Vis?

O noapte în braţele mele şi mi-a fost îndeajuns

Să sufli peste cenuşa din sufletul meu nepătruns
De astfel de simţăminte calde, multe şi ascunse
Din timpuri grele cu amintirile distruse…

M-ai lăsat să îţi simt căldura corpului tău feciorelnic

Ca parfumul să-mi pătrundă fiecare por atât de puternic
Încât ace de foc să mă cuprindă, să mă scutur încet
Ca să nu simţi şi tu al sufletului zvâcnet…

M-am înfiorat cât de plăcut e să-ţi mângâi o speranţă

Că poate visul frumos EA e… căci umila credinţă…
Ah ! Credinţa e pierdută dar poate va fi găsita
Tot de pe aripile iubirii, uitată si rănită…

Nu pot să clădesc nimic de frica prăbuşirii în trecut

Dar dacă îmi întinzi o mână, o voi strânge tăcut
O voi privi, atinge uşor şi lăcrima peste ea
Ca nimeni să nu afle durerea mea….

Dar voi încerca, peste jurăminţi voi trece iar

Să-ţi fie faţa mereu cu un zâmbet, râset chiar
Să nu te las să cazi, că altfel mă voi răstigni
La o altă durere pe care nici nu o pot gândi…

Să fie adevărat, sa fie totul un vis diurn

Nu pot doar să privesc, să fiu taciturn
Vreau să-ţi ating un deget măcar
Ca să nu fie un vis oarecar…

Noapte bună draga mea, în braţe-mi dormi

Fără să gândeşti că în suflet bucurie torni
Dormi, închide ochii să-ţi sărut visele
Iar eu să îmi adun rândurile…