Clinica Medicala Coltea 1

Dr D Isacoff

PNEUMOTORAXUL
Definitie.Pneumotoraxul reprezinta prezenta de aer in cavitatea pleurala fie
prin comunicare bronhopleurala, fie pleurocutanata, datorita presiunii negative
intrapleurale.
Incidenta. Pneumotoraxul este una dintre cele mai frecvente boli toracice
care are incidenta maxima in jurul varstei de 30-40 ani si cu predominanta la
sexul masculin cel putin pentru forma spontana.
Clasificare. Pneumotoraxul se clasifica in:
A. Pneumotorax spontan care reprezinta aproximativ 24% din toate cazurile
de pneumotorax si aproape in toate cazurile se datoreaza ruperii unei bule
subpleurale apicale. In aceasta situatie lipsesc argumente clinice si radiologice
pentru o patologie pulmonara semnificativa.
B. Pneumotorax secundar care reprezinta aproximativ 20% din cazuri in care
clinic si radiologic exista semne care indica o cauza:
1. boli obstructive ale cailor aeriene: astm bronsic, bronhopneumopatie
obstructiva cronica
2. infectii bronhopulmonare
3. infarctul pulmonar
4. neoplasmul bronhopulmonar
5. catamenial (asociat cu ciclul menstrual)
6. pneumopatii difuze
7. boli congenitale ale tesutului conjunctiv

C. Pneumotoraxul traumatic reprezinta 56% din cazurile de pneumotorax si

se subclasifica in:
1. Pneumotorax iatrogen (32%): toracotomiei sau toracocentezei, biopsiei
pulmonare transcutanate, traheostomiei, punctiilor venoase centrale in vederea
montarii unei linii venoase pentru administrarea de medicamente sau pentru
alimentatie parenterala (cel mai des urmeaza punctiei venei subclavii),ventilatiei
artificiale, in special cu presiune end-expiratorie pozitiva.
2. Pneumotorax neiatrogen (24%), care la randul sau se imparte in:
a. pneumotorax neiatrogen inchis cu fracturi costale care determina
lacerarea pleurei viscerale de catre fragmentele osoase si fara fracturi costale cu
aparitia emfizemului interstitial si ulterior a pneumotoraxuuli cu supapa.
b. pneumotoraxul traumatic neiatrogen penetrant

PNEUMOTORAXUL SPONTAN

Etiologie si patogenie. Incidenta mare a pneumotoraxului spontan in unele

familii a condus la presupunerea existentei unui factor ereditar si ulterior s-a gasit
o relatie intre haplotipuri specifice HLA si riscul aparitiei pneumotoraxului. Desi
este posibila existenta anomaliilor ereditare ale tesutului conjunctiv la pacienti cu
pneumotorax spontan, baza anatomica a incidentei crescute nu se cunoaste cu
certitudine.
Clinica Medicala Coltea 2
Dr D Isacoff

La multi bolnavi cu pneumotorax spontan primar, la toracosopie se descopera

ruperea unei bule sau basici (blebs) situata sub pleura viscerala. In aceste
cazuri pneumotoraxul apare prin disectia aerului dintr-o alveola rupta prin
tesutul interstitial in stratul vascular subtire al pleurei viscerale. La nivelul
pleurei viscerale aerul se acumuleaza si formeaza o bula/chist sau basica. Este
posibil ca disectia pornita dintr-o alveola subpleurala rupta sa produca direct
pneumotorax fara sa se formeze bula subpleurala si in aceasta situatie se
constata prezenta de aer concomitent si in mediastin (pneumomediastinul).
Mecanismul cel mai frecvent prin care apare pneumomedistinul la copii si adulti
este extensia aerului din alveolele parenchimului pulmonar in tesutul
interstitial si apoi in mediastin. Evenimentul initial declansator incriminat cel
mai frecvent ar fi cresterea brusca a presiunii alveolare insotita de ingustarea
cailor aeriene, care produc ruperea alveolelor situate la periferia plamanului si
sunt apropiate de caile aeriene si/sau arterele si venulele pulmonare. Dupa
ruperea alveolelor periferice, aerul alveolar trece in interstitiul peribronsic sau
perivascular si ajunge la nivelul hilului si de aici in mediastin. Aerul se poate
deplasa prin tesutul interstitial si spre periferia plamanului la pleura viscerala pe
care daca o rupe produce pneumotorax. Cresterea brusca a presiunii alveolare
poate apare dupa:
- manevre de inspiratie profunda ca in timpul efortului fizic intens si
sustinut
- manevra Valsalva in timpul parturitiei
- varsatura de orice cauza
- ventilatia mecanica la pacienti cu sindrom obstructiv bronsic sever,
mai ales daca se foloseste presiune end-expiratorie pozitiva
- scadere brusca a presiunii atmosferice, ca in cazul aviatorilor.
Nu se cunosc mecanismele prin care se formeaza bulele subpleurale, dar se
presupune existenta unei posibile lezari ischemice a apexului plamanului sau
existenta fortelor de distensie mai mari la nivelul alveolelor varfului produse de
presiunea pleurala mai negativa. Aceste mecanisme au sustinere pe date
anatomopatologice si radiologice la care s-au identificat bule apicale la multi
pacienti cu pneumotorax spontan si ulterior confirmate de examenul
toracoscopic. In sprijinul acestor mecanisme exista si argumente clinice
deoarece pneumotoraxul spontan primar apare predominant la barbatul tanar de
talie inalta si slab, iar pacientii cu sindrom Marfan, la care perturbarea tesutului
elastic exista, au tendinta crescuta de a forma bule/blebs subpleurale.
In ruperea bulei subpleurale nu este cunoscuta cauza imediata, efortul fizic
intens fiind incriminat la o proportie mica de bolnavi, pneumotoraxul spontan
aparand la majoritatea bolnavilor in repaus. Bulele subpleurale se destind cand
scade presiunea atmosferica, asa cum se intampla in timpul zborului cu avionul
si la scufundatorii care revin rapid la suprafata. La pacientii cu statura inalta se
presupune ca ar exista un stress mecanic crescut la nivelul apexului care poate
produce ruperea bulelor subpleurale. In timpul manevrei Valsalva, ca si in timpul
tusei, parturitiei, varsaturilor, cresterea presiunii intrapulmonare este mecanismul
important. Manevra Valsalva o mai folosesc si fumatorii de marijuana si cei care
Clinica Medicala Coltea 3
Dr D Isacoff

prizeaza cocaina pentru a creste "high"-ul, situatii in care poate surveni

pneumotorax spontan primar.

PNEUMOTORAXUL SECUNDAR
Etiopatogenia pneumotoraxului secundar este multifactoriala, la multi bolnavi
existand bule de emfizem difuz sau spatii chistice subpleurale (ca in fibroza
interstitiala difuza pulmonara) si ruperea unei bule de emfizem subpleural sau a
unui chist reprezinta cauza imediata a pneumotoraxului. Ruperea bulelor sau a
chisturilor subpleurale este favorizata de obstructia bronsica locala prin dop de
mucus, pneumonie sau anomalii fiziopatologice. Unele cazuri de pneumotorax
secundar apar in cursul ventilatiei mecanice necesara pentru tratamentul bolii
de baza si aceasta poate reprezenta factorul cauzal.
PNEUMOTORAXUL CATAMENIAL este o forma rara de pneumotorax care
apare in perioadele menstruale in jurul varstei de 40 ani la femei sanatoase in
afara endometriozei. Patrunderea aerului in cavitatea pleurala in pneumotoraxul
catamenial s-ar datora:
a) migrarii aerului din vagin, uter si trompe in cavitatea peritoneala si de aici
prin defecte ale diafragmului ajunge in cavitatea pleurala. Aproximativ o treime
din bolnavele cu pneumotorax asociat cu endometrioza pleurala prezinta astfel
de defecte diafragmatice care pot reprezenta anomalii de dezvoltare sau leziune
aparute secundar endometriozei.
b) necroza tesutului endometrial ectopic situat la nivelul pleurei viscerale in
timpul menstrelor si care determina patrunderea aerului din plaman in spatiul
pleural. Acest mecanism pare atractiv, examenul toracoscopic a evidentiat focare
de endometrioza macroscopic si microscopic la femeile cu pneumotorax
catamenial.
c) ruperea bulelor apicale sau blebs din cauza unui factor neidentificat asociat
menstrelor.
PNEUMOTORAXUL IATROGEN reprezinta cauza frecventa si importanta
dupa folosirea tehnicilor diagnostice invazive. Dintre metodele diagnostice
invazive care se complica cu pneumotorax amintim:biopsia transbronsica,
biopsia transtoracica pe ac, cateterismul venos central (al venei subclavii).
Incidenta pneumotoraxului dupa aceste proceduri diagnostice variaza in functie
de experienta echipei .
Ventilatia mecanica la pacientii cu insuficienta respiratorie are risc de
inducere a pneumotoraxului, mai ales cand se folosesc aparate cu volum ciclic si
cu presiune end-expiratorie pozitiva .Incidenta pneumotoraxului la acesti bolnavi
variaza de la 0,5 la 15% si este in functie de natura bolii care a indus insuficienta
respiratorie, durata ventilatiei mecanice si de folosire presiunii end-expiratorii
pozitive. Pneumotoraxul apare mai frecvent cand se folosesc presiuni de varf
foarte mari pentru ventilarea bolnavilor cu obstructie bronsica severa sau la
pacienti ai caror plamani au complianta scazuta.Uneori, pneumotoraxul care
survine la pacientii sub ventilatie mecanica se insoteste de pneumomediastin sau
chiar de pneumoperitoneu si adesea reprezinta cauza de deces.

Examenul clinic.
Clinica Medicala Coltea 4
Dr D Isacoff

Durerea este simptomul cel mai frecvent pe care il descrie pacientul cu

pneumotorax.Durea din pneumotorax este localizata unilateral, violenta, cu
caracter de veritabila lovitura de pumnal, apare brusc, de cele mai multe ori dupa
efort intens cu glota inchisa, dar poate apare si in repaus. Durerea este
exacerbata de tuse, efort. Uneori, durerea este de intensitate mai mica, se
accentueaza la tuse si la efort.
Dispneea este mai putin constanta, bolnavul avand de cele mai multe ori
polipnee moderata, dar in pneumotoraxul mare sau in pneumotoraxul in tensiune
poate deveni invalidanta, cu tendinta asfixica, asociata cu anxietate si chiar soc.
Bolnavul este imobilizat, palid-livid sau cianotic, jugularele sunt turgescente, are
protruzia globilor oculari, descrie sete de aer daca a aparut insuficienta
respiratorie si/sau insuficienta ventriculara dreapta. Din punct de vedere
patogenic, in pneumotorax apare suprimarea brusca a suprafetei de schimb
gazos si a unor reflexe vegetative cu efect circulator, in final aparand un baraj la
nivelul circulatiei pulmonare cu rasunet pe functia ventricului drept. De cele mai
multe ori manifestarile diminua treptat si in timp relativ scurt, pacientul reintrand
intr-un echilibru respirator si circulator, iar durerea diminua. In alte situatii,
manifestarile se agraveaza, durerea persista, chiar daca intensitatea este mai
mica, dispneea se accentueaza, cianoza se intensifica, bolnavul devine agitat si
nelinistit. Acestea se datoreaza cresterii presiunii intrapleurale si persistentei
reflexelor bronhovasculare nocive, fiind posibila aparitia colapsului/socului cu
puls imperceptibil, venele sunt colabate, iar pacientul este obnubilat. Pot apare
semnele insuficientei ventriculare drepte- cianoza,jugulare turgescente,
hepatomegalie, oligurie - bolnavul putand deceda prin asfixie, sincopa sau
insuficienta cardiaca. Este important de retinut cai ntensitatea dispneei se
datoreaza starii functionale a plamanului contralateral si marimii
pneumotoraxului.
Foarte rar pneumotoraxul este asimptomatic si este diagnosticat prin
examen clinic sau mai frecvent prin examen radiologic pulmonar.
Examenul fizic releva un pacient de varsta tanara, longilin, la care poate
exista bombarea unui hemitorace, care are scaderea amplitudinii miscarilor
respiratorii, iar vibratiile vocale sunt abolite. Percutia toracelui deceleaza
timpanism de partea hemitoracelui dureros; este obligatorie percutia atenta
deoarece prin comparatie, hemitoracele sanatos poate apare mat, cand de fapt
sonoritatea este normala. La pacientul tanar, un pneumotorax important
determina la percutie deplasarea contralaterala a mediastinului. Auscultatia
hemitoracelui cu timpanism deceleaza abolirea murmurului vezicular si
aparitia suflului amforic si tintement metalique. Auscultatia in zona sternala
inferioara poate decela in pneumoptoraxul stang un sunet ca o pocnitura sau
clantanit sincron cu bataile cordului. Acest sunet, cunoscut ca semnul lui
Hamman sau clicul pleural a fost considerat mult timp ca semn patognomonic
in pneumomediastin, dar Scadding si Wood l-au considerat ca fiind asociat cel
mai frecvent cu pneumotoraxul stang. Clicul pleural se poate auzi uneori mai bine
fara stetoscop, chiar de catre pacient sau anturajul sau. Semnul Hamman se
datoreaza amplificarii zgomotelor cardiace de catre conditiile acustice realizate
de un pneumotorax stang de mica importanta.
Clinica Medicala Coltea 5
Dr D Isacoff

Examenul radiologic. Radioscopia pulmonara releva grade variate de

pendulare a mediastinului si cordului cu respiratia. Mediastinul poate avea
miscare de pendulare cu fiecare faza a ciclului respirator fara ca sa apara
simptome, datorita existentei zonelor de hernie localizate la nivelul "unor
puncte slabe", hernia marindu-se in expir, iar in inspir se reduce. In
pneumotoraxul in tensiune poate lipsi hernierea mediastinului, dar se poate
intalni in pneumotoraxul mic in care presiunea intrapleurala este negativa. In
producerea deplasarilor mediastinului importanta deosebita revin marimii
pneumotoraxului si distensibilitatii pleurei si mai putin participa magnitudinea
presiunii intrapleurale. In cazul in care exista rigiditatea mediastinului, poate
apare miscare paradoxala a diafragmului in timpul inspiratiei, asa numitul
fenomen Kienbock si se datoreaza modificarilor in echilibrul intratoracic.
Mediastinul poate fi sediul mai multor puncte de slaba rezistenta care produc
hernierea plamanului de partea opusa. Unul din punctele de slaba rezistenta este
localizat anterior in regiunea timusului atrofiat, altul fiind in mediastinul posterior
intre esofag si cord anterior si coloana vertebrala si aorta posterior. Herniile
posterioare sunt intotdeauna dinspre dreapta spre stanga, hernierea dinspre
stanga spre dreapta fiind prevenita de suprapunerea esofagului pe aorta.
In portiunea posterosuperioara a mediastinului, la nivelul T3-T5 si esofagul
situat anterior pleurele celor 2 hemitorace sunt separate de o mica cantitate de
tesut conjunctiv si reprezinta un potential punct de slaba rezistenta (Maier).
Hernierile mediastinale pot sa apara si in afara unei distensibilitati deosebite a
pleurei, putand fi produse de boala. In pneumotorax aerul dintr-o cavitate
pleurala se observa pe radiografie ca o banda sub forma de semiluna de
hipertransparenta deasupra liniei mediane care compromite o portiune din
plamanul contralateral. Inspirul produce reducerea herniei, iar expirul o creste.
In functie de prezenta sau absenta aderentelor plurale, examenul radiologic
poate evidentia plaman complet sau neregulat retractat de la peretele
toracic. Plamanul colabat isi mentine transparenta, iar in caz de pneumotorax
mic, pneumotoraxul in manta, poate fi omis in absenta unei radiografii in expir.
Daca exista atelectazie a unui lob, apare pneumotorax "selectiv", asa cum se
observa in cazul pneumotoraxului indus terapeutic la bolnavii cu tuberculoza
pulmonara. De obicei, la baza hemitoracelui cu pneumotorax se poate gasi o
cantitate variabila de lichid, care in cazul in care mediastinul este mobil, lichidul
se poate extinde dincolo de linia mediana.

Toracoscopia este efectuata cu relativa usurinta in pneumotoraxul spontan

atat pentru diagnostic cat si in scop terapeutic. Inaintea insertiei tubului toracic
pentru desuflatie, pe canula introdusa dupa trocarizare, se poate aplica
toracoscopul. Inspectia cavitatii pleurale si plamanului se cauta leziunile de baza
dupa clasificarea lui Vanderschueren si in urma carora se clasifica
pneumotoraxul in urmatoarele 4 stadii:
- stadiul I plamanul este normal la examenul endoscopic;
- stadiul II in care exista numai aderente pleuropulmonare;
- stadiul III in care pe suprafata plamanului se observa bule sau blebs cu
diametre mai mici de 2 cm;
Clinica Medicala Coltea 6
Dr D Isacoff

- stadiul IV caracterizat prin existenta a multiple bule mari cu diametre care

depasesc 2 cm.
Leziunile patologice evidentiate prin toracoscopie medicala sunt detectate la
aproximativ 70% din cazurile de pneumotorax spontan, iar clasificare falsa in
stadiul I s-ar intalni la 8-28% din cazuri la care se practica tratament chirurgical.
Bulele sau blebs se identifica prin toracoscopie la 45-62% din cazuri, iar prin
toracoscopie chirurgicala sau toracotomie la 76-100% din cazuri. Cu toate
acestea, este putin probabil ca bule mai mari sau blebs, sau fistule sa nu fie
detectate la pleuroscopie.
Toracoscopia medicala in pneumotorax poate combina drenajul toracic cu
electrocoagularea blebs si/sau bulelor precum si pleurodeza cu talc. In
pneumotorax, talcajul pleural reprezinta cel mai bun tratament conservator,
recurentele fiind sub 10%, iar interventia chirurgicala ulterioara este necesara la
4-10% din bolnavi. In cazul pneumotoraxului spontan clasificat in stadiul IV dupa
Vanderscueren prin toracoscopie, la sfarsitul manevrei se insera un tub toracic si
pacientul este indrumat la serviciul de chirurgie toracica pentru toracoscopie
chirurgicala sau toracotomie. Totusi, daca bolnavii au boli pulmonare avansate,
insuficienta respiratorie cronica secundara bronsitei cronice sau alte afectiuni
care contraindica interventia chirurgicala, dupa observarea toracoscopica se pot
efectua coagularea bulelor si/sau talcaj pleural.
Toracoscopia medicala este recomandata de rutina la toti bolnavii cu
pneumotorax spontan la care exista indicatie de drenaj pe tub toracic, deoarece
sunt oferite mai multe avantaje:
a) se face o evaluare precisa a leziunilor subiacente sub control vizual direct;
b) permite alegerea celui mai bun tratament - conservator sau chirurgical;
c) se poate efectua tratament direct prin coagularea bulelor si blebs pleurale
ca si indepartarea aderentelor pleuropulmonare;
d) la nevoie, toracoscopia este urmata de talcaj pleural si se poate selecta cel
mai bun sediu pentru plasarea tubului toracic.

PNEUMOTORAXUL IN TENSIUNE poate surveni dupa pneumotorax spontan

sau ruperii traumatice a plamanului. In pneumotoraxul inchis, sub presiune
negativa (in care presiunea medie este sub cea atmosferica) plamanul este
partial golit de aer si se expansioneaza in inspir, cordul si mediastinul se
deplaseaza de partea cu pneumotoraxul, diafragmul coboara. In expir, toate
aceste structuri se deplaseaza in directie opusa. In pneumotoraxul cu supapa
aparuta in urma unei plagi toracice sau unei fisuri pulmonare, presiunea este
peste cea atmosferica si apar conditii diferite. Plamanul comprimat nu mai are
mobilitate sau aceasta este foarte mica, mediastinul si cordul sunt impinse din
pozitiile lor normale de catre presiunea crescuta din hemitoracele cu
pneumotorax. Deoarece aerul poate trece dinspre un punct cu presiune mai
mare in altul cu presiune mai mica, atunci tensiunea mare din din pneumotorax
nu poate fi obtinuta in timpul unei respiratii obisnuite. Aerul poate intra in
pneumotoraxul in tensiune numai in timpul perioadelor cand presiune din
plamanul afectat este mai mare si aerul care a trecut este retinut in spatiul
pleural. Astfel de conditii se intalnesc in timpul tusei sau stranutului cand glota
Clinica Medicala Coltea 7
Dr D Isacoff

este momentan inchisa si aerul este fortat eliminat din plamanul sanatos in
plamanul contralateral si deci in spatiul pleural cu pneumotorax. Supapa
pneumotoraxului in tensiune poate fi o banda de tesut sau o bula/bleb colabata,
dar poate apare si prin efectul de telescopare al tesutului pulmonar propriu zis in
urma deschiderii plamanului. Aceasta explicatie a pneumotoraxului in tensiune a
fost propusa pentru prima data de von Muralt si confirmata ulterior de Fenichel si
colab.
In pneumotoraxul in tensiune aerul poate scapa de-a lungul spatiilor
perivasculare ale plamanului afectat in mediastin si chiar in tesutul subcutanat si
cavitatea peritoneala. Daca aerul nu se distribuie in tesutul subcutanat,
presiunea marita din spatiul pleural si mediastin poate determina tamponada
cardiaca si asfixie. In cazul in care supravietuieste unei astfel de situatii pot
apare complicatii ca hemoragie, infectia pleurei si plaman neexpansibil
HEMOPNEUMOTORAXUL SPONTAN apare rar asociat cu o boala
pleuropulmonara demonstrabila. Pana in 1952 au fost raportate138 cazuri de
hemopneumotorax spontan netuberculos, dintre care 38 apartineau lui Hopkins
care le raportase in 1937, 44 lui Hartzell, dintre care 4 erau personale si alte 56
raportate de Eidinger si Rubin, dintre care numai 3 personale. Este foarte sigur
ca nu au fost raportate toate cazurile de hemopneumotorax cu atat mai mult cu
cat nu orice mic pneumotorax asociat cu revarsat pleural in cantitate mica este
aspirat. Din experienta autorilor care au raportat hemopneumotorax spontan este
de retinut ca uneori incidentul este repetabil la distante variate de timp si chiar
cand o boala pleuropulmonara este decelata ulterior, aceasta poate fi
interpretata diferit.
Mecanismul hemopneumotoraxului spontan este acelasi ca si pentru
pneumotoraxul spontan, sangerarea in cavitatea pleurala rezultand din vasele
aderentelor pleurale rupte, sau din vasele din peretii veziculei/bulei
emfizematoase rupte. Bolnavii care dezvolta hemopneumotorax spontan au in
anamneza prezenta efortului fizic si poate exista o intarziere in aparitia semnelor
de hemoragie intrapleurala. Este de dorit ca examenul radiologic pulmonar sa se
efectueze cu pacientul in pozitie ortostatica, deoarece in pozitie clinostatica nu se
evidentiaza prezenta lichidului, gradul colapsului pulmonar si deplasarea
mediastinului.

FISTULA BRONHOPLEURALA
Ruperea plamanului poate complica supuratiile pulmonare acute si cronice,
traumatismele ca si leziunile perforante extrapleurale si subdiafragmatice.
Fistulele care se inchid repede pot ramane nediagnosticate, dar fistulele
bronhopleurale cronice sunt mai usor detectate pentru ca produc simptome si
prezenta comunicarii bronhopleurale poate fi verificata. Daca intr-o leziune
inflamatorie acuta apare fistula bronhopleurala apar simptome supraacute: tuse
severa insotita de expectoratie profuza adesea amestecata cu varsatura,
dispnee, cianoza, frisoane, febra. Examenul clinic pune in evidenta semnele
piopneumotoraxului sau ale pneumotoraxului in tensiune.
Prezenta fistulei bronhopleurale poate fi stabilita prin injectarea a 10 ml de
albastru de metilen in spatiul pleural si se urmareste aparitia colorantului in
Clinica Medicala Coltea 8
Dr D Isacoff

sputa. Daca fistula este mare, colorantul apare in cateva minute, iar in cazul in
care aceasta este mica, dupa cateva ore. Pozitia pacientului dupa injectarea
intrapleurala a colorantului este pus in pozitie Trendelenburg, ventrala, laterala si
dorsala pentru a fi siguri ca lichidul se distribuie pe toate partile pleurei, inclusiv in
orificiul fistulos. Un alt mijloc de determinare a prezentei fistulei bronhopleurale
este determinarea variatiilor presiunii in cavitatea pleurala. Dupa evaluarea
presiunii inttrapleurale de catre aparatul de pneumotorax, se indeparteaza mai
multe sute de ml de aer si se noteaza presiunea intrapleurala. In absenta fistulei,
indepartarea aerului este urmata imediat de cresterea presiunii negative. Daca
fistula este prezenta, indepartarea aerului din spatiul pleural este inlocuita de
aerul patruns prin bronhia comunicanta si presiunea intrapleurala este
nemodificata. Daca fistula este mare, criteriile presiunii fluctueaza in jurul cifrei
0. Alta cale de stabilire a prezentei fistulei bronhopleurale este determinarea
continutului in oxigen al spatiului de pneumotorax. Intr-un spatiu inchis continutul
in oxigen este mai mic decat cel alveolar si bioxidul de carbon este mai mare
pentru ca exista schimb gazos activ. Concentratia oxigenului rareori depaseste
5% in absenta fistulei. In prezenta fistulei bronhopleurale, prin amestecarea
gazului alveolar cu cel al pneumotoraxului, continutul in oxigen este apropiat de
cel al aerului atmosferic~ 20%. In prezenta unui revarsat pleural, intr-un
pneumotorax inchis, bioxidul de carbon are o concentratie > 9%, iar concentratia
oxigenului este <0,25%.
Tratamentul fistulei bronhopleurale depinde de natura bolii subiacente.
Vindecarea cu succes a piopneumotoraxului cere timp indelungat si implica
interventie chirurgicala si adesea pleuropneumectomie.