FRANCOIS RABELAIS
GARGANTUA şi
PANTAGRUEL
CARTEA
Î
NT
Î
I • PREA
Î
NFRICOŞATA VIAŢĂ • A MARELUIGARGANTUA • TATĂL LUI PANTAGRUEL • AŞA CUM A FOSTALCĂTUITĂ MAI DEMULT • DE DOMNUL ALCOFRIBAS •ABSTRĂGĂTOR DE CHINTESENŢĂ • SCRIERE PLINĂ DEPANTAGRUELISM
CĂTRE CITITORIPrieteni, răsfoind această carteVenin şi scîrbă-n ea n-o să aflaţi;Lăsînd orice mîhnire la o parte,De scrisul meu să nu vă ruşinaţi.N-o să ieşiţi de-aici mai înzestraţi,
Î
n schimb veţi învăţa să rîdeţi bine;
Mai drepte gînduri n-am purtat cu mine.
Văzînd
c
um v-a cuprins tristeţea hîdă,N-am stat să plîng, am rîs cum se cuvine,Căci numai omului i-e dat să rîdă.
CUVÎNTUL ÎNAINTE AL SCRIITORULUI
Băutori străluciţi şi preasfrinţite feţe
-
căci nu altora, ci vouă vă-nchinaceste scri
eri
-
în dialogul lui Platon, din cartea care se cheamă
Ospăţul,
lăudînd Alcibiade pe învăţătorul său Socrate, prinţul de toţi recunoscut alînţelepţilor, îl aseamănă între altele cu sile
nele.
Silenele erau, pe vremuri, nişte cutioare ca acele ce se mai văd încă prinunele dughene ale spiţerilor, avînd zugrăvite pe ele tot soiul de chipuri veseleşi deşucheate, ca scorpii, satiri, cerbi înhămaţi, iepuri încornoraţi, gîşteîmpiedicate, raţe cu samarul în spate, precum şi alte încondeierimeşteşugite, dinadins închipuite spre-a stîrni hazul lumii necăjite (cum făceaSilene, dascălul bunului Bachus).
Î
năuntru se aflau însă numai mirodenii şibalsamuri alese; ambră şi tămîie; mosc şi chihlimbar
;
smirnă şi ienibahar; pietre nestemate şi alte daruri de preţ.
Aid
oma fusese Socrate căci privindu-i înfăţişarea şi văzîndu-l cum arată pe dinafară, n-ai fi
dat pe
el nici o ceapă degerată, atît era de pocit la trup şi
decaraghios în apucături. Avea nasul turtit şi căutătură de taur; faţă de omnebun, purtări necioplite şi îmbrăcăminte grosolană. Era sărac lipit pămîntului, iar noroc la femei n-avea nici pe-atît. Nevrednic de a îndeplinivreo slujbă în Republică, se ţinea numai de şotii; bea oricînd, cu oricine şi detoate rîdea, păstrînd cu grijă sub lacăt dumnezeiasca lui înţelepciune. Dar dacă ridicai capacul, găseai în cutioară numai odoare nebănuite şi denepreţuit: minte mai pătrunzătoare decît a oricărui muritor, cinsteneînchipuită, vitejie de neînfricat, cumpătare fără seamăn, deplină împăcarecu sine, gîndire neşovăitoare şi un dispreţ vrednic de uimire faţă de toate cîte
îi îndeamnă pe ceilalţi oameni să-şi lase odihna, să alerge, să se trudească,să străbată mările şi să poarte războaie între ei.Şi ce t
î
lc socotiţi că ar putea să aibă această întîmpinare cu sămînţă devorbă, cînd dau să pornesc la drum ?Voi toţi, bunii mei învăţăcei, ca şi ceilalţi împătimiţi ai lenei, văzîndnumele poznaş al cărţilor ce-am scris:
Gargamela, Pantagruel, Bucă-Groasă,Mîndria prohabului, Slănină pe fasole cum commento
1
altele, lesne aţi putut crede că citindu-le veţi găsi în ele numai glume hazlii, snoave pipărate şiminciuni şugubeţe; fiindcă nu v-aţi ostenit să le cercetaţi mai adînc, ci le-aţi judecat după înfăţişarea lor, adică după denumirea cărţii, care stîrneşteîndeobşte batjocură şi rîs. S-ar cuveni însă a privi cu mai puţină pripealărodul stăruinţelor
om
eneşti
de vreme
ce voi singuri spuneţi că nu haina îl face pecălugăr; că se arată unul în anteriu de monah, dar în el nimic duhovnicesc nuare, iar altul îşi azvîrlă
pe umăr o mantie spaniolească, dar vitejia lui n-avăzut Spania niciodată.Iată de ce, deschizînd această carte, să cumpăniţi cu multă luare-amintecuprinsul ei. Veţi vedea astfel, că miezul pe care îl ascunde are cu totul alt preţ decît chipul zugrăvit pe deasupra, iar gîndurile din adînc nu sînt atît deuşuratice, după cum ar putea să arate învelişul lor. Iar dacă veţi afla în toateaceste cuvinte încredinţate tiparului acea veselă pierdere-de-vreme pe carenumele cărţii v-o făgăduieşte, să nu vă opriţi aici, ca şi cum aţi asculta vrăjiţicîntecul sirenelor, ci să tălmăciţi într-un înţeles mai cuprinzător ceea ce vi se pare că izvorăşte dintr-o inimă lipsită de griji.N-aţi destupat niciodată butelcile? Gîl! Gîl! Vă mai aduceţi aminte camcîte aţi deşertat? Văzut-aţi vreodată cum face
c
î
i
nele, cînd dă peste un os cumăduvă? Platon, în cartea a I
II-a despre
Republică,
spune că e dobitocul cel
m
aiînţelept din lume. Uitaţi-vă mai bine la el şi o să băgaţi de seamă cu cîtăevlavie miroase osul, cu cîtă grijă îl păzeşte, cu cîtă patimă îl prinde, cu cîtăluare-aminte îl pipăie, cu cîtă poftă îl zdrobeşte şi cu cîtă grabă începe să-lsugă. Ce-l îndeamnă să se poarte astfel? Ce nădăjduieşte şi ce bunătateaşteaptă? Nimic mai mult decît puţină măduvă. E adevărat că această fărîmăde hrană e
1
Cum commento
- cu tîlcuri (lat.)
mai dulce decît toate celelalte, fiindcă aşa cum spune Galen
us în Fa.cu.
natural. III şi
în
De usu parti.
1
, XI,
măduva e tot ce a plăsmuit firea mai desăvîrşit.Fiţi dar înţelepţi după pilda cîinelui şi vă bucuraţi, adulmecînd şi gustîndaceste cărţi săţioase, de preţ deosebit şi de mare cinste: uşurele dacă lefrunzăreşti în pripă, dar pline de cugetare dacă zăboveşti la sfat cu ele. Apoi,sfărîmaţi osul şi sugeţi-i măduva hrănitoare! Nu mă îndoiesc nici o clipă că,după citirea acestora, veţi fi mai înţelepţi şi mai pricepuţi; veţi simţi un gust cu totul nou şi veţi dobîndi o învăţătură ascunsă, care vă va ferici cu înaltedaruri şi minunate taine; nu numai în privinţa credinţei, dar şi a treburilor obşteşti şi a schimbului de bunuri dintre oameni.Socotiţi oare cu tot dinadinsul, că Homer scriind
Iliada
şi
Odiseea
s-a gîndit laacele parabole, pe care i le-au pus în c
î
rcă, mai tîrziu, Plutarh, Heraclit, Eustaţiu,Fronţiu şi Poliţian? Dacă vă închipuiţi aşa ceva, sînteţi la o poştă departe degîndul meu. După cum zic de asemenea, că nici Homer, nici Ovidiu în
Metamorfozele
lui, n-au putut să prevestească duhul Evangheliei, aşa cum
numitul călugăr Lubin, cap de dovleac, a încercat s-o dovedească unor nebuni care aveau vreme să-l asculte. (Vorba aceea: cum e sacul, aşa-i şi peticul!)Dar dacă nici dumneavoastră nu daţi crezare unor asemenea năzbîtii,binevoiţi a primi tot astfel şi hronicul meu, vesel şi proaspăt-scris, pentrucare nu m-am trudit mai mult decît domniile-voastre, care zăboviţi cu mine laun pahar de vin. Căci pentru întocmirea acestei cărţi împărăteşti n-am folosit mai mult răgaz decît îi e trebuincios omului să-şi întărească puterile trupului,adică să mănînce şi să bea. Acestea sînt ceasurile cele mai prielnice pentruscrierea marilor întîmplări şi a cugetărilor adînci, după cum obişnuia însuşiHomer, dascălul tuturor grămăticilor, ca şi Enius, părintele poeţilor latini,despre care ne aduce mărturie Horaţiu; deşi un mîrlan a spus o dată, căstihurile acestuia din urmă miroseau mai mult a vin, decît a ulei de lampă.Tot astfel ar putea să vorbească despre cărţile mele oricare scamator debîlci, dar să-i fie în nas, lui acolo ! Cît de minunată, de veselă şi de îmbietoaree mireasma vinului! Cît de dulce şi de dumnezeiască e, pe l
î
ngă izul de ulei !Eu unul mă voi simţi nespus de mîndru, dacă se va spune despre cărţile melecă miros mai mult a vin, decît a ulei; nu cum s-a întîmplat cu Demostene,despre ale cărui
Cuvîn
tări s-a
zis că miros mai mult a ulei de opaiţ, decît a vin.E o cinste şi o laudă pentru mine să fiu preţuit ca un bun prieten, iubitor de petreceri, cu
bucurie
primit în toate adunările ucenicilor lui Pantagruel.Un cîrcotaş găsise cusur acelor cuvîntări
ale lui Demostene, spun
î
nd că puţeaumai rău decît şorţul murdar al unui vînzător de uleiuri. Oricum ar fi,
1
De facultaHbus naturahbus
şi
De usu partium corporis kumani - 1
şi
Despre funcţiile părţilor trupuluiomenesc
(lat.), lucrări în care celebrul med (131-201) îşi expune teoria celor 4 temperamente.
-
Despre însuşirile fireşti
"ic şi anatomist
Galenus
voi să alegeţi partea cea mai bună din tot ce-am îndeplinit cu vorba ori cufapta; să cinstiţi cum se cuvine creierul covăsit care v-a dăruit aceste plăcutefleacuri, iar mie să-mi daţi voie să fiu mereu vesel. Aşadar, bucuraţi-vă, dragii mei, şi citiţi cu inimă rîzătoare cele ceurmează, spre desfătarea voastră trupească şi folosul rărunchilor. Şi ascultaţi,capete de măgari mîncate de sfrinţie, nu uitaţi să ridicaţi un pahar însănătatea mea; pe urmă n-o să mai avem nimic de împărţit împreună.
CAPITOLUL I
Despre obîrşia şi vechimea neamului lui
Gargantua
Dacă doriţi sa cunoaşteţi, aşa precum a fost, vechea obîrşie aneamului lui Gargantua, v-aş îndruma să cercetaţi vechile hronicipantagruelice. De acolo veţi afla cum s-au ivit pe lume ivrjaşii aceştiaşi cum, coborînd de-a dreptul din spiţa lor, s-a născut Gargantua, tatăllui Pantagruel. N-o să vă supăraţi, însă, dacă din capul locului, în ceeace mă priveşte, mă voi lăsa păgubaş; cu toate că e o poveste pe careaş putea s-o reiau mereu de la început, pentru sporita plăcere a înălţimilor voastre. Cel puţin aşa spune Platon în
Philebo
şi
Gorgias,
iardupă el
Flaccus
1
,
că scrierile de felul acestora, cu cît le citeşti mai des,cu atît ţi se par mai desfătătoare.
Search History:
Result 00 of 00
00 results for result for
p.
Recommended
More From This User
Notes
Load more
