mai înainte de patima Mea de pe cruce le-am spus lor că vine Duhul Sfânt pe
pământ și-i va călăuzi pe cei credincioși la tot adevărul, și nu de la El va grăi, ci va lua din ce este
al Meu și va descoperi lucrurile viitoare și va împlini Scripturile și va lucra de sus cu putere de
cuvânt prin duhul descoperirii și va rămâne până la sfârșit cu lucrarea Sa cerească pe pământ.
… E zi de praznic sfânt, zi de mărturisire a tainei mântuirii prin cruce, prin Hristos, și las
cuvânt însemnat cu crucea ca să-i mustru pe toți cei care fug de cruce, iar cine fuge de cruce fuge
de Hristos, Care S-a arătat acum două mii de ani prin cruce și prin înviere. Am rostit prin
Evanghelia Mea cuvântul cruce, apoi și ucenicii Mei l-au rostit, și i-am însemnat cu numele Tatălui
și al Fiului și al Sfântului Duh pe creștini, ca să se știe după crucea lui Hristos cine este creștin.
Prin acest semn așezat cu mâna dreaptă pe trupul celui ce este creștin, acesta mărturisește
răstignirea Mea și amintirea Mea și are parte de vindecare de păcate, căci Eu, Domnul, am
suferit crucea și așezarea Mea pe ea pentru tot omul care a fost, care este și care va fi pe pământ
om născut din păcat.
Pentru cruce am venit de la Tatăl, și am stat prins în cuie pe ea pentru fiecare om, iar
omul care face cruce mărturisește pe Cel ce a plătit pe cruce viața Sa, pe cruce, și nu altfel.
Cel ce nu face cruce face păcate, se vrea liber să facă ce vrea, să facă și să tot facă păcate,
o, și Mă tot pedepsește fără milă prin păcatele lui și nu se mai oprește, nu vrea să poarte plata
păcatelor lui ca să poarte și el cruce ca și Mine.
Iată lucrarea lui antichrist, el are ce are cu crucea, cu icoanele sfinților, cu tainele
bisericii, cu ce îi tot încurcă biruința lui, dar Eu, Domnul, Îmi ocrotesc cu putere calea venirii Mele
cuvânt peste pământ, cu cât lucrarea cea ascunsă a omului antichrist ar da să caute să lovească în
țara venirii Mele și în tainele Mele cu ea, dar cu cât se ascunde să nu fie văzut și prins, cu atât
puterea lui este culcată jos, căci țara Mea de azi și neamul Meu român de pe acest meleag, aceasta
înseamnă locul în care Eu, Domnul, lucrez cu tot cerul ca să pun pe fugă, să nimicesc cu totul
planul omului antichrist, cel pitit sub masca binelui, dar țara aceasta nu-i pe mâna lui, căci aici,
Eu, Domnul, am lucrarea cea multă asupra lui ca să-l dobor, căci sunt Mielul Care biruiește
fiara, precum este scris.
98
… Crucea este semnul creștinului și calea lui spre cer. Crucea M-a condus pe Mine
spre înviere. Crucea îl conduce pe om spre Hristos, iar antichrist și oamenii lui se cunosc după
lipsa crucii, după împotrivirea lor asupra crucii, căreia el dă să-i zică idol, lemn la care lumea se
închină. O, păi cum să nu se închine crucii cei de partea crucii dacă ea Mi-a dat Mie biruința?
Iată, trebuie să meriți să faci cruce, să-ți însemnezi ființa cu semnul sfintei cruci, mărturi-
sind așa pe Hristos Dumnezeu al tău. Crucea nu este un lemn și atât. Crucea este semnul lui
Hristos, semnul biruinței Lui prin cruce. Crucea conduce omul spre înviere. Crucea nu este
idol. Idolul este pentru cei fără Dumnezeu și care își fac un Dumnezeu din lemn, din fier, din ce
vor ei, iar crucea este pecetea fiilor lui Dumnezeu, de care duhurile rele fug și gem de teamă în
fața semnului sfintei cruci.
Și iată, spun acum: anatema sunt cei care lovesc în semnul sfintei cruci și în cei ce se
pecetluiesc cu el pe chipul lor în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh!
Evanghelia Mea și a ucenicilor Mei, sunt pline aceste mărturii de numele crucii, căci cru-
cea este una cu Hristos, nedespărțită. De două mii de ani ea este armă asupra diavolului. Cei
ce aruncă de pe ei acest semn al vieții creștine, aceia își aruncă puntea care îi ajută pe cei ce trec
de pe pământ la cer peste prăpastia morții.
Și spun acum: Faceți cruce, însemnați-vă cu semnul sfintei cruci tot timpul, ca să fiți
biruitori peste tot ce este rău între pământ și cer, voi, fii ai bisericii și ai crucii! Respingeți pe
orice făptură care dă să vă dezrădăcineze ca să vă biruiască apoi spre cădere! Ridicați arma și
vegheați așa! Ridicați crucea, și cu ea veți birui, așa cum Eu, Domnul, am biruit moartea și am
înviat!
… Fiilor, fiilor, purtarea și dragostea crucii nu vă vor lăsa să cădeți din brațul Meu de
Păstor. Lipsa purtării crucii aduce primejdii, aduce căderi și dureri. Fiți purtători de Hristos, de
cruce, fiilor! Vă păstoresc pe calea crucii, că asta e calea pe care am mers și Eu spre Tatăl, o, și e
mare și mult harul Meu pe calea purtării crucii.
Vă cuprind întru îmbrățișare, în cruce, fiilor. Ea este altarul pe care Eu am stat pentru voi
ca să vă pregătesc hrană vouă. Pace vouă, o, pace vouă, fii ai crucii Mele!
Crucea este oglinda pe care v-am lăsat-o Eu ca să Mă vedeți prin ea, ca să vă vedeți în ea,
ca să rămână cu voi până la venirea Mea cu slavă, fiilor, și apoi ea va fi pecetea biruinței, lanțul
cu care îl vom nimici și îl vom lega pe satana pentru veci de veci, precum este scris, o, fiilor. Amin,
amin, amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la Praznicul Înălțării Sfintei Cruci, din 27-09-2022
***
Alte teme:
99
Acest cuvânt este râul vieţii

Adevărata biserică
Antichrist şi fiara apocaliptică
Ca fulgerul care iese de la răsărit, aşa este venirea Domnului
Ca în vremea lui Noe
Calul alb apocaliptic
Cartea Mielului
Ce spurcă pe om, ce intră sau ce iese din el
Cerul - scaunul de domnie, pământul - aşternut picioarelor - omul îndumnezeit
Despre botez
Despre post şi milostenie
Enoh şi Ilie
Focul apocaliptic
Împărăţia cerurilor nu vine în chip văzut
Împărăţia de o mie de ani
Învierea morţilor
Morţii aud glasul Meu
Necazul cel mare
Despre sfârșitul lumii și Ziua Domnului
Nunta Mielului
Precum S-a suit, aşa şi vine, cu norii vine
Proorocul mincinos şi ecumenismul
Răpirea bisericii
România - Noul Ierusalim - Noul Canaan
Schimbarea sărbătorilor şi lepădarea de credinţă
Semnul Fiului Omului
Slava Domnului
Taina de mântuire a omenirii - taina nestricăciunii
Taina omului şi a femeii
Trâmbiţele apocaliptice
Venirea în chip văzut
100

Cuvântul Lui Dumnezeu Despre Chipul Cioplit Şi Semnul Crucii

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Cuvântul Lui Dumnezeu Despre Chipul Cioplit Şi Semnul Crucii

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Despre chipul cioplit şi semnul crucii

Despre chipul cioplit şi semnul crucii

1 - Despre chipul cioplit

Selecţie de texte din Cuvântul lui Dumnezeu pe această temă.

Să-L iubeşti pe Dumnezeul tău şi să nu ai alţi dumnezei, Israele nou. Şi ce înseamnă să nu

Să nu ucizi pe fratele tău şi să te speli apoi pe mâini ca să nu se cunoască, ci tu să-l înviezi

Hristos a înviat! Iar și iar Hristos a înviat!

Nici un om să nu se închine omului, ci numai lui Dumnezeu! Omul să asculte de povă-

Însuflețiți de bucuria minunii învierii Mele, cântați, fiilor, Hristos a înviat!

Celor ce Îl iubesc pe Domnul nu le trebuie bani, ci pe Dumnezeu și iubirea de Dum-

(Cuvântul lui Dumnezeu la Cetatea Sfânta Noul Ierusalim. www.noul-ierusalim.ro)

2 - Despre semnul crucii

Pace vouă, copiii Mei! Amin.

Şi iată, Dumnezeul Preasfintei Treimi aşează în această zi praznic veşnic de sărbătoare

Se binecuvintează şi se sfinţeşte semnul sfintei şi plină de biruinţă cruce a Domnului

Se rosteşte cuvântul lui Dumnezeu: se binecuvintează şi se sfinţeşte crucea aceasta, în

… Binecuvântaţi să fiţi în jurul crucii de pe deal, crucea binecuvântării şi a gloriei

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, se binecuvintează şi se sfinţeşte semnul

Am sfinţii cu Mine, şi am serbare de arhierei cu Mine în tine, Israele al cuvântului Meu.

Voi, fiilor de la iesle, slujiți-Mi Mie și Evangheliei venirii Mele, ca să Mă vestesc cu ea de

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh vă îmbrățișez cu mâinile înțepate de cuiele

O, unde se mai vede pe pământ om îmbrăcat cu haina smereniei, cu haina apostoliei, cu

întăreşte-o ca să nu se rupă şi scrie pe ea şi citeşte de pe ea poruncile lui Dumnezeu, ca să nu se

O, nu vrea omul să creadă că poate să asculte de Dumnezeu dacă voieşte. O, cel ce nu

Mă mângâi cu Tatăl când grăiesc cu omul pe pământ, şi se mângâie de la Mine şi de la

Mă fac cuvânt de înţelepciune de sus pentru om;

Mi-e calea grea între pământ şi cer până la inima

E sărbătoarea crucii, poporul Meu. E zi de pomenire a

O, binecuvântată să fie lucrarea mânuţelor voastre cu care lucraţi lucruri sfinte ca să

E zi de praznic sfânt, e ziua crucii, sărbătorită bisericeşte, şi a rămas ea praznic bise-

O, oameni de pe pământ, învăţaţi de la Mine că Eu am stat sub vină şi n-am zis: nu

E zi de sărbătoare pentru mărirea crucii, toiagul în care Eu, Domnul, Mă sprijin de

O, fiilor, împotriva morții sufletului și a chinului de după aceea, trebuie luptat cu

O, fiilor, cine n-are parte de suferință, de încercări, de defăimări, de prigonire, de

Se binecuvintează și se sfințește apa de Bobotează cu puterea, cu venirea și cu lucrarea

O, nu voiesc să suferi primejdii, (Acum de la pandemia de corona-virus, n.r.) țară română,

Iar Eu sunt Iisus Hristos, trimisul Tatălui pe pământ spre voi.

Eu am făcut cerul și pământul, nu tu, nu tu, antichrist! Eu am făcut omul, nu tu.

O, nu te mai da binefăcător, și trage-te în vizuinele tale și nu te mai minți că vei conduce

O, v-am adus mângâiere, am coborât cuvânt ca să vă dau. Eu sunt cuvânt, Cuvântul

Pace vouă, fii români, pace, fiilor!

Și pace vouă, popoarelor! Priviți spre Dumnezeu și căutați-L cu inima smerită!

Să se tragă lucrarea lui antichrist în lături și să asculte de Dumnezeu Cuvântul!

Cuvântul lui Dumnezeu a grăit acum peste pământ.

Stau deasupra cu armată cerească, cu sfinții și cu îngerii, și cârmuiesc neamurile cu toiag

Pace, pace peste pământ!

Pace, precum în cer pace pe pământ! Amin, amin, amin.

… Plângeam, și Mă durea de cetate și plângeam fără de mângâiere pentru ea, în vreme ce

Acest cuvânt este râul vieţii

You might also like