Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
12Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Rolul Activitatilor Muzicale in Formarea Personalitatii Copilului Cu Dizabilitati

Rolul Activitatilor Muzicale in Formarea Personalitatii Copilului Cu Dizabilitati

Ratings:

5.0

(1)
|Views: 658|Likes:
Published by mamulex

More info:

Published by: mamulex on Apr 14, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/17/2013

pdf

text

original

 
ROLUL ACTIVITĂŢILOR MUZICALE ÎN FORMAREA PERSONALITĂŢIICOPILULUI CU DIZABILITĂŢI 
Problemele adaptării, recuperării şi integrării sociale a copiilor cu dizabilităţi se bucurăîn ultima vreme de o atenţie deosebită în rândul specialiştilor. În ultimul deceniu s-a conturat unsistem modern de recuperare a acestor copii în vederea integrării lor în societate.Termenului de integrare socială i s-au acordat diferite semnificaţii de către specialişti.Prin integrare socială se înţelege ansamblul măsurilor luate în vederea înlăturării sau diminuăriideficienţelor, pentru a realiza o încadrare deplină a deficientului în viaţa socială. Aceste măsurivizează stabilirea şi restabilirea contactelor sociale normale, stimularea spiritului de independenţăşi de autoservire, atragerea deficientului la activităţile culturale şi sportive.Oare toţi copiii care nu fac faţă cerinţelor şcolii –în materie de programe, ritmuri deînvăţare, reguli de comportament, sistem de evaluare şi de valorizare- pot fi consideraţi în modobligatoriu nişte inadaptaţi? Pentru a-i ajuta pe aceşti copii, a le favoriza dezvoltarea şi pentru a preveni însăşi inadaptarea trebuie să se acţioneze asupra individului cât şi asupra mediului. Caatare, este strict necesar ca şcoala să se adapteze la copilul cu dizabilităţi, ca ea să devină unmediu de viaţă, de creştere şi de dezvoltare a intereselor şi capacităţilor lui.Învăţământul integrat din ţara noastră pune un mare accent pe activităţile de artterapiecare folosesc mijloace de expresie artistică în scopuri terapeutice.Valoarea terapeutică a muzicii rezultă din multiplele influenţe pe care le are asupra psihiculuiuman, datorită complexităţii fenomenului muzical. Ea declanşează procese afective dintre celemai variate şi neaşteptate, de la emoţia muzicală, cu o gamă largă de manifestare( bucurie, trăireinterioară, sentimentul armoniei, înălţare spirituală), până la descărcări explozive de exaltarecolectivă. Specialişti în domeniul muzicologiei, psihologiei, pedagogiei, sociologiei au ajuns laconcluzia că arta muzicală îmbogăţeşte viaţa psihică şi contribuie la desăvârşirea personalităţii, prin antrenarea în trăirile estetico-artistice a întregii fiinţe umane.Muzica educă şi dezvoltă procese psiho-intelectuale, priceperi şi deprinderi, gândirelogică, atenţie distributivă şi concentrată, memorie, spirit de ordine şi disciplină, motive puternicede acţiune sau inacţiune.Muzica are sarcina de a satisface nevoia de frumos, de preţuire şi asimilare a valorilor culturale. Cultivarea accesului copiilor către frumos trebuie eşalonat încă de la cea mai fragedăvârstă. Pe baza receptivităţii analizatorului auditiv se dezvoltă percepţiile şi reprezentările.Muzicoterapia favorizează recunoaşterea şi reproducerea cu uşurinţă a jocurilor muzicale,cântecelor sau a cântecelor de joc.Prin intermediul gândirii copilul trece de la explorarea senzoriaşi motrică lainteriorizarea percepţiei prin operaţii logice, favorizând înţelegerea creaţiei muzicale.Muzica este cea care trezeşte şi întreţine pe o durată mai mare atenţia copiilor. Atenţiaconcentrată şi atenţia distributivă se dezvoltă atunci când educatorul solicită copiilor şi executareaunor mişcări, paşi de dans concomitent cu intonarea melodiei.Memoria se dezvoltă prin reflectarea experienţei anterioare, prin fixarea, păstrarea,recunoaşterea şi reproducerea materialului sonor, a textului, a ideilor, a stărilor afective sau amişcărilor asimilate. Pe baza reprezentărilor sonore şi a memoriei muzicale se dezvolimaginaţia şi, la acei copii cu înclinaţii deosebite imaginaţia creatoare.Copiii care cântă mai mult îşi formează auzul fonematic şi muzical mai repede decât ceicare cântă mai puţin, fapt ce îi ajută să sesizeze uşor după auz elemente de rimă, metru, ritm,simetrie; discriminează mai uşor consonanţa şi disonanţa, despart corect în silabe, scrierea lor estemai ortografică, limbajul este mai bogat şi mai nuanţat.Educaţia muzicală influenţează şi latura socio-comportamentală ştiut fiind faptul căintegrarea în colectivitate se realizează mult mai uşor prin intermediul muzicii. Cântând în cor,
1
 
copiii au posibilitatea să se asculte individual, să-i asculte pe ceilalţi şi să se sincronizeze cucorul. Astfel ei vor fi mai disciplinaţi, mai atenţi. Prin intermediul muzicii se declanşează stăriemoţionale ce duc la formarea şi modelarea personalităţii. Conţinutul educativ al textelor cântecelor îmbogăţeşte orizontul de cunoaştere al copiilor, consolidează şi sistematizeacunoştinţele despre om, natură, societate.Creaţiile folclorice trezesc în copil sentimente de dragoste şi admiraţie faţă de poporulnostru. Folclorul românesc nu este numai o expresie a înţelepciunii şi trăirilor sufleteşti, a firii paşnice şi deschise a românului, ci şi un mesaj al umanismului şi vigorii sale spirituale spreuniversalitate.Specialiştii au clasificat folclorul în două mari categorii:
a)
folclorul legat de anumite date şi prilejuri, ocazii, îndeplinind în cadrul acestora funcţii precise- numit folclor ocazional, funcţional;
 b)
folclor neocazional, nelegat de un prilej, deci practicat fără a avea o altă funcţie decâtaceea de a exterioriza trăiri şi sentimente, concepţii despre viaţă, dragoste, muncă.Creaţiile aparţinând primei categorii nu se practică decât în cadrul obiceiurilor pe care lereprezintă. În această categorie intră creaţiile legate de anul agrar, religios, calendaristic- pe de o parte- şi cele legate de principalele momente din viaţa omului: naşterea, nunta, moartea- pe dealtă parte.Dacă marile sărbători sunt însoţite de creaţii populare de mare valoare, este normal ca şimomentele importante din viaţa omului să-şi cristalizeze în timp manifestări artistice complexe.Dintre acestea, una din cele mai importante este nunta. Nunţile româneşti se desfăşoară într-oatmosferă de basm şi antrenează întreaga comunitate a satelor. Unele momente ale nunţii suntadevărate spectacole: jocul vorniceilor, jocul druştelor, jocul zestrei, hora miresei, jocul găinii.Cântecul popular imprimă copiilor valori morale nebănuite: afectivitate, dragoste faţă defrumuseţile naturii, de satul, de graiul şi portul popular, demnitate şi sârguinţă. Mireasmacântecului popular dezvoltă simţul melodic, auzul muzical, memoria, gândirea şi receptivitateamuzicală. De asemenea, cântecul popular contribuie la formarea deprinderilor de cântarefrumoasă, expresivă, a deprinderilor de exprimare a tempoului, de emisie vocală, de înţelegere astructurii cântecelor.Jocul popular este una dintre cele mai îndrăgite categorii ale folclorului. El dezvoltăcopiilor simţul ritmic, le formeadeprinderi de exprimare a tempoului, a auftaktului( lastrigături). Învăţarea cântecului şi jocului popular întregeşte procesul de învăţământ, oferindelevilor posibilităţi suplimentare de acţiune şi manifestare, de îmbogăţire a cunoştinţelomuzicale, de consolidare a valorilor morale. Specific acestor activităţi este faptul că oferă posibilităţi mai largi de cunoaştere nemijlocită a realităţii, stimulează spiritul de iniţiativă şidispun de o încărcătură afectivă mai puternică.Folclorul pe care educatorii îl aduc din vatra satului în şcoală, prin mireasma de fluier şidor, contribuie la educaţia muzicală de care copilul are atâta nevoie. El ne prezintă valoriautentice ale simţirii poporului, care trebuie cunoscute şi preţuite ca orice ladă de zestre lăsată destrămoşi. Folclorul esta oglinda vie a existenţei de secole a unui popor cu vădite înclinaţiiartistice. El stă la baza creaţiei de factură cultă şi ne reprezintă cu cinste în cultura vechilor  popoare europene.Ora de educaţie muzicală este o oră de cântare pentru toţi copiii, chiar dacă nuau auz muzical sau sunt afoni. Practica arată că, până la clasa a IV-a sau chiar mai târziu, copiiicu deficienţe în acest sens reuşesc să atingă un nivel de exprimare acceptabil urechii.Muzica se adresează activităţii şi sensibilităţii omului, ea dă naştere unor puternicesentimente estetice care sprijină dezvoltarea intelectuală şi ridică mobilurile activităţii umane pe otreaptă superioară.„ Muzica- spune Robert Dottrens- este ca o a doua limbă care ne ajută să ne exprimămsentimentele”. Ea este limbajul universal care uneşte toate popoarele, indiferent de graiul pe care-l vorbesc, însă ea trebuie cunoscută şi înţeleasă de cei cărora li se adresează.
2

Activity (12)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Vicuta Tibirna liked this
stefanescu-a liked this
miiucu liked this
ionsol liked this
Oana Demian liked this
pali_pepela liked this
Pop Tudor liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->