Influența muzicii asupra proceselor cognitive

Muzica îl însoțeşte pe om în evoluția sa spirituală. Efectele benefice ale muzicii au

fost relevate de către mulți înțelepți, cum ar fi Pitagora, Aristotel, Platon, etc.
Astăzi există pe glob numeroase instituții de cercetări şi sanatorii care utilizează cu
succes muzica, ameliorând şi vindecând anumite afecțiuni, cum ar fi: astenia fizică şi
intelectuală, durerile, insomnia, depresia, palpitațiile, aritmia, dislexia, anxietatea,
irascibilitatea, boala Parkinson, insuficiența cardiacă,etc.
Muzica poate detensiona, produce armonie, linişte, dar şi stimulează procesele
voliționale.
Sunetele ne pot “transporta” din starea beta a creierului (specifice stării de veghe),
în starea alfa (specifică stării de meditație).
La nivel fizic sunetele afectează presiunea sanguină, pulsul, circulația, funcționarea
creierului şi metabolismului.
O serie de oameni de ştiință japonezi conduşi de dr. Masaru Emoto au demonstrat
modul în care cuvintele şi muzica afectează structura moleculară a apei (corpul uman
conține 60-70% apă). Apa a fost expusă diferitor agenți după care a fost congelată şi s-au
fotografiat cristalele formate, acestea prezentând forme perfecte, regulate sau dimpotrivă,
în funcție de armonia sunetelor.
Metoda fundamentală pentru a cerceta tehnologia care a devenit fundamentul
înregistrărilor psiho-acustice a fost EEG- harta topografică a creierului.
Psiho-acustica, un domeniu nou al tehnologiei de stimulare al potențialului uman,
promite să modifice comportamentul prin intermediul sunetului, al limbajului, al muzicii
şi al efectelor lor asupra creierului.
Dr. Lozanov a descoperit că muzica cu un ritm de 60 de măsuri pe minut creşte
activitatea alfa cu 6% (asociată cu relaxarea) şi scade activitatea beta cu 6% (asociată cu
starea de veghe).
Jamalea Hoffman de la universitatea din Kansas se ocupă cu terapia prin muzică. Ea
experimentează muzica barocă de 60 de bătăi. Mintea şi corpul sunt sincronizate cu
muzica, iar acest ritm îndepărtează stresul. A compus, de asemenea, muzică încetinită la
50 de bătăi/minut, fiind o măsură hipnotică bună pentru atrenamentele în cazul sporturilor
mentale şi pentru restabilirea legăturii cu eul interior. Prin intermediul acestei terapii,
Hoffman a descoperit că până şi amintirile preverbale puteau fi aduse la suprafață fără
niciun efort. Un pacient deprimat, în vârstă de 54 ani, a fost ajutat de muzică să-şi
conştientizeze o amintire preverbală, de când era copil şi fusese abandonat.
În concluzie muzica barocă lentă de 60 de bătăi pe minut deschide un canal de
comunicare către mintea subconştientă, extinde memoria şi armonizează emisfera
cerebrală dreaptă cu cea stânga. Relaxează corpul şi alertează mintea.
William James vorbea de “susceptibilitate la muzică”; deşi muzica ne poate afecta
pe toți, ne calmează, ne înviorează sau ne ajută să ne organizăm, este foarte puternică şi
are un potențial terapeutic pentru pacienții cu o varietate de afecțiuni neurologice. Astfel
de persoane reacționează uneori puternic numai la muzică. Unii dintre aceşti pacienți au
leziuni pe o suprafață mare a scoarței cerebrale, produse de accidente vasculare,
Alzheimer sau alte cauze ale tulburărilor mintale; alții pierd abilitățile de a vorbi sau

1
funcțiile motorii, amnezie sau sindroame subcorticale, ca Parkinson. Toate aceste
afecțiuni, precum şi altele, răspund pozitiv la terapia prin muzică.
Neurologul american, dr. Oliver Sachs susține că puterea muzicii e uimitoare
“muzica îi face să danseze pe cei care nu pot merge, să cânte pe cei care nu pot vorbi, să-
şi amintească pe cei care uită”.
El spune că “primul impuls de a mă gândi la muzică şi de a scrie pe această temă l-
am avut în 1966, când am observat efectele profunde pe care le are muzica asupra
pacienților grav afectați de parkinsonism”. Maladia Parkinson este responsabilă de
dificultăți de memorare pe termen scurt relaționate cu tulburări de concentrare. Leziunile
provocate de această boală îşi au sediul în regiuni cerebrale indispensabile memoriei
procedurale.
În afară de procesele cognitive, muzica are un impact deosebit asupra problemelor
emoționale şi a dificultăților de învățare.
Dr. Alfred Tomatis din Franța, desemnat să lucreze la o mânăstire benedictină din
afara Parisului a descoperit călugării deprimați şi cu dificultăți legate de hrană şi somn. I
s-a cerut să descopere cauza stării lor. În cursul cercetării, el a constatat că mânăstirea
avea un stareț nou care le-a interzis călugărilor să mai cânte cântece gregoriene,
privându-i pe aceştia de o formă principală de stimulare a creierului.
Acest incident l-a determinat pe dr. Tomatis să studieze efectele sunetului asupra
creierului. Astfel el a descoperit efectele frecvențelor înalte asupra activității cerebrale, a
problemelor emoționale şi blocajelor de învățare.
El spune că sunetul poate fi o sursă extraordinară de energie şi cercetează
influența diferitelor frecvențe de sunet produse de diverse instrumente. Care dintre ele
furnizează energie şi care o absorb. Şi cum fac asta?
De aici, el ajunge la concluzia că urechea nu are numai rolul auzului, ci este menită
să energizeze creierul şi corpul. Atunci când celulele “gri” din creier au un potențial
electric scăzut, apar efectele stresului (epuizare, oboseală). Sunetele de înaltă frecvență
energizează creierul prin intermediul celulelor Corti, dar în acelaşi timp, relaxează
tensiunea musculară.
Sunetele între 5000 şi 8000 Hz reîncarcă “bateriile creierului”, cele mai eficiente
fiind de 8000Hz. El a descoperit că muzica cea mai bogată în sunete de înaltă frecvență
este cea compusă de Mozart. Sunetele joase din muzica rock sunt sunete de “drenare a
creierului” de energie, după Tomatis.
Tempo-ul lui Mozart la frecvențe înalte, ca fundal pentru citirea materialului ce
trebuie invățat, dă un puternic impuls de energie cortexului cerebral pentru a reîncărca şi
reechilibra creierul şi corpul.
Cercetările au demonstrat că, după ascultarea muzicii de înaltă frecvență o anumită
perioadă de timp, mintea se armonizează, se încarcă de energie şi se ascute. Atunci
creierul începe să emită semnale corespunzătoare restului sistemului şi uşurința
înlocuieşte dificultatea de învățare. Întreaga ființă se revitalizează.

Structura complexă a muzicii lui Mozart facilitează comunicarea dintre diferitele

părți ale creierului. Însă după o scurtă şedință de acest fel îşi pierde efectul. Pentru a
produce beneficii în privința memoriei trebuie ascultată un timp mai îndelungat.

2
 “S-a demonstrat prin tomografii computerizate cu pozitroni că sub acțiunea muzicii
sunt activați foarte mulți neuroni, zone întregi ale scoarței cerebrale care sclipesc sub
forma unei luminițe roşii. Astfel, muzica uşoară sau populară activează sub 50% din
scoarța cerebrală, muzica clasică ajunge până la 90% şi numai Mozart atinge 100%. Sunt
specialişti care spun că muzica lui Mozart “se mulează” cel mai bine şi atunci când îl
asculți , scoarța cerebrală parcă îți ia foc, dar eu sunt de părere că şi în cazul altor
compozitori situația poate fi similară” (I.B.Iamandescu).

O altă abordare interesantă este măsurarea undelor cerebrale demonstându-se

clinic că aceste module electrice se corelează cu diverse stări mentale şi emoționale.
Există şase categorii, începând de la delta – nivelul cel mai de jos – până la K
complex- nivelul cel mai de sus.

Delta – (0,5-4 Hz) – este asociat cu somnul profund (inconştientul), dar pot fi prezente şi
în timpul stărilor de veghe, în combinație cu alte tipuri de unde.
Teta - (4-8Hz) – este asociat cu relaxarea adâncă şi cu experiențele imaginative
profunde, precum visele, viziunile. Nivelul teta este legat de fenomenul de vindecare. În
spatele undelor teta se află îngropate amintiri, senzații, emoții. Guvernează atitudinile,
speranțele, credințele şi comportamentele. Sunt active în timpul visului şi a meditației
profunde.
Alfa – (8-14 Hz) – asociat cu relaxarea uşoară. Este folosit în învățarea rapidă. Sunt
prezente în timpul stărilor onirice. Undele alfa creează o punte între conştient şi
inconştient.
Beta – (14-23Hz) – reprezintă starea normală. Beta superioară este în domeniul 23-33Hz
şi este asociat cu stările mai înalte de activitate mentală şi asociate gândirii logice. K
complex este domeniul 33 Hz. Este asociat cu experiențe foarte scurte când se produce o
revelație brusc.
Super High Beta în domeniul 35-150Hz. Cercetări recente indică faptul că creierul poate
genera activitate în neocortex, până la 150 Hz.

Urmărind anumite stări cerebrale, este posibil să obținem modificări ale proceselor
cognitive, emoționale şi comportamentale.
Măsurarea activității cerebrale este foarte importantă în înțelegerea neurofiziologiei.
Gama normală audibilă este între 20 şi 20.000 Hz. Câțiva aud sunete peste 20.000
Hz, însă este foarte rar ca cineva să audă frecvențe sub 20 Hz.
Când sunt folosite frecvențele pentru a sincroniza creierul cu o stare modificată,
există mai multe strategii posibile.
De exemplu, prin metoda “semnalizare diferențiată sunt transmise creierului două
tonuri diferite (la urechea stângă 200 Hz şi la cea dreaptă 208 Hz). Diferența între
semnale este de 8 Hz, iar creierul va rezona la 8 Hz.
O altă strategie este pulsarea tonurilor joase la pulsații specifice ritmice pentru a
aduce creierul în rezonanța dorită. Astfel se poate pulsa orice frecvență la 10 cicli/sec.,
pentru a obține o creştere a activității alfa.
Folosind diverse frecvențe, este posibil să rezonăm diverse zone din corp, astfel
activând sau inițiind activități emoționale şi mentale asociate cu acele zone.

3
 Stimularea prin bătaie binaurală pare să înlesnească accesul către stări modificate de
conştiință. Sunetele cu bătăi binaurale incluse sunt adesea combinate cu tehnici variate de
meditație, precum şi cu afirmații pozitive şi vizualizare.
Efectul subiectiv al ascultării bătăilor binaurale poate fi de relaxare sau stimulare.
Bătăile binaurale din domeniul delta (1-4Hz) şi teta (4-8Hz) au fost asociate cu stări de
relaxare, meditație şi creativitate (Hiew, 1995) şi au fost folosite pentru a ajuta la
adormire. Bătăile binaurale cu frecvența din domeniul alfa (8-12 Hz) au crescut undele
alfa asociate cu stări de concentrare ridicată şi îmbunătățirea memoriei (Kennerly, 1994)
Acest efect poate fi însă sensibil la influențele interne (voința şi capacitatea de a
asculta), cât şi externe care, de asemenea joacă un rol în medierea efectelor bătăilor
binaurale.
Atunci când frecvențele tonurilor sunt distanțate cu 25 Hz, creierul nu este destul de
rapid pentru a detecta relația dintre ele, astfel că tonurile sunt percepute în mod
individual.
La întâlnirea anuală din 1991 a AAPB (Association of Applied Psychiphysiology
and Biofeed back) din Texas, Harold Russell,Ph.D, a raportat noile cercetări care au scos
în evidență faptul că frecvențele beta (18-21Hz) par să îmbunătățească funcționarea
cognitivă a copiilor cu deficit de atenție şi hiperactivitate. Aceşti copii prezintă cantități
peste normal de unde teta şi mai puțin decât nivelul normal de unde beta.
Inginerul Robert Monroe, din Virginia, a descoperit că bătăile ritmice speciale ne
pot ajuta într-o gamă largă de domenii. Această tehnică poate fi utilizată pentru depăşirea
problemelor de concentrare, fără să apelăm la medicamente.
Edrington a inventat un aparat de bătăi ritmice, un sincronizator care mixează cu
muzică şase tipuri de frecvențe diferite.
Dr. Capel a descoperit că formele diferite ale undelor duc la declanşarea de
neurotransmițători diferiți, aceştia fiind mesageri chimici ai creierului.
De exemplu, un semnal de 10 Hz creşte producerea serotoninei care induce relaxare
şi calmează durerile. “Fiecare centru cerebral generează impulsuri la o anumită frecvență,
bazate pe neurotransmițători predominanți pe care-i secretă”, afirma Capel.
Însă, există şi o variantă negativă a muzicii, numită “cyber-drog”, fiind sunete
cuprinse între 3 şi 30 Hz (infrasunete, adică frecvențele pe care lucrează creierul uman,
declanşând cele mai diferite reacții). Undele care merg de la 7-13 Hz au efect relaxant, în
timp ce undele care merg de la 14-30 Hz au efect euforizant, excitant.
Urechea umană nu este capabilă să perceapă asemenea sunete, dar inserate într-o
bucată muzicală acestea încep să-şi facă efectul.
“Ne face bine dacă ascultăm muzica preferată” este de părere Prof. Dr. Ioan-Bradu
Iamandescu.
Totodată, un anumit tip de muzică poate influența diferite etaje psihologice, şi
anume, ritmul stimulează procesele instinctuale, melodia pe cele emoționale iar armonia
sunetelor antrenează activitatea cognitivă.

4
Bibliografie

1. Bridgett D., Cuevas J.(2000). Effect of listening to Mozart and Bach on the
performance of a mathematical test. Percept Mot. Skills.
2. MOZART AND SCIENCE 2008
2nd INTERNATIONAL CONGRESS for the Interdisciplinary Research on the
Effects and the Experience of Music
3. Iamandescu, I.B. `Muzicoterapia receptiva – premise psihologice si neurofiziologice,
aplicatii profilactice si terapeutice`, Ed. INFOMEDIA, Bucuresti, 2004
4. Luban-Plozza, B., Delli Ponti, M., Dickhaut, H. (1988). Musik und Psyché,
Birkhäuser Tatgeber, Basel, Boston, Berlin.
5. Luban-Plozza, B., Iamandescu, I. B. (1997). Dimensiunile psihologice ale muzicii.
Introducere in muzicoterapie, Romcartexim, Bucuresti.
6. Liegois-Chauvel, C., Peretz, I., Babai, M., et al. (1998). Contribution of different
cortical areas in the temporal lobes to music processing, Brain, 1998, 121:1853-1867.
7. Sacks, O., Muzicophilia,Tales of Music and the Brain ed. Humanitas, Bucuresti, 2009
8. Sheila Ostrander, Lynn Schroeder, Nancy Ostrander, Superlearning, ed. Amaltea,
Bucuresti 2003
9. Peretz. I. (1990). Processing of local and global music information by unilateral brain-
damaged patients, Brain, 113: 1185-1205.
10. Verdeau-Paillès, J., Luban-Plozza, B., Delli Ponti, M. (1995). La troisième oreille el
la pensée musicale, Fuzeau, Paris.