Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
31Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
descriere stiluri martiale

descriere stiluri martiale

Ratings: (0)|Views: 603 |Likes:
Published by Luchian
descrierea stilurilor martiale pe fight.ro
descrierea stilurilor martiale pe fight.ro

More info:

Published by: Luchian on Apr 17, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/13/2013

pdf

text

original

 
De la bun inceput precizez ca nu emit aprecieri. Ca stilul X e mai grozav decat Y si asa maideparte. De fapt asta este gandirea tipica a unui profan (si in special a unui copil smile.gif ). Dejaatunci cand atingi un anumit nivel intelegi ca la o ipotetica confruntare intre reprezentantii a douastiluri diferite se confrunta reprezentantii respectivi nu stilurile. Niciodata un stil nu poate fi maibun decat altul ... doar reprezentantul stilului poate fi mai bun decat un adversar din alt stil. Decisa incercam sa nu gandim la o concurenta intre stiluri.Dupa cum veti vedea stiluri au aparut in zone diferite ale lumii, in culturi diferite, asta ducand lao profunda influentare a aspectului exterior. In alegerea unui stil sportivul cauta sa regaseascaun tempo de lucru convenabil la care sa poata face fata din punct de vedere fizic si psihic. Pescurt ... fiecare practica ce i se potriveste asta nefacandu-l mai "fraier" decat altul smile.gif.Gata, hai sa trecem la treaba ...GLOSAR DE ARTE MARTIALEJUJUTSU - Jujutsu inseamna “arta supla” sau altfel spus “arta de a invinge combinand forta cusupletea”. Ca una din cele mai vechi arte martiale japoneze, la origine o metoda de aparare faraarme, impotriva unui agresor potential inarmat, a fost studiata si dezvoltata de catre samurai cao completare a tehnicilor de lupta cu sabia si sulita.Jujutsu nu are un fondator sau o origine concreta, inceputurile sale neputand fi atestate istoric,chiar si numele de Jujutsu fiind atribuit relativ recent unei game de tehnici asemanatoare,dezvoltate in scoli diferite. Numele scolilor de Jujutsu erau atat de variate incat se produceauchiar confuzii, fiecare dintre ele avand un sistem propriu de predare. Printre aceste denumiri senumara: Yawara, Tai Jutsu, Koshinomawari, Kogusoku, Kempo, Hakuda, Shubaku, Torite, WaJutsu, Hobaku etc. Tehnicile de baza, regasite in fiecare din aceste scoli, au fost extrase dinstravechile tehnici de lupta ale japonezilor, la care s-au adaugat miscari si contra-prize din artelemartiale chineze si tehnici de lovire si blocaj regasite si in artele martiale practicate in insulaOkinawa.In prezent, este comun acceptat faptul ca variatele forme de Jujutsu au evoluat din anticelemetode de lupta japoneze. Aceste tehnici au fost dezvoltate si rafinate in perioada Kamakura(1185-1333 d.Hr.), odata cu aparitia shogunatelor rivale, ce purtau frecvent lupte intre ele, ceeace a dus la studierea si dezvoltarea asidua a acestor tehnici de lupta. La origine, Jujutsucontinea si tehnici de lupta cu arme mici, precum pumnalele, acestea fiind utilizate de catreluptatori in situatia cand ar fi pierdut sabia, arma principala si ar fi trebuit sa obtina o arma de laun adversar sau ca sa supravietuiasca unui atac imediat.Se pare ca aceste tehnici au fost initial predate in Daito-ryu, o scoala pentru samurai din secolulal XII-lea. In cadrul acestei scoli accentul se punea in continuare pe tehnicile de lupta cu sabia.In 1532, printul Takenouchi Hisamori deschide o alta scoala sub numele de Kogusoku. Original,aceasta scoala invata luptatorii cum sa foloseasca pumnalul si bastonul impotriva unui adversarin armura, dar mai tarziu a inceput predarea tehnicilor de lupta cu mana goala. Cu timpulKogusoku-ryu va include variate tehnici printre care Hojo-Jutsu sau “arta de a lega un adversar”.Acesta arta este studiata si astazi de catre politia japoneza.Astfel, pana la inceputul perioadei Edo (1615-1868) au aparut cateva sute de scoli de Jujutsu inJaponia. Cu timpul aceste scoli au inceput sa faca schimburi de tehnici, ajungand sa combinetehnicile proprii cu tehnicile altor scoli. Totusi fiecare scoala isi pastra un anumit numar detehnici, cele mai eficace, pentru a fi transmise numai in cadrul scolii proprii, devenindpatrimoniul de tehnici secrete, pastrate cu “sfintenie” si transmise numai succesorilor alesi, celmai adesea din cadrul familiei. Urmare a acestui fapt a devenit obisnuit ca o scoala sa trimitaspioni pentru a “fura” tehnicile secrete ale unei scoli rivale. In aceeasi perioada incepe studiereain Japonia a tehnicilor de lovire asupra corpului (atemi), folosind pentru aceasta cunostintele deanatomie si acupunctura existente la momentul respectiv, incercand sa determine punctelevulnerabile ale corpului uman (kyusho). Pe masura ce scolile diferite au inceput sa se combine,au inceput sa fie asimilate si toate aceste cunostinte care au evoluat si au devenit baza a ceeace cunoastem astazi sub numele de Jujutsu.In perioada dintre sfarsitul sec. al XVII-lea si mijlocul sec. al XIX-lea se poate vorbi de apogeulacestei arte martiale, in cursul careia au fost dezvoltate mai mult de 700 de scoli diferite. Dupaacest moment a urmat o perioada despre care se poate vorbi ca fiind una dintre cele mai linistite
 
din istoria Japoniei. Aceasta a dus la diminuarea importantei artelor martiale razboinice, prinlipsa ocaziilor in care acestea deveneau necesare.In timpul imparatului Meiji (1868-1912), samurailor li s-a interzis sa mai poarte sabie. Acestadecizie a dus la o revigorare a tehnicilor de lupta fara arme. Aceste tehnici au devenit accesibilesi oamenilor din popor ce le-au folosit imediat pentru diverse actiuni ilegale sau imorale ce aucreat un prost renume acestei arte martiale. Pe langa actiunile de talharie, omoruri, etc. acestetehnici erau utilizate in confruntari publice sangeroase, foarte apreciate de masele simple deoameni.In practica, principiul esential al Jujutsu-lui este acela de a-l invinge pe adversar prin toatemijloacele, folosind in acelasi timp minimum de forta. Arta Jujutsu urmarea in primul randzdrobirea adversarului, anularea capacitatii lui de a mai ataca. Utilizata la inceput de samurai,apoi si de ninja, sub denumirea de Tai Jutsu, aceasta arta martiala s-a raspandit in popor,devenind o tehnica ofensiva, intrebuintata mai cu seama de catre banditi, de unde si proastareputatie pe care nu a intarziat sa o aiba.Astazi multi considera Jujutsu o combinatie de Judo, Karate si Aikido, ce a pierdut mult dintrecerea de care se bucura altadata. Totusi, armatele si politiile din tarile occidentale seinteresau de aceasta arta martiala, prin care capatau un avantaj decisiv in lupta. Si astazi,recrutii din majoritatea fortelor armate nationale invata procedee tehnice de close-combatinspirate din Jujutsu.AIKIDO - Aikido a fost dezvoltat, incepand din 1931, de Morihei Ueshiba (1881-1969). Estevorba deci de o arta martiala moderna. Ea propune, in afara tehnicilor de aparare individuala, o"arta de a trai" bazata pe Aiki.Semnificatia pentru Aikido este "Calea armoniei (sau unirii) cu energia universala" (ai "unire,armonie"; ki "suflu vital, energie"; do "cale").Originea Aikido-ului se gaseste in vechile tehnici de Jujutsu si in special in cele din stilul DaitoRyu Aiki Jujutsu. Maestrul Morihei Ueshiba conceput o metoda exclusiv "de protejare", careimbina fermitatea hotararii luate, cunoasterea anatomiei si rapiditatea reflexelor in executareamiscarilor de aparare impotriva unuia sau mai multor atacanti. Contrar metodelor folosite inJujutsu, el nu a admis practicile luptei "corp la corp", nepastrand din tehnicile vechi decatmiscarile rapide, precise si fermitatea hotararii luate, singurele apte, dupa opinia lui, sa apereeficace impotriva unui atac (cu mainile goale sau cu arma), anihiland puterea adversarului nuprin forta, ci printr-un joc subtil al miscarilor corpului si al contraprizelor, toate avand ca scopintoarcerea fortei adversarului impotriva lui insusi. El dorea, in egala masura, sa creeze o arta deaparare individuala tipic japoneza (era o epoca in care nationalismul japonez ajunsese laapogeul sau si refuza influentele straine), debarasata de "tehnicile chinezesti". Profund religios,Ueshiba a vrut ca tehnicile sale sa fie inspirate de un sentiment de intelegere fata de totioamenii, si a definit el insusi arta sa ca fiind "calea iubirii de oameni".JUDO - Judo a fost creat in 1882 de Jigoro Kano (1860-1938), la Tokyo, in templul budist Eisho- ji, avand la baza tehnicile utilizate in Jujutsu. Judo se traduce prin "calea supletei" (ju "suplete" sido "cale), spre diferenta de Jujutsu care inseamna "arta supletei" (ju "suplete" si jutsu "arta,tehnica"). Maestrul Jigoro Kano dorea sa faca din Jujutsu un "sport martial" pentruantrenamentul tineretului, "telul disciplinei Judo este de a intelege si de a demonstra rapid legilevii ale miscarii".Jigoro Kano s-a straduit sa includa Judo-ul ca unul dintre sporturile necesare in programa deeducatie fizica. Acest lucru a reusit curand. O contributie deosebita la introducerea oficiala aJudo-ului in Japonia si la recunoasterea lui de catre guvern a avut-o demonstratia facuta decatre maestrul de Jujutsu, Totsuka Ikosuke din orasul Tsiba, impreuna cu elevul sau, Sato, insala de festivitati a universitatii imperiale, in fata unei asistente din care faceau parte si membriai guvernului.In 1922 se creeaza Societatea Culturala Kodokan, care contribuie la transformarea Judo-uluiintr-un sport national.Dupa moartea maestrului Jigoro Kano, in 1938, Judo-ul a continuat sa fie predat in scolile dinJaponia, unde scopurile lui erau promovate in stricta conformitate cu idealurile formulate defondatorul sau.Cea mai importanta scoala de acest gen este Kodokan-ul, in traducere "scoala pentru studiul
 
caii". La inceput, acesta a functionat chiar in incinta templului Eisho-ji din Tokyo, unde aveanumai 12 tatami. Foarte repede, acest Kodokan a devenit centrul mondial al disciplinei Judo,unde au fost formati majoritatea instructorilor straini cat si cei japonezi.KARATE - Karate este originar din Okinawa. Locuitorii acestei insule erau foarte tenaci,rezistenti si curajosi, calitati ce i-au facut pe conducatorii acestei provincii sa interzica orice felde arme de frica potentialelor revolte. Se spune ca locuitorii nu aveau dreptul decat la un cutit insat, cutit ce era legat cu lant de un stalp si pazit de un soldat inarmat.Acest fapt a stimulat dezvoltarea a variate forme de lupta, directe si eficiente, cunoscute subnumele de Okinawa-te, adica "mana de Okinawa". Cele trei mari curente erau: Naha-te avand laorigine tehnicile kempo-ului chinezesc, practicat in sudul Chinei, Tomari-te, ce isi trage numelede la orasul Tomari si are ca particularitate o cautare asidua a vitezei de executie si Shuri-te incare dominau loviturile de picior si salturile.Aceste stiluri de Okinawa-te au fost unificate sub numele de Karate, de catre maestrul GichinFunakoshi. Karate initial semnifica "mana chinezeasca" (kara "chinez" + te "mana"). Mai tarziuprin schimbarea kanji kara, Karate va insemna "arta mainilor goale" (kara "gol" + te "mana").Exercitiile si luptele care se desfasurau in vremea aceea in salile de antrenament erau de oviolenta extrema, loviturile fiind realmente date, iar luptatorii neavand nici o posibilitate de a seproteja. Atunci, fiul lui Gichin Funakoshi, Yoshitaka, opunandu-se prieteneste tatalui sau, atransformat funestul Karate (Okinawa-te) intr-un sport cu totul deosebit, care a luat numele deKarate-do, sufixul do exprimand exact ceea ce era acest sport: nu o tehnica de razboi, ci o"cale" de dezvoltare fizica si spirituala. Yoshitaka Funakoshi a fost deci adevaratul "tata" aldisciplinei Karate-do in aspectul ei modern. Acesta va muri in 1945, bolnav fiind de tuberculoza.Dupa aparitia stilului de Karate de la Shotokan sau chiar simultan, au fost intemeiate si alte"scoli" de Karate, ale caror stiluri difera sensibil unele de altele. Astfel au aparut, printre altele,stilurile scolilor Wado Ryu, Goju Ryu, Shito Ryu, Kyokushinkai, Sankukai, etc.KICK BOXING - “Box cu lovituri de picior”, acesta a aparut in Statele Unite in perioada anilor1970, cand practicantii de Karate, frustrati de regulamentele competitionale care nu permiteaulovituri puternice au inceput sa organizeze competitii full-contact sub numele de Kick Boxing. Auexistat indoieli privind organizarea de astfel de competitii atunci cand acest sport a inceput sa sedezvolte, datorita riscului ridicat de accidentari grave. Ca urmare s-au dezvoltat reguli pentrusiguranta si a fost introdus echipament de protectie pentru luptatori. Fiind un sport nou nu are otraditie pe termen lung si in decursul ultimilor 20 de ani a suferit transformari in permanenta.Concurentii folosesc tehnici de lovire cu mana si piciorul aplicate cu scopul de a-l face peadversar K.O.KO BUDO - “Vechi arte martiale”, mai este tradus ca “artele martiale mici”. Acest numedesemneaza artele martiale, cum sunt cele Jujutsu (din scolile Tonshin Shin Yo Ryu, YanagiRyu, Sosuichi Ryu si Takenouchi Ryu), de naginata, So Jutsu, Kyu Jutsu (scoala dinOgasawara), de Hogu Jutsu, de Ho Jutsu si de Yoroi Kumiuchi. In practica, acest numedesemneaza disciplinele martiale care folosesc arme neconventionale, ca nunchaku, sai, jutte,kusari gama, tonfa, etc.KUNG FU - “Efort uman”. Istoria Kung Fu se impleteste strans cu istoria Chinei, aceasta natiuneindelung incercata de-a lungul istoriei de invadatori si de luptele politice interne. In Cantonezacuvantul china inseamna jung gok adica "tara de mijloc", un spatiu vast, ravnit de multiinvadatori. Pe fundalul unei vieti agitate, in care pericolul pandea de oriunde, a aparut o artamartiala ca un mod de viata.Despre nasterea Kung Fu exista doua teorii importante, prima sustinand existenta acestei artemartiale mult timp inainte de Bodhidharma, calugarul budist sosit din China. In aceasta varianta,contributia celebrului calugar rezumandu-se la introducerea Chan (Zen) in cadrul templului SilLum, denumirea cantoneza a templului Shao Lin. A doua varianta si cea mai raspandita, sustineca fondator al Kung Fu in China pe Bodhidharma. Oricum este un fapt comun acceptat ca pentrua rezista lungilor si obositoarelor meditatii Chan (Zen Budism) realizate de tinerii elevi chinezi,Bodhidharma a luat initiativa predarii a 18 exercitii bazate pe tehnici descoperite si dezvoltate inIndia. Practicarea zilnica a celor 18 exercitii a dus la intarirea fizica si psihica a elevilor si a

Activity (31)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Andreea Damian liked this
georgemihail liked this
Bobi Li liked this
waltdisne liked this
lipdan liked this
lipdan liked this
lipdan liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->