Anul I, nr.

10
noiembrie 2007 Preþ: 50 de bani
Publicaþie editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº cu sprijinul

Din cuprins Postul Crãciunului,

O cauzã de multe
ori ignoratã a bolii:
Egocentrismul
postul bucuriei
Încordarea ºi boala se produc
de multe ori din cauzã cã noi
nu vrem sã sacrificãm marele
nostru "EU". (pag. 14)
Un copil martir
A doua zi dupã Sf.Nicolae
sãrbãtorim un copil care ºi-a dat
viaþa la 12 ani mai degrabã decât
sã nu împlineascã poruncile
Mântuitorului: Sf. Muceniþã
Filofteia de la Argeº. (pag.7)

Aºteptãri ºi
dezamãgiri
Uneori suntem dezamãgiþi Hristos ne întoarce înmiit
cã celãlalt nu face lucrurile aºa
cum am vrea noi. De ce?
(pag.11)
jertfa pe care o facem pag. 6
Editorial de Pr. Ion Tãrcuþã mult, nu mã intereseazã ºi de fapt nici nu cuvântul sãu fãrã a face, prin aceasta, nici
Nevoia de a mãrturisi am timp sã mã ocup cu descifrarea înþe- lucrare de sectar, nici concurenþã preotului
lesurilor. predicator, de vreme ce Sfântul Apostol
credinþa În cazul creºtinilor doar cu numele, Pavel spune: "de vei mãrturisi cu gura ta cã
Constatãm cã în Biserica asistãm la o lucrare a diavolului de înde- Iisus este Domnul ºi vei crede în inima ta
noastrã existã douã categorii pãrtare a lor de Dumnezeu. Iisus Hristos cã Dumnezeu L-a înviat pe El din morþi, te
de creºtini: creºtini practi- ªi-a dat viaþa ºi pentru ei, ca preþ de rãs- vei mântui." (Romani 10, 9-10).
canþi, care cunosc învãþãtura cumpãrare, prin sângele Sãu aducând mân- Mântuirea credinciosului este legatã,
de credinþã, pe care o trãiesc la mãsurile la tuirea tuturor. Pe lângã rugãciunea pe care aºadar, ºi de mãrturisirea "cu gura" ºi
care au ajuns, ºi creºtini care deþin doar o facem pentru ei, ca Domnul sã le implicit de cunoaºterea Sfintei Scripturi ºi
cunoºtinþe superficiale (creºtini doar cu lumineze mintea întunecatã de patimi ºi a învãþãturii noastre de credinþã, cãci mãr-
numele), care în schimbul învãþãturii de griji, ca Domnul sã le rânduiascã vreme de turisirea se bazeazã pe acestea. De aceea
credinþã se mulþumesc cu surogate, de cele pocãinþã ºi de mântuire, acestora trebuie sã este foarte important ca fiecare credincios
mai multe ori legate de superstiþie: mã duc le ºi mãrturisim mereu viaþa cea adevãratã sã se simtã dator a citi Biblia ºi celelalte
la bisericã ca sã am noroc (nu pentru cã Îl în Hristos, atât prin cuvânt, cât mai ales cãrþi sfinte, a lua aminte la tâlcuirile ºi
iubesc pe Dumnezeu ºi nu pot trãi fãrã El), prin exemplul vieþii noastre. învãþãturile Bisericii pentru a se folosi de
aprind atâtea lumânãri ca sã-mi meargã Mãrturisirea trebuie sã izvorascã din acestea atunci când este nevoie: "Vorba
bine, fac în grabã o sutã de cruci stâlcite, experienþa personalã cu Dumnezeu, din- voastrã sã fie totdeauna plãcutã, dreasã cu
mã spovedesc ºi mã împãrtãºesc pentru cã tr-o inimã convertitã, schimbatã, înnoitã sare, ca sã ºtiþi cum sã rãspundeþi fiecãruia"
aºa se obiºnuieºte. Nu mai este important prin jertfa Fiului lui Dumnezeu. Un om (Coloseni 4,6), iar Sfântul Apostol Petru
faptul cã eu, creºtinul, nu cunosc nimic în nou, cu o viaþã nouã în slujba lui Dumne- scria: "fiþi gata totdeauna sã rãspundeþi
legãturã cu aceste practici. ªtiu doar atât, zeu ºi a semenilor, pãtruns de fiorul sfânt oricui vã cere socotealã despre nãdejdea
cã trebuie sã le fac ca sã-mi fie bine ºi, mai al dragostei, poate mãrturisi pe Hristos prin voastrã" ( I Petru 3,15).

CMYK
 2 Eveniment
ªinca Nouã în straie de sãrbãtoare
Ziua de 11 noiembrie 2007 va rãmâne pentru mult timp întipãritã în Suciu - parohul bisericii, cât ºi preoþi din
mintea ºi sufletul credincioºilor din ªinca Nouã, dar ºi a celor care am luat localitãþile învecinate. La atmosfera de
parte la sfinþirea monumentului închinat eroilor din acest sat.
Într-un peisaj de basm, rupt parcã din
poveºtile lui Creangã, s-a desfãºurat unul
dintre cele mai frumoase evenimente la
care poate participa fiinþa umanã, respec-
tiv unirea dintre lumea cereascã ºi lumea
pãmânteascã, dintre sfinþii cereºti - eroii
Bisericii, ºi sfinþii neamului nostru româ-
nesc - eroii martiri ai familiilor noastre,
cãzuþi pe câmpul de luptã pentru liber-
tatea naþiunii româneºti.
Încã de la ivirea zorilor se prevestea
aceastã unire sacrã dintre cer ºi pãmânt.
Dumnezeu trimitea primii fulgi de
zãpadã ca sã lege parcã înaltul Împãrãþiei
Sale, unde locuiesc sfinþii, de frumoasa
glie, unde îºi dorm somnul de veci sfinþii
noºtri, eroii. Iar albul imaculat care se
aºternea în faþa ochilor mei în dimineaþa
aceea, pe drumul ce urcã ºerpuind agale pe
valea ªincii, îmi sãdea în suflet sentimen-
tul liniºtii, al curãþiei, al bucuriei.
Pe uliþele satului, cete de flãcãi îmbrã-
caþi în strai popular, cãlãri pe cai neastâm-
pãraþi, asemenea magilor din Rãsãrit,
anunþau cã povestea zilei poate începe. La
Noi preoþi la Gura Vãii ºi Ohaba
Protopopiatul Fãgãraº ºi-a înnoit
din nou rândurile cu doi noi slujitori
ai altarului. Este vorba de preoþii
desemnaþi ca parohi pentru Gura
Vãii ºi pentru Ohaba.
Dumincã, 23 septembrie, a fost zi de
mare sãrbãtoare pentru locuitorii din Gura
Vãii, pricinuitã de instalarea noului preot
paroh, Bogdan Emanuel Dîngã. Sfânta
Liturghie a fost oficiatã de P.S. Visarion,
episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului,
care a þinut un frumos cuvânt de învãþã-
turã, îndemnându-l pe noul preot "sã
lucreze cu timp ºi fãrã de timp" pentru
Bisericã, dupã care i-a înmânat Sfânta
Evanghelie, Crucea ºi cheile bisericii.
Noul paroh a fost primit în
Protopopiatul Fãgãraº de cãtre pãrintele
protopop Ioan Ciocan, însoþit de pãrintele
diacon Nicolae Lie. I-au fost alãturi ºi pre-
oþii din localitãþile învecinate: Ioan Popa,
preot care ºi-a început activitatea pastoralã
în aceastã parohie, actualmente conducã-
torul spiritual al Parohiei Sãsciori,
bucurie cereascã din timpul slujbei a con-
fel cum Hristos era întâmpinat de magi, tot
aºa ºi mitropolitul nostru, Înalt Prea
Sfinþitul Laurenþiu, a fost întâmpinat de
aceºti paji tineri ai satului care-ºi struneau
frumoasele animale, ce fornãiau ºi
nechezau pline de mândrie.
Liturghia arhiereascã a fost sãvârºitã la
biserica din sat împreunã cu un sobor de
preoþi, printre care s-au numãrat Pãrintele
arhimandrit Ilarion Urs - stareþul Mãnãs-
tirii Brâncoveanu de la Sâmbãta, Pãrintele
protopop Ioan Ciocan, Pãrintele Sorin
Gheorghe Lazea, preot în Breaza, Mãdãlin
Sandu, paroh în Pojorta ºi Iulian Boac,
preot în Recea Nouã. Nu a lipsit pãrintele
misionar Adrian Precup, cel care a substi-
tuit în ultima perioadã lipsa parohului.
Oamenii l-au întâmpinat cu mare
bucurie pe noul preot ºi i-au urat acestuia
un bun venit cãlduros în mijlocul lor.
ªi credincioºii din Ohaba au primit în
mijlocul lor un nou preot, pãrintele Lucian
Tîlvãr. Acesta a fost instalat de pãrintele
protopop Ioan Ciocan ºi i-a avut alãturi pe
pãrintele Ionuþ Ilea, predecesorul sãu, pe
pãrintele Mircea Moldovan, ºi el fost
paroh al ohãbenilor, dar ºi doi preoþi din
familie: pãrintele Ioan Cioacã din Codlea
ºi pãrintele Costin Butnar. Evenimentul a
avut loc duminicã, 21 octombrie, de sãr-
bãtoarea Sfinþilor Mãrturisitori transilvã-
neni Visarion, Sofronie ºi Mucenicul Oprea.
Le urãm celor doi tineri parohi bun
venit în Þara Fãgãraºului ºi o pãstorire
plinã de roade!
Pr. Iulian Boac, Parohia Recea Nouã
tribuit ºi corul bisericii din ªinca Nouã,
sub conducerea domnului Gheorghe
Malene, profesor de muzicã la Seminarul
Teologic din Fãgãraº. Pãrintele paroh
Sorin Suciu a primit din partea Î.P.S.
Mitropolit distincþia de "iconom" ca
recunoaºtere pentru deosebita lucrare
misionarã, pastoralã ºi administrativã pe
care a desfãºurat-o în aceastã parohie timp
de 10 ani, reuºind sã strângã comunitatea
în jurul bisericii ºi sã realizeze numeroase
lucrãri împreunã: pictarea bisericii,
schimbarea acoperiºului ºi a mobilierului
acesteia ºi ridicarea unei biserici din lemn
în localitatea Paltin. De remarcat este fap-
tul cã biserica din ªinca Nouã a beneficiat
de un sprijin excepþional din partea
Primãriei ºi în special a domnului Dumitru
Flucuº, primarul acestei localitãþi, care
este ºi membru activ în corul bisericii.
Sfânta Liturghie a fost urmatã de o rugã-
ciune de binecuvântare pentru cele 42 de
familii cu peste 50 de ani de cãsnicie, cãro-
ra li s-au înmânat ºi diplome din partea
Mitropoliei ºi a Primãriei ªinca Nouã.
A urmat apoi slujba parastasului pen-
tru eroii cãzuþi în cele douã rãzboaie mon-
diale, pentru veteranii adormiþi întru Dom-
nul dar ºi pentru eroii luptei anticomuniste.
Au fost pomeniþi ºi "eroii credinþei", strã-
moºii ºincanilor de astãzi, cei care nu au
cedat presiunii cu care se voia a le impune
greco-catolicismul; pentru a nu pãrãsi
credinþa ortodoxã, ei au fugit în jurul anu-
lui 1760 din satul ªinca Veche, lãsând în
urmã casele, pãmânturile ºi toatã avuþia, au
urcat pe valea râului ªinca ºi s-au aºezat lân-
gã un schit, formând un nou sat: ªinca Nouã.
Întreaga suflare a participat la slujba
de sfinþire a monumentului închinat
eroilor, ridicat la iniþiativa Primãriei în
centrul satului. Aici au avut loc mani-
festãri ale armatei ºi s-au depus coroane cu
flori în sunetul fanfarei, iar corul de copii
al ºcolii a susþinut un program artistic sub
conducerea profesorului de religie. A fost
sfinþit apoi noul sediu al Primãriei, printre
invitaþi numãrându-se o serie de persona-
litãþi locale ºi judeþene. Întreaga mani-
festare s-a încheiat la cãminul cultural,
unde întreaga suflare, sãteni ºi invitaþi, au
fost invitaþi sã ia parte la agapa creºtinã
oferitã în cinstea eroilor martiri.
Pr. Iosif Ciolan

Filantropie ºi activitate socialã în Bisericã
Preoþii din Þara Fãgãraºului s-au întâl-
nit în data de 5 noiembrie la conferinþa cu
tema "Filantropia creºtinã ºi transpunerea
ei în lucrarea pastoral-misionarã ºi socialã
a Bisericii", prezidatã de ÎPS Pãrinte
Mitropolit Laurenþiu Streza.
În cadrul conferinþei, pãrintele Ion
Tãrcuþã de la Parohia Ucea de Jos a
prezentat aspecte practice ale filantropiei
în Bisericã, începând cu Biserica din prime-
le veacuri creºtine ºi continuând cu BOR,
arãtând cã propovãduirea ºi slujirea litur-
gicã au fost mereu însoþite de acte filantro-
pice, ca expresie concretã atât a iubirii lui
Dumnezeu revãrsatã prin Bisericã, cât ºi
ca iubire a Bisericii faþã de Dumnezeu. În
acest sens, filantropia a fost înþeleasã de la
început ca fãcând parte integrantã din mi-
siunea ºi slujirea Bisericii. Biserica n-a
fost indiferentã niciodatã de lipsurile fiilor
ei duhovnicesti, îngrijindu-se de aceºtia fie
Sfântul de la ªinca
Schitul de la ªinca Veche
ºi-a sãrbãtorit vineri, 9
noiembrie, cel de-al doilea
hram: Sfântul Nectarie din
Eghina. Sfântul Nectarie,
aproape contemporan cu
noi, este unul dintre cei
mai mari sfinþi ai Bisericii Ortodoxe Gre-
ceºti. Datoritã minunilor legate de numele
lui, minuni care se întâmplã ºi astãzi, el a
început sã fie tot mai cunoscut ºi printre
credincioºii români. Existã deja câteva
biserici din þara noastrã care ºi-au ales ca
ocrotitor pe sfântul atât de iubit, dar au ºi
fost binecuvântate cu o bucãþicã din sfin-
tele sale moaºte. Unul dintre aceste lãca-
ºuri de cult este ºi schitul de la ªinca Veche.
Evlavia pe care o au la Sf. Nectarie i-a
fãcut pe mulþi credincioºi sã înfrunte frigul
de afarã ºi sã vinã la ªinca pentru a-i oferi
Sfântului de ziua lui o rugãciune ºi un gând
de bucurie. Cãldura din suflete a biruit fri-
gul de afarã, mai ales cã Sfântul Nectarie
ne aºtepta pe toþi, privindu-ne cu drag din
icoana împodobitã cu o ghirlandã de cri-
zanteme, care strãjuia intrarea în paraclis.
Invitat de onoare a fost Prea Sfinþitul
Visarion Rãºinãreanul, care a oficiat Sf.
Liturghie împreunã cu un sobor de 11 pre-
oþi ºi doi diaconi.
Mai multe despre acest eveniment ºi
acest loc minunat vã oferim în numãrul
urmãtor, când obiectivul rubricii "Mãnãs-
tiri din Þara Fãgãraºului" va fi Schitul de
la ªinca Veche.
Natalia Corlean
printr-o ajutorare directã, fie prin înfiin-
þarea de aºezãminte speciale.
Pãrintele Iulian Ungureanu de la
Parohia Vãleni a continuat expunerea,
arãtând înþelesul termenului de filantropie,
precum ºi temeiurile filantropiei creºtine
în Sf. Scripturã ºi la Sfinþii Pãrinþi. În cen-
trul învãþãturilor acestora se aflã cuvinte
cu privire la milostenie, virtute fãrã de care
creºtinul nu se poate mântui.
Dupã susþinerea celor douã referate, s-au
discutat aspecte ce privesc implicarea mult
mai serioasã ºi mai profundã a Bisericii în
viaþa socialã. Odatã cu încheierea protoco-
Cinstire pictorilor iconari
Ziua de 21 octombrie este
ziua prãznuirii Sfinþilor Mãrturi-
sitori Visarion, Sofronie ºi
Oprea. Aceºti sfinþi transilvãneni
au trãit în Ardeal într-o vreme de
încercare pentru Biserica
Ortodoxã ºi au fost izvoare de
luminã, stâlpi de neclintit în
apãrarea credinþei strãmoºeºti,
care au slujit adevãrului au mãrturisit cu
multã îndrãznealã ortodoxia.
Cu binecuvântarea ÎPS. Dr. Laurenþiu
Streza, Mitropolitul Ardealului, ºi cu spri-
jinul Centrului pentru conservarea ºi promo-
varea culturii tradiþionale din Braºov, aceastã
sãrbãtoare a fost aleasã pentru a aduce cin-
stire de suflet românesc pictorilor iconari
pe sticlã din Ardeal, prin organizarea celei
de-a doua ediþii a expoziþiei naþionale "Dru-
mul icoanei pe sticlã" la biserica "Sfinþii
Împãraþi Constantin ºi Elena" din Victoria,
pãstoritã de pãrintele Octavian Smãdu.
Pictura pe sticla este o practicã foarte
veche, aceasta fiind cultivatã ºi de români.
O mare rãspândire a fenomenului s-a
petrecut dupã 1699, când o icoanã a Macii
Domnului aflatã în biserica parohiei din
Nicula a lãcrimat. În urma acestui
fenomen, s-a pornit un pelerinaj din toatã
þara. Pelerinii doreau sã ducã cu ei, la
întoarcere, o copie a icoanei. Localnicii,
care deprinseserã meºteºugul picturii pe
sticlã, au încercat sã satisfacã aceastã do-
rinþã pictând pe sticlã, mai întâi icoana
Maicii Domnului cea cu pricina, iar mai pe
urma ºi alte teme.
De-a lungul timpului, pictorii iconari
au fost luptãtori prin lucrãrile lor, apãrãtori
ai credinþei strãmoºeºti. Într-o vreme
istoricã în care drapelul tricolor nu putea fi
arborat la el acasã, pictorul Matei
Eveniment 3
lului de incluziune socialã între BOR ºi Gu-
vernul României, s-a creat oportunitatea
participãrii directe a tuturor structurilor
administrative bisericeºti la accesarea de
programe ºi fonduri în vederea iniþierii ºi
derulãrii de proiecte sociale. În acest sens,
în cadrul protopopiatului Fãgãraº, ca de
altfel ºi în celelalte protopopiate ale
Arhiepiscopiei Sibiului, a fost alcãtuitã o
comisie formatã din trei preoþi, care se vor
ocupa îndeaproape de potenþialele pro-
grame ºi finanþãri în vederea punerii în
practicã a proiectelor sociale.
Pr. Marius Corlean
Þimforea din Cârþiºoara, tre-
cut la cele veºnice în 1906, a
împodobit veºmântul Maicii
Domnului cu simbolurile tri-
colorului pentru a fi pãstrate ºi
a dãinui în memoria urmaºi-
lor. Acelaºi pictor, ca ºi alþii, a
avut curajul sã picteze scene
cu Patimile Mântuitorului, iar
pe cei pe care îl batjocoreau ºi îl umileau
pe Fiul lui Dumnezeu sã-i redea prin chi-
pul duºmanilor poporului nostru.
În expoziþia de la Victoria, prin cele
peste 150 de icoane noi dupã izvoade
vechi, însoþite de realizatorii lor, au fost
reprezentate centrele istorice de picturã pe
sticlã: Nicula, Sâmbãta, Alba, ªcheii
Braºovului, Arpaº, Cârþiºoara ºi Fãgãraº.
Deºi primii fulgi de nea au venit atât de
devreme ºi vântul a bãtut cu putere, cre-
dincioºii au umplut biserica "Sf. Împãraþi
Constantin ºi Elena", unde au avut posibi-
litatea de a admira frumuseþea icoanelor
expuse, de a se îmbogãþi sufleteºte cu
comorile artei naive ale picturii pe sticlã,
unii dintre ei ducând ºi acasã o pãrticicã
din aceste comori.
Bucuria a fost deplinã prin rãspunsurile
date la Sf. Liturghie de grupul vocal "Anatoly"
din Braºov, care ne-a umplut inimile de
emoþie sfântã ºi ochii de lacrimi, unindu-ne
cu înãlþimea albãstrimilor cerului prin
rugãciunile preoþilor slujitori. Mulþumim
Bunului Dumnezeu pentru aceastã binecu-
vântare ºi cerem Sfinþilor Mãrturisitori sã
se roage Milostivului Dumnezeu sã întãreas-
cã dragostea ºi unitatea de credinþã, sã re-
verse harul pãcii în inimile tuturor, iar ico-
narilor sã le dea putere sã continue aceastã
tradiþie nedespãrþitã de sufletul românesc.
Gabriela Maria Smãdu
 4 Chipuri pentru veºnicie
Aflat în închisoare, pãrintele a avut
Pãrintele Ioan Nãftãnãilã un vis: au venit trei ciori, s-au aºezat
Jertfã vie pentru neam ºi credinþã pe un gard, au plecat ºi apoi au
revenit. Pãrintele primise trei ani de
temniþã. Datoritã îndrãznelii doam-
În ziua Sfântului Mare Mucenic Dimitrie m-am nei preotese de a face recurs, el a mai
îndreptat cu multã sfialã cãtre casa familiei pãrin- primit trei ani. Acesta a fost expli-
telui Ioan Nãftãnãilã, din Breaza. Aici m-au întâm- caþia ulterioarã a visului. În tot acest
pinat, cu lacrimi în ochi, doi oameni cu suflete la fel timp familia nu l-a vãzut deloc. Îi era
de mari precum crestele munþilor ce strãjuiesc viaþa interzis accesul chiar ºi la vorbitor.
noastrã, a fãgãrãºenilor. Deºi în suferinþã, pãrintele, Perioada temniþei a fost foarte grea
ajutat de doamna preoteasã Eugenia, a rãspuns cu pentru familie. Bãieþii n-au fost fãcuþi
multã dragoste întrebãrilor mele. Au deja în sânge pionieri, erau umiliþi de cei din jur.
dorinþa de a oferi ºi celorlalþi putere ºi credinþã din jertfa vieþii lor… Chiar dacã ofiþerii de securitate îi urmã-
reau îndeaproape, familia avea însã un ire-
De la drept ºi medicinã, fiecare cuvânt de învãþãturã. Dovadã stau
proºabil comportament creºtin românesc.
cãrþile sale, multe la numãr, în stadiu de
la teologie manuscris. Chiar dacã unele sunt definiti- În închisoare fiind, pãrintele ºi-a fãcut
Am aflat cã pãrintele s-a nãscut la 4 vate iar altele doar în stadiu de proiect, titlu- o promisiune, fãgãduind lui Dumnezeu cã
mai 1925 în Breaza, din pãrinþii Maria ºi rile sunt deja fixate pentru fiecare operã în de va scãpa cu bine, va ridica o mãnãstire, iar
Iacob Nãftãnãilã. Bunicul, Natanail, a fost parte. Aceasta ne dezvãluie încã o datã în pe unul dintre bãieþi îl va consacra preoþiei.
cantor la biserica din sat. Citea mereu din plus pasiunea pãrintelui pentru teologia sis- Chiar dacã la un moment dat s-a îmbol-
Psaltire ºi þinea posturile cu sfinþenie. tematicã, pentru învãþãtura credinþei noas- nãvit de malarie, Dumnezeu în marea Sa
Acesta, împreunã cu învãþãtorul ªelaru, au tre strãmoºeºti. Iatã câteva titluri: „Predici la milostivire a ascultat ruga pãrintelui ºi l-a
fost persoanele care l-au motivat în botez, cununie ºi înmormântare", "Minunat readus în sânul familiei sale iubite, iar mai
copilãrie sã meargã pe calea Bisericii. târziu în parohia la care þine foarte mult.
este Dumnezeu întru Sfinþii Sãi - Predici la Când ºi-a revãzut copiii atât de mari,
Întâlnirea cu pãrintele Arsenie Boca, toate praznicele anului", "Popasuri aniver-
stareþ pe atunci la mãnãstirea de la Sâmbã- sare", "Mântuitoare Patimi. Slãvitã Învie- lacrimile l-au nãpãdit ºi pentru a nu fi
ta, a fost decisivã pentru a urma teologia. re. Meditaþii", "La slujba dreptei credinþe - demascat s-a prefãcut cã se apleacã sã-ºi
Pânã atunci tânãrul Ioan Nãftãnãilã oscila Predici misionare", "Cântarea bisericeascã lege ºiretele la încãlþãminte .
între drept ºi medicinã. Dupã ce finali- în comun" , "Din învãþãturile Sfintei Pãrintele a mai avut de trecut ºi prin pere-
zeazã cursurile Liceului "Ioan Meºotã" din Scripturi - Text ºi comentariu". grinarea familiei sale în þinuturile Blajului,
Braºov studiazã Teologia, fiind licenþiat al unde a slujit ca preot timp de 6 ani, imediat
Legat de locurile sale natale, român care dupã eliberarea sa. Numai dupã aceea a
Institutului de Teologie din Sibiu în anul ºi-a oþelit conºtiinþa în închisorile comunis-
1949. A fost admis la cursurile de docto- te, nu avea cum sã nu scrie despre istoria putut reveni în parohia sufletului sãu, Breaza.
rat în teologie, pe care le-a urmat timp de parohiei satului sãu, Breaza. "Istoria vieþii bi- Peste ani ºi-a împlinit promisiunea: a
3 ani la Bucureºti, pânã în momentul sericeºti din Parohia Breaza Fãgãraºului", are ridicat mãnãstirea de la Breaza ºi fiul cel
întemniþãrii sale. mic, Ioan, este preot în Viºtea de Jos. Fiul
o prefaþã alcãtuitã de poetul Ioan Alexandru. cel mare s-a fãcut ºi el doctor, dar nu de
Doamna preoteasã, Ca preot paroh a realizat pictura biseri- suflet, ci de trup; este un stomatolog
cii, sfinþitã la 1951 de Mitropolitul Nicolae cunoscut de toþi fãgãrãºenii ºi nu numai.
„cea mai aleasã fiinþã" Bãlan. A renovat turnul bisericii precum ºi
Când l-am rugat pe pãrintele sã-mi spu- acoperiºul, a înfiinþat muzeul bisericesc. Devotament ºi responsabilitate
nã câteva cuvinte despre doamna preoteasã, Dupã revoluþie, cu sprijinul familiei a ri- Ca preot pensionar a slujit cu devota-
mi-a zis cu lacrimi în ochi cã e cea mai dicat mãnãstirea de la Breaza, cu hramul "Tã- ment ºi multã dãruire la schitul Breaza, de
aleasã ºi bunã fiinþã pe care a cunoscut-o. ierea capului Sfântului Ioan Botezãtorul", care se simte strâns legat. ªi acum, pe
S-au cãsãtorit în ziua de 27 februarie 1949. sãrbãtoare care ne face sã ne gândim ºi la patul de suferinþã în care e þintuit de 4 ani,
Doamna a absolvit Liceul "Doamna Stan- pãtimirile pãrintelui Ioan în viaþa aceasta. poartã mereu grija acestui loc sfânt. A mai
ca" din Fãgãraº; fiind înzestratã cu o voce slujit la mãnãstirea Berivoi, în parohiile
deosebitã, a urmat cursurile ªcolii de can- Temniþã grea din Hurez, Viºtea ºi Recea.
tori la Seminarul Teologic de la Cluj. A fost Pentru o pâine ºi ceva bani înmânaþi Vizita mea la aceºti oameni inimoºi se
ºi este ºi acum, la bãtrâneþe, un mare spri- lui Laurean Haºu, student la drept în apropie de sfârºit. Le-am mulþumit, iar ei
jin pentru pãrintele. Bucureºti ºi luptãtor în munþii Fãgãraºului, m-au rugat sã-i mai caut. Îndepãrtându-mã
pãrintele Ioan a fost trimis la ani grei de de casa familiei pãrintelui Ioan Nãftãnãilã
Preot în Breaza temniþã, cu multã suferinþã atât pentru el mi-au rãmas în minte urmãtoarele cuvinte
Pãrintele Ioan a slujit vreme de 55 de cât ºi pentru familia sa. Pãrintele avea ale sfinþiei sale: -"Se face slujbã la mãnãs-
ani parohia Breaza ("toatã viaþa - cu timp atunci 32 de ani, iar soþia lui 24. A fost ares- tire? Sã se facã zilnic!" Iatã cum responsa-
ºi fãrã timp", dupã cum ne-a relatat doam- tat în 30 septembrie 1957 ºi s-a reîntors tot bilitatea preoþeascã ºi grija pentru ctitoria
na preoteasã). S-a fãcut cunoscut între preo- într-o zi de 30 septembrie, dar a anului sa, schitul de la Breaza, se ridicã deasupra
þii dar ºi între credincioºii fãgãrãºeni ca un 1963. Timp de 6 ani doamna preoteasã a suferinþei care îl þine imobilizat la pat.
foarte bun predicator, argumentându-ºi rãmas acasã cu grija celor doi copii: Dumnezeu sã vã întãreascã, Pãrinte Ioan!
temeinic din punct de vedere teologic Eugen, de 7 ani ºi Ioan, de doar 4 ani. Pr. Cãtãlin Teulea
CMYK
 Noi apostoli 5
„Mã rog sã îmi aducã Dumnezeu
toþi credincioºii satului la bisericã“
Pe pãrintele Laurenþiu Urian îl cunosc încã din vremea seminarului, unde am
studiat împreunã. Ne-am reîntâlnit apoi la Facultatea de Teologie din Sibiu, iar
Dumnezeu a rânduit sã fim ºi vecini de parohie. Nu e nevoie de cuvintele mele pen-
tru a-l lãuda, ci rezultatele sale atât pe plan administrativ, cât ºi pe plan
duhovnicesc vorbesc de la sine, ca ºi popularitatea de care dã dovadã în rândul
credincioºilor sãi, dar ºi în întreaga comunã Pãrãu.
Pãrinte, ce te-a determi- socialã, etc. Care sunt liniile tablã, apoi moda termo-
nat sã devii preot? pe care le urmãreºti în activi- panelor, moda centralelor
Încã de mic am avut o tatea ta preoþeascã? termice, a pavelelor… ªi
atracþie faþã de veºmintele pre- Am vãzut acum în rândul în rândul preoþilor a apãrut
oþeºti, de grandoarea sfintelor preoþilor tineri cã e o modã a acum aceastã modã a asis-
slujbe. M-a atras tot ceea ce se pune accentul pe social. Nu cred tenþei sociale. Nu neg
vede prin cult. Bineînþeles cã un cã trebuie accentuatã o anumitã importanþa misiunii socia-
rol important l-a avut bunica laturã în detrimentul celeilalte, le a preotului, însã trebuie Numele: Pr. Laurenþiu Urian
mea. Încã de mic, bunica mã ci trebuie îmbinate. Dacã devii menþinut un echilibru, o Data ºi locul naºterii: 29
ducea la bisericã. Stãteam doar un om al cãrþii, fãrã sã te dreaptã socotealã, o linie de octombrie 1977, Fãgãraº
acolo, mã uitam ºi ascultam… ocupi ºi de rugãciune ºi asis- mijloc. Studii: a absolvit Seminarul
Cu timpul a început sã îmi tenþa socialã, riºti sã te închizi în Cum te simþi la 30 de Teologic Ortodox Simion ªtefan de
placã… Mi-au plãcut veºmin- mediul tãu frumos teologic, ani? ªtim cã ai împlinit de la Alba Iulia în 1997, Facultatea de
tele, strãlucirea lor. M-a atras ºi îndepãrtându-te de oameni, de curând aceastã vârstã. Eºti Teologie Andrei ªaguna în 2001.
pãrintele din satul meu natal, problemele ºi necazurile lor. împlinit în ceea ce faci? A absolvit ºi studiile aprofun-
pãrintele Faraon, la primele ore Dacã eºti un om doar al ru- Sunt împlinit. Sigur cã date la secþia biblice, la aceeaºi fa-
de religie, dar ºi la bisericã. gãciunii, nu o sã te înþeleagã toþi întotdeauna e loc de mai cultate, studii finalizate cu o diser-
Pãrintele punea câte un copil sã pentru cã unii nu merg atât de bine. Dar sunt mulþumit de
taþie în Vechiul Testament.
rosteascã rugãciunea "Tatãl des la bisericã sã se roage mult. familie, de parohia în care
nostru" sau Crezul. Mi-aduc De aceea o sã te priveascã ca pe sunt, am o relaþie specialã cu Familia: s-a cãsãtorit în 14 iulie
aminte cã m-a pus sã citesc în un mistic în sens bolnãvicios. oamenii din satul pe care îl 2001 cu Monica. Dumnezeu i-a
clasa a ºaptea Apostolul... Dacã faci numai asistenþã pãstoresc. Nu aº vrea sã fiu binecuvântat cu trei copiii nãscuþi la
Toate acestea au condus la socialã ºi te ocupi strict de prob- nicãieri altundeva acum. Aº 2 octombrie 2003.
dragostea mea faþã de Bisericã. lemele sociale, devii ca un putea sã lucrez mai mult la Parohia în care slujeºte: Pãrãu
În pregãtirea ta teologicã, protestant care nu mai are noþi- relaþia mea cu Dumnezeu. Hobby-uri: iubeºte foarte mult
mai important a fost semina- unea de rugãciune. Ce planuri ai pentru muzica ºi jocul popular românesc.
rul sau facultatea de teologie? Astfel, cred cã ar trebui în- viitor? Îi ajutã pe tinerii din sat sã facã
Vreau sã precizez cã baza tre toate acestea o îmbinare be- De cinci ani de când sunt ceatã, dorind ca tradiþiile româneºti
cunoºtinþelor mele a fost pusã neficã. Cu toate acestea vreau preot m-am strãduit sã lucrez sã meargã mai departe.
în seminar. În facultate am con- sã spun cã în primul rând rolul pe plan administrativ… Sã Întâi preoþilor… Celor mai
tinuat, sau mai bine-zis am preotului este de a vesti Evan- fie totul frumos la bisericã ºi la în vârstã nu aº putea sã le trans-
desãvârºit ceea ce am învãþat în ghelia, apoi de a face asistenþã casa parohialã ºi pot spune cã mit un mesaj de învãþãturã, dar
seminar. În seminar am învãþat socialã, rugãciune ºi lecturã de am avut rezultate. celor mai tineri decât mine le
sã cânt, am învãþat tainele cãrþi. Misiunea preotului este de La fiecare Liturghie, dupã spun sã fie buni cu oamenii. E
omileticii ºi liturgicii. a propovãdui cuvântul lui Dum- prefacerea Sfintelor Daruri, e lucru mare sã fii bun cu ei.
Care este cea mai mare bu- nezeu. Chiar îmi vine în minte un moment în care preotul se Oamenii nu aºteaptã nici sã fii
curie din viaþa ta de pânã acum? un verset din Sfânta Scripturã aºeazã în genunchi ºi se un mare teolog, nici un canonist
Cea mai mare bucurie a (Matei 28,19): „Drept aceea, reculege. În acel moment mã aspru, ci sã fii un om bun, cât
mea a fost naºterea copiilor. mergând, învãþaþi toate neamu- rog de fiecare datã sã îmi aducã mai aproape de ei.
Am fost dãruit din partea lui rile, botezându-le în numele Dumnezeu toþi credincioºii sat- Iar oamenilor… Sã se apro-
Dumnezeu cu trei copii. Cred Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfân- ului la bisericã. Acesta e visul pie mai mult de Bisericã. Mai
cã aceasta este cea mai mare tului Duh". Datoria preotului meu. Eu mã strãduiesc sã le slu- ales celor care nu merg la biser-
bucurie pentru fiecare pãrinte. este în primul rând sã „înveþe " jesc cum trebuie ºi mi-aº dori sã icã, dar poate citesc revista, le
Însã atunci când sunt trei copii oamenii, adicã sã propovãdu- vinã cât mai mulþi la bisericã. zic sã nu se lase ispitiþi, minþiþi
dintr-o datã, e ceva deosebit. iascã Evanghelia ºi apoi sã „bo- Când voi încheia misiunea mea de ceea ce se spune de multe ori
Greutãþile ºi bucuriile sunt teze", adicã sã facã oamenilor în Pãrãu, aº vrea sã vãd biserica despre Bisericã în mass-media.
direct proporþionale. serviciile liturgice ºi sociale. plinã cu toþi credincioºii satului. Îndemnul meu este sã aibã
Preoþii în general îºi În anii '90, în mai toate Ce mesaj transmiþi pre- încredere în Bisericã.
axeazã activitatea pe o anu- domeniile a apãrut câte o modã: oþilor ºi credincioºilor cititori Interviu realizat de
mitã direcþie: omileticã, întâi moda acoperiºurilor din ai acestei reviste? Pr. Laurenþiu Broscãþeanu
CMYK
 6 Viaþa în Hristos

Postul Crãciunului, postul bucuriei

În înþelepciunea sa, Biserica a rânduit înaintea fiecãrei mari sãrbãtori câte 7 în toate zilele de sâmbãtã ºi du-
o perioadã de post, mai scurtã sau mai lungã, în funcþie de importanþa sãr- minicã, cuprinse între 21 noiembrie ºi 20
bãtorii, prin care creºtinul are posibilitatea sã se pregãteascã duhovniceºte decembrie inclusiv;
pentru aceasta. Sãrbãtoarea pentru care Biserica ne pregãteºte acum este cea 7 pe 21 noiembrie, de sãrbãtoarea
a Naºterii Domnului sau a Crãciunului. Intrãrii în bisericã a Maicii Domnului;
Postul iernii 7 în zilele de prãznuire a unor sfinþi
cu cinstire mai largã în toatã lumea orto-
Cele patru perioade de post ale doxã:
Bisericii noastre corespund cu cele patru 30 noiembrie - Sf. Ap. Andrei;
anotimpuri ale anului calendaristic, fãcând 4 decembrie - Sf. Varvara;
începutul acestora. Nu cred cã aceastã 5 decembrie - Sf. Sava;
situaþie este întâmplãtoare. La fiecare 6 decembrie - Sf. Nicolae;
început de anotimp suntem îndemnaþi sã
9 decembrie - Zãmislirea
ne îndreptãm gândurile noastre spre
Dumnezeu, sã ne concentrãm atenþia spre
Sfintei Fecioare Maria;
Acela în mâinile cãruia sunt toate, cerân- 18 decembrie - Sf. Cuvios
du-I ajutorul pentru cealaltã vreme a vieþii Daniil Sihastrul;
noastre. De altfel, aºezarea postului la 20 decembrie - Sf. Ignatie
începutul anotimpului reflectã ierarhia de Teoforul,
valori care caracterizeazã creºtinismul în dacã aceste sãrbãtori cad marþea sau
general: "Cãutaþi mai întâi împãrãþia lui joia;
Dumnezeu ºi toate celelalte se vor adãuga 7 în orice zi din post, dacã în acea zi
vouã" (Matei 6,33). Aºa se face cã la avem hramul bisericii din parohia noastrã.
începutul celui de-al patrulea anotimp ne credinþei noastre, smirna dragostei ºi Este un post uºor ºi datoritã faptului cã
este aºezat înainte Postul Crãciunului, care tãmâia rugãciunii stãruitoare. sunt accesibile mai multe alimente, având
poate fi socotit pe drept cuvânt postul Îndepãrtarea de la în vedere cã abia a trecut toamna ºi cele
iernii. mai multe gospodine au umplut cãmãrile
obiceiurile lumeºti cu zacuscã sau alte alimente de acest gen.
Semnificaþia duhovniceascã În mod obiºnuit, cuvântul "sec", din "Dezlegãrile" care fac postul mai uºor au
Postul Crãciunului începe în 15 sintagme precum "lãsatul secului" sau în vedere evenimentul pentru care ne
noiembrie ºi þine 40 de zile, pânã în 24 "mâncare de sec", este înþeles ca fiind pregãtim, Naºterea Domnului, respectiv
decembrie inclusiv, lãsându-se sec în 14 sinonim cu uscat, fãrã grãsime, de post. venirea pe pãmânt a Fiului lui Dumnezeu
noiembrie. Dacã aceastã zi cade mier- "Lãsatul secului" înseamnã, deci, pentru mântuirea omului, eveniment
curea, cum este anul acesta, sau vinerea, începutul vremii de sec, lãsatul postului. aºteptat cu multã bucurie.
lãsãm sec pe 13 noiembrie ºi începem pos- Secul pe care îl lasã postul ortodox este
tul pe 14 noiembrie. Acest post închipuie seculum (saeculum), adicã lumea, în sen- Postul bucuriei
ajunarea de patruzeci de zile a lui Moise, sul de mondenitate, modã, obiceiuri Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, este
pe Muntele Sinai, în aºteptarea primirii lumeºti. De aceea, lãsatul secului este mai fãgãduinþa Tatãlui care strãbate întreg
tablelor Legii, ajunãrile patriarhilor Legii întâi de toate un îndemn la reculegere, la Vechiul Testament. În acest sens, gândul
Vechi precum ºi zilele de post ale tuturor reînnoirea vieþii prin lãsarea pãcatelor ºi a venirii lui Mesia era însoþit de emoþii ºi
profeþilor ºi drepþilor Vechiului preocupãrilor deºarte, prin împãrtãºirea cu stãri sufleteºti de bucurie. În creºtinism,
Testament, care se pregãteau pentru Sfintele Taine, prin întoarcerea spre acestea sunt foarte bine redate de colindele
venirea lui Mesia. Dacã în Postul Mare ne Dumnezeu. Aºa se spune în frumoasele noastre strãmoºeºti, care se aud în biserici
pregãtim sã-L urmãm pe Hristos pe dru- cântãri bisericeºti din post: "Ziua postului chiar din prima zi a Postului Crãciunului.
mul Golgotei, sã murim ºi sã înviem pãrãsire de pãcate sã-þi fie, suflete, ºi cãtre La auzirea colindelor ne bucurãm întru
împreunã cu El, în timpul Postului Dumnezeu plecare ºi apropiere". Postul Domnul, Cel care vine la noi, Cel ce Se
Crãciunului ne pregãtim asemenea patri- este prin excelenþã timp de rugãciune, de naºte în ieslea Bethleemului, ºi Se
arhilor, profeþilor ºi drepþilor Vechiului cãinþã ºi mãrturisire a pacatelor, de înfãºoarã în scutece, Cel cântat de îngeri,
Testament, sã-L primim în sufletele noas- înfrânare, de rãbdare ºi mai ales de iertare. Cãruia i se închinã pãstorii, magii ºi toatã
tre pe Mesia "cel mult dorit", ne pregãtim fãptura. Cântând colinde, bucuria noastrã
sã poposim în noaptea sfântã a Post uºor se intensificã pentru cã prin ele ne alã-
Crãciunului lângã staulul unde Dumnezeu În comparaþie cu celelalte posturi, turãm îngerilor ºi împreunã "cu strãmoºii
S-a fãcut om ºi sã-I aducem împreunã cu Postul Crãciunului este un post mai uºor, cântãm în cor", preamãrind astfel naºterea
magii, cu pãstorii, dar ºi cu îngerii, pri- având multe dezlegãri la peºte, ulei ºi vin. Fiului lui Dumnezeu ºi vestind tuturor
nosul nostru de recunoºtinþã, inima noastrã Astfel, se mãnâncã peºte ºi preparate din mântuirea, aºa cum au fãcut ºi sfinþii apos-
curatã, cântarea noastrã de laudã, aurul peºte: toli. Pr. Ion Tãrcuþã

Sfânta Muceniþã Filofteia de la Argeº
Un copil martir
Sfânta Muceniþã Filofteia, ale cãrei
sfinte moaºte se aflã la Curtea de Argeº,
este sãrbãtoritã la 7 decembrie. Sfânta s-a
nãscut pe la începutul veacului al XIII-lea
în oraºul Târnovo din sudul Dunãrii, capi-
tala Imperiului valaho-bulgar de atunci. Se
spune cã mama ei era româncã de neam ºi
o femeie foarte evlavioasã, care a murit
când Filofteia era încã o copilã. Sãmânþa
sfaturilor ei bune i-a rodit însã fetiþei în
minte ºi în inimã, fiind învãþatã cu postul,
rugãciunea, frecventarea bisericii ºi
faptele de milostenie.
Dupã o vreme însã, tatãl ei s-a recãsã-
torit cu o femeie cu o viaþã cu totul difer-
itã de cea a primei sale soþii. Era firesc ast-
fel ca aceasta sã n-o iubeascã pe Filofteia,
obiºnuitã cu rugãciunea, cu postul ºi cu
mila faþã de aproapele. Astfel a început sã
o prigoneascã pe copilã, mai ales când
aceasta se ducea la bisericã sau fãcea fapte
de milostenie. În acelaºi timp, cãuta sa
întãrâte ºi pe tatãl blândei copile împotriva
ei. Dar toate vorbele de ocarã, bãtãile ºi
muncile la care o punea tatãl ºi mai ales
mama ei vitregã, n-au putut sã o clinteascã
din atitudinea ei de milostenie faþã de cei
sãraci. Deseori, când ducea merinde
tatãlui ei la câmp, o parte le împãrþea
sãracilor. Acesta îi reproºa mereu noii sale
soþii cã îi trimite mâncare puþinã; ea îi
spunea însã cã fiica lui o împãrþea la
sãraci. Într-o zi, tatãl s-a hotãrât sã afle
adevãrul. O urmãri pe fetiþã ºi vãzu cum
aceasta împãrþea mâncare la sãraci.
Enervându-se cumplit, ºi-a pierdut minþile
ºi a aruncat asupra ei cu o bardã, rãnind-o
grav la picior. Sângele s-a scurs repede din
trupul firavei copile de numai 12 ani, care
a murit în scurt timp.
Tatãl ucigaº, înspãimântat de uciderea
propriei fiice, a încercat sã-i ridice trupul
spre a-l înmormânta. Dar Dumnezeu l-a
îngreuiat în aºa fel, încât nici alþi oameni
n-au putut sã-l ridice. Îngrozit, tatãl a aler-
gat la arhiepiscopul cetãþii Târnovo,
istorisindu-i toate cele întâmplate. Acesta,
împreunã cu preoþi, cãlugãri ºi mulþime de
credincioºi, s-au îndreptat spre locul în
care se afla trupul neînsufleþit al tinerei
Filofteia. Toþi s-au încredinþat cã erau în
faþa unei minuni dumnezeieºti, pentru cã
trupul nu putea fi miºcat.
Abia la rugãciunile ierarhului ºi ale
preoþilor trupul sfintei a putut fi
ridicat ºi depus apoi cu cinste
în catedrala ortodoxã din
Târnovo, care a devenit loc de
pelerinaj. Moaºtele Sfintei
Filofteia au rãmas acolo pânã în
1393, când þaratul bulgar a fost
ocupat de turci ºi acestea au
fost duse pentru scurt timp la
Vidin. În 1396, când ºi þaratul
din Vidin a cãzut sub turci,
moaºtele sfintei au fost oferite
domnitorului Mircea cel
Batran, pentru a nu fi pro-
fanate. Acesta le-a aºezat în bise-
rica domneascã Sfântul Nicolae
din Curtea de Argeº, pe atunci
catedralã mitropolitanã.
Moaºtele Sfintei au rãmas acolo pânã
în 1893, când, datoritã stãrii de degradare
în care a ajuns biserica, au fost mutate în
biserica Sfântul Gheorghe, apoi la
Adormirea Maicii Domnului-Olari, din
aceeaºi localitate. În timpul primului
rãzboi mondial, când o bunã parte din þarã
era ocupatã, au fost duse în paraclisul
Zi specialã la Victoria
Ziua de 14 octombrie, în care Biserica
Ortodoxã o prãznuieºte pe Sfânta Cuvioa-
sã Parascheva, a fost una specialã, mai ales
pentru cei care prãznuiesc ºi hramul bis-
ericii lor. Este ºi cazul primei biserici din
Oraºul Victoria, care în acest an a avut
parte de o sãrbãtorire cu totul specialã.
În ajun s-a oficiat Vecernia unitã cu Litia,
iar Sf. Liturghie sãvârºitã a doua zi a avut
o frumuseþe aparte, biserica fiind împodobi-
tã cu sufletele credincioºilor veniþi din paro-
hiile vecine pentru a aduce împreunã rugã-
ciuni Cuvioasei Parascheva. Tineri din Liga
Tinerilor Creºtini Ortodocºi din Victoria,
copii ºi mulþi credincioºi au primit hrana
vieþii veºnice - Sfânta Împãrtãºanie, iar la
sfârºit toatã biserica a ascultat cuvântul de
învãþãturã rostit de Pãrintele Alexandru
Stanciu de la Parohia Ucea de Sus.
Dupã Vecernia sãvârºitã începând cu
ora 16 de cãtre Pr. Corneliu Codrea (fostul
paroh), Pr. Ion Tãrcuþã (Ucea de Jos) ºi Pr.
Adrian Magda (pãrintele paroh), tinerii din
Liga Tinerilor Creºtini Ortodocºi din Victo-
ria au susþinut un program religios intitulat
Actual 7
mãnãstirii Antim din Bucureºti. Dupã
încheierea rãzboiului au fost readuse
la Curtea de Argeº, dar de data aceasta
în mãreaþa bisericã ctitoritã de Neagoe
Basarab. Din 1949 au fost mutate în para-
clisul din incinta acestei biserici, unde
se gãsesc ºi azi.
Aflatã de atâtea veacuri în þara
noastrã, Sfânta Filofteia a devenit o
adevãratã ocrotitoare a Þãrii
Româneºti. Moaºtele ei sunt vener-
ate atât de credincioºii din partea
locului cat ºi credincioºi din toatã þara,
care fac pelerinaje în aceastã primã
capitalã a Þãrii Româneºti.
De mai multe ori s-au fãcut procesiu-
ni în þarã cu sfintele ei moaºte, mai ales în
vreme de secetã, în urma acestora pãmân-
tul fiind binecuvântat cu ploi liniºtite ºi
binefãcãtoare. "Sfântuliþa", cum este alin-
tatã de localnici, copila care a preferat sã
mãnânce bãtaie ºi chiar sã moarã mai
degrabã decât sã nu împlineascã porun-
ca Mântuitorului de a face milostenie,
este protectoarea copiilor ºi ajutãtoarea
mamelor în nevoi, dar ºi un exemplu pen-
tru fiecare dintre noi despre puterea unei
mame de a sãdi credinþa în sufletul copilu-
lui, precum ºi despre sfinþenia care se
poate dobândi la o vârstã atât de fragedã.
Natalia Corlean
"26 de ani de istorie a Bisericii <<Cuvioasa
Parascheva>> din Victoria". În cadrul pro-
gramului s-a fãcut o scurtã incursiune în is-
toria bisericii, scoþându-se în evidenþã pro-
cesul de transformare al "Oraºului fãrã bis-
erici" (cum era supranumit) într-un oraº
creºtin ºi s-a vorbit despre viaþa ºi minunile
Cuvioasei Parascheva, într-o atmosferã diafa-
nã, creatã de interpretarea artisticã de mare
valoare a corului mixt pe 4 voci "Armonia",
dirijat de profesorul de muzicã Ioan Timoftã.
În încheierea programului, vocea nos-
talgicã, sobrã dar mângâietoare a pãrintelui
Codrea a fãcut sã se umezeascã ochii mul-
tora dintre cei prezenþi prin câteva mãrtur-
isiri de suflet.
Mãdãlina Huºtiu, membru LTCOR
 8 Mãnãstiri din Þara Fãgãraºului
Schitul „Tãierea capului Sfântului Ioan
Programul slujbelor
Rânduiala slujbelor începe în fiecare
dimineaþã la ora 7 cu Acatist, Ceasuri,
Obedniþã
Miercurea ºi vinerea se slujeºte Sfânta
Liturghie.
În fiecare a doua Duminicã a lunii se
sãvârºeºte Taina Sfântului Maslu la ora 17.
legendarului Negru Vodã. Cele mai vechi
pãrþi ale acestui complex sunt cele douã
turnuri în formã cilindricã, zidul de incin-
tã fiind ridicat într-o etapã ulterioarã.
Fortãreaþa asigura paza potecii de la
picioarele plaiului Breaza, potecã ce trecea
munþii Fãgãraºului. Cetatea a fost pãrãsitã
cel mai probabil în secolul al XV-lea.

În pelerinajul nostru spiritual pe la

aºezãmintele monahale din Þara Fãgãraºu-
lui a venit rândul unui alt loc sfânt: schitul
de la Breaza. Rugãciunile cãlugãrilor ce au
fost martirizaþi în aceste locuri nu au rãmas
fãrã rãspuns în faþa lui Dumnezeu. Dupã ce
jertfa noului ctitor, pãrintele Ioan
Nãftãnãilã (foto), pãrea sã nu fie continuatã
de nimeni, de anul trecut schitul de la Breaza se bucurã din
nou, prin binecuvântarea Înalt Prea Sfinþitului Laurenþiu
Streza, de o obºte de vieþuitori care duc mai departe tradiþia
monahalã în aceste locuri sfinþite de sângele martirilor.
Istoria unui loc sfânt ºi la nord de munþii
Breaza, aºezare româneascã ce dãinuie Fãgãraºului, planul cetãþii
de veacuri, îºi poartã cu mândrie urmele de la Breaza prezentând
paºilor istoriei. Amintirea lui Negru Vodã, asemãnãri în multe privinþe cu cele de la Încã din vechime este atestatã aici
descãlecãtorul, este prezentã atât la sud cât Cetãþeni ºi Poenari, din Muntenia. existenþa a trei aºezãminte monahale la
În urma nãvãlirii tãtarilor, la poalele munþilor Fãgãraºului, lângã satul
sfârºitul secolului al XIII-lea, popa- Breaza. Denumirile lor ni s-au transmis
Obºtea schitului surile ºi potecile din munþii Fãgãraºului pânã astãzi: "La Chilii", "La Poianã" ºi
La acest schit sunt astãzi urmãtorii erau bine pãzite de români. Mai sus de "La Fântâniþã".
vieþuitori: schitul Breaza, la 100 de metri cãtre Una dintre ele a fost arsã cu cãlugãri
Pãrintele egumen Ambrozie - cel care rãsãrit, se aflã ºi astãzi ruinele cetãþii cu tot, patru vieþuitori care s-au opus opre-
se ocupã de buna administrare a acestui siunilor armatei austro-ungare
aºezãmânt monahal. trimisã sub comanda lui Buccow sã
Pãrintele Ermilian - preotul ºi distrugã din temelie toate locaºurile
duhovnicul mãnãstirii, venit de la mãnãstirea de credinþã ortodoxã. Aºa ºi-au
"Muntele Mic" din Episcopia Caransebeºului înscris cãlugãrii numele lor în rân-
Rasoforul Dosoftei - venit de la schitul dul martirilor creºtini, prin jertfa de
Ruschiþa din Episcopia Caransebeºului "La Poianã".
Rasoforul Damaschin - venit tot de la O altã istorisire este legatã de
schitul Ruschiþa minunea de "La Fântâniþã", unde se
De ceva vreme sunt sprijiniþi de sora spune cã la un moment dat a izvo-
Radu Ana din Hunedoara, bucãtãreasa ºi rât vin, pe care cãlugãrii l-au dat
gazda primitoare a acestui loc minunat. cotropitorilor pentru a nu fi omo-
Toþi se nevoiesc cu ascultarea, rugã- râþi. Aceastã fântânã se pãstreazã ºi
ciunea ºi munca. astãzi la apus de mãnãstire.
CMYK
 Mãnãstiri din Þara Fãgãraºului 9
Botezãtorul" de la Breaza Cãlãuzã pentru pelerini La schitul de la Breaza puteþi
ajunge pe traseul Fãgãraº - Recea - Gura Vãii
Reconstrucþia mãnãstirii Cel care a reconstruit aºezarea mona-
- Breaza (aproximativ 16 km). Din Breaza o
Dupã revoluþie, voinþa românilor halã de la Breaza este vrednicul pãrinte
luaþi apoi pe drumul spre munte, drum foresti-
fãgãrãºeni de a-ºi vedea vechile aºezãri Ioan Nãftãnãilã, prin care Dumnezeu a
er pe care mai mergeþi cam 1 km, pânã vedeþi
monahale reînviate a fost posibilã. Deºi continuat istoria acestui loc. Pãtimirile pã- pe dreapta un indicator cãtre schit. De acolo
multe fortãreþe ortodoxe au fost distruse de rintelui în închisorile comunismului mai sunt vreo 200 de m.
generalul Buccow, martiriul cãlugãrilor de timp de 6 ani au nãscut fãgãduinþa aceas- Capacitate de cazare: 50 de locuri
atunci a rodit astãzi prin frumoasele ta: "Dacã voi scãpa cu bine din aceastã
aºezãri monahale ce strãjuiesc cu rugã- carcerã grea, voi ridica o mãnãstire". Eugenia l-a însoþit tot timpul pe pãrintele
ciunea Þara Fãgãraºului. Preot cu un suflet mare, cu multã în efortul reconstrucþiei acestui aºezãmânt
dragoste de carte ºi de cult, monahal. Cât a fost în putere, pãrintele
pãrintele Ioan ºi-a împlinit Ioan Nãftãnãilã a slujit cu multã dragoste
promisiunea: cu sprijinul aici, doamna preoteasã fiind cea care
neobosit al familiei sale s-a dãdea rãspunsurile de la stranã ºi înfru-
ridicat biserica mãnãstirii. museþa slujba prin vocea sa deosebitã.
Aceasta a fost dotatã cu De 4 ani, de când este þintuit la pat,
toate cele necesare pãrintele a fost mereu cu grijã faþã de
desfãºurãrii slujbelor tot aceastã aºezare monahalã. Dorinþa sa a
prin grija pãrintelui Ioan. fost transpusã în fapt, cãci din iunie 2006,
I-au fost alãturi cei doi fii, din binecuvântarea Înalt Prea Sfinþitului
Eugen ºi Ioan, doctori de Laurenþiu Streza, au venit la acest schit
trup ºi de suflet, cãci unul câþiva vieþuitori cãlugãri, care duc mai
este medic stomatolog ºi departe rugãciunea ºi tradiþia monahalã în
celãlalt preot în Viºtea de aceste locuri binecuvântate.
Jos. ªi doamna preoteasã Pr. Cãtãlin Teulea
viitor?
„Jertfa pãrintelui Ioan Nãftãnãilã se continuã" Dorim sã facem un ate-
Interviu cu pãrintele stareþ Ambrozie lier de sculpturã. În ce
Pãrinte, cum s-a aprins în cãlugãria mea. Dupã 5 ani de ciunile noastre ºi ne priveºte chiliile, am tur-
sufletul dumneavoastrã vieþuire ca frate de mãnãstire, bucurãm de câte nat deja fundaþia pen-
dorul dupã cãlugãrie? au urmat primii 3 ani de ori îl putem vedea. tru ele, în faþa mãnã-
Trebuie sã vã mãrturisesc cãlugãrie. Când Mitropolitul Pãrintele nostru stirii. Din actuala
cã de mic am vrut sã mã cãlu- Laurenþiu Streza era episcop la duhovnic Ermilian locuinþã a noastrã
gãresc. Pe atunci, din satul meu Caransebeº a revigorat viaþa îl pomeneºte în dorim sã facem pe
s-a cãlugãrit un preot bãtrân, monahalã. Astfel am ajuns sã slujbele bisericii. viitor casã de oaspeþi.
pãrintele Timotei. De multe ori fiu cãlugãr vreme de 5 ani la Putem spune cã din Avem în proiectele noastre
mergeam ºi lucram la el în schitul Ruschiþa, de lângã cari- grajdurile existente, preluate ºi pictarea bisericii. Toate aces-
curte. Liniºtea pe care o emana era de marmurã. de mãnãstire, am fãcut o casã tea dorim sã le împlinim spre
ºi trãirea sa cu Dumnezeu m-au Cum de aþi ajuns în Þara unde sã putem locui, dotatã cu slava lui Dumnezeu.
cucerit ºi pe mine, chiar dacã Fãgãraºului la acest schit toate cele necesare. De aseme- Ce mesaj le transmiteþi
eram doar un copil. Aºa se minunat, Breaza? nea, dupã cum aþi vãzut, am credincioºilor fãgãrãºeni?
explicã faptul cã primele trei Actualul Mitropolit al Ar- început sã construim deasupra Sã fie cu mai multã iubire
luni de vieþuire într-o mãnãstire dealului, Dr. Laurenþiu Streza, ei chilii. Deºi cheltuielile au unii faþã de alþii, cu mai multã
au fost la mãnãstirea Balaciu a fost cel care ne-a sugerat fost mari, sperãm sã putem ieºi credinþã ºi rãbdare. De câte ori
din judeþul Ialomiþa, acolo acest loc deosebit. Cu binecu- la liman. au ocazia sã vinã la noi, sã nu
unde este înmormântat acest vântarea sa ºi a pãrintelui exarh Avem o micã gospodãrie ne ocoleascã. Ne bucurãm de
pãrinte. În aceastã mãnãstire Visarion am venit aici din 1 cu pãsãri, vaci ºi porci. Aceasta prezenþa ºi ajutorul lor. Cu aju-
am stat pânã la vremea armatei. iunie 2oo6. Tot de la Ruschiþa e necesarã pentru întreþinerea torul primãriei putem pune la
ªi totuºi, care este mãnã- au venit împreunã cu mine noastrã ºi tratarea pelerinilor cu dispoziþia pelerinilor peste 50
stirea unde aþi devenit rasoforii Dosoftei ºi o masã caldã. Bucãtãreasa de locuri de cazare. Dumnezeu
cãlugãr? Damaschin. noastrã, sora Ana, îºi dã toatã sã ne ocroteascã pe toþi!
Dupã armatã, dorul dupã Pãrinte stareþ, care sunt silinþa în acest sens. Iar noi, Mulþumim, pãrinte! ªi
Dumnezeu s-a aprins mai cu rezultatele palpabile ale obºtea, avem ascultãri atât la dumneavoastrã ºi obºtii
putere. Cu acest dor sfânt am obºtii de aici? gospodãrie cât ºi la gaterul de Dumnezeu sã vã dãruiascã
intrat la mãnãstirea Izbuc din În primul rând faptul cã prelucrare a lemnului necesar spor în toate!
judeþul Bihor. De aceastã jertfa pãrintelui Ioan Nãftãnãilã pentru chilii. Interviu realizat de
aleasã mãnãstire se leagã se continuã. Îl purtãm în rugã- Ce proiecte aveþi pentru Pr. Cãtãlin Teulea

CMYK
 10 Fii tânãr cu Hristos
Întrebarea cititorului:
De ce sã merg la bisericã?
Sunt elev la liceu ºi nici unul dintre
prietenii mei nu merge la bisericã. Ei
spun cã biserica e doar pentru bãtrâni,
ce sã pierdem noi timpul acolo? Acum
la tinereþe trebuie sã profitãm de viaþã
ºi mai încolo vom vedea...
Adevãrul e cã am mers de câteva ori,
dar ºi eu mã cam plictisesc (trebuie sã
recunosc ºi cã mã trezesc cam greu
duminica dimineaþã, pentru cã sâmbã-
ta întotdeauna ies cu prietenii seara).
De ce sã merg la bisericã?
Claudiu
Ca sã te faci om, Claudiu!
Vezi, am spus "sã te faci", nu "sã fii"!
Avem aici o mare tainã a omului! El, omul,
este singura fãpturã neisprãvitã prin actul
Creaþiei divine, pentru cã, fãpturã "dupã
chipul lui Dumnezeu" ca ºi îngerii, numai
el are chemarea ºi putinþa sã fie ºi creator.
Numai Dumnezeu ºi omul creeazã:
Dumnezeu din nimic ºi omul din cele
fãcute ºi dãruite lui de Dumnezeu! Actul
creator al omului cuprinde, în primul rând,
propria devenire. Omul se creeazã pe sine,
se isprãveºte (devenind mãcar om de
ispravã), se desãvârºeºte (devenind mãcar
fiinþã spiritualã), lucrând împreunã cu
Dumnezeu ºi desfãtându-se de asta!
Bucuria, plãcerea ºi desfãtarea omului
nu constau în rezultatul lucrãrii (imposibil
de vãzut, pipãit ºi mãsurat din cauza
infinitãþii sale), ci în a fi împreunã cu, în
ºi prin Dumnezeu "Cel ce Este"! Singura
desfãtare realã a omului este participarea
la împãrtãºirea de Fiinþã! Suntem flãmânzi
ºi însetaþi de fiinþã, de tot mai multã ºi mai
bogatã fiinþã, adicã de Dumnezeu. Orice
tentativã de potolire acestui gol ontologic
din fiinþa noastrã este pãcat, pentru cã
aduce dupã sine durerea de a te hrãni cu
surogate naturale sau identic naturale, dur-
erea de a te adãpa cu minciunã, durerea de
a ne lãsa trãiþi de o viaþã strãinã de dorul
inimii noastre, durerea de a ieºi din viaþa
aceasta ca niºte avortoni...
Iartã-mã, Claudiu! S-ar putea sã fie
prea greu pentru tine ce-þi spun eu acum,
prea greu dacã la aceastã vârstã îþi hrãneºti
sufletul doar cu ce-þi oferã ieºirile cu pri-
etenii care ºtiu sã "profite de viaþã"!
Din nefericire, eu am vãzut cum prof-
itã oamenii de viaþa lor, mai ales la vârsta
voastrã ºi cât de sãraci sunt spiritual.
Acolo, în adâncul tãu Claudiu, sinele tãu
de om însetat de adevãr ºi frumuseþe
infinitã e în agonie dacã nu-i dai nimic
spiritual ca hranã - Dacã muzica pe care o
asculþi e subculturalã, lipsitã de orice spir-
itualitate, dacã lecturile sunt doar cele
referitoare la frivolitatea vieþii, dacã
filmele pe care le vezi sunt doar despre sex
ºi sentimentele stârnite de el, dacã înveþi
doar pentru note sau ca sã ai ºi tu o facul-
tate... Dacã toate acestea sau doar unele
dintre ele sunt adevãrate, e firesc sã te plic-
tiseºti la bisericã. E firesc pentru firea cã-
zutã, bolnavã, amorþitã, moartã... Organul
cu care ai putea pricepe ºi gusta desfãtarea
de acolo, se numeºte duh ºi, se pare, cã
încã nu l-ai descoperit. Dacã aceastã
întârziere se datoreazã doar deficienþelor
de educaþie ºi instruire spiritualã, specifice
vremurilor noastre centrate pe consum ºi
profit, poþi pune începutul cel nou astãzi.
Cum? Fãcând ce fãceau cei care puneau
întrebãri Bãtrânilor lor (vezi Patericul):
ucenicii întrebau, Bãtrânii rãspundeau,
ucenicii fãceau ºi se mântuiau!
Poate aici ar fi momentul sã afle ºi cei
care-mi tot scriu ºi-mi povestesc sufer-
inþele lor, cu adevãrat impresionante ºi,
desigur, reale, de ce nu se schimbã nimic.
Realitatea umanã nu se schimbã fãrã
omul care o trãieºte, fãrã ca el sã facã
acel ceva necesar schimbãrii!
Aºadar, Claudiu, pentru a trãi plenar ºi
a deveni cel ce eºti chemat sã devii, e
nevoie sã te hrãneºti ºi sã creºti. ªi cum tu
ai trei dimensiuni, ºi sufletul tãu lucreazã
diferit în fiecare, e nevoie sã le dai atenþie
ºi hranã bunã tuturor. Adicã trupului, ceea
ce îl ajutã sã guste cât de Bun e Dumnezeu
Care le-a fãcut pe toate "bune foarte" ºi sã
fie astfel sãnãtos ºi curat. Psihismului,
afectivitãþii ºi pãrþii tale poftitoare, numit
psihism de socialiºti: relaþii sãnãtoase, fru-
museþe, artã, prietenie, dragoste curatã...
Iar duhului: rugãciune, slujbe, lecturi
duhovniceºti, sfaturi duhovniceºti, întâl-
niri duhovniceºti, ºi, mai ales, Harul pe
care îl primim prin Sfintele Taine ale
Bisericii. Duhul nostru se hrãneºte numai
cu har ºi acesta, la noi în Bisericã, se dã
prin Sfintele Taine ºi slujbele care le
însoþesc...
Aºadar, sã mergi la bisericã pentru a-þi
hrãni duhul! Cu duhul hrãnit ºi luminat,
sufletul tãu va avea trãiri curate ºi bucurii
Maica Siluana Vlad a fost
profesoarã de filozofie înainte
de convertire. Decãzutã din
treaptã dupã ce a afirmat pub-
lic cã materia nu poate fi o
formã superioarã de organi-
zare, a fost apoi paznic ºi bib-
liotecar în Galaþi. Convertindu-se, a fost
atrasã de latura filantropicã ºi a lucrat mult
cu copiii strãzii din Bucureºti.
Cãlugãritã pe seama Mãnãstirii
Christiana, în prezent este stareþa
Mãnãstirii Jitianu, de lângã Craiova. Este ºi
coordonatoarea Centrului de Formare ºi
Consiliere "Sfinþii Arhangheli Mihail ºi
Gavril" din Craiova, unde organizeazã
activitãþi ce vin mai ales în sprijinul tiner-
ilor, dar ºi al copiilor sau persoanelor aflate
în spitale ºi închisori.
Mereu în slujba aproapelui, Maica
Siluana a acceptat cu multã dragoste sã
rãspundã ºi problemelor puse de cititorii
noºtri. Mai multe întrebãri ºi rãspunsuri
gãsiþi pe site-ul Centrului (www.sfintii-
arhangheli.ro), la rubrica "Maica Siluana
vã rãspunde".
sfinte, va ºti sã trãiascã necazul ºi durerea
altfel decât omul trupesc, iar trupul va par-
ticipa la Bucuria Sfântã, pentru cã ºi el e
chemat.
De ce te plictiseºti? Din cauzã cã ai
duhul amorþit din cauza nehrãnirii lui, ºi þi-
ai hrãnit psihicul ºi somaticul cu prea
multe excitante ºi euforizante sintetice,
mincinoase, inventate de societatea de
consum... Fereºte-te sã devii dependent de
plãcerea datã de substanþe... Va fi mai greu
sã ieºi din coºmar. Un alcoolic se va plic-
tisi ºi irita oriunde nu se aflã un pahar cu
alcool!
Vorbeºte cu tine, cu sufletul tãu ºi
alege! ªi dacã ai ales sã mergi la bisericã,
sã renunþi la ieºirile cu prietenii sâmbãta
seara ºi sã mergi la Sfânta Liturghie,
roagã-te sã afli înþelesul ºi sileºte-te!
Intrarea în Împãrãþia Bucuriei dupã care
tânjeºti se face "cu sila!" ºi silã înseamnã
atât efort, cât ºi lipsa de plãcere... Curaj,
om drag! Onoreazã-þi vocaþia de a fi om,
alege sã fii "ca Dumnezeu" fãcând ce-Þi
cere El ºi dorul adânc al inimii tale, ºi
refuzã lucid ºi liber dreptul de a te rata,
dreptul de a deveni "ca un dobitoc"!
ªtiu cã deja ai refuzat aceastã din urmã
opþiune, de vreme ce ai dorit un rãspuns.
Fie ca Domnul sã-þi completeze rãspunsul
aºa cum Singur ºtie cã þi se potriveºte þie!
Cu dragoste ºi respect,
M. Siluana

Aºteptãri ºi dezamãgiri
Uneori suntem dezamãgiþi cã celãlalt nu face lucrurile aºa cum am vrea
noi. De ce? Pentru cã fiecare avem niºte aºteptãri, fie cã ne dãm sau nu ne
dãm seama de asta. Experienþa de viaþã ne-a format niºte pretenþii, niºte
aºteptãri de la cãsnicie, iar când acestea nu sunt împlinite intervine dezamã-
girea ºi amãrãciunea. Mai multe despre cum influenþeazã aceste aºteptãri cãs-
nicia ne spune Pãrintele John Mack, un preot ortodox american care a prac-
ticat multã vreme consilierea familialã.
O poveste des întâlnitã…
Mary ºi John stãteau în biroul meu
într-o liniºte desãvârºitã. Îmi ceruserã sã
ne întâlnim pentru a discuta despre cãsni-
cia lor. "Spuneþi-mi, de ce vã aflaþi aici?",
i-am întrebat. Ei s-au privit reciproc, apoi
Mary a început sã vorbeascã: "Ceva merge
rãu, rãu de tot. Nu ºtim ce anume, dar cu
greu putem sã vorbim fãrã sã ne luãm la
ceartã. Ceva nu merge bine ºi noi nu ne
putem da seama despre ce e vorba."
Faptul cã cei doi aveau probleme nu
mã surprindea deloc. În decursul ultimelor
luni devenise din ce în ce mai evident cã
între ei era o mare tensiune. Dar nu fusese în-
totdeauna aºa. Era o vreme, ºi asta nu cu
mult timp înainte, când nu-i putea separa.
ªi iatã-i totuºi în biroul meu, abia vorbin-
du-ºi unul altuia. Mi-ar plãcea sã pot spune
cã ei doi sunt o excepþie, dar tristul adevãr
e cã multe cãsnicii sunt în aceeaºi situaþie.
Ce e trist e cã Mary ºi John se iubeau
cu adevãrat. Când au hotãrât sã se cãsã-
toreascã, au fãcut-o cu cele mai bune
intenþii ºi cu cea mai mare dorinþã de a
face mariajul lor sã dureze. Chiar ºi dupã
cãsãtorie, amândoi au depus toate efor-
turile în acest scop. Declinul cãsniciei lor
se întâmplase treptat, aproape impercepti-
bil. Nu exista un defect moral major din
partea lui sau a ei (adulter, beþie sau vreo
neglijenþã evidentã), doar lucruri mãrunte.
Mary nu era atât de interesatã de relaþiile
intime pe cât i-ar fi plãcut lui John. Lui John
îi plãcea prea mult sã se uite la televizor ºi
nu era atât de comunicativ pe cât i-ar fi
plãcut lui Mary sã fie. Mary vorbea prea
mult la telefon cu mama ei. John nu fãcea
curãþenie prin casã. Toate acestea erau
lucruri minore. Nici unul suficient pentru a
distruge o cãsnicie. Cu toate acestea, ele
creau o atmosferã de acrealã ºi supãrare.
Aºteptãri nespuse sau irealiste
Gândindu-vã cu toatã seriozitatea la
cãsnicia voastrã, este foarte important sã
învãþaþi din exemplul celor doi. Daþi-mi
voie sã vã sugerez câteva lucruri pe care sã
le aveþi în vedere. Mary ºi John s-au cãsã-
torit având o serie de aºteptãri în ceea ce îl
priveºte pe celãlalt ºi cãsnicia lor. Din
pãcate însã, aceste aºteptãri erau neverba-
lizate ºi, în multe cazuri, neºtiute chiar de
cel care le avea.
De exemplu, în familia lui Mary, tatãl
ei se ocupa mult de starea bunã a casei.
Aceasta a conturat aºteptãrile ei cu privire
la viitorul soþ: "Un soþ bun reparã casa
când e cazul, se îngrijeºte de tot felul de
lucruri." Însã John a crescut într-o familie
în care tatãl nu fãcea mai nimic prin casã
fãrã sã i se cearã. Astfel, ceea ce îºi imagina
despre sine ca soþ nu era ceea ce avea în
minte Mary. Pe parcursul prieteniei lor aceas-
ta nu a contat, dar dupã ce s-au cãsãtorit ºi
s-au mutat la casa lor, a devenit o adevãratã
proble-mã. "Dacã o deranjeazã ceva, îmi
va cere", gândea el. Însã Mary nu cerea: "U-
nui soþ bun nu trebuie sã-i ceri, iar o soþie
bunã nu e cicãlitoare." John observa amã-
rãciunea lui Mary, dar nu ºtia cu ce greºise.
Pe de altã parte, John se cãsãtorise
având aºteptarea ca relaþiile intime cu soþia
lui sã fie foarte apropiate. Ea nu dispreþuia
acest aspect al cãsniciei, dar nu se ridica la
aºteptãrile lui; nu-i trecuse niciodatã prin
cap sã îl aºtepte îmbrãcatã mai deosebit,
deºi el avea mari aºteptãri în acest sens. Bi-
neînþeles cã Mary simþea supãrarea lui John,
dar nu înþelegea de ce era indispus ºi nemul-
þumit când ajungea acasã. Treptat, a înce-
put sã devinã amãrâtã ºi indignatã. Amã-
rãciunea ne face sã devenim din ce în ce
mai înverºunaþi, ajungem tot mai obsedaþi
de latura negativã. Curând, vedem doar
slãbiciunile celuilalt, ne umplem de mânie
ºi la fel devine ºi cãsnicia noastrã.
Am descoperit astfel cã problemele lor
aveau la origine aºteptãrile nerostite ale
Pas în doi 11
fiecãruia. Amândoi au admis cã nu
era corect sã îl judece pe celãlalt în raport
cu standarde care nu fuseserã fãcute cu-
noscute. Mai mult, vorbind despre ele, ei
îºi dãdeau seama cã trebuie sã-ºi doreascã
sã le schimbe. Pentru o mulþime de motive,
Mary nu va fi niciodatã soþia senzualã din
visurile lui John, iar John nu va fi bãrbatul
„reparã-tot“ din visele lui Mary. Pentru
bunul mers al cãsniciei, fiecare trebuia sã
fie dispus sã-ºi sacrifice propriile vise ºi
sã-l accepte pe celãlalt aºa cum este! Fãrã
aceastã dispoziþie spre comunicare ºi sa-
crificiu, cãsnicia lor era sortitã eºecului.
"Mai fericit este a da
decât a lua"
Lecþia pentru voi este aceeaºi, indife-
rent dacã vã pregãtiþi pentru cãsãtorie sau
v-aþi cãsãtorit deja de mult timp. Chiar
dacã vã daþi sau nu seama, aveþi ºi voi anu-
mite aºteptãri. Vã judecaþi pe voi, partene-
rul de viaþã ºi cãsnicia voastrã pe baza
acestora. Cu cât le veþi putea clarifica ºi ex-
prima mai bine, cu atât mai bine veþi fi în
stare amândoi sã înþelegeþi propria dezamã-
gire. Cu cât veþi fi mai dispuºi sã vã criticaþi
aºteptãrile ºi sã le schimbaþi în acord cu
realitatea, cu atât veþi evita dezamãgirea.
Mary ºi John s-au cãsãtorit aºteptând
fiecare de la celãlalt sã-i împlineascã ne-
voile ºi dorinþele. Amãrãciunea dovedeºte
atitudinea lor egoistã faþã de cãsãtorie. Pen-
tru a-ºi îndrepta cãsnicia, era absolut nece-
sarã o schimbare. În loc sã se priveascã pe
sine ca pe cel servit, trebuia sã vadã în sine
pe cel ce serveºte! Domnul Însuºi este
primul exemplu în acest sens. De câteva
ori în Evanghelie El îi mustrã cu blândeþe
pe ucenici pentru dorinþa lor de a fi serviþi:
"Fiul Omului n-a venit sã I se slujeascã, ci
ca sã slujeascã El" (Matei 20, 28). În cãsã-
torie trebuie sã urmaþi exemplul lui Iisus.
Trebuie sã vã cãsãtoriþi (ºi sã rãmâneþi ast-
fel) nu pentru a fi slujiþi, ci pentru a sluji ºi
a vã da viaþa celuilalt ºi pentru celãlalt.
Episcopul Kallistos Ware scria: "Egocen-
trismul este moartea persoanei, în profun-
zimea ei. Fiecare om devine cu adevãrat o
persoanã numai intrând în relaþie cu alte
persoane, trãind pentru ºi în ele… Iubirea de si-
ne este iad; pentru cã, în cele din urmã, ea este
sfârºitul a toatã bucuria ºi a rostului nostru
pe pãmânt." Dacã vã doriþi ca mariajul vostru
sã creascã în iubire ºi bucurie, trebuie sã vã
cãsãtoriþi nu pentru a primi, ci pentru a da.
Pentru cã, dupã cum a spus Hristos, "Mai
fericit este a da decât a lua" (Fapte 20, 35).
A consemnat Natalia Corlean
 12 O poveste pentru tine
oamna se plimba ca o mare doamnã, cu
mantia ei lungã, unduindu-se în spatele
ei pe deasupra câmpiilor pline de holde,
pe deasupra dealurilor îmbrãcate în livezi
pofticioase ce ispiteau pe orice trecãtor care
s-ar fi nimerit sã treacã pe acolo, pe dea-
supra munþilor acoperiþi cu haina pãdurilor
de un verde crud care-þi încãlzea privirea.
În urma paºilor ei se întâmpla ceva magic,
ceva miraculos. Totul îºi schimba culoarea,
forma, mirosul... Livezile se unduiau în bã-
taia vântului, cu pomii gemând sub povara
fructelor ademenitoare. Merele roºii fã-
ceau parcã cu ochiul oricui trecea pe acolo.
Gutuile galbene, îmbrãcate ca niºte pui în
puf moale, ispiteau cu mirosul lor chiar ºi
pe cel mai neatent cãlãtor care adâncit în
gândurile sale n-ar fi bãgat de seamã fru-
museþea lor. Pãdurile munþilor îºi schim-
bau îmbrãcãmintea din verde crud în gal-
ben ruginiu, aºternând apoi hainele lor,
adicã frunzele, în calea Doamnei Toamna,
ca un covor moale ºi pufos.
Nu uitase Toamna sã-ºi plimbe mantia
ºi peste satul lui Matei, lãsând în urma ei
aceeaºi imagine feericã. Într-o dimineaþã,
bãiatul fu trezit de zarva de afarã. Maria ºi
Andrei alergau gãlãgioºi prin curte
provocându-se reciproc: "Eu o sã culeg cel
mai frumos mãr!"; "Ba nu. Al meu o sã fie
mai mare!"; "Ba al meu o sã fie mai
dulce!"; "Ba al meu... Ba al meu..."
Matei îºi aduse aminte cã astãzi vor
merge cu toþii în livadã la culesul merelor.
Aproape cât ai clipi din ochi, se trezi în
mijlocul curþii, cu coºuleþul în mânã,
pregãtit pentru ziua cea mare. Bunica îi
chemã pe cei trei puºti lângã ea ºi le dãdu
ultimele sfaturi. "... ªi sã fiþi cuminþi!", se
auzi în urma lor glasul bunicii, care se
grãbea sã þinã pasul cu cei trei nãstruºnici.
Drumul pânã la livada bunicii lui
Matei trecea prin alte câteva livezi. Copiii
se bucurau de priveliºtea pe care Toamna
le-o aºternuse înainte. Deodatã Matei,
ridicându-ºi nãsucul cârn în vânt, adul-
mecã o mireasmã ispititoare. "Miroase a
mere, a mere proaspete ºi pofticioase". ªi
fãrã sã mai stea pe gânduri, se nãpusti
asupra primului pom care îi ieºise în faþã ºi
smulse cu poftã din crengile joase un mãr
oacheº. Maria ºi Andrei au tãbãrât ºi ei pe
frumosul pom care-ºi plecase crengile la
pãmânt încãrcat de roade atrãgãtoare.
Bunica îi privi îngãduitoare aºteptând sã
vadã ce vor face în continuare. Matei
muºcã cu poftã din mãr ºi, cu gura plinã,
CMYK
abia respirând,
exclamã: "E tare gustos!"
ªi întinse apoi mâinile
spre alte mere pentru a le
aduna în coºuleþul sãu. "Matei! Se auzi
glasul bunicii. Nu e voie. Nu sunt ale
noastre. Aceasta nu e livada
noastrã". "Dar bunico, e doar
un mãr, sau... douã". "Nu e voie, Matei, nu
e voie sã iei ceea ce nu e al tãu". "Dar
bunico, e doar un mãr. ªtiu cã nu e al meu
dar e doar un mãr... ªi apoi sunt atât de
multe cã nici nu se vede cã am luat ºi noi
câteva". "Te înþeleg, Matei, îi rãspunse
bunica, dar ºtii cã este pãcat sã iei ceea ce
nu e al tãu. Adicã e pãcat sã furi". "Dar nu
m-a vãzut nimeni, bunico!" "Vezi,
rãspunse bunica, asta înseamnã sã furi. Sã
iei ceea ce nu este al tãu crezând cã nu
te-a vãzut nimeni. Dar sã ºtii cã întot-
deauna este cineva care te vede."
Cei trei copii priveau acum speriaþi în
jurul lor aºteptând ca cineva sã iasã de la
pândã de dupã un copac ºi sã-i certe.
Bunica îºi fãcu rãgaz sã se aºeze un minut
jos pe iarbã, îi chemã lângã ea pe cei trei
puºti speriaþi ºi le spuse:
Era odatã un om nãrãvit la furat. ªi
mãcar de-ar fi fost sãrac... Dar de unde!
Era bun gospodar, cu nevastã credincioasã
ºi copii cuminþi, cu pãmânt ºi acareturi, cu
cai, cu vaci ºi cu oi, dar aºa fusese el cres-
cut rãu de pãrinþii lui, cã nu era sãtul pânã
ce nu mânca din ceva furat! Femeia lui de
multe ori îl dojenea, sfãtuindu-l ºi rugân-
du-se de dânsul sã se lase de un asemenea
nãrav, dar el rãspundea mereu: " Femeie,
nu-nþelegi cã eu nu pot altfel?! Pânã n-oi
lua ceva de la unul sau de la altul, nu-mi
tihneºte ºi pace!"
Odatã, prin luna lui iulie, întorcându-se
din þarinã într-o noapte cu lunã plinã ºi
vãzând lanurile îmbelºugate ale altora,
îndatã se gândi: "Ce-ar fi sã-mi aduc eu
acasã o cãruþã din minunãþia asta de
grâu!". ªi iatã cã se duse iute, pregãti
cãruþa ºi caii, ºi în toiul nopþii, când
doarme ºi pasãrea, cum zic þãranii, plecã la
furat, luând cu el ºi o copiliþã de-a lui de
vreo 4-5 aniºori, cãreia îi plãcea nevoie
mare sã meargã cu tatã-sãu în cãruþã.
Ajunºi la lanuri, copila rãmase în
cãruþã, iar omul nostru prinse a se furiºa,
privind în toate pãrþile (cãci se vedea ca
ziua): când la stânga, când la dreapta,
când înainte, când înapoi... În mintea ei
necoaptã, dar curatã, copila se tot minuna
de ce se uitã tatã-sãu
în toate pãrþile, nu-
mai într-una nu...
Omul, dupã ce s-a încred-
inþat cã nu-l vede nimeni,
înhãþã câþiva snopi ºi veni
cu ei la cãruþã. "Tatã, ma-
tale ai uitat ceva! zise deodatã
copila, aproape speriindu-l".
"Draga tatii, dar ce-am
uitat?!" "Mata ai uitat
ceva... În toate pãrþile te-ai
uitat, dar ai uitat sa te uiþi ºi în sus..."
Ea nu se gândise sã-ºi dojeneascã
pãrintele, cãci nici nu pricepea bine ce
fãcea acesta, dar aºa se socotise cu
cãpºorul ei, cã dacã tot s-a uitat în toate
celelalte pãrþi, ar fi fost bine sã se uite ºi în
sus... Iar cuvintele nevinovate ale copilei
aºa-l cutremurarã pe om, trezind în el frica
de Dumnezeu, cã s-a ºi dus de a pus snopii
la loc, întorcându-se acasã mai cãit ºi mai
ruºinat ca niciodatã. Femeia, când l-a
vãzut cu cãruþa goalã, a crezut cã l-or fi
prins la furat, dar el i-a povestit totul de-a
fir a pãr, cã dacã se uita mai întâi în sus, nu
mai era nevoie sã se mai uite în celelalte
pãrþi, cã de ochiul lui Dumnezeu nimeni nu
se poate pãzi!
Ochii lui Matei se ridicarã instantaneu
spre cer. Nu-i veni sã creadã. Rãmase mut
cu mâna aþintitã sus. Bunica împreunã cu
Maria ºi Andrei ridicarã ºi ei privirea
þintind ºi ei cerul ºi uimirea se putea vedea
pe chipul celor patru. CINEVA se juca cu
câþiva noriºori rãzleþi de pe cer. Îi adunase
laolaltã ºi îi amestecã, precum pictorul îºi
amestecã cu penelul culorile pentru ca
apoi sã le aºtearnã pe pânzã. Apoi sub
privirile uimite ale lor se desfãºurã pe
pânza cerului imaginea aproape vie a unui
ochi, un ochi care zâmbea, un ochi din
care rãzbãtea o luminã plinã de bunãtate.
Era parcã ochiul lui Dumnezeu. Pe faþa lui
Matei se prelingeau câteva picãturi de
lacrimi. Nu de teamã, ci de bucurie. Acea
bucurie pe care o simþise ºi când
descoperise îngeraºul. Ochiul clipi ºi se
împrãºtie apoi, precum fumul este risipit
de vânt, dar lumina revãrsatã de el rãmase
în sufletul lui Matei. "Matei, unde fugi?" Îl
întrebarã Maria ºi Andrei. "Veniþi cu
mine!" Le rãspunse în grabã Matei.
În câteva clipe cei trei copii se
întoarserã de la livada bunicii, fiecare cu
câteva mere frumoase în mânã pe care le
aºezarã sub mãrul din livada vecinului.
Aici jos cineva era fericit, bucuros ºi
mulþumit, iar acolo sus CINEVA zâm-
bea… Pr. Iosif Ciolan
 Dragi copii, am intrat deja în Postul
Crãciunului. Magii au aflat steaua care îi
cãlãuzeºte spre locul unde urmeazã sã se
nascã Cel mai Mare Împãrat ºi au pornit
deja la drum. Toatã lumea se pregãteºte
sã Îl întâmpine pe Micul Prunc cu suflet
curat ºi plin de bucurie.
Voi cum vã pregãtiþi? V-aþi spovedit,
v-aþi împãrtãºit, v-aþi curãþit sufleþelul?
Aþi fost cuminþi ºi aþi învãþat poezia pen-
tru Moº Crãciun? Dacã nu încã, vã
spunem ºi noi o poezie. ªi pânã o învãþaþi
aveþi timp ºi sã coloraþi!

Moº Crãciun de Octavian Goga

Dragi copii din þara asta,
Vã miraþi voi cum se poate,
Moº Crãciun, din cer de-acolo,
De le ºtie toate-toate…

Uite cum, - vã spune badea

Iarna-n noaptea pe zãpadã,
El trimite câte-un înger
La fereastrã sã vã vadã.

Îngerii se uitã-n casã,

Vãd ºi spun - iar Moºul are,
Colo-n cer, la el în tindã,
Pe genunchi o carte mare.

Cu condei de-argint el scrie

Ce copil ºi ce purtare:
ªi de-acolo ºtie Moºul,
Cã-i ºiret el lucru mare.

CMYK
 14 Trup ºi suflet
O cauzã de multe ori ignoratã a bolii:
Egocentrismul
Dacã cineva îºi va analiza cu sinceritate cauza neadaptãrii sale la difi-
cultãþile vieþii, va descoperi adesea un mic cuvânt compus din trei litere:
"EGO". Încordarea ºi boala se produc de multe ori din cauzã cã noi nu
vrem sã sacrificãm marele nostru "EU", iar cauzele multor boli ar putea
fi cuprinse într-un singur cuvânt: egocentrism.
Egoismul apare din faºã
De multe ori copilul este învãþat a
gândi egoist încã de mic, atunci când i se
dã ocazie sã-ºi manifeste propria impor-
tanþã. De fiecare datã când dã cele mai
uºoare semne de nervozitate, pãrinþii ºi
bunicii aleargã sã-l strângã drãgãstos în
braþe, îi dau un biberon, îl plimbã în braþe,
sau fac ceva ca sã-i arate cã soarele, luna ºi
stelele sunt gata sã-i rãspundã la fiecare
gest de agitaþie. Un copilaº devine astfel
obiºnuit ca toate lucrurile sã stea la dis-
poziþia lui, iar cu trecerea timpului el îºi
desãvârºeºte tehnica pentru a-ºi satisface
interesele egoiste.
Din pãcate pãrinþii hrãnesc în continua-
re egocentrismul copilului: când elevul
din clasa întâi le povesteºte despre un bãiat
mai mic cã este "fricos", cã el îl trânteºte la
pãmânt ºi îl bate, drãgãstosul tatã se
bucurã ºi-l aplaudã zicându-i "Viteaz bãiat
are tata!" Când unul din clasa a VIII-a se
tânguieºte cã "Directorul acela bãtrân l-a
pedepsit pentru nimica toatã", majoritatea
pãrinþilor judecã cazul numai pe baza afir-
maþiilor adolescentului plângãreþ.
Pãrinþii care mereu împroaºcã cu noroi
pragul casei vecinilor pentru a-l arãta pe al
lor mai curat sunt un exemplu rãu, pe care
copiii lor de obicei îl urmeazã. Dacã
pãrinþii obiºnuiesc sã-i vorbeascã pe alþii
de rãu, iar masa de searã devine o "masã
de disecþie" a vecinilor, personalitatea
copiilor prezenþi la discuþii va fi rãu influ-
enþatã de acest lucru.
Mult prea multe din eforturile ºi banii
noºtri sunt dirijate spre interese egoiste,
pentru a clãdi "eul" copiilor noºtri. Noi
cumpãrãm de multe ori copiliþei în vârstã
de 8 ani hãinuþe mult mai scumpe decât
poate permite bugetul familiei, o facem
"complet femininã'" dupã modelul unui
fan, îi cultivãm egoismul, cãutãm sã-
i facem toate voile, dar prea rar ne
ostenim sã o învãþãm sã gân-
deascã altruist, în interesul altora.
sãnãtate sufleteascã?
Cu adevãrat înþelept este acel pãrinte
care poate sã îndrume pe tânãrul în vârstã
de 14 ani sã se ducã la un vecin nevoiaº ca
sã-i coseascã pajiºtea, sã-i strângã fânul
sau sã-i cureþe zãpada! Nu existã o cale
mai bunã de a insufla obiceiuri sociale
sãnãtoase tineretului. Pãrinþii merg însã pe
calea opusã atunci când îl echipeazã pe
bãieþaºul lor în vârstã de 3 ani cu puºcã ºi
gloanþe ca sã bubuie trecãtorii. Aceasta îi
obiºnuieºte cu ideea de a obþine satisfacþie
lovind sau chiar omorând pe alþii.
Altruismul trebuie cultivat
din copilãrie Satisfacerea Eu-lui ºi
Educarea altruistã pozitivã este posi- bolile trupului
bilã ºi ea trebuie sã înceapã încã din faºã. Dr. William Sadler a fost impresionat
Unii psihologi chiar recomandã pãrinþilor de legãtura strânsã dintre dorinþa de satis-
ca atunci când bebeluºul scânceºte, sã fie facere a Eu-lui personal (filautia, cum o
lãsat aºa pentru câteva momente ºi abia numeºte Sf. Maxim) ºi multe boli. El
apoi sã-i fie satisfãcutã nevoia inerentã. Ei spune cã ,,nimeni nu poate sã aprecieze
vorbesc de aºa-zisa "toleranþã la frustrare", aºa de bine ca un medic procentajul uimi-
adicã o educare a voinþei celui mic ºi ast- tor de mare al bolilor ºi suferinþelor
fel o pregãtire pentru viaþã, din care el va omeneºti care sunt o urmare directã a:
învãþa cã nu tot ceea ce i se cuvine este supãrãrii, fricii, conflictelor, imoralitãþii,
obþinut imediat ºi cu orice preþ. vieþii dezordonate, ignoranþei, gândirii
Existã copii mici care sacrificã banii pe nesãnãtoase ºi vieþii îndoielnice.
care i-au economisit ºi cumpãrã bomboa- Psihiatria modernã a preluat pe lângã
ne pe care sã le dau celor nevoiaºi. Copiii numeroase ºi preþioase sfaturi biblice ºi pe
instruiþi de timpuriu ca sã fie darnici ºi acela de a gândi altruist, ajutând ºi pe alþii.
Un psihiatru scrie: "Fãrã iubire noi pier-
politicoºi faþã de alþii, cu siguranþã
dem voinþa de a trãi. Vitalitatea noastrã
cã nu vor produce în anii de mai
spiritualã ºi fizicã este subminatã, rezis-
târziu dezamãgiri pãrinþilor sau
altora ºi vor deveni persoane tenþa noastrã este micºoratã ºi cedãm
bolii care adesea se dovedeºte
iubite, respectate ºi apre-
ciate în anturajul lor. fatalã. Putem scãpa, sã zicem, pe
moment de moarte, dar ceea ce ne
Putem de exemplu
sã-i cumpãrãm fetiþei rãmâne este o existenþã sãrãcã-
cioasã ºi stearpã, iar din punct de
noastre un tort semi-
preparat, s-o punem sã-l vedere emotiv aºa de secãtuitã încât putem
sã ne socotim numai pe jumãtate vii."
coacã ºi sã-l garniseascã,
apoi sã-l ducã la o mamã Acceptarea sincerã a principiilor ºi
învãþãturilor lui Hristos în ceea ce priveºte
istovitã de muncã sau bol-
navã. Ce investiþie mai bunã realizarea pãcii ºi bucuriei sufleteºti,
realizarea gândirii altruiste ºi a vieþii
poate sã facã cineva cu bani
aºa de puþini pentru a-i oferi curate, ar ºterge deodatã mai mult de
copilului sãu fericirea de a jumãtate din bolile, grijile ºi dificultãþile
pleca zburând spre umanitãþii. Cu alte cuvinte, mai mult de
casã, vesel ºi jumãtate din actualele nenoro-
plin de ciri ale omenirii ar putea
Cel ce se iubeºte pe sine are toate fi real prevenite prin
patimile. puterea profilac-
Sf. Maxim Mãrturisitorul ticã extraordinarã
a trãirii personale
Dragostea este largã ºi încãpãtoare ºi-ºi revarsã spre în spiritul învãþã-
toþi facerile ei de bine. Iubirea de sine însã, turilor lui Hristos.
strâmteazã cãile dragostei ºi grãmãdeºte
numai într-un singur om facerile ei de bine. Pr. Alexandru
Sf. Teofilact Stanciu

Crucea de la Chilia Pãrintelui A r s e n i e
„…ºi se va bucura inima voastrã ºi bucuria voastrã nimeni nu o va lua de la voi" (Ioan 16, 22)
Aceastã bucurie ne-a cuprins pe cei care a trimis ºi de la mãnãstire doi
care am strãbãtut poteca de pe Valea cãlugãri - pãrintele Dometie ºi pãrin-
Sâmbetei spre Chilia Pãrintelui Arsenie tele Casian - ºi am pornit, mai departe,
Boca sâmbãtã, 3 noiembrie. Am fãcut
acest drum pentru a pune acolo, în munte,
o Cruce de lemn pe care este sculptatã
rãstignirea Mântuitorului, care sã
strãjuiascã de sus pe cei care strãbat
cãrãrile munþilor ºi spre a le arãta
drumeþilor "cãrarea" spre Chilie… Nu
puþini sunt creºtinii care - auzind despre
Pãrintele Arsenie, fie din cãrþi, fie de la
mormântul Pãrintelui de la Mãnãstirea
Prislop, fie de la izvorul de la Sâmbãta, fie
dintr-o pornire interioarã de a-L cunoaºte
pe Dumnezeu - se încumetã sã urce pânã
la Chilia Pãrintelui din Munþii Fãgãra-
ºului, sãpatã în stâncã chiar de dânsul cu
decenii în urmã, prin anii 1946-1948. ªi
totuºi, de atâþia ani în drumul spre Chilie
nu exista o Cruce care sã arate calea pânã
acolo ºi cãreia cãlãtorii sã-i aducã cinstire.
Iniþiativa amplasãrii unei Cruci la
Chilia Pãrintelui Arsenie a pornit de la
Prea Sfinþitul Daniil Stoenescu, Episcop
de Vârºeþ, care a sugerat domnului Ioan
Ciºmileanu - preºedintele "Asociaþiei Pentru
Isihasm" ºi directorul Editurii "Agaton"
din Fãgãraº (unde au apãrut cãrþile cu
"Mãrturii" despre Pãrintele Arsenie) sã
realizeze acest lucru. Lemnul de stejar pen-
tru Cruce a fost donat "Asociaþiei Pentru
Isihasm" de domnul Sorin Urdea de la Oco-
lul Silvic ªercaia, iar sculptura Crucii a
fost realizatã de un credincios din Braºov.
Aºadar, în dimineaþa zilei de 3 noiem-
brie, un grup de 12 credincioºi am pornit
cu Crucea spre Chilie, deºi prognoza
meteo nu era tocmai favorabilã. La
Mãnãstirea Brâncoveanu am primit
binecuvântarea pãrintelui stareþ Ilarion,
Viaþa în Hristos 15
nic pentru amplasarea Crucii, spre a fi
feritã de intemperiile vremii. Cu un
efort pe mãsurã, Crucea a fost înãlþatã ºi
apoi sfinþitã printr-o scurtã slujbã ofi-
ciatã de preoþii de la mãnãstire,
aprinzându-se lumânãri ºi o candelã
care, sperãm, va fi aprinsã ºi de cãtre cei
la drum. Vremea a fost însoritã, fiind care vor trece pe acolo. Ca amplasament,
o zi de toamnã splendidã, ca o binecu- Crucea se aflã la 250 m de cabanã, pe
vântare a Pãrintelui Arsenie pentru cãrarea care duce spre Chilie, putând fi
râvna noastrã. observatã de pe potecã.
Având o înãlþime de 2 metri, Ne-am continuat apoi drumul pânã la
Crucea a fost purtatã cu o arzãtoare Chilia Pãrintelui Arsenie, unde ne-am
dorinþã sufleteascã de cãtre bãrbaþii închinat aprinzând lumânãri ºi candele.
grupului. Peisajele care ne-au desfãtat Înãlþarea sufleteascã a fost deosebitã, iar
privirile au fost de basm. Pe la amiazã drumul la întoarcere a fost plin de spe-
am ajuns la Cabana Valea Sâmbetei ranþã, deºi noaptea se lãsa peste Valea
(1401 m), apoi am gãsit un loc priel- Sâmbetei… Prof. Veronica Pãtru
Ce înseamnã numele meu? deasa spovedanie, prin împlinirea îndru-
mãrilor primite la spovedanie ºi prin îm-
Andrei - vine din lb. greacã ºi înseamnã
bãrbãþie, curaj. Acest nume ne spune cã via- pãrtãºirea cu Sfintele Taine în mod con-
þa este o luptã cu ispite de tot felul, cu greu-ºtient ºi pregãtit. Cu acest nume cunoaº-
tãþi sau neputinþe, cãrora trebuie sã le facem tem o tânãrã creºtinã, de neam bun, perse-
faþã cu bãrbãþie ºi curaj. De asemenea, tot cutatã pentru credinþa ei în Hristos pe tim-
cu bãrbãþie trebuie sã ducã creºtinul lupta cu pul împãratului Diocleþian. Sfânta Ecaterina
sine însuºi de a deveni tot mai bun. În isto- este ocrotitoarea studenþilor ºi a tinerelor
ria neamului nostru românesc ºi a Bisericii fete ºi este sãrbãtoritã pe 25 noiembrie.
noastre se bucurã de o cinste deosebitã Sf. Filofteia - vine din lb. greacã ºi
Apostol Andrei, cel întâi chemat în grupul înseamnã iubitoare de Dumnezeu. Acest
celor 12 Apostoli ai Mântuitorului, care a nume ne aduce aminte de datoria noastrã
adus vestea minunatã a mântuirii în pãrþile de a iubi pe Dumnezeu din tot sufletul nos-
Dobrogei de azi, unde a întemeiat primele tru, din toatã inima noastrã ºi din tot cuge-
comunitãþi creºtine. A vestit cu dãruire tul nostru, potrivit poruncii Mântuitorului.
învãþãtura creºtinã ºi a pãtimit cu bãrbãþie Pentru practicarea virtuþilor milosteniei, iu-
ºi curaj pentru Domnul, primind moarte birii ºi bunãtãþii, ca expresie a dragostei ei
martiricã pe o cruce în formã de X. Ziua de faþã de Dumnezeu, Sfânta Muceniþã Filofteia,
pomenire a fost stabilitã în 30 noiembrie. o copilã de 12 ani, a preferat pedepsele ºi chiar
Ecaterina - vine tot din lb. greacã ºi moartea. Pomenirea ei se face la 7 decembrie.
înseamnã curat, pur. Plecând
de la acest nume, ne gândim Dicþionarul creºtinului ortodox
cã fiecare trebuie sã-ºi pãstre- Antimis - unul din cele mai importante obiecte litur-
ze sufletul curat prin atenþia la gice, este confecþionat dintr-o bucatã de pânzã sau
gânduri ºi la faptele pe care le mãtase, de 50-60 de cm. Pe el este reprezentatã punerea
sãvârºim, dar ºi prin aten-þia la în mormânt a Mântuitorului ºi cei patru evangheliºti.
ceea ce vorbim. Pãstrãm sufle- Într-un mic buzunãrel cusut la margine se aflã sfinte
tul în stare de curãþie prin moaºte. Fãrã antimis nu se poate sãvârºi Sfânta Liturghie.
 16 Trecut ºi prezent

Biserica "Sf. Treime" din Bucium

Dupã ce am cunoscut istoria bisericilor din Fãgãraº, itinerariul
nostru în trecut continuã cu lãcaºurile de cult din Þara
Fãgãraºului. Pentru început mergem în satul Bucium, unde a
existat o bisericuþã de piatrã monument istoric din care, din
pãcate, nu a rãmas decât o fotografie. Ghidul în povestea
acestui lãcaº de cult, precum ºi în istoria bisericii actuale ne
este pãrintele Marius Corlean, parohul acestui sat din 2004.
De la ortodoxie la diurnã. Condiþia pen-
tru cei care doreau sã
greco-catolicism facã parte din aceste
Primele date despre parohia Bucium le regimente era sã fie
avem din recensãmântul românilor transil- uniþi, pe motiv cã îm-
vãneni din anul 1733, comandat de Ino- pãrãteasa avea încre-
chentie Micu Klein. În statistica episcop- dere în credincioºii
ului greco-catolic parohia Bucium apare greco-catolici. În
ca ortodoxã, având 20 de familii, o biseri- urma acestei iniþiative, sute de oameni au lele XVII-XVIII, iar ctitorul este un cãlugãr
cã ºi 2 preoþi. Din alte statistici aflãm cã în pãrãsit satele în care locuiau ºi au trecut în Isaia, de la mãnãstirea care exista atunci la
anii 1760 existau aici 33 de familii, din Þara Româneascã sau ºi-au întemeiat ei Mãrgineni. Biserica veche de piatrã era pic-
care 30 ortodoxe ºi 3 unite (greco-cato- înºiºi alte sate, pentru a-ºi putea pãstra tatã ºi avea un turn masiv, ridicat ulterior.
lice). Urmãtoarele date îi declarã pe toþi ortodoxia. Alte sate, printre care ºi În 1942, pentru cã lãcaºul de cult avu-
sãtenii greco-catolici. Iatã, deci, cum un sat Buciumul, au acceptat grãnicerizarea, iar sese de suferit în urma unui cutremur ºi era
în întregime ortodox la 1733 este majoritar treptat întreaga populaþie a trecut la cre- neîncãpãtor pentru populaþia satului de
greco-catolic peste 30 de ani, urmând ca dinþa greco-catolicã. atunci, preotul paroh din acea vreme a
ortodocºii sã disparã apoi complet. hotãrât demolarea lui ºi ridicarea unei noi
Cum s-a fãcut trecerea? Deoarece Întoarcerea la ortodoxie biserici în loc.
românii nu vroiau sã accepte greco-catoli- În 1948 are loc întoarcerea întregului sat
cismul ºi se revoltau tot mai mulþi dintre la ortodoxie. Paradoxal, deºi strãmoºii lor Biserica actualã
ei, în anul 1745 împãrãteasa Maria Tereza refuzaserã sã pãrãseascã ortodoxia pentru Actuala bisericã a fost construitã între
trimite o proclamaþie cãtre aceºtia în care a trece la nou înfiinþata credinþã greco-ca-
anii 1942-1945 cu contribuþia credincio-
le aduce la cunoºtinþã cã trebuie sã se con- tolicã, întoarcerea la credinþa strãmoºilor a
ºilor, preot fiind Ilie Ciºmaºiu. Construcþia
sidere uniþi cu Roma. Istoricul Silviu Drago- fost tot forþatã: oamenii s-au ascuns o vre-
a fost finalizatã ºi binecuvântatã în noiem-
mir consemneazã cã sãtenii din Bucium me în pãduri, iar parohul de atunci, pãrinte- brie 1945 de cãtre un delegat al Mitro-
rãspund comisiei care le comunica procla- le Victor Urian, a fãcut câteva luni de puº-
poliei greco-catolice din Blaj. Pentru cã în
maþia astfel: "Noi suntem gata sã lãsãm cãrie pentru cã s-a opus iniþial. Cu toate a-
1948 s-a fãcut trecerea la ortodoxie, ierar-
biserica la porunca Mãriilor-Voastre preo- cestea, întoarcerea nu a fost renegatã dupã
hii greco-catolici nu au mai apucat sã
tului unit, dar mai bine ne pustiim ºi 1989, când credincioºii împreunã cu ace- sfinþeascã lãcaºul de cult.
pribegim decât sã þinem preot unit." Iatã ce laºi preot au hotãrât cã rãmân ortodocºi. Biserica este aºezatã în mijlocul satu-
rãspuns frumos inspirat de dragostea de În anul 2000 însã, câteva familii s-au ho-
lui, pe un deal. Are formã de cruce, cu
credinþa strãmoºeascã au dat buciumenii! tãrât sã revinã la credinþa greco-catolicã. Ei
turn; lungimea ei este de 16 m, iar lãþimea
În anul 1763 însã, se pune la cale o participã la slujbe într-o capelã amenajatã
de 7 m. Lãcaºul de cult este acum bine izo-
nouã strategie pentru a impune uniaþia în în incinta ºcolii din sat, dar în prezent reven-
lat cu acoperiº de tablã, geamuri de tip ter-
rândul românilor: regimentele grãnice- dicã în instanþã biserica ºi cimitirul. Servi-
mopan ºi un trotuar împrejur care stopeazã
reºti. La propunerea generalului Buccow, ciile religioase le sunt asigurate de protopo-
pãtrunderea apei la fundaþie. Singura
Maria Tereza a acceptat înfiinþarea unor pul greco-catolic de Fãgãraº, Liviu Negrea.neîmplinire a credincioºilor a rãmas
regimente de grãniceri, care sã fie plasate împodobirea Casei lui Dumnezeu din satul
de-a lungul graniþelor sudice ºi estice ale Bisericã veche ortodoxã lor cu picturã. Deºi existã un deviz încã
Transilvaniei. Grãnicerii urmau sã fie scu- Documentele atestã existenþa unei bise-
din 1990, fondurile proprii extrem de re-
tiþi de impozite, sã fie declaraþi oameni rici foarte vechi în satul Bucium. Data eiduse nu au permis pânã acum realizarea ei.
liberi urmând sã primeascã ºi o anumitã de construcþie este stabilitã undeva în seco- Pr. Marius Corlean
Str. Ion Codru Colectivul de redacþie: Pr. Ciprian Bîlbã (Toderiþa), Pr. Ovidiu Bostan
Drãguºanu nr. 6 (Olteþ), Pr. Laurenþiu Broscãþeanu (Veneþia de Sus), Pr. Iosif Ciolan (ªinca
Tel. 211790 Veche), Pr. Marius Corlean (Bucium), Pr. Adrian Magda (Victoria),
Pr. Alexandru Stanciu (Ucea de Sus), Pr. Ion Tãrcuþã (Ucea de Jos), Pr. Cãtãlin
Preºedinte fondator: Pr. Protopop Ioan Ciocan Teulea (Recea), Pr. Rãzvan Timofte (Hârseni)
Redactor ºef: Natalia Corlean Tehnoredactor: Natalia Corlean
Responsabil de ediþie: Pr. Ion Tãrcuþã Aºteptãm întrebãrile sau sugestiile dvs. la adresa redacþiei sau pe e-mail la
Tiparul: SC GRAMM SRL apostolat_in_tara_fagarasului@yahoo.com
CMYK