Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
21Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Martin, George RR - Un cantec pentru Lya

Martin, George RR - Un cantec pentru Lya

Ratings:

5.0

(2)
|Views: 546 |Likes:
Published by EXDE601E
A song for Lya
A song for Lya

More info:

Published by: EXDE601E on Apr 13, 2007
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/09/2012

pdf

text

original

 
- 1 -
UN CÂNTEC PENTRU LYA(A Song for Lya – Premiul Hugo, 1974)George R. R. MartinOra
ş
ele shkeenilor sunt vechi, cu mult mai vechi decât cele ale oamenilor, iar metropolamare
ş
i ruginie ce se ridic
ă
în mijlocul
ţ
inutului deluros sacru s-a dovedit a fi cea mai vechedintre toate. Ora
ş
ul nu avea nume. Nu avea nevoie de un nume. De
ş
i shkeenii au construit sute
ş
i mii de ora
ş
e
ş
i or
ăş
ele, cel de pe dealuri nu avea rival. Era cel mai impun
ă
tor, atât casuprafa
ţă
, cât
ş
i ca popula
ţ
ie
ş
i se în
ă
l
ţ
a singuratic printre colinele sacre. Pentru shkeeni eraRoma, Mecca, Ierusalimul, toate laolalt
ă
. Era
adev 
ă 
ratul 
Ora
ş
 
ş
i to
ţ
i shkeenii se îndreptau spre elîn cele din urm
ă
, în zilele premerg
ă
toare Reunirii.Ora
ş
ul fusese b
ă
trân înainte ca Roma s
ă
cad
ă
, fusese uria
ş
 
ş
i cuprinz
ă
tor pe cândBabilonul era un simplu vis. Vârsta îns
ă
nu i se sim
ţ
ea. Ochiul omenesc vedea nenum
ă
ra
ţ
ikilometri de domuri joase din c
ă
r
ă
mid
ă
ro
ş
ie; movili
ţ
e de lut uscat acoperind colinele ca o spuz
ă
.În
ă
untru erau întunecoase
ş
i aproape lipsite de aer, cu od
ă
i mici
ş
i mobil
ă
grosolan
ă
.Nu era totu
ş
i o a
ş
ezare sinistr
ă
. C
ă
su
ţ
ele se ghemuiau pe dealurile pitice, fierbând subsoarele arz
ă
tor ca un pepene galben pe cer, îns
ă
ora
ş
ul frem
ă
ta de via
ţă
: mirosul de bucate,râsetele
ş
i conversa
ţ
iile, copiii alergând, agita
ţ
ia
ş
i sudoarea c
ă
r
ă
midarilor ce reparau domurile,clopotele Reuni
ţ
ilor sunând pe str
ă
zi. Shkeenii formau un popor puternic
ş
i exuberant, aproapecopil
ă
ros. Cu siguran
ţă
, nimic despre ei nu le-ar fi dezv
ă
luit vechimea incredibil
ă
sauîn
ţ
elepciunea str
ă
veche. Aceasta este o ras
ă
tân
ă
r
ă
, declarau semnele exterioare, o cultur
ă
aflat
ă
 de-abia în etapa copil
ă
riei.Copil
ă
ria aceea durase îns
ă
mai bine de paisprezece mii de ani. Ora
ş
ul oamenilor eraadev
ă
ratul copil, având mai pu
ţ
in de zece ani terrani. Se ridica la marginea colinelor, întremetropola shkeean
ă
 
ş
i câmpiile colbuite
ş
i cafenii unde se construise portul spa
ţ
ial. Conformcriteriilor umane, era un ora
ş
minunat: deschis
ş
i aerisit, plin de arcade gra
ţ
ioase, fântânistr
ă
lucitoare
ş
i bulevarde largi m
ă
rginite de copaci. Cl
ă
dirile din metal, plastic colorat
ş
i lemnnativ, erau în majoritate scunde, respectând arhitectura shkeean
ă
. Majoritatea… TurnulAdministra
ţ
iei constituia excep
ţ
ia: un ac lustruit din o
ţ
el albastru care înjunghia cerul de cristal.Îl z
ă
reai din orice direc
ţ
ie, de la mul
ţ
i kilometri dep
ă
rtare. Lyanna îl v
ă
zu chiar înainte deasolizare
ş
i l-am putut admira din v
ă
zduh. Poate c
ă
zgârie-norii uria
ş
i ai Vechiului P
ă
mânt saucei de pe Baldur erau mai înal
ţ
i, iar p
ă
ienjeni
ş
ul fantastic al citadelelor de pe Arachne p
ă
rea maifascinant… dar Turnul acela zvelt
ş
i azuriu se ridica impun
ă
tor, f 
ă
r
ă
rival în domnia sasinguratic
ă
deasupra colinelor sacre.Portul spa
ţ
ial se g
ă
sea în umbra lui, la o distan
ţă
lesne de parcurs pe jos. Oricum, erama
ş
tepta
ţ
i. Când am debarcat, un aerocar scund
ş
i stacojiu bâzâia la cap
ă
tul rampei, cu
ş
oferulstând al
ă
turi. Al
ă
turi se afla Dino Valcarenghi, rezemat de portier
ă
 
ş
i discutând cu un adjunct.Valcarenghi era administratorul planetar, b
ă
iatul-minune al sectorului spa
ţ
ial. Tân
ă
r,desigur, dar
ş
tiam asta. Scund, ar
ă
tos, oache
ş
, cu p
ă
rul negru îngr
ă
m
ă
dit în cârlion
ţ
i pe frunte
ş
iun zâmbet cuceritor.Ne surâse când am coborât rampa
ş
i întinse mâna: – Bun
ă
ziua, începu el. M
ă
bucur s
ă
v
ă
v
ă
d.Nu pierdea timpul cu introduceri formale.
Ş
tia cine eram, noi
ş
tiam cine era el, iarValcarenghi nu
ţ
inea la formalisme.Lyanna îi întinse u
ş
or mâna
ş
i-l privi în stilul vampir: ochi mari
ş
i întuneca
ţ
i larg deschi
ş
i,buze sub
ţ
iri ridicate într-un surâs slab. Este o fat
ă
micu
ţă
 
ş
i delicat
ă
, cu p
ă
r scurt, castaniu
ş
ichip de copil. Atunci când vrea, poate ar
ă
ta foarte fragil
ă
, lipsit
ă
de ajutor. Îi z
ă
p
ă
ce
ş
te îns
ă
peto
ţ
i cu privirea asta. Dac
ă
oamenii ar
ş
ti c
ă
Lya este o telepat
ă
, ar crede c
ă
le scormone
ş
tesecretele cele mai intime. De fapt, îi p
ă
c
ă
le
ş
te. Atunci când Lyanna îi cite
ş
te
într-adev 
ă 
r,
întregulei trup se încordeaz
ă
 
ş
i aproape c
ă
o po
ţ
i vedea tremurând. Iar ochii mari, absorbitori de suflet,devin îngu
ş
ti, duri
ş
i opaci.Pu
ţ
ini cunosc totu
ş
i adev
ă
rul, a
ş
a încât se foiesc sub privirea de vampir, se uit
ă
în alt
ă
 parte
ş
i se gr
ă
besc s
ă
încheie cât mai repede strânsul mâinii. Nu îns
ă
 
ş
i Valcarenghi. El zâmbi, îir
ă
spunse c
ă
ut
ă
turii, apoi veni spre mine.Îl citeam când i-am dat mâna – a
ş
a cum fac de altfel întotdeauna. Presupun c
ă
-i un obiceiprost, c
ă
ci expediaz
ă
o posibil
ă
prietenie într-un mormânt timpuriu. Talentul meu nu-l egaleaz
ă
 pe al Lyei. Nu-i nici la fel de c
ă
utat. Eu citesc emo
ţ
iile. Am perceput cordialitatea lui Valcarenghi,puternic
ă
 
ş
i sincer
ă
. Neascunzând nimic înd
ă
r
ă
tul ei, sau cel pu
ţ
in nimic prea apropiat desuprafa
ţă
ca s
ă
-l pot înh
ăţ
a.Am strâns apoi mâna adjunctului, un p
ă
s
ă
ril
ă
blond de vârst
ă
mijlocie, pe nume NelseGourlay. În cele din urm
ă
, Valcarenghi ne sui pe to
ţ
i în aerocar
ş
i am decolat.
 
- 2 -
 – Presupun c
ă
sunte
ţ
i obosi
ţ
i, rosti el, a
ş
a încât amân
ă
m turul ora
ş
ului
ş
i mergem direct la Turn. Nelse o s
ă
v
ă
arate camerele, apoi poate veni
ţ
i s
ă
bem ceva
ş
i s
ă
st
ă
m de vorb
ă
. A
ţ
i cititmaterialele trimise? – Da, am r
ă
spuns
ş
i Lya încuviin
ţă
. Sunt lucruri interesante, îns
ă
nu
ş
tiu exact ce putemface noi. – Ajungem
ş
i acolo, zise Valcarenghi. Ar trebui s
ă
v
ă
las s
ă
admira
ţ
i peisajul.Ar
ă
t
ă
spre fereastr
ă
, zâmbi
ş
i t
ă
cu.Ca atare, am admirat peisajul, atât cât am putut în cele cinci minute cât a durat drumulpân
ă
la Turn. Aerocarul zbura deasupra str
ă
zii principale, la nivelul copacilor, stârnind un curentce biciuia ramurile în urma noastr
ă
. În vehicul era r
ă
coare
ş
i umbr
ă
, dar afar
ă
soarele shkeean seapropia de amiaz
ă
 
ş
i puteai vedea valurile de c
ă
ldur
ă
tremurând deasupra pavajului. Traficul erafoarte redus
ş
i am presupus c
ă
oamenii se ad
ă
posteau în
ă
untru, în jurul climatizoarelor.Ne-am oprit lâng
ă
intrarea principal
ă
a Turnului
ş
i am traversat un hol uria
ş
 
ş
i str
ă
lucitor.Valcarenghi ne-a p
ă
r
ă
sit, ca s
ă
vorbeasc
ă
cu ni
ş
te subalterni. Gourlay ne-a condus la unul dinlifturi
ş
i am urcat cincizeci de etaje. Am trecut apoi pe lâng
ă
o secretar
ă
 
ş
i am intrat în altascensor, particular, care ne-a dus
ş
i mai sus.Camerele noastre erau superbe, cu covoare verde-crud
ş
i lambriuri din lemn. Aveam obibliotec
ă
complet
ă
, în majoritate clasici terrani, lega
ţ
i în sintepiele, cu câteva romane de peBaldur, planeta noastr
ă
. Cineva se interesase ce gusturi aveam. Unul dintre pere
ţ
ii dormitoruluiera din sticl
ă
colorat
ă
, oferind panorama ora
ş
ului ce se întindea sub noi; exista, de asemenea, unpanou de control care-i putea opaciza, dac
ă
doream s
ă
dormim.Gourlay ne ar
ă
t
ă
totul, con
ş
tiincios ca un hotelier. L-am citit iute, îns
ă
n-am descoperitranchiun
ă
. Era doar pu
ţ
intel surescitat. Exista
ş
i o afec
ţ
iune sincer
ă
pentru cineva. Pentru noi?Pentru Valcarenghi?Lya se a
ş
ez
ă
pe unul dintre cele dou
ă
paturi identice. – Ne aduce cineva bagajele? întreb
ă
ea. – Se ocup
ă
cineva, încuviin
ţă
Gourlay. Dac
ă
dori
ţ
i ceva, ajunge s
ă
cere
ţ
i. – Nu-
ţ
i fie team
ă
, a
ş
a vom face. M-am trântit pe cel
ă
lalt pat
ş
i i-am ar
ă
tat adjunctului unscaun. De cât
ă
vreme e
ş
ti aici? – De
ş
ase ani, r
ă
spunse el acceptând recunosc
ă
tor scaunul. Sunt unul dintre veterani. Pân
ă
 acum, am lucrat sub patru administratori: Dino… mai înainte Stuart…
ş
i
mai înainte 
Gustaffson.Ba chiar am prins
ş
i câteva luni sub Rockwood.Lya se ridic
ă
, încruci
şă
picioarele turce
ş
te
ş
i se aplec
ă
înainte: – Rockwood a stat de fapt numai câteva luni, nu? – Exact. Nu-i pl
ă
cea planeta
ş
i a ob
ţ
inut un transfer rapid ca vice în alt
ă
parte. S
ă
v
ă
spundrept, nu mi-a p
ă
sat prea mult. Era un tip coleric
ş
i d
ă
dea mereu ordine, ca s
ă
arate cine-i
ş
eful. – Dar Valcarenghi? m-am interesat eu.Gourlay zâmbi cu o gur
ă
imens
ă
. – Dino? E cel mai bun dintre to
ţ
i. E bun
ş
i
ş
tie asta. A venit numai de dou
ă
luni, dar a f 
ă
cutmulte, inclusiv o droaie de amici. Îi trateaz
ă
pe to
ţ
i ca pe ni
ş
te prieteni, îi tutuie
ş
te, chestiide-astea…Îl citeam
ş
i am g
ă
sit sinceritate. Asta însemna c
ă
afec
ţ
iunea sim
ţ
it
ă
mai devreme eraîndreptat
ă
spre Valcarenghi. Credea ceea ce spunea. Aveam mai multe întreb
ă
ri, dar n-am apucats
ă
le pun. Gourlay se ridic
ă
brusc
ş
i spuse: – De fapt, n-ar fi trebuit s
ă
mai stau. Vre
ţ
i s
ă
v
ă
odihni
ţ
i, a
ş
a-i? Peste vreo dou
ă
ore, veni
ţ
isus
ş
i atunci o s
ă
vorbim despre toate.
Ş
ti
ţ
i unde-i liftul?Am încuviin
ţ
at
ş
i adjunctul ie
ş
i. M-am întors spre Lyanna: – Ce p
ă
rere ai?Se întinsese pe spate
ş
i admira tavanul. – Nu
ş
tiu, r
ă
spunse. Nu i-am citit. M
ă
întreb de ce au avut atâ
ţ
ia administratori?
Ş
i de cene-au vrut pe noi? – Suntem Talenta
ţ
i, am zâmbit.Da, da. Cu majuscul
ă
. Lyanna
ş
i cu mine am fost testa
ţ
i
ş
i înregistra
ţ
i ca Talente psi
ş
i oputem dovedi cu licen
ţ
e. – Aha, f 
ă
cu ea întorcându-se pe o parte
ş
i zâmbindu-mi. Nu era îns
ă
surâsul de vampir, cicel sexy, de feti
ţă
dulce. – Valcarenghi vrea s
ă
ne odihnim, i-am atras aten
ţ
ia. Ar fi o idee bun
ă
. – Perfect, îns
ă
trebuie s
ă
facem ceva cu paturile astea. – S
ă
le alipim.Ea zâmbi din nou. Le-am împins, unul lâng
ă
cel
ă
lalt. Am izbutit s
ă
 
ş
i dormim pu
ţ
in. Totu
ş
i…
 
- 3 -
***Când ne-am trezit, bagajele se g
ă
seau afar
ă
, lâng
ă
u
şă
. Ne-am schimbat hainele cu altele,curate dar obi
ş
nuite, contând pe lipsa de pomp
ă
a lui Valcarenghi. Liftul ne-a dus pân
ă
în vârful Turnului.Cabinetul administratorului planetar nu sem
ă
na deloc cu ceea ce ar fi trebuit s
ă
fie. Nuexista un birou sau alte lucruri de astea. În odaie se afla un bar, ni
ş
te covoare albastre
ş
i groaseîn care te afundai pân
ă
la glezn
ă
 
ş
i
ş
ase-
ş
apte scaune. Camera era luminoas
ă
 
ş
i aerisit
ă
, cuShkeea întinzându-se la picioarele noastre, dincolo de vitraliile celor patru pere
ţ
i.Valcarenghi
ş
i Gourlay ne a
ş
teptau
ş
i administratorul însu
ş
i ne întinse câte un pahar. N-amrecunoscut b
ă
utura, îns
ă
era rece, aromat
ă
 
ş
i pu
ţ
in acidulat
ă
. Am sorbit cu pl
ă
cere. Nu
ş
tiu dece, sim
ţ
eam nevoia unui sprijin. – Este un vin shkeean, zâmbi Valcarenghi, r
ă
spunzând unei întreb
ă
ri neformulate. Are
ş
i odenumire, dar n-o pot înc
ă
pronun
ţ
a. Mai da
ţ
i-mi un r
ă
gaz. Sunt aici numai de dou
ă
luni
ş
i limbae grea. – Înve
ţ
i shkeeana? întreb
ă
Lya surprins
ă
.
Ş
tiam motivul mir
ă
rii. Shkeeana e greu de vorbit de c
ă
tre oameni, în vreme ce b
ăş
tina
ş
ii auînv
ăţ
at terrana cu o u
ş
urin
ţă
deosebit
ă
. Majoritatea acceptau ferici
ţ
i situa
ţ
ia
ş
i, pur
ş
i simplu,uitau de dificult
ăţ
ile limbajului str
ă
in. – Îmi ofer
ă
o imagine asupra modului cum gândesc ei, explic
ă
b
ă
rbatul zâmbind. Cel pu
ţ
in,a
ş
a afirm
ă
teoria.L-am citit din nou, de
ş
i nu foarte u
ş
or. Nu întotdeauna contactul fizic ascute percep
ţ
iile.N-am descifrat decât o emo
ţ
ie simpl
ă
aproape de suprafa
ţă
– de data asta, mândrie. Combinat
ă
 cu pl
ă
cere. Am pus-o pe seama vinului. Dedesubt, nimic. – Oricum s-ar pronun
ţ
a, îmi place, am comentat eu. – Shkeenii produc o varietate larg
ă
de produse alimentare, interveni Gourlay. Multe leachizi
ţ
ion
ă
m deja pentru export
ş
i permanent test
ă
m altele. Este o pia
ţă
bun
ă
. – Ve
ţ
i avea ocazia s
ă
gusta
ţ
i mai multe specialit
ăţ
i autohtone chiar în seara asta, ziseValcarenghi. Am aranjat un tur local, cu o oprire sau dou
ă
în Ora
ş
ul shkeean. Avem o via
ţă
denoapte destul de interesant
ă
pentru o a
ş
ezare de m
ă
rimea aceasta. – Sun
ă
interesant, am spus.Lya zâmbea
ş
i ea. Turul ora
ş
ului reprezenta o aten
ţ
ie deosebit
ă
. Majoritatea Normalilor sesimt stingheri
ţ
i în preajma Talentelor, a
ş
a încât ne zoresc s
ă
termin
ă
m ceea ce au nevoie, apoiscap
ă
de noi la fel de repede. În nici un caz nu ne iau p
ă
rta
ş
i la via
ţ
a lor. – Acum… problema, rosti administratorul, punând jos paharul
ş
i aplecându-se înainte. A
ţ
icitit despre cultul Reunirii? – O religie shkeean
ă
, încuviin
ţă
Lya. – 
Singura 
religie shkeean
ă
, o corect
ă
Valcarenghi. To
ţ
i sunt credincio
ş
i. Este o planet
ă
ă
r
ă
 eretici. – Am citit materialele pe care ni le-a
ţ
i trimis, zise Lya. – 
Ş
i ce crede
ţ
i?Am ridicat din umeri. – Sinistru… Primitiv… Dar nu mai r
ă
u decât al
ţ
ii despre care am citit. La urma urmei,shkeenii nu sunt foarte avansa
ţ
i. Chiar
ş
i pe Vechiul P
ă
mânt existau religii ce includeau sacrificiiumane.Valcarenghi cl
ă
tin
ă
din cap
ş
i privi spre Gourlay. – Nu, n-a
ţ
i în
ţ
eles, interveni acesta l
ă
sându-
ş
i
ş
i el paharul pe mas
ă
. Le-am studiat religiavreme de
ş
ase ani. Nu se aseam
ă
n
ă
cu nimic din istorie. Nu exist
ă
nici o tangen
ţă
cu VechiulP
ă
mânt, nici vorb
ă
! În plus, Reunirea nu poate fi comparat
ă
cu sacrificiul uman. Ar fi o gre
ş
eal
ă
.Religiile Vechiului P
ă
mânt sacrificau una-dou
ă
victime, pentru a-
ş
i îmblânzi zeii. Ucideau câ
ţ
iva,ca s
ă
ş
tige mila pentru câteva milioane. Victimele nu erau îns
ă
totdeauna de acord. La shkeeninu se întâmpl
ă
la fel. Greeshka îi ia
 pe to 
ţ 
i.
Iar ei nu se împotrivesc. Se duc în pe
ş
teri, ca lemingii,ca s
ă
se lase mânca
ţ
i de vii de parazi
ţ
ii
ă
ia.
Fiecare 
shkeen devine Membru la patruzeci de ani
ş
imerge la Reunirea Final
ă
înainte de a împlini cincizeci. – Da, am încuviin
ţ
at oarecum z
ă
p
ă
cit. Cred c
ă
pricep deosebirea.
Ş
i ce dac
ă
? Asta-iproblema? B
ă
nuiesc c
ă
Reunirea reprezint
ă
ceva nepl
ă
cut, dar e treaba shkeenilor. Religia lornu-i mai rea decât canibalismul ritual al hranganilor, nu?Valcarenghi î
ş
i termin
ă
b
ă
utura
ş
i se ridic
ă
, pornind c
ă
tre bar. Umplându-
ş
i paharul, rostipe un ton normal: – Din câte
ş
tiu, canibalismul hranganilor n-a convertit
ş
i oameni.Lya privi surprins
ă
. Eu am tres
ă
rit
ş
i m-am holbat: – Poftim?

Activity (21)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Andreea Lemnaru liked this
kali liked this
kali liked this
Anca Mihai liked this
andreea_danca liked this
clafel75 liked this
clafel75 liked this
tigrom liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->