Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
189Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Educatie Pentru Sanatate Si Comunicarea in Educatia Pentru Sanatate

Educatie Pentru Sanatate Si Comunicarea in Educatia Pentru Sanatate

Ratings: (0)|Views: 14,130 |Likes:
Published by brindu_

More info:

Published by: brindu_ on Apr 24, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/05/2013

pdf

text

original

 
Educaţie pentru sănătate şi comunicarea în educaţia pt sanatate
Cultura generală, inclusiv cultura sănătăţii, se formează prin instrucţia generală a populaţiei însetul continuu al generaţiilor. Această secvenţă a culturii generale, ce poartă titulatura specifică „desănătate”, mai este considerată şi azi ca fiind o activitate de bază şi obligatorie a serviciilor de sănătate,în loc să fie apreciată ca o noţiune de „pregătire continuă”, de „educaţie premanentă”, de „perfecţionare pe un fond pregătit general în sistemul instrucţiei publice a populaţiei.Veriga principală pe care ar trebui să acţioneze serviciile de sănătate şi cele educaţionale pentrua avea rezultate bune, pe termen scurt şi lung, privind îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei, esteeducaţia pentru sănătate.Ca sistem care include conştiinţa stării de sănătate, procesul de predare/învăţare şi participarea,educaţia pentru sănătate are ca scop creşterea nivelului de cunoştinţe medicale ale populaţiei îndomeniul sanogenezei, protecţiei mediului şi prevenirii bolilor; formarea şi dezvoltarea unor deprindericorecte care să promoveze sănătatea precum şi crearea unei poziţii active faţă de sănătatea individuală şide problemele sănătăţii publice, în sensul atragerii şi capacitării maselor la participarea activă în vederearealizării şi consolidării sănătăţii.Medicul este un educator de specialitate şi este normal să fie utilzat pentru cunoştinţele specificeîn sistemul instrucţiei generale a populaţiei (la nivelul unei demnităţi financiare echitabile pentruacţiunea de educator în cadrul elementelor Educaţiei Naţionale), educaţia pentru sănătate făcând partedin obligaţiile instrucţiei naţionale.După Ch. Gernez-Rieux şi M. Gervois, educaţia pentru sănătate îndeplineşte trei roluri, în funcţiede scopul urmărit:
 preventiv - temele de educaţie conţinând elemente de instrucţie a populaţiei pentru prevenireaîmbolnăvirilor;
constructiv – de realizare a adeziunii opiniei publice în favoarea sănătăţii;
curativ – pentru educarea şi convingerea pacienţilor de a urma prescripţiile medicale.Putem considera educaţia pentru sănătate ca fiind o componentă a instrucţiei generale, o ramurăa culturii umane, una din bazele sănătăţii, cu rol în influenţarea modului de viaţă modern spre conţinutfavorabil sănătăţii, în realizarea de generaţii care să aibă un comportament sanogen şi în formareavoinţei politice pentru acordarea de către forurile decidente a adevăratului rol ce se cuvine sănătăţii.Educaţia pentru sănătate, la fel ca în celelalte ramuri ale culturii, trebuie să deţină un fondmaterial, fizic, care să stea la baza cuvântului cu rol educativ, ea avînd viabilitate doar atunci cândexprimarea teoretică este susţinută de un material adecvat cu caracter educativ şi cu aplicabilitate practică.Educaţia pentru sănătate presupune acceptabilitate, respect reciproc, informare, mijloace pentrudeprinderea diferitelor obiceiuri sanogene, cooperarea receptorilor, ea fiind totodată şi un drept alomului şi o obligaţie a societăţii, concretizată printr-o programă analitică şcolară anuală integrată programei tuturor treptelor de instrucţie (bazate pe mesaj educativ de cultură sanitară, imagini deexemplificare şi demonstraţii practice).Educaţia pentru sănătate implică, obligatoriu, cunoaşterea şi aplicarea continuă a tehnicilor decomunicare, ca element fundamental.Datorită faptului că în cadrul comunicării există doi poli: educatorul (cel care transmiteinformaţia) şi ascultătorul (receptorul sau cel care primeşte informaţia), în activităţile de comunicare ceidoi poli trebuie să aibă flexibilitatea de a schimba permanent rolurile, adică şi educatorul trebuie să ştiesă asculte. El trebuie să accepte sentimentele altor persoane, să ştie cum să stimuleze discuţia pentru aavea loc un dialog cu individul sau convorbirea cu grupul mic de indivizi, ţinând cont, permanent, decomunicaţia non verbală, care, uneori, poate fi mai eficientă şi utilă decât cea verbală.Pot apare bariere în comunicaţie care ţin de deosebirea socio-culturală dintre educator şireceptorul informaţiei, receptivitatea scăzua audientului, atitudine negatifaţă de medic saueducator, înţelegere limitată sau transmiterea de mesaje contradictorii.
 
Pentru a depăşi aceste bariere educatorul trebuie să vorbească clar şi rar, într-un limbaj adecvatauditoriului, cu explicaţii, şi să transmită informaţiile într-o succesiune logică, numărul acestora/şedinţăsă nu fie prea mare şi să revină asupra noţiunilor importante, când are dubii în legătură cu înţelegerea lor de către auditor, utilizând tehnici pedagogice adecvate.În practica medicală, foarte frecvent educaţia pentru sănătate se realizează în grupuri mici, încare comunicarea este mai adecvată nevoilor de formare.Aceste grupuri pot fi: omogene (cel mai eficace), sau neomogene.În cadrul transmiterii informaţiei active în grupul de lucru sunt uzual utilizate o serie de tehniciîn educaţia pentru sănătate:
“tehnica brainstorming” – tehnică provocatoare ce urmăreşte să mobilizeze participanţii pentruidentificarea unor nevoi şi găsirea unor soluţii;
“tehnica brainwriting” – fiecare persoană îşi exprimă în scris ideile în ceea ce priveşte nevoileeducative într-o problemă definită, după care ideile consemnate se triază şi se aduc la cunoştinţagrupului;
“tehnica grupului nominal” – fiecare membru al grupului îşi exprimă părerile în legătură cu o problemă, iar educatorul grupează ideile comune.În cadrul modernizării mijloacelor de comunicare, Organizaţia Pan-Americană a Sănătăţii ainiţiat şi difuzat în anul 1989 un program de educaţie pentru sănătate prin sateliţi (privind situaţiasanitară în America Latină, mortalitatea infantilă, rolul femeii în serviciile de sănătate, toxicomania,etc.)
Tipuri de educaţie pentru sănătate
Există trei tipuri de educaţie pentru sănătate: formală, nonformală şi comportamentală:
1.educaţie pentru sănătate forma
care este rezultatul unui proces planificat de transmitere deexperienţe, cunoştinţe, ce vizează toată populaţia (socializare secundară a individului), necesităefort de predare-învăţare şi educatori;
2.
educaţia pentru sănătate nonformală
vizează componentele din conduita individului care seformează prin experienţă sau imitaţie (socializarea primară a individului); nu necesită efort cu caracter de educaţie, de transmitere a cunoştinţelor; este realizată de familie şi comunitate;
3.educie pentru tate comportamentală
cuprinde educaţia pentru sănătate conformnormelor sociale şi educaţia pentru dezvoltarea sănătăţii publice şi promovarea comportamentelor favorabile sănătăţii, principalele obiective educaţionale vizând dezvoltarea cunoştinţelor,aptitudinilor, atitudinilor şi a convingerilor ce vizează sănătatea.Pentru prevenirea acţiunii factorilor de risc asupra sănătăţii populaţiei serviciile medico-socio- psiho-pedagogice trebuie să fie adaptate nevoilor resimţite de diverse categorii de populaţie. Testareaacestor nevoi necesită investigaţii suplimentare pentru decelarea problemelor existente în populaţiaconsiderată sănătoasă, prin metode specifice Sănătăţii Publice ca ştiinţă a protejării oamenilor şi asănătăţii, a promovării şi redobândirii sănătăţii prin efortul organizat al societăţii.Educaţia pentru sănătate face parte din viaţa culturală a fiecărei ţări, deci organizarea şi propagarea noţiunilor de ocrotire a sănătăţii, a sanogenezei, nu revine exclusiv sectorului sanitar ci, înegală măsură, trebuie să participe şi alte sectoare ca: învăţământul, organizaţii civice, biserica, diverseasociaţii, unităţi productive sau comerciale de stat ori particulare, toate având anumite responsabilităţiîn acest sens.
Scopurile realizării educaţiei pentru sănătate
Acţiunile de educaţie pentru sănătate se realizează în scopul:
1.
crterii nivelului de cunoştinţe medicale a populaţiei în domeniul prevenţiei bolilor, alsanogenezei, al protecţiei mediului ;
2.
formării şi dezvoltării unor deprinderi corecte care să promoveze sănătatea;
3.
antrenării maselor pentru a participa activ la consolidarea sănătăţii prin crearea unei poziţii activefaţă de sănătatea individuală şi faţă de problemele sănătăţii publice.
 
 
Principiile educaţiei pentru sănătate
sunt:
1.
al
priorităţii
: cu cât începuturile educaţiei pentru sănătate sunt mai timpurii cu atât rezultatele înstarea de sănătate a populaţiei sunt mai bune;
2.
al
specificităţii şi autorităţii
: se consideră că educaţia făcută de persoane specializate are impactmai mare asupra comportamentului sanogenetic;
3.
al
integrării
educaţiei pentru sănătate în obiectivele politicii social-sanitare a statului.După alţi autori (L. Vulcu) principiile în educaţia pentru sănătate sunt următoarele:
a)
 principiul
cultural-ştiinţific
: educaţia pentru sănătate reprezintă o componentă a fondului culturalgeneral şi a ştiinţelor medicale;
b)
 principiul
optimizării
: educaţia pentru sănătate fiind integrată actului medical necesită adaptarea laindivid în combaterea stresului bolii;
c)
 principiul
de influenţare
a individului şi grupului în schimbarea comportamentului spre un cadrusanogen;
d)
 principiul
educaţiei continue
– atât în ceea ce priveşte un program de instrucţie legiferat şistratificat pe etapele instrucţiei generale şi de consolidare a cunoştinţelor, cât şi în ceea ce priveştenecesitatea aducerii informaţiei la actualitatea noilor maladii ce apar pe plan mondial, sau în situaţiarecrudescenţei unor stări morbide anterioare;
e)
 principiul
de grup
– din punct de vedere al specificului grupului căruia i se adresează;
f)
 principiul
de
 
informaţie şi instrucţie teoretică
şi de
aplicabilitate practică
 prin demonstraţii;
g)
caracterul de
investiţie
cu repercusiuni benefice pentru societate.Este important de menţionat că educaţia pentru sănătate este diferită de educaţia sanitară, carevizează igiena personală.
Cerinţele educaţiei pentru sănătate
sunt
:
largă accesibilitate;
orientare (spre prevenţie) profilactică;
 participare activă a populaţiei la apărarea propriei sănătăţi;
caracter optimist;
să fie convingătoare;
exprimare accesibilă;
caracter ştiinţific;
tematică adecvată auditoriului.Abordările posibile şi direcţiile de orientare în educaţia pentru sănătate sunt următoarele:
1.
abordarea medicală
 
 – medicul urmăreşte la pacient formarea unor atitudini, comportamente,conforme cu principiile sale pentru sănătate;
2.
abordarea educaţională se transmit cunoştinţe asupra unor comportamente favorabile saudefavorabile sănătăţii, iar cel care primeşte informaţiile este liber să aleagă şi să facă ceea ce doreşte(facilitează adoptarea unor decizii comportamentale, nu impune un anumit comportament);
3.
abordarea orientată spre individ (personalizare) – profesionistul (educatorul) explică persoanelor care doresc să ştie şi să ia o a anumită decizie;
4.
abordarea ce necesită o schimbare socială – medicul transmite cunoştinţe, individul înţelege, dar societatea nu-i favorizează schimbarea sau alegerea comportamentului.Direcţiile de orientare ale educaţiei pentru sănătate se referă la:
dezvoltarea educaţiei pentru sănătatea familiei;
antrenarea populaţiei în activităţi privind asanarea mediului fizic extern şi evitarea poluării;
extinderea şi modernizarea educiei pentru tate în scopul evitării îmbolnăvirilo profesionale;

Activity (189)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Dana Andeea liked this
Dana Andeea liked this
08iris liked this
Morar Anicuta liked this
Laura Stoica liked this
bn78nic liked this
Alexandru Irimia liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->