Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
27Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
CONSERVATORISMUL

CONSERVATORISMUL

Ratings: (0)|Views: 3,870|Likes:
Published by Annemarie55

More info:

Published by: Annemarie55 on Apr 08, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/26/2013

pdf

text

original

 
CONSERVATORISMUL
Este o doctrină politică apărută ca o reacţie la liberalism, conservatorismul îşi areşi el rǎdǎcinile în revoluţia francezǎ si a fost organizat ca doctrină politică de cătregânditorul Edmund Burke. În concretizarea lui Edmund Burke, statul conservator trebuiesă instituie următoarele principii:
Supremaţia legii. Independenţa justiţiei;
Sistem de guvernare reprezentativ;
Instituţia proprităţii private;
O politică externă menită să apere indepenţa politică. Echilibrul de putereeste singurul principiu realist pentru păstrarea păcii internaţionale.Principalele elemente ale gândirii conservatoare sunt:1. Omul ca fiinţă eminamente religioasă, întruchipare a raţiunii, a instinctului şi aemoţiei, iar religia element fundamental al societăţii civile.2. Comunitatea ca element teleologic anterior individului.3. Drepturile ca urmare firească a obligaţiilor individuale.4. Răul considerat înrădăcinat în fiinţa umană şi nu în instituţiile statale.5. Inegalitatea umană (nu şi din punct de vedere moral, însă) ca urmare a organizăriisociale complexe.În analiza conservatorismului trebuie mai îni cudistinia întreconservatorism şi tradiţionalism. Cel din urmǎ termen desemneazǎ „o caracteristicǎuniversal umanǎ”, exprimǎ tendinţa de a se ţine tenace de tradiţie, tendinţa de neaderaredecât cu greutate la nou. A mai fost numitǎ aceastǎ tendinţǎ şi „conservatorism natural”.S-a înceţenit îndenumirea de tradionalism, preferatǎ de Max Weber.Tradiţionalismul este comportamentul contrapus oricǎrui reformism, este rezistenţa dintâila orice nou.„Cu slǎbirea legǎturilor de castǎ, de clasǎ, de corporaţie, de familie între oameni,ei primesc un important impuls de a se ocupa de nimic altceva decât de interesele lor  particulare, de a nu se gândi decât la ei înşişi, de a se închide într-un feroce individualismunde orice virtute publicǎ e destinatǎ sa piarǎ“. Sunt afirmaţiile lui Alexis de Tocqueville.Tot el considerǎ societatea modernǎ ca pe o societate în care „nimic nu este sǎnǎtos“, încare „fiecare se simte fǎrǎ încetare asediat de frica de a coborî şi de mania de a se ridica;şi aceasta pentru cǎ banul, care a devenit semnul distinctiv de categorisire a fiecǎruia, acucerit o extraordinarǎ mobilitate trecând neîncetat dintr-o mâna într-alta, transformândcondiţia individului, înşelând şi dǎrâmând familii...” Şi Tocqueville acuzǎ frenezia deîmbogaţire cu orice preţ, cǎutarea doar a bucuriilor materiale, chemând elita conservatoresǎ reacţioneze.Tocqueville observǎ şi o alcaracteristia epocii moderne, care este
conformismul 
. Conformismul îşi gǎseşte o manifestare deplinǎ în aşa numita culturǎ demasǎ, o culturǎ sǎracǎ în idei originale şi bogatǎ în schimb în idei generale, acceptate fǎrǎdiscuţie, pe baza unei aşa zise eficacitǎţi sociale. Oamenii au multa curiozitate, dar puţintimp liber, sunt agitaţi şi activi, dar au puţin timp pentru a gândi. Din aceastǎ cauzǎ subliberalism şi democraţie marile revoluţii intelectuale şi spirituale nu mai au loc.În conteporaneitate, curentele conservatoare care dezvolîn mod specificmoştenirea lui Edmund Burke sunt următoarele:
 
1.
Conservatorismul individualist 
. Spre deosebire deconsevatorii tradiţionalişti, care consideră oamenii legaţi inevitabil într-o reţea ainterdependenţelor, individualiştii vorbesc despre oameni care urcă în societate prin efort propriu. Este ideologia unor oameni politici precum Ronald Reagan şiMargaret Thatcher. Pentru actia, probleme sociale apar din “prea multguvernământ”; soluţiile ar fi reducerea cheltuielilor pentru asistenţă socială şidezvoltarea pieţei libere, mergând până la privatizarea unor sectoare vitale pentrueconomia naţională.2.
 Neoconservatorismul 
. Iniţial, neoconservatorii aureprezentat un grup restrâns, alcatuit mai ales din intelectuali evrei de stânga. Înanii '60 si '70, aceştia au fost dezgustaţi de ceea ce considerau excesele sociale destânga ale Americii şi refuzul ei de a cheltui sume adecvate pentru sectorulapărării. În anii '70, mulţi dintre ei lucrau pentru senatorul democrat Henry"Scoop" Jackson, un adversar categoric al comunismului. În anii '80, mulţineoconservatori au devenit deja republicani, găsind în preşedintele RonaldReagan un mijloc de a-şi exprima abordarea lor agresivă, care consta într-oatitudine îndrazneaţă faţă de Uniunea Sovietică şi creşteri mari ale cheltuielilor militare. Care este diferenţa dintre un neoconservator şi un conservator? Adepţiistângii au folosit la început prefixul "neo" pentru a se referi la camarazii lor careau încălcat ordinul şi care în anii '60 si '70 au devenit astfel mai conservatori.Defectorii au rămas mai liberali în ceea ce priveste unele chestiuni de politicăinternă. Dar neoconservatorismul a fost întotdeauna definit de politica externăadoptată. Spre deosebire de alţi conservatori, neoconservatorii propuneauconfruntarea directă cu Uniunea Sovietică, aceasta devenind miza lor în anii '70şi '80. În administraţia George Bush jr., au preluat posturile cheie, şi sunt principalii artizani ai “războiului împotriva terorismului”. “Părinteleneoconsevatorismului” este considerat Irving Kristol.3.
 Dreapta Religioasă 
. Îşi are originea în gândirea clericală aunui grup de pastori protestanţi din Statele Unite ale Americii, în anii de după aldoilea zboi mondial. În anii '70, grupul s-a institionalizat sub numele“Dreapta Religioasă”, predicând un fundamentalism creştin care protesteazăîmpotriva predării evoluţionismului în şcoli împotriva avorturilor şi anumitor  practici sexuale. Susţine că este o grupare democratică, întrucât “majoritateamorală” în America este creştină, şi este îndreptăţită să impună organizareasocial-politică. Liderii recunoscuţi sunt Jerra Falwell, Pat Robertson şi JimmzSwaggart.
 
CREŞTIN-DEMOCRAŢIA. DOCTRINA POPULARĂCreştin-democraţia
este o doctrină politică ce a evoluat în mod preponderentdupă cel de-al doilea război mondial. Apărută ca o reacţie la atacurile împotriva bisericiişi a catolicismului, creştin-democraţia reprezintă expresia politică a creştinismuluicatolic. Creştin-democraţia a reprezentat o mediere între liberalism (individualism) şisocialism (colectivism), aducând în politică şi elemente noi precum morala creştină şisubsidiaritatea. Considerată în multe ţări europene drept o formă de neoconservatorism,creştin-democraţia se intersectează cu conservatorismul în puncte fundamentale aleideologiei, precum respectul faţă de valorile tradiţionale, credinţa şi familia.
Jacques Maritain
(1882-1973), încearcǎ o reconciliere între credinţǎ şi raţiune,între teologie şi filosofie, subliniind prioritatea moralei asupra politicii în baza cǎreia afost formulatǎ teza: „creştinism înseamnǎ democraţie”. Democraţia „în stil creştin” se bazeazǎ pe principiul Responsabilitǎţii
.
Statul creştin-democrat este definit ca un garantal Binelui Comun. Un alt principiu al democraţei creştine este organizarea comunitarǎ asocietǎţii (Subsidiaritatea), fiind sprijinite familia şi descentralizarea administrativǎ,asociaţiile şi regiunile.
Robert Schuman
(Franţa),
Konrad Adenauer
(Germania),
Alcide de Gasperi
(Italia) sunt reprezentanti ai crestin democratiei din secolul XX.Termenul „popular” sau „popularianismul” nu desemneazǎ vreo doctrinǎ, ca setde idei, principii şi soluţii politice. Folosirea sa în ultimul deceniu se datoreazǎ, deci, nuimpunerii vreunei doctrine „populare”, ci mai degrabǎ elasticitǎţii termenului, care permite reunirea sub aceaşi umbrelǎ ideologia crtin-democraţiei, aconservatorismului sau chiar a unor forme de liberalism. Totuşi, la începutul secolului alXX-lea, popularianismul se impune ca echivalent al creştin-democraţiei, cand a fost preferat din considerente tactice sau doctrinare. Intr-o perioadǎ când partidele se adresauunui electorat bine delimitat, gen proletariat sau burghezie, popularii se adresau întregului popor din perspectiva moralei creştine şi a iubirii aproapelui, spre a se deosebi de liberalii burghezi sau de conservatorii elitişti. Dincolo de denumire, este însǎ indiscutabilǎoriginea termenului. De altfel, partidele proto-creştin-democrate s-au numit în marea lor majoritate „populare”.Plecând de la doctrina creştin-democrată, popularii pun în centrul construcţiei politice
 persoana şi demnitatea acesteia
. Iar unicitatea persoanei este dublată de noţiunilede libertate şi egalitate, ceea ce reprezintă, într-adevăr, o depăşire a dihotomieilibertate/egalitate care a marcat, vreme de secole, gândirea politică. Conceptul de libertateîn accepţiune creştin-democrată nu face referire la libertăţi, aşa cum sunt ele apărate deCarta Drepturilor Omului, ci la o libertate înţeleasă ca autonomie şi responsabilitate.Ideea de responsabilitate, asociată conceptului de libertate, face legătura cu un alt conceptfundamental pentru creştin-democraţie: solidaritatea.
Subsidiaritatea
, unul dintre cei mai importanţi piloni ai construcţiei europene, estetot un construct al actualilor populari. Acest principiu înseamnă că puterea trebuie adusăla nivelul care corespunde cel mai bine comandamentelor de solidaritate, eficacitate şi participare a cetăţenilor.În perioada postbelicǎ, creştin-democraţia a beneficiat de un culoar politicfavorabil. Au beneficiat şi de o modificare de paradigmǎ în abordarea organizatoricǎ a

Activity (27)

You've already reviewed this. Edit your review.
maripossa027 liked this
1 thousand reads
1 hundred reads
Maia Mileac liked this
Dima Saranuta liked this
Iuliana Rusu liked this
Cosmin Marinescu liked this
Cosmin Marinescu liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->