Domnul G.A., în vârsta de 60 ani, căsătorit, medic primar chirurg, abordează o
discuție cu psihologul care îşi desfăşura activitatea în aceeaşi clinică, relatând despre nemulțumirile privind sarcinile suprasolicitante, lipsa aprecierii valorii de către managerul spitalului şi a colaborării în scopul îmbunătățirii condițiilor de muncă. În timpul conversației, condusă de către psiholog într-un mod delicat, acesta identifică simptome caracteristice sindromului “burn-out” care constau în epuizare emoțională, fizică şi intelectuală ilustrate prin sărăcie relațională, gol interior, frecvente nemulțumiri, iritabilitate, insomnie mixtă(vesperală şi nocturnă). Structura de personalitate prezenta un nivel înalt de aspirație şi angajament competitiv, impulsivitate, sentimente de nerăbdare, caracter extravert. Comportamentul se modifica lent-progresiv către un stil de relaționare tensionat, modalități de apărare prin evadare, retragere, demisie. În timpul rapoartelor de gardă se manifesta zgomotos, arătându-şi nemulțumirile şi frustrările. Activitatea o desfăşura sub semnul “nervozității”, repercutându-se asupra cadrelor medicale şi a bolnavilor. Psihologul i-a recomandat dobândirea unor tehnici de rezolvare a conflictelor, de colaborare pozitivă cu ceilalți, menite să asigure succesul în activitate; gestionarea unor relații de parteneriat profesional cu persoane competente; consolidarea stimei de sine; gândire pozitivă; respectarea timpului de odihnă; asigurarea activităților care asigură plăcere şi confort; învățarea unor metode de relaxare; valorizarea performanțelor; tehnici de dezvoltare a toleranței la stres; dezvoltarea asertivității (schimbarea atitudinii comportamentale); conştientizarea valorii pe care viața îl are.