Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword or section
Like this
101Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Teorii Ale Comunicarii de Masa an I CRP Zi

Teorii Ale Comunicarii de Masa an I CRP Zi

Ratings: (0)|Views: 2,271 |Likes:

More info:

Published by: ciufulik_creatza6901 on Apr 13, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/28/2013

pdf

text

original

 
Teorii ale comunicării de masă An I, sem II, CRP 
Ştefania Bejan
CUPRINS
INTRODUCERE. Definiţie; obiect de cercetare; controverseCAPITOLUL I. Funcţiile comunicării de masăCAPITOLUL II. Exigenţe ale acceptării/refuzului mesajului mediaticCAPITOLUL III. Teorii ale influenţei comunicării de masă asupra audienţelor CAPITOLUL IV. Cultura media – imagine sau vehicul al ideologiei?
1
 
INTRODUCEREDefiniţii; obiect de studiu; controverse
Preocupare acaparantă pentru specialiştii din ştiinţele sociale (de la lingvişti şi psihologi până la sociologi sau semiologi),
comunicarea
s-ar putea defini într-o formă ultracondensatădrept „procesul de stabilire a semnificaţiilor”, întâlnit în situaţiile sociale.Modelul care stă la baza cercetărilor asupra comunicării se sprijină pe câteva întrebări(
cine
comunică?
ce
?
cui
?
 prin ce canal 
? c
u ce efecte
?), care conduc la delimitarea a cincicomponente obligatorii unei comunicări standard:
emiţătorii
,
mesajele
,
receptorii, mijlocul,efectele
(altfel spus, cine ce produce, prin ce mijloace, care sunt codurile vehiculate şi cum semanifestă auditoriul într-o situaţie comunicaţională). De sorginte matematică şi propus după celde al doilea război mondial (când se poate vorbi cu adevărat de studiul comunicării propriu-zise,ca domeniu autonom de studiu), acest model a suportat corecţii în timp, ca urmare a introducerii
 feed-back 
-ului şi constatării intersubiectivităţii comunicării. Regândite ca repetitive, circulare(deci non-lineare), procesele comunicaţionale se dovedesc a fi tranzacţionale, semnificaţiiledepinzând în mod intrinsec de „baza de date” a emitentului, de predispoziţiile culturale ale publicului receptor, dar şi de „atmosfera” în care se petrece comunicarea (văzută ca transmiterea emoţiilor, informaţiilor, ideilor, atitudinii cuiva către un partener comunicaţional prinintermediul simbolurilor). În felul acesta, influenţa exercitată din ambele sensuri (de la emitentla receptor şi invers) capătă aspectul unei negocieri, imposibil de anticipat în privinţa efectelor.
Tipuri de comunicare
Din raţiuni justificate în mediul cercetătorilor câmpului comunicării, „interacţiuneasocială prin intermediul mesajelor” (G. Gerbner)
1
a fost structurată în:
1
În 1956, George Gerbner definitivează modelul funcţional al comunicării, comportând elemente caracteristice,într-o ordine logică:1. Cineva/ 2. percepe un eveniment/ 3. şi reacţionează/ 4. într-o situaţie/ 5.cu anumite mijloace/ 6. pentru a pune la dispoziţie/ 7.într-o anumită formă/ 8. şi într-un anumit context/ 9. un anumit conţinut/ 10. a căruitransmitere are anumite consecinţe.(Acest model este invocat de Denis Mc Quail şi Sven Windahl în
Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă 
, 1982, trad. rom., Editura comunicare.ro, Bucureşti, 2001, p. 27. Traducătorii ataşează celor zece etape enumerate de cercetătorul american tot atâtea câmpuri distincte ale comunicării:1.cercetarea audienţei şi a emiţătorului/ 2. cercetarea şi teoriile cu privire la percepţie/ 3. studiul efectelor, alimpactului/ 4. studiul contextului fizic şi social în care are loc receptarea/ 5. studiul canalelor, al mijloacelor decomunicare/ 6. studiul problemelor manageriale, al mijloacelor de difuzare, al posibilităţilor de acces lainformaţia media/ 7. studiul stilurilor jurnalistice, al tipurilor de emisiuni, al modalităţilor de organizare aconţinutului/ 8. studiul contextului comunicării, creat de totalitatea programelor şi a mijloacelor decomunicare/ 9. analiza de conţinut, cercetarea semnificaţiei textelor media/ 10. studiul efectului de ansamblu almedia.2
 
a) comunicare
intrapersonală 
(interioară, cu propriul sine); b) comunicare
interpersonală 
(referitoare la ceea ce E. Goffman numeainteracţiune „faţă-n faţă”);c) comunicare
de grup
(ceea ce a determinat studiul dinamicii grupului);d) comunicare
extrapersonală 
(relaţia oamenilor cu alte tipuri de comunicatori – neînsufleţiţi – calculatorul, tehnologii de vârf etc.);e) comunicare
de masă 
(presupune mesaje trimise de la sursele de masă, pecanale de masă, adesea în scopul obţinerii banilor sau a altor avantaje)
2
.În „Studiile” sale asupra comunicării de masă, M. Janowitz propune următoareadefiniţie: „instituţiile şi tehnicile prin care grupuri specializate folosesc mijloace tehnice (presă,radio, filme etc.) pentru a transmite un conţinut simbolic către audienţe numeroase, eterogene şi puternic dispersate”. Rolul de intermediar (mediator) între sursele autorizate ale societăţii şi publicul larg, rol pe care instituţiile media şi l-au asumat fără rezervă, aduce în prim-planraportarea comunicatorului de masă la interesele, speranţele şi aşteptările unui public dificil decuantificat. Lipsa aparentă a scopului comunicatorului deplasează accentul pe importanţainterpretării conferite textelor culturii media de către un auditoriu imprevizibil. Dominată delogica atragerii unei audienţe cât mai numeroase, comunicarea de masă poate îngloba elementeaparţinând unui „ritual”, aspecte care ţin de investigare reciprocă şi participare la actulcomunicaţional general.Considerată, în perioada începuturilor cercetării importanţei sociale a mass-media, proces cu sens unic, întreaga comunicare de masă a fost „învestită” cu două caracteristicisociologice majore:a)foarte puţini comunicatori pot relaţiona cu un număr mare de oameni; b)publicul consumator de texte media nu deţine mijloacele necesare unui răspunsadecvat mesajului transmis.Ideea manipulării actorilor sociali de către media (care se degajă de aici) a devenit, înacest fel, subiect la modă, simplu capriciu pentru autorii care i-au împuternicit excesiv peconsumatorii culturii de masă, indiferent de forţa
 persuasivă 
sau
 seductivă 
a mesajului mediatic.Influenţa (directă şi puternică) a media (vezi teoria „acului hipodermic”) nu mai constituie unsecret pentru nimeni şi este consecinţa firească a evoluţiei comunicării de masă (în intervalul1860-1930), inclusiv datorită introducerii fotografiei, cinematografiei, telegrafiei prin cablu,
2
 
 Dicţionar de sociologie
, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2003, p. 1173

Activity (101)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Mihaela Beraru liked this
Carmen Bustiuc liked this
Bianca Hughes liked this
Diana Daranuta liked this
saladin_05 liked this
Loredana Manasia liked this
Veronica Bancila liked this
Oleg Lomov liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->