Pãstorul Arhidiecezei 1
IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti
„Episcopul Anton Durcovici - o viaþã
închinatã lui Dumnezeu ºi Bisericii”
Episcopul Anoton Durcovici este
una dintre cele mai complexe
personalitãþi catolice din întreaga
istorie a Bisericii noastre locale, a cãrei
recuperare istoricã se desfãºoarã,
neîntrerupt, de câteva decenii. Subiect
interzis în anii regimului ateu-comunist,
perioadã în care istoria operei, a vieþii
ºi a jertfei sale s-a aflat, totuºi, în
atenþia foºtilor sãi studenþi care activau
în parohii din Occident, dupã anul 1990
episcopul Durcovici a fost descoperit de
noile generaþii din România. Astfel, în
ultimii 17 ani, i-au fost dedicate articole,
studii, simpozioane, precum ºi câteva
biografii importante. Despre episcopul
Durcovici, aºa cum afirma pãrintele
Anton Despinescu, nu poþi vorbi ºi scrie
decât cu sfialã, iar viaþa sa sfântã,
încununatã de martiriu, impune
„respect, reculegere ºi rugãciune”.
Sã fi existat în istoria Bisericii
noastre locale un preot care sã se fi
strãduit atât de mult sã fie unit în
rugãciune cu Dumnezeu? Anii petrecuþi
ca elev la Seminarul Sfântul Duh din
Bucureºti, ca student, la Roma, la
Colegiul Pontifical Urbanian , la
Universitatea Angelicum ºi la
Gregoriana, ne dau voie sã ne punem
aceastã întrebare. Experienþa romanã
– ca student ºi prefect de studii – i-a
completat pânã la desãvârºire calitãþile
ºi spiritul de preot roman, experienþã
pe care, începând cu anul 1911, avea
sã o punã în slujba Arhidiecezei de
Bucureºti în calitate de administrator
parohial, coordonator al ºcolilor
catolice arhidiecezane, preºedinte al
Asociaþiilor Mariane din Bucureºti,
responsabil al Acþiunii Catolice,
preºedinte al Uniunii Apostolice a
Clerului, prefect ºi rector al Seminarului
ºi Academiei Teologice Sfântul Duh,
coordonator al sãptãmânalului Farul
nou, vicar general al Arhidiecezei de
Bucureºti, membru în Consiliul de
Administraþie al Arhidiecezei, canonic
al Catedralei Sfântul Iosif.
Generaþii de seminariºti au fost
pregãtiþi de rectorul Anton Durcovici pe
baza modelului urbanian roman ºi
conform aspiraþiilor sale, pe care le-a
promovat în mod strãlucit în spaþiul
românesc. Tocmai el, cel care îºi iubea
atât de mult patria adoptivã, România,
a trebuit sã suporte, în anii Primului
Rãzboi Mondial, nedreptatea de a fi
arestat de guvernul român ºi închis
într-un lagãr de internare din judeþul
Ialomiþa, iar ulterior la mãnãstirea
Notre Dame de Sion de la Galaþi.
În 1919 a fost propus ca episcop de
Iaºi. Avea sã fie numit, în cele din urmã,
Alexandru Theodor Cisar, iar cu privire
la cei doi, arhiepiscopul Rayamund
Netzhammer scria: „aceºti doi preoþi
reprezintã speranþele mele cele mari”.
Între anii 1924-1947 Anton Durcovici a
fost rector al Seminarului, iar în 1930 ºi
al Academiei Teologice Duhul Sfânt .
Aceºti ani de apostolat au coincis cu
perioada de maximã dezvoltare a
Seminarului bucureºtean apreciat, în
1942, de arhiepiscopul Cisar ca fiind cel
mai bun seminar din România, din
toate punctele de vedere. Pentru a
ajunge la aceastã performanþã,
Seminarul a parcurs un drum lung ºi
dificil, având însã ºansa de a avea în
frunte o personalitate de excepþie,
rectorul Anton Durcovici.
Un capitol important al biografiei
sale a fost implicarea în apariþia
ziarului Farul nou. O retrospectivã a
articolelor de opinie publicate de Farul
nou în anii 1933-1944, de exemplu,
conduce imediat la concluzia cã
acestea reflectã personalitatea
puternicã a lui Anton Durcovici, distins
colaborator al acestui sãptãmânal, dar
ºi al altor publicaþii ale Bisericii – Revista
catolicã, Jugendfreund ºi altele.
Colaborarea dintre Monseniorul
Anton Durcovici ºi Arhiepiscopul
Alexandru Theodor Cisar, în perioada
în care cel dintâi a îndeplinit funcþia de
vicar general, rãmâne un model de
colaborare specialã, deosebit de
rodnicã pe durata întregii lor vieþi. În
calitate de specialist în Drept canonic,
Monseniorul Anton Durcovici a
reprezentat Biserica Romano-Catolicã
din România în cadrul tratativelor
purtate cu guvernul României în
problemele importante ce priveau
interesele Bisericii.
Acestea au fost, în linii mari,
coordonatele perioadei bucureºtene
din biografia episcopului Anton
Durcovici. În octombrie 1947 a fost
numit episcop de Iaºi. Doi ani mai
târziu, în 1949, pe 26 iunie a fost rãpit
de agenþi ai Securitãþii, fiind apoi
internat în diverse închisori comuniste.
A murit, la 10 decembrie 1951, în condiþii
neelucidate pe deplin, probabil de
foame ºi de sete, în temniþa de la
Sighetul Marmaþiei.
Cei vinovaþi de drama episcopului
Anton Durcovici au þinut cu tot
dinadinsul sã ascundã adevãrul cu
privire la detenþia sa, la condiþiile
decesului ºi, mai ales, la locul
mormântului sãu de la Sighet. Din
scrierile istorice din ultimii ani am
început sã aflãm, însã, tot mai multe
amãnunte despre „tainele rãului”,
despre suferinþa ºi martiriul episcopului
Durcovici.
Noi, cei care nu am cunoscut
închisoarea, ne plecãm în faþa
episcopului. Viaþa ºi opera sa vor
constitui o prioritate a noastrã,
deoarece Biserica localã îl simte
aproape, sperând ca, într-un viitor nu
prea îndepãrtat, sã-l putem invoca de
la altar.
2 Magisteriu
Din alocuþiunile Sfântului Pãrinte
la rugãciunea Regina Coeli
Sã redescoperim frumuseþea de a fi botezaþi
în Duhul Sfânt (11 mai)
Celebrãm astãzi solemnitatea Rusaliilor, strãvechea sãrbãtoare
ebraicã în care se comemora Legãmântul încheiat de Dumnezeu
cu poporul sãu la Muntele Sinai (cf. Ex 19). Ea a devenit ºi sãrbãtoare
creºtinã tocmai pentru ceea ce se petrece cu aceastã ocazie, la 50
de zile dupã Paºtele lui Isus. Citim în Faptele Apostolilor cã ucenicii
erau reuniþi în rugãciune, în Cenacol, când peste ei a coborât cu
putere Duhul Sfânt, ca vânt ºi ca foc. Atunci ei au început sã anunþe
în multe limbi Vestea cea Bunã a învierii lui Cristos (cf. 2,1-4). Acela a
fost „botezul în Duhul Sfânt”, care fusese deja prevestit de Ioan
Botezãtorul: “Eu vã botez cu apã”, le spunea mulþimilor, “dar cel ca
vine dupã mine este mai puternic decât mine... El vã va boteza în
Duh Sfânt ºi foc” (Mt 3,11). Într-adevãr, întreaga misiune a lui Isus a
fost orientatã spre dãruirea Duhului lui Dumnezeu oamenilor ºi
botezãrii lor în “baia” renaºterii. Aceasta s-a realizat prin glorificarea
sa (cf. In 7,39), adicã prin moartea ºi învierea sa: atunci Duhul lui
Dumnezeu a fost revãrsat în mod abundent, ca o cascadã capabilã
sã purifice orice inimã, sã stingã incendiul rãului ºi sã aprindã în
lume focul iubirii divine.
Faptele Apostolilor prezintã Rusaliile ca împlinirea acestei
promisiuni ºi deci ca încununare a întregii misiuni a lui Isus. El însuºi,
dupã învierea sa, le-a poruncit ucenicilor sã rãmânã la Ierusalim,
cãci, a spus, “veþi fi botezaþi în Duh Sfânt nu dupã multe zile” (Fap
1,5); ºi a adãugat: “Veþi primi puterea Duhului Sfânt care va coborî
peste voi ºi îmi veþi fi martori la Ierusalim, în toatã Iudeea ºi Samaria
ºi pânã la marginile pãmântului” (Fap 1,8). Rusaliile sunt deci, în
mod special, botezul Bisericii care întreprinde misiunea sa universalã
începând de pe drumurile Ierusalimului, prin predicarea în diferitele
limbi ale omenirii. În acest botez al Duhului Sfânt sunt inseparabile
dimensiunea personalã ºi cea comunitarã, singularul eu al
ucenicului ºi pluralul noi al Bisericii. Duhul consacrã persoana ºi o
face în acelaºi timp mãdular viu al Trupului mistic al lui Cristos,
pãrtaºã la misiunea de a mãrturisi iubirea sa. ªi aceasta se
realizeazã prin Sacramentele iniþierii creºtine: Botezul ºi Mirul (...) Sã
redescoperim, iubiþi fraþi ºi surori, frumuseþea de a fi botezaþi în Duhul
Sfânt; sã recãpãtãm conºtiinþa Botezului ºi a Mirului nostru, izvoare
de har mereu actual”.
Speranþa creºtinã nu este o iluzie (4 mai)
(...) Dupã Înãlþare, primii ucenici rãmân reuniþi în Cenacol, în jurul
Mamei lui Isus, aºteptând cu fervoare darul Duhului Sfânt, promis
de Isus (cf. Fap). În aceastã primã duminicã de mai, lunã marianã,
retrãim aceastã experienþã ºi noi, simþind mai intens prezenþa
spiritualã a Mariei.
În discursurile sale de rãmas bun, adresate ucenicilor, Isus a
insistat mult asupra importanþei “întoarcerii sale la Tatãl”, încununare
a întregii sale misiuni. El a venit, de fapt, în lume pentru a readuce
omul la Dumnezeu, nu pe plan ideal - ca un filozof sau un maestru
de înþelepciune - ci în mod real, ca pãstor care vrea sã conducã, din
nou, oile la staul. Acest “exod” spre patria cereascã, pe care Isus
l-a trãit personal, l-a înfruntat pânã la capãt pentru noi. Pentru noi a
coborât din Cer ºi pentru noi
s-a înãlþat, dupã ce s-a fãcut în
toate asemenea nouã, umilit
pânã la moartea pe cruce.
Tocmai de aceea Tatãl l-a înãlþat
mai presus de toate (cf. Fil 2,9)
restituindu-i plinãtatea slavei
sale, dar acum împreunã cu
umanitatea noastrã. Dumnezeu
în om - omul în Dumnezeu: acesta este de acum un adevãr, nu
teoretic, ci real. De aceea, speranþa creºtinã, întemeiatã în Cristos,
nu este o iluzie ci, cum spune Scrisoarea cãtre Evrei, “în ea avem ca
o ancorã a sufletului, sigurã ºi puternicã” (Evr 6,19), o ancorã care
pãtrunde în Cer, unde Cristos ne-a precedat.
ªi de care lucru are mai mare nevoie omul din orice timp dacã
nu de acesta: de o ancorare puternicã pentru propria existenþã?
Iatã deci, din nou, sensul minunat al prezenþei Mariei în mijlocul
nostru. Îndreptând privirea spre Ea, asemenea primilor ucenici,
suntem imediat îndreptaþi spre realitatea lui Isus: Mama trimite la
Fiul care nu mai este fizic între noi, dar ne aºteaptã în casa Tatãlui.
Isus ne invitã sã nu rãmânem ºi sã privim în sus, ci sã stãruim
împreunã, uniþi în rugãciune, pentru a invoca darul Duhului Sfânt.
De fapt numai celui care “se renaºte de sus”, adicã din Duhul lui
Dumnezeu, îi este deschisã intrarea în Împãrãþia cerurilor (cf. In 3,3-
5), ºi cea dintâi “renãscutã de sus” este tocmai Fecioara Maria. De
aceea, cãtre Ea ne îndreptãm în plinãtatea bucuriei pascale.
Din Vatican, 1 aprilie 2008
Excelenþã,
Atunci când întreaga comunitate a celor care cred în Cristos
Domnul vesteºte moartea Lui ºi-i mãrturiseºte glorioasa Înviere,
aºteptând cu credinþã venirea lui în slavã, împreunã cu
Episcopul Auxiliar ºi cu toþi credincioºii din Bucureºti aþi transmis
Sfântului Pãrinte Papa Benedict al XVI-lea urãri sincere ºi
înflãcãrate.
Sanctitatea Sa a primit cu bucurie acest semn de supunere
ºi de dragoste filialã, ºi, la rândul sãu, vã doreºte ca iubirea
plinã de milã a lui Dumnezeu, venind în întâmpinarea dorinþelor
voastre cu daruri mult mai mari, sã vã umple cu bucurie
îmbelºugatã ºi mângâiere divinã, prin mijlocirea Preasfintei
Fecioare Maria, Regina Cerului ºi Mama Milostivirii.
În cele din urmã, Vicarul lui Cristos vã împarte din inimã
Binecuvântarea Apostolicã, vãditã dovadã a iubirii sale,
Excelenþei Voastre, tuturor preoþilor, persoanelor consacrate,
credincioºilor ºi întregului popor român.
Aducându-vã la cunoºtinþã toate acestea, în cadrul
datoriilor mele, vã salut cu bucurie în Cristos Domnul.
+ FERDINANDUS FILONI
Substitut al Secretarului de Stat
Excelenþei Sale
IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti
 Pelerin la Vatican 3
ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

Garda elveþianã, o ºcoalã de viaþã

Sub fiecare uniformã de halebardier
halebardier,, care lucraþi în serviciul Papei. Domnul sã vã rãsplãteascã ºi sã vã
o persoanã unicã ºi irepetabilã copleºeascã cu îmbelºugate favoruri cereºti”.
Garda Elveþianã Pontificalã, în De 502 ani în slujba Papei…
serviciul ei pentru Papa ºi pentru Papa s-a oprit ºi
Bisericã, este ºi „o ºcoalã de asupra identitãþii ºi a
viaþã”. Astfel i-a elogiat Benedict îndatoririlor membrilor
al XVI-lea pe membrii Corpului Gãrzii Elveþiene, care a
întemeiat de Papa Iuliu al II-lea, celebrat în 2006, prin
în 1506, primiþi pe 5 mai în i m p o r t a n t e
audienþã, în Sala Clementinã, manifestãri, cel de-al
împreunã cu rudele apropiate, cu cincilea centenar de la
ocazia depunerii jurãmântului a înfiinþare. „A fost o
33 de noi halebardieri. circumstanþã prielnicã
Evenimentul a avut loc pe 6 mai, pentru a identifica
în Curtea San Damaso, încadratã mutaþiile profunde ale
de Palatul Apostolic ºi de sediul contextului social în care, de-a lungul secolelor, Sfântul Scaun a
Secretariatului de Stat. fost chemat sã trãiascã ºi sã lucreze”, a spus Sfântul Pãrinte,
Ceremonia jurãmântului a constatând cã „pe fundalul unei asemenea impresionante
fost precedatã de comemorarea evoluþii iese în evidenþã ºi mai mult ceea ce nu se schimbã”,
morþii eroice a 147 de soldaþi precum identitatea membrilor Gãrzii Elveþiene: „La distanþa de
elveþieni, cãzuþi în apãrarea cinci secole”, a afirmat, „a rãmas „neschimbat spiritul de credinþã
Suveranului Pontif, în timpul Jefuirii care îi face pe unii tineri elveþieni sã lase frumosul lor þinut pentru
Romei din 1527. a veni sã presteze serviciu în slujba Papei, în Vatican”. „Egalã”,
„Sub uniforma fiecãruia este a continuat, „este iubirea pentru Biserica Catolicã pentru care
o persoanã unicã ºi irepetabilã, daþi mãrturie mai curând cu persoanele voastre decât prin
chematã de Dumnezeu sã slujeascã împãrãþia sa de iubire ºi de cuvinte”.
pace”, a subliniat Papa Benedict, care i-a îndemnat pe membrii Garda Elveþianã, a adãugat Papa, „este ºi o ºcoalã de viaþã”
Gãrzii Elveþiene sã cultive „mereu rugãciunea ºi viaþa spiritualã”. ºi, în timpul experienþei în Vatican, „mulþi tineri au descoperit propria
Papa a exprimat urãrile sale noilor recruþi ºi a reînnoit recunoºtinþa vocaþie, fie la cãsãtorie, fie la viaþa consacratã”, acesta „fiind un
sa faþã de corpul Gãrzii Elveþiene, chemat sã garanteze siguranþa motiv de laudã lui Dumnezeu, dar ºi de apreciere pentru Corpul
Pontifului Roman ºi a locuinþei sale, spunându-le: „Dragi prieteni, vostru”, a conclus Benedict al XVI-lea.
vã mulþumesc tuturor pentru generozitatea ºi devotamentul cu Audienþa a fost marcatã de o atmosferã de sãrbãtoare
alimentatã de rudele apropiate ale membrilor Gãrzii
Elveþiene. Papa a avut pentru ele cuvinte pline de
afecþiune, spunându-le: „Sunt mulþumit în special sã
primesc atâþia copii, care sunt florile cele mai
frumoase ale familiilor voastre ºi ne amintesc de
iubirea, de predilecþia pe care Isus o nutrea pentru
cei mici”.
Slujitorii slujitorului lui Dumnezeu
Benedict al XVI-lea nu a omis apoi sã facã o
referinþã la uniforma caracteristicã a Gãrzii Elveþiene
uºor de recunoscut ºi bogatã în semnificaþie.
„Uniformele voastre istorice”, a spus, „vorbesc
pelerinilor ºi turiºtilor din orice parte a lumii despre ceva
care, în pofida a toate, nu se schimbã, adicã vorbesc
despre angajarea voastrã în a-i sluji lui Dumnezeu,
slujindu-l pe „slujitorul slujitorilor sãi”, adicã pe Papa,
„servus servorum Dei”.
4 Interviu
Anton Durcovici, între Bucureºti ºi Iaºi
- “semn de aducere aminte pentru creºtinii catolici de la Iaºi
ºi de la Bucureºti cã între ei existã o comuniune de destin”
Inter viu
viu,, despre episcopul martir Anton Durcovici
Interviu Durcovici,, cu pr
Wilhelm Dancã, rector al Institutului TTeologic
eologic Romano-Catolic Iaºi
- Cine a fost Anton Durcovici pentru
Biserica localã de la Bucureºti ºi Iaºi?
- Într-un prim moment, adicã prin anul
1894, Anton Durcovici era un copil de 6 ani
care a emigrat la Iaºi, în România,
împreunã cu mama sa Maria, rãmasã
vãduvã, ºi cu fratele sãu mai mic, Francisc.
În aceeaºi perioadã de timp, s-a mutat
împreunã cu familia lui la Ploieºti ºi
Bucureºti, unde a frecventat ºcolile catolice.
Mai târziu, dupã ce a intrat în Seminarul de
la Bucureºti, dupã ce ºi-a terminat studiile
filozofice ºi teologice la Universitatea
Urbaniana din Roma ºi a fost hirotonit preot
în 24 septembrie 1910, a primit mai multe
slujiri ecleziastice, printre care aceea de
administrator parohial, profesor ºi rector la
Seminarul din Bucureºti, canonic ºi vicar
general al arhidiecezei de Bucureºti, iar la
Iaºi a fost numit episcop (30 octombrie 1947)
ºi instalat ca episcop în 14 aprilie 1948. A
murit ca martir în 10 decembrie 1951 în
penitenciarul de la Sighet. Prin viaþa,
activitatea ºi moartea sa, Anton Durcovici
a ilustrat faptul cã cele douã Biserici locale
(Bucureºti ºi Iaºi) sunt unite, catolice, sfinte
pr.. prof. dr
dr..
ºi apostolice. Astãzi, Anton Durcovici este
un semn de aducere aminte pentru creºtinii
catolici de la Iaºi ºi de la Bucureºti cã între
ei existã o comuniune de destin.
- Aþi publicat recent o importantã
lucrare dedicatã activitãþii lui Anton
Durcovici în Catedrala Sf. Iosif. Care este
cheia de lecturã a acestei cãrþi?
- Cartea se intituleazã Lecþii tomiste
despre Dumnezeu ºi a apãrut, în
primãvara acestui an, la editura Sapientia
din Iaºi. Cartea cuprinde între coperþile ei
anumite fragmente selectate de mine din
manuscrisul cursurilor ºi paginile
dactilografiate de care Anton Durcovici
s-a folosit în prezentarea lecþiilor de religie
pentru intelectuali, începând din 3
noiembrie 1936 ºi pânã în 21 mai (sau 4
iunie) 1940. Vorbind strict despre conþinutul
cãrþii, trebuie spus cã ea uneºte
traducerea primelor 26 de chestiuni din
prima parte a Sumei teologice a sfântului
Toma de Aquino ºi comentariul pe care
l-a fãcut Anton Durcovici în spiritul gândirii
neotomiºtilor cunoscuþi direct de el la
Roma sau indirect din cãrþi: A. M. Lépicier,
Th. Pégues, A. Sertillanges, M. Grabmann,
R. Garrigou-Lagrange ºi alþii. Lecþiile se
adresau creºtinilor laici cu o pregãtire
intelectualã superioarã, deci elitelor
creºtine. Motivaþia fundamentalã a lecþiilor
era creºtinã, iar principiul cãlãuzitor era
luat din Aristotel ºi din Sfântul Toma de
Aquino, ºi anume mai mult valoreazã un
bob de diamant despre lucrurile mari
decât un munte de nisip despre lucrurile
mici. Astãzi cartea se adreseazã preoþilor
ºi profesorilor de religie, în primul rând,
pentru cã pot gãsi în ea multe elemente
utile pentru întocmirea unor cateheze
despre existenþa ºi atributele lui
Dumnezeu. În al doilea rând, cartea este
interesantã pentru filologii, filozofii ºi
teologii din þara noastrã, fiindcã reprezintã
prima încercare de traducere în limba
românã a Sumei teologice a sfântului
Toma de Aquino. În al treilea rând, Lecþiile
lui Durcovici despre Dumnezeu sunt utile
tuturor creºtinilor laici (catolici, ortodocºi
sau protestanþi) care doresc sã-ºi
adânceascã credinþa. Cheia de lecturã
este dialogul dintre raþiune ºi credinþã sau/
ºi legãtura strânsã dintre credinþã ºi
moralã. Subliniez faptul cã Anton Durcovici
nu se opreºte la planul strict al traducerii,
al hermeneuticii sau al criticii istorice;
obiectivele lui sunt diferite. Conºtient de
provocãrile modernitãþii – în special
privatizarea credinþei – ºi de faptul cã un
creºtin adevãrat este creºtinul educat, A.
Durcovici a oferit studenþilor sãi laici criterii
de orientare creºtinã ºi de autentic
discernãmânt spiritual într-o lume care
devenea mereu mai individualistã ºi
materialistã. Scoþând din arhive aceste
texte ºi publicându-le, am vrut sã spun cã
în activitãþile noastre de formare a tinerelor
generaþii, dar ºi a creºtinilor laici nu
suntem primii, nu suntem singuri, iar cel
mai frumos gest de preþuire a înaintaºilor
este sã le împãrtãºim valorile ºi sã le
continuãm opera.
- Care este rolul ºi locul sãu în cultura
ºi filosofia tomistã în secolul XX?
- La nivel internaþional este cvasi-
necunoscut, cu excepþia asociaþiei foºtilor
lui studenþi ce au emigrat în Germania ºi
Austria ºi care îºi are sediul la Bad Deutsch
Altenburg, dacã nu mã înºel. Nu cunosc
sã existe studii sau articole ºtiinþifice la nivel
internaþional. Cred cã prima intervenþie de
acest gen îmi aparþine, fiindcã am vorbit
despre martirul Anton Durcovici, atât cât
m-am priceput, în cadrul unui Congres
tomist internaþional, ºi anume în 2003, la
Roma (Italia). Folosindu-mã de
manuscrisul Lecþiilor tomiste despre
Dumnezeu, am prezentat acolo modul în
care vedea Anton Durcovici coordonatele
fundamentele ale antropologiei creºtine.
La nivel local, el este un pionier, un
deschizãtor de drumuri. Personalitãþi
faimoase ale culturii româneºti au

participat la cursurile sale: Nae Ionescu,
Gala Galaction, Frollo, Raºcu, Dr. Trifa ºi
alþii.
crescut,,
- Cum se explicã interesul crescut
dupã 1989 , pentru descoperirea acestui
personaj cu o moarte tragicã?
- Dupã 1989, mai mulþi factori au
contribuit la descoperirea ºi cunoaºterea lui
Anton Durcovici. Înainte de toate, un rol
deosebit l-a avut Papa Ioan Paul al II-lea,
care i-a invitat pe episcopii din estul Europei
sã promoveze cauza de beatificare a
martirilor creºtini din timpul prigoanei
comuniste. Preasfinþitul Petru Gherghel a
participat la douã sinoade episcopale þinute
la Roma pe tema Europei creºtine dupã
1989. De fiecare datã s-a întors acasã mai
convins cã trebuie promovatã cauza
episcopului martir Anton Durcovici. În al
doilea rând, dupã cãderea dictaturii
comuniste s-au deschis Arhivele Statului,
mai greu, dar s-au deschis. De asemenea,
s-au deschis multe arhive particulare (mã
gândesc la mãrturiile deþinute de pãrintele
prof. dr. Eduard Ferenþ, de pãrintele prof.
dr. Anton Despinescu ºi alþii). Toate acestea
au fãcut posibilã consultarea unor scrisori,
cãrþi ºi documente de interes general,
printre care ºi cele referitoare la istoria
recentã a Bisericii din România ºi la sfârºitul
nedrept de care a avut parte episcopul
Anton Durcovici. În fine, un alt factor a venit
din partea societãþii civile ºi, mai insistent,
din partea Fundaþiei sau Asociaþiei
Memorialul Sighet. Aici, memoria
episcopului martir Anton Durcovici este vie
ºi puternicã.
- Cum se explicã faptul cã în ultimii
ani sfinþia voastrã personal aþi acordat
mult timp vieþii ºi operei lui Anton
Durcovici (articole, studii, conferinþe,
cãrþi)?
- Pentru cã în jurul meu, prin anii 1996,
se vorbea oarecum în ºoaptã, tainic, despre
Anton Durcovici, am fost curios sã vãd cine
este acest personaj, pur ºi simplu. Apoi,
pentru cã primii paºi de cercetare în
aceastã direcþie au fost încurajaþi de P.S.
Petru Gherghel ºi confirmaþi de pãrintele
Eduard Ferenþ ºi de monseniorul Anton
Lucaci, de la Radio Vatican, am mers mai
departe. De la o zi la alta, m-am convins
cã meritã sã te opreºti asupra lui Anton
Durcovici. Nu-mi pare rãu de timpul pe care
i l-am acordat; din cercetarea vieþii ºi a
operei lui am câºtigat, intelectual ºi spiritual,
foarte multe lucruri.
- Care este mesajul ºi moºtenirea
lãsatã de Anton Durcovici generaþiilor
actuale ºi viitoare?
- Mesajul lui Anton Durcovici este ca toþi
membrii Bisericii, clerici ºi mireni, sã
promoveze cultul adevãrului, pentru cã, în
ultimã instanþã, adevãrul este Dumnezeu
ºi numai El ne poate face liberi (cf. In 8,31).
Dupã pãrerea mea, moºtenirea este triplã,
adicã intelectualã, spiritualã ºi pastoralã.
Moºtenirea intelectualã este reprezentatã
de articolele publicate în revistele catolice
din Bucureºti în perioadã interbelicã ºi, în
special, în revista Farul Nou. De asemenea,
tot de moºtenirea intelectualã þin ºi Lecþiile
tomiste despre Dumnezeu pe care am avut
bucuria sã le pregãtesc pentru publicare
timp de vreo doi sau trei ani de zile; ele au
apãrut în primãvara acestui an. Moºtenirea
spiritualã este indiscutabilã, cea mai
evidentã, fiindcã a murit ca martir pentru
cauza lui Cristos ºi a Bisericii sale.
Moºtenirea pastoralã cuprinde douã
direcþii: grija pentru formarea temeinicã a
viitorilor preoþi ºi pentru formarea elitelor
creºtine sau, dacã vreþi, a creºtinilor laici
doritori sã promoveze valorile Împãrãþiei lui
Dumnezeu în spaþiul public al societãþii.
- Cât de actual, contemporan mai
este Anton Durcovici?
- Neîndoielnic, Anton Durcovici a fost un
fiu al timpului sãu; de aceea cred cã ar
trebui adus la zi limbajul folosit în scrierile
sale, la fel ºi unele aspecte ale metodei sale
pedagogice ar trebui revizuite, probabil. Cu
Interviu 5
toate acestea, actualitatea lui se situeazã
la un alt nivel despre care noi am aflat cu
întârziere ºi abia dupã Conciliul Vatican al
II-lea. În felul lui, Anton Durcovici a împãrtãºit
spiritul reformator al pãrinþilor participanþi
la Conciliu ºi a afirmat practic încã din
perioada interbelicã perenitatea gândirii
sfântului Toma de Aquino, a manifestat un
interes deosebit pentru formarea creºtinilor
laici, a susþinut necesitatea dialogului dintre
Bisericã ºi lume, s-a folosit de mijloacele
moderne de comunicare socialã, în special
de presa scrisã. Dacã aceste preocupãri
sunt actuale, contemporane, atunci ºi Anton
Durcovici este actual ºi contemporan. ªi
cred cã sunt.
- Dacã ar fi sã îi faceþi un portret, cum
l-aþi descrie pe preotul, profesorul,
rectorul, scriitorul, formatorul de opinie
ºi episcopul Anton Durcovici?
- Se poate vedea în Lecþiile tomiste
despre Dumnezeu cã reperele lui
intelectuale, pastorale ºi spirituale erau
sfântul Toma de Aquino, sfântul Francisc de
Sales, sfântul Alfons Maria de Liguori ºi
sfântul Ignaþiu de Loyola. Cine vrea sã-i facã
portretul lui Anton Durcovici trebuie sã þinã
cont de rolul pe care l-au jucat aceºti sfinþi
în viaþa ºi opera lui. Dar cum sã-i cuprind
într-o singurã propoziþie sau frazã? Am sã
preiau imaginea folositã de Papa Ioan Paul
al II-lea la începutul enciclicei sale Fides et
ratio (1998) ºi am sã spun cã Anton Durcovici
a fost un spirit întrupat care s-a înãlþat spre
contemplarea lui Dumnezeu cu ajutorul a
douã aripi, raþiunea ºi credinþa. Realitãþile
divine vãzute de el în rugãciune, studiu ºi
meditaþie le împãrtãºea altora la
confesional, la catedrã ºi la amvon. Da, eu
cred cã Anton Durcovici era un om care, în
lumina lui Dumnezeu, l-a vãzut pe
Dumnezeu!
Inter viu realizat
Interviu
de pr
pr.. FRANCISC DOBOª
6 Din viaþa Seminarului
Pr
Pr.. FELICIAN TIBA
Pelerinajul seminariºtilor din Iaºi
în Dobrogea
Dorit ºi pregãtit de foarte mult timp, Pelerinajul credinþei pe
urmele primilor creºtini ºi ale primilor martiri din Dobrogea, aºa
cum l-am numit în mod sugestiv, s-a desfãºurat în perioada 30
aprilie – 4 mai 2008. Au participat toþi seminariºtii Institutului
Teologic Romano-Catolic „Sf. Iosif”, din Iaºi, însoþiþi de un grup
de opt preoþi, în frunte cu Pr. Dr. Wilhelm Dancã, rectorul
Seminarului.
Prima oprire a fost la biserica din Brãila, unde s-a celebrat
Sfânta Liturghie. Dupã ce s-a servit prânzul, la Surorile Franciscane
Misionare ale Sfântului Sacrament, am pornit spre Tulcea. În drum
spre aceast minunat oraº al Dobrogei am fãcut un popas la
Niculiþel, locul descoperirii celor patru martiri din perioada de
început a Bisericii: Zotic, Atal, Camasis ºi Filip. În mãnãstirea Cucoº
am putut vedea urnele care conþin relicvele celor patru martiri,
având totodatã posibilitatea sã rãsplãtim explicaþiile cãlugãrilor
cu un veritabil „Cristos a înviat”.
Joi, în ziua înãlþãrii Domnului nostru Isus Cristos la cer, dupã
ce am avut parte de o cãlãtorie deosebit de plãcutã cu vaporul,
prin câteva din canalele Deltei Dunãrii, seara, la Tulcea, am
participat la Sfânta Liturghie solemnã.
A doua zi, am pornit spre Constanþa, nu înainte de a vizita
situl arheologic ºi muzeul de la Histria, cel mai vechi oraº atestat
în þara noastrã. În jurul prânzului, am celebrat Sfânta Liturghie în
biserica din localitatea Mihail Kogãlniceanu, pentru ca, spre searã,
sã participãm din nou la o altã Sfântã Liturghie la subsolul noii
biserici Padre Pio, din Constanþa.
Sâmbãtã, cu o zi înaintea întoarcerii acasã, am putut vedea
locul unde, conform tradiþiei, s-a odihnit ºi s-a rugat sfântul apostol
Andrei când a sosit în Schitia minor. Dupã ce am vizitat ruinele
vechii cetãþii Adamclisi, muzeul ºi monumentul triumfal Tropaeum
Traiani, am participat la Sfânta Liturghie de hram în Parohia
Nãvodari.
Duminicã, ultima zi a pelerinajului nostru, în biserica Sfântul
Anton din Constanþa, i-am multumit lui Dumnezeu pentru toate
harurile primite, dupã care am pornit din nou spre meleagurile
moldovene, acolo de unde porniserãm.
Întregul pelerinaj a fost o reuºitã. Obiectivele fixate au fost
atinse, iar bucuria participanþilor a fost pe mãsurã.
Ne propuseserãm un pelerinaj al credinþei, al unitãþii
ecumenice ºi al caritãþii.
Am dorit sã-i întâlnim pe credincioºii dobrogeni la ei acasã ºi
ne-au uimit prin credinþa lor. Am gãsit o Bisericã vie, cu biserici fie
renovate, fie noi, cu preoþi disponibili ºi plini de iniþiative pastorale.
Am dorit sã facem o punte între credinþa noastrã catolicã ºi edificiile
ortodoxe pe care aveam sã le vizitãm, ca ºi cu preoþii, cãlugãrii,
cãlugãriþele ºi credincioºii ortodocºi care îºi trãiesc credinþa pe
acele meleaguri. Ne-am bucurat de primirea ºi explicaþiile pe care
ni le-au oferit la timpul oportun.
Este cunoscut faptul cã Seminarul trãieºte din mila credicioºilor.
Am dorit sã-i cunoaºtem pe cei care, asemenea vãduvei din
evanghelie, oferã ultimul lor bãnuþ, pentru a asigura viitorilor preoþi
cele necesare formãrii. Ne-a uimit generozitatea tuturor.
Primirea fãcutã în fiecare parohie pe care am vizitat-o,
disponibilitatea în a ne oferi una din cele trei mese zilnice, ori
cazarea, cum a fost cazul Mons. ªtefan Ghenþa, a Pãrinþilor
Salezieni din Constanþa sau a directorului Colegiului Economic
„Delta Dunãrii”, din Tulcea, ne-au convins cã dobrogenii sunt
oameni cu multã credinþã ºi primitori.
De partea lor, seminariºtii au rãspuns iubirii celor pe care i-au
întâlnit prin cântecele ºi rugãciunea lor, prin bucuria ºi satisfacþia
cã sunt iubiþi ºi aºteptaþi ca într-o zi, ca preoþi, sã revinã în
comunitãþile vizitate.
Profesorii ºi seminariºtii Institutului Teologic Romano-Catolic
Sfântul Iosif din Iaºi le mulþumesc tuturor celor care care au fãcut
posibil acest pelerinaj, atât binefãcãtorilor din Dieceza de Iaºi, cât
ºi celor din Arhidieceza de Bucureºti.
 Biserica ºi media 7
CRISTINA GRIGORE

Rolul Biroului de Comunicaþii al Bisericii

într-o culturã a controverselor
într-o
Controversele fac parte din ADN-ul jurnalismului: fãrã
controverse, fãrã polemici, fãrã conflicte, multe din informaþiile
publicate în presã nu ar exista.
Biserica Catolicã a fost implicatã, în ultimii ani, în douã mari
controverse mediatice, care au avut ca obiect abuzurile sexuale
sãvârºite de unii clerici americani ºi discursul Papei Benedict al
XVI-lea de la Regensburg.
Asemenea controverse sunt, fãrã îndoialã, negative pentru
Bisericã, însã pot deveni ºi o oportunitate pentru a explica ce
este Biserica ºi pentru a oferi lumii o mãrturie creºtinã. Acest
lucru a încercat sã-l demonstreze seminarul organizat, la Roma,
de cãtre Universitatea Pontificalã „Sf. Cruce”, în zilele 27-30
aprilie 2008.
Seminarul, care a avut ca temã „Comunicarea Bisericii ºi
cultura controversei”, a reunit circa 300 de participanþi, din peste
60 de þãri: profesioniºti din sectorul comunicaþiilor sociale,
responsabili ai birourilor de presã din diferite dieceze, conferinþe
episcopale ºi alte instituþii ecleziastice, profesori universitari,
studenþi ºi jurnaliºti. La pupitrul amfiteatrului din Universitatea
Pontificalã Sfânta Cruce s-au alternat circa 20 de relatori, dintre
care trei episcopi, care le-au împãrtãºit participanþilor din
experienþa lor. În plus, în fiecare dupã-amiazã au avut loc 35 de
sesiuni scurte de jumãtate de orã, organizate în mai multe sãli
simultan, în care profesioniºti din media au prezentat experienþe,
proiecte ºi iniþiative folositoare pentru birourile de presã ale
Bisericii.
Mulþi dintre vorbitori au fãcut aluzie la recenta vizitã a Papei
Benedict al XVI-lea în Statele Unite . ªi mulþi l-au dat ca exemplu.
„Papa - a spus Marc Carroggio, profesor de comunicare
instituþionalã la Universitatea Pontificalã Sfânta Cruce - face ceea
ce ar fi de dorit sã facã fiecare birou de presã: cautã sã
transforme controversele mediatice într-un efort maieutic, de
dialog ºi prietenie. În fiecare controversã, Papa ºi-a fãcut prieteni:
de fiecare datã sunt tot mai mulþi intelectuali necreºtini care îl
ascultã cu interes. Cazul lui Benedict al XVI-lea este un exemplu
clar cã dacã sunt gestionate bine, controversele nu sunt altceva
decât cealaltã faþetã a relevanþei”.
În ultima zi a Seminarului, participanþii au asistat la Audienþa
Generalã cu Papa Benedict al XVI-lea în Piaþa Sfântu Petru din
Vatican. Dupã cateheza obiºnuitã, Suveranul Pontif i-a salutat
public pe participanþii la seminar, urându-le tuturor: „Cristos sã
fie mereu pentru voi Calea, Adevãrul ºi Viaþa”.
Din partea Bisericii Catolice din România au participat la acest
seminar Pr. Francisc Doboº ºi Pr. Francisc Ungureanu
(Arhidieceza de Bucureºti), diaconul Sebastian Benchea din
Ordinul Carmelitan, Cristina Grigore (Arhidieceza de Bucureºti)
ºi Talida Zbona (Eparhia de Baia Mare).
8 Biserica în lume

Rozariul nu e practicã pioasã ce þine de trecut

Pe 3 mai, Papa Benedict al XVI-lea a prezidat rugãciunea Rozariului în Bazilica romanã Santa
Maria Maggiore, „templu marian prin excelenþã”.
Cu aceastã ocazie, Sfântul Pãrinte a vorbit despre practicarea devoþiunilor specifice lunii mai ºi
despre importanþa Rozariului: „În experienþa generaþiei mele, serile lunii mai evocã amintiri plãcute
ale unor întâlniri pentru a aduce omagiu Fecioarei Maria. Astãzi, împreunã, confirmãm faptul cã
Sfântul Rozariu nu este vreo practicã pioasã ce þine de trecut, o rugãciune din timpuri îndepãrtate,
la care sã ne gândim cu nostalgie”.
“În lumea modernã care este atât de risipitã, aceastã rugãciune ne ajutã sã îl aºezãm pe
Cristos în centru, aºa cum a fãcut Fecioara care a meditat la ce se spunea despre Fiul ei ºi la ceea
ce El însuºi a fãcut ºi a spus. Când recitãm Rozariul, retrãim momente importante din istoria mântuirii,
trecem din nou prin diferitele etape ale misiunii lui Cristos. Cu Maria ne întoarcem inimile spre
misterul lui Isus”.
“Rozariul”, a adãugat Papa, „când este rostit într-o manierã autenticã - nu mecanic ºi superficial, ci profund - aduce pace ºi reconciliere.
Conþine puterea vindecãtoare a Preasfântului Nume al lui Isus, invocat cu credinþã ºi iubire în inima fiecãrui Bucurã-te, Marie”.
Papa le-a încredinþat celor prezenþi „cele mai urgente intenþii” ale ministerului sãu: „nevoile Bisericii, marile probleme ale omenirii,
pacea în lume, unitatea creºtinilor ºi dialogul dintre culturi”.

Europa, Un pas înainte pe drumul dialogului cu China

un continent al oamenilor bãtrâni
Conform statisticilor publicate de cotidianul
britanic Daily Mail ºi citate într-un articol apãrut în
ziarul Ziua, pe teritoriul european una din patru
sarcini se încheie cu un avort.
Conform acestei statistici, publicatã de Institute
of Family Policy, o organizaþie norvegianã care
militeazã pentru o implicare mai mare a
guvernelor în susþinerea familiilor ºi a natalitãþii,
în Europa are loc un avort la fiecare 27 de secunde.
Noul raport, prezentat de Institute of Family Policy
sub titlul „The Evolution Of The Family In Europe
2008", indicã faptul cã un grup de ºase þãri -
Marea Britanie, Franþa, România, Italia, Germania
ºi Spania - este responsabil pentru 77% din
numãrul total de avorturi produse în Europa.
Raportul precizeazã cã Europa se aflã în pragul
unei prãbuºiri demografice din cauza numãrului
mare de avorturi, a natalitãþii foarte scãzute ºi a
declinului cãsãtoriilor. Astfel, în Europa se produce
un divorþ la fiecare 30 de secunde, durata medie
a cãsãtoriilor scãzând pânã la 13 ani.
Concluzia raportului este cã „Europa trece
printr-o iarnã demograficã, iar în prezent, bãtrânul
continent este un continent al oamenilor bãtrâni”.
Conform unui studiu realizat de Fondul
Naþiunilor Unite pentru Populaþie (UNFPA), în
România, numãrul avorturilor ºi al sarcinilor
nedorite a scãzut de la aproximativ 178.000, în
1990, la circa 27.000, în 2007. Totodatã, rata
mortalitãþii materne a scãzut. Îmbunãtãþirea
sãnãtãþii materne ºi, în special, prevenirea
deceselor provocate de sarcinã ºi de naºtere este
unul dintre obiectivele de dezvoltare pe care
România, împreunã cu alte 188 de þãri, s-au
angajat sã le atingã pânã în anul 2015.
Pe 7 mai, în Aula Paul al
VI-lea, Orchestra Filarmonicii
Chineze ºi Corul Operei din
Shanghai au oferit un
concert în onoarea Papei
Benedict al XVI-lea, în cadrul
cãruia au interpretat
Requiemul de Mozart.
Pãrintele Federico
Lombardi, Directorul Biroului
de Presã al Sfântului Scaun,
analizând roadele acestei manifestãri culturale, a arãtat cã Papei i s-a oferit ocazia
sã adreseze un salut marii naþiuni chineze. „Salutându-vã în aceastã searã, iubiþi
artiºti chinezi, Papa doreºte sã ajungã la întregul vostru popor, cu un gând special
pentru aceia dintre concetãþenii voºtri care împãrtãºesc credinþa în Isus ºi sunt uniþi
printr-o legãturã spiritualã aparte cu Urmaºul lui Petru (...) Mulþumindu-vã încã o
datã pentru acest binevenit omagiu, transmit salutãrile mele, prin voi, întregului
popor chinez, care se pregãteºte pentru Jocurile Olimpice, un eveniment de mare
importanþã pentru întreaga familie umanã”. Papa a mai spus în limba chinezã: „Vã
mulþumesc tuturor ºi vã adresez cele mai bune urãri!”.
Pãrintele Lombardi a concluzionat, spunând: „Pregãtindu-ne pentru ziua de
rugãciune pentru China, din 24 mai, propusã de Papa în binecunoscuta Scrisoare
cãtre Biserica din China, de anul trecut, sã privim cu încredere ºi spre înaintarea pe
lungul drum al dialogului dintre Bisericã, poporul chinez ºi autoritãþile sale”.
Liderii religioºi din Europa invitã
la o “convertire ecologicã”
„Convertirea ecologicã” a fost una dintre propunerile lansate în cadrul celei de-
a patra Întâlniri anuale a liderilor instituþiilor europene cu reprezentanþii Bisericilor ºi
religiilor din Europa. Folosind aceste cuvinte ale Papei Ioan Paul al II-lea -“convertire
ecologicã”- , Preºedintele în exerciþiu al Consiliului Europei, prim-ministrul sloven,
Janez Jansa, a rezumat punctul principal al întâlnirii. În cadrul acesteia, reprezentanþii
religioºi au afirmat cã ei au o responsabilitate comunã cu liderii politici în ceea ce
priveºte viitorul planetei. La Bruxelles, unde s-a desfãºurat Întâlnirea, au fost prezenþi
21 de reprezentanþi ai religiilor monoteiste din Europa, Preºedintele Comisiei Europene,
Preºedintele Consiliului Uniunii Europene ºi Preºedintele Parlamentului European.
 Biserica în lume 9
Humanae vitae, 40 de ani de la promulgare

Între 8 ºi 10 mai, în cadrul Universitãþii Pontificale din Lateran, s-a desfãºurat un Congres
Internaþional care a celebrat 40 de ani de la promulgarea enciclicei Humanae vitae.
Congresul, desfãºurat în patru sesiuni de lucru, a avut ca titlu „Pãzitori ºi interpreþi ai vieþii” ºi a
dorit sã punã în evidenþã actualitatea enciclicei promulgatã de Papa Paul al VI-lea în iulie 1968.
La evenimentul care a fost deschis de intervenþia Monseniorului Rino Fisichella, rectorul
universitãþii gazdã, au participat referenþi de talie internaþionalã, specialiºti în diferite domenii.
Printre aceºtia s-au aflat Gian Maria Vian, directorul de la Osservatore Romano; profesorul John
Michael McDermott, din Detroit (Statele Unite); Claudio Risé, de la Universitatea Milano-Bicocca;
Janne Matlary, de la Universitatea din Oslo etc. În ultima zi a întâlnirii, participanþii au avut ocazia sã se întâlneascã cu Sfântul Pãrinte
Benedict al XVI-lea. Cu aceastã ocazie, Papa a spus: “...Învãþãtura exprimatã de enciclica Humanae vitae nu este uºoarã. Totuºi ea
este conformã cu structura fundamentalã prin care viaþa a fost mereu transmisã, încã de la crearea lumii, respectând natura ºi în
conformitate cu exigenþele ei. Atenþia faþã de viaþa umanã ºi apãrarea demnitãþii persoanei ne impun sã nu lãsãm nimic neîncercat
pentru ca toþi sã fie pãrtaºi de adevãrul genuin al iubirii conjugale responsabile, în adeziunea deplinã la legea înscrisã în inima
oricãrei persoane. Cu aceste sentimente, vã împart tuturor binecuvântarea apostolicã”.

Discuþii cu musulmanii despre credinþã ºi raþiune

La începutul lunii mai, Sfântul Pãrinte a primit un grup de musulmani iranieni
care au participat la întâlnirile bianuale cu Consiliul Pontifical pentru Dialogul
Interreligios, întâlniri ce au loc de 12 ani. Dialogul dintre Vatican ºi grupul musulman
s-a încheiat, în acest an, cu o declaraþie comunã despre credinþã ºi raþiune, despre
violenþã ºi religie ºi despre metoda de dialog. Vaticanul a fost reprezentat la discuþii
de o delegaþie condusã de Cardinalul Jean-Louis Tauran, iar grupul iranian a fost
condus de preºedintele Organizaþiei de Culturã Islamicã din Teheran.
Tema întâlnirii a fost Credinþa ºi raþiunea în creºtinism ºi islamism. În timpul
discuþiilor, cele douã delegaþii au cãzut de acord asupra mai multor aspecte: „1.
Credinþa ºi raþiunea sunt daruri ale lui Dumnezeu pentru omenire. 2. Credinþa ºi
raþiunea nu se contrazic reciproc, dar credinþa poate fi, uneori, deasupra raþiunii,
niciodatã împotriva ei. 3. Credinþa ºi raþiunea sunt intrinsec non-violente. 4. Ambele
pãrþi au fost de acord sã coopereze pentru promovarea religiozitãþii autentice, în special a spiritualitãþii, pentru a încuraja respectarea
simbolurilor considerate sacre ºi pentru promovarea valorilor morale. 5. Creºtinii ºi musulmanii trebuie sã meargã dincolo de toleranþã,
acceptând diferenþele, rãmânând conºtienþi în acelaºi timp de lucrurile comune ºi mulþumindu-i lui Dumnezeu pentru ele. 6. Când se
vorbeºte despre religii, trebuie evitate generalizãrile. Diferenþele confesionale din creºtinism ºi islamism, diversitatea contextelor istorice
- sunt factori importanþi ce trebuie luaþi în considerare. 7. Tradiþiile religioase nu pot sã fie judecate pe baza unui singur verset sau pasaj
prezent în Cãrþile lor sfinte. Pentru a le înþelege, este nevoie de o viziune integralã ºi de o metodã hermeneuticã adecvatã”.

Catolicosul Karekin al II-lea a vizitat Roma

Cel de-al 132-lea Catolicos al tuturor armenilor ºi Patriarhul lor suprem, Sanctitatea Sa Karekin al II-lea, a vizitat Biserica Romei, în
perioada 6-9 mai. El a fost însoþit de 18 episcopi ºi de un grup de 75 de credincioºi, din Armenia ºi din alte þãri.
Pe agenda vizitei s-au aflat mai multe momente importante. Amintim rugãciunea la
mormântul Sfântului Petru; acordarea titlului de doctor honoris causa de cãtre Universitatea
Pontificalã Salezianã; vizitarea statuii sfântului Grigore Iluminãtorul, patron al Armeniei, statuie
ce se aflã în partea de nord a Bazilicii San Pietro. În a doua zi a vizitei, Suveranul Pontif a avut o
întrevedere privatã cu Catolicosul ºi apoi cu episcopii care-l însoþeau. Cu aceastã ocazie, Papa
a spus: „Dacã inimile ºi minþile noastre sunt deschise Duhului comuniunii, Dumnezeu poate sã
facã, din nou, miracole în Bisericã, refãcând legãturile de unitate (...); s-au fãcut progrese
importante în clarificarea controverselor doctrinale ce ne-au separat în mod tradiþional, în special
privind problemele cristologice. În ultimii cinci ani, Comisia mixtã de dialog dintre Biserica Catolicã
ºi Bisericile Ortodoxe Orientale, din care Catolicosatul Armeniei face parte, a realizat, de
asemenea, multe. Ne rugãm ca activitatea ei sã ne conducã la comuniunea deplinã ºi vizibilã
ºi sã vinã ziua când unitatea noastrã în credinþã sã facã posibilã celebrarea Euharistiei”.
Adaptare dupã zenit.org; Catholica.ro Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN
10 Anul pastoral

Sfânta Scripturã ºi Familia

Pr
Pr.. ªERBAN TTARCIZIU
ARCIZIU

Preasfânta TTreime
reime (A)
Domnul s-a coborât din nor, s-a oprit aproape de Moise ºi a rostit el însuºi numele sãu... spunând: „Iahve,
Domnul Dumnezeu, este bun ºi îndurãtor, încet la mânie, fidel ºi plin de dragoste”. Moise s-a prosternat îndatã la
pãmânt ºi a spus: „Dacã este adevãrat, Doamne, cã am aflat har înaintea Ta, atunci mergi împreunã cu noi... ºi
fã din noi un popor care sã-Þi aparþinã (Ex 34,4-6.8-9).
În revelaþia pe care i-a fãcut-o lui Moise, Dumnezeu i-a descoperit misterul cel mai profund al existenþei sale
(mai profund chiar ºi decât posibilitatea coexistenþei a trei persoane într-o singurã fiinþã): cã El este Iahve, adicã Cel
care singur poate spune cã este; cã acest este se concretizeazã (întrupeazã) în bunãtate, îndurare, fidelitate,
dragoste... pentru Moise, pentru poporul pe care ºi l-a ales. Ajungând la aceastã descoperire, Moise exclamã
(oricare dintre noi, însã, ar fi procedat la fel): Doamne, mergi împreunã cu noi! ºi: Doamne, fã din noi un popor care
sã-Þi aparþinã!
Abia atunci când trãim experienþa peregrinãrii prin aceastã lume înþelegem cât de mult avem nevoie de acest
Tovar㺠de drum, cât de mult avem nevoie ca bunãtatea Lui, îndurarea Lui, fidelitatea Lui, dragostea Lui sã devinã
trup ºi sã locuiascã între noi.

Isus i-a spus lui Nicodim: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât
L-a dat pe Fiul sãu unul-nãscut, pentru ca oricine crede în El sã nu piarã,
ci sã aibã viaþa veºnicã. Cãci Dumnezeu a trimis pe Fiul Sãu în lume, nu
ca sã osândeascã lumea, ci ca lumea sã fie mântuitã prin El. Cine crede
în El nu este osândit; dar cine nu crede este deja osândit, pentru cã nu a
crezut în Fiul unul-nãscut al lui Dumnezeu” (In 3,16-18).
Privind prin prisma primei lecturi a acestei sãrbãtori, cum sã nu vedem
în cele spuse de Isus în fragmentul evanghelic rãspunsul lui Dumnezeu la
rugãciunea lui Moise (ºi a noastrã)? Cum sã nu vedem în dãruirea Fiului
Sãu unul-nãscut imensa iubire a lui Dumnezeu faþã de noi? Cum sã nu
înþelegem cã prin trimiterea Fiului în lume Dumnezeu înfãptuieºte
întruparea bunãtãþii, îndurãrii, fidelitãþii, dragostei, într-un cuvânt a
mântuirii?
Rãmâne ca aceastã realitate înfãptuitã de Tatãl, prin Fiul ºi reactualizatã
astãzi, pentru fiecare dintre noi, prin Duhul Sfânt, sã fie recunoscutã, primitã
ºi trãitã prin credinþã. Ea singurã, credinþa, ne permite accesul în aceastã
„familie” din care suntem chemaþi sã facem parte. Or, începem deja sã
facem parte din aceastã „familie” atunci când, noi înºine, devenim
bunãtate, îndurare, fidelitate, dragoste...

Preasfântul TTrup
rup ºi Sânge al lui Cristos (A)
Moise a spus poporului israelit: „Aminteºte-þi de drumul lung, pe care Domnul Dumnezeul tãu te-a fãcut
sã-l strãbaþi timp de patruzeci de ani în pustiu... Te-a fãcut sã cunoºti sãrãcia, sã simþi foamea ºi apoi te-a hrãnit
cu manã... ca sã afli cã omul nu trãieºte numai cu pâine, ci cu tot cuvântul care vine din gura lui Dumnezeu. Sã
nu uiþi pe Domnul Dumnezeul tãu care te-a scos din Egipt, din casa robiei” (Dt 8,2-4.14-16).
Reamintind de experienþa grea a exodului, Moise scoate în evidenþã ceea ce poporul lui Israel a fost nevoit sã
înveþe pe parcursul drumului cãtre pãmântul fãgãduinþei (cãtre libertate), ºi anume cât de mult depinde existenþa
lui de Dumnezeu... câtã nevoie are el de Cuvântul Lui... mai mult chiar decât pâinea care le ostoieºte foamea
trupului.
Încercaþi ca ºi strãmoºii lor în credinþã, creºtinii din toate timpurile au nevoie sã descopere acelaºi lucru. Ei
trebuie sã descopere, la rândul lor, cã numai sãrãcia, cu tot ceea ce ea comportã în materie de dependenþã faþã de
Dumnezeu, poate sã-i împiedice, astãzi mai mult ca oricând, sã aºtepte de la puterile ºi capacitãþile proprii acele
reuºite care sã le mãguleascã satisfacþia de sine. Cine ar putea pretinde cã nu are nevoie de o astfel de lecþie?
Cuvântul lui Dumnezeu „te hrãneºte” cu aceastã înþelepciune eliberatoare.
 Anul pastoral 11
Isus a spus mulþimii: „Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer.
Cine mãnâncã din pâinea aceasta va trãi în veci; iar pâinea pe care o
voi da Eu pentru viaþa lumii este trupul Meu”... „Precum M-a trimis pe
Mine Tatãl cel viu ºi Eu trãiesc prin Tatãl, la fel ºi cel care Mã va mânca pe
Mine va trãi prin Mine” (In 6,51-59).
Dacã în prima lecturã a acestei sãrbãtori, experienþele dureroase ale
peregrinãrii prin pustiu ºi mai ales Cuvântul lui Dumnezeu sunt prezentate
ca „hrãnind” inteligenþa omului aidoma unei pâini, în textul evanghelic
Isus Se prezintã pe Sine ca pâinea cea vie care s-a coborât din cer, pâine
pe care cine o mãnâncã va trãi în veci. Dar despre ce fel de pâine vorbeºte
aici Isus?
Mai înainte ca sã facã referinþã la pâinea ºi vinul euharistic care,
începând din Joia Sfântã, au devenit suportul sacramental al jertfirii de
sine consumatã în Vinera Sfântã, ea (pâinea cea vie) este însãºi revelaþia
Tatãlui în persoana Fiului: evanghelia mântuirii dezvãluitã nouã prin
predica lui Isus ºi gesturile capabile sã restaureze fiinþa umanã marcatã
de pãcat. Aºadar, împreunã toate aceste trei elemente devin în Isus Cristos
acea „pâine” pe care cel ce o mãnâncã va trãi în veci.

Preasfânta Inimã a lui Isus (A)

Moise a spus poporului israelit: „Tu eºti un popor consfinþit Domnului Dumnezeului tãu, pe tine te-a ales ca,
între toate popoarele care trãiesc pe pãmânt, tu sã fii poporul care Îi aparþine lui în mod deosebit. Dacã Domnul
v-a îndrãgit, dacã El v-a ales, aceasta a fãcut-o... din dragoste cãtre voi ºi din fidelitate faþã de jurãmântul pe care
l-a fãcut pãrinþilor voºtri... Sã pãziþi deci legile, poruncile ºi hotãrârile pe care vi le prescriu Eu astãzi, ca sã le
împliniþi (Dt 7,6-11).
Trebuie sã fi fost un moment emoþionant pentru Moise acela în care a înþeles, din tot ceea ce s-a întâmplat de-a
lungul peregrinãrilor anevoioase ale poporului lui Israel prin pustiu, cã Dumnezeu a fost cu ei, i-a însoþit. Ei s-au
simþit salvaþi atunci când au fost ameninþaþi, au fost îndestulaþi atunci când erau flãmânzi ori însetaþi, au simþit
întãrire atunci când erau deprimaþi ºi descurajaþi. Toate aceste „întâmplãri” au devenit pentru Moise tot atâtea
semne prin care Dumnezeu le aratã evreilor cã i-a ales... ca sã fie poporul care Îi aparþine în mod deosebit ºi cã
i-a îndrãgit. Aceastã atitudine a lui Dumnezeu care reveleazã simþãmintele Lui profunde faþã de acest popor care
nu este nici cel mai mare, nici cel mai puternic ºi nici mai cel mai înþelept, impune din partea poporului sã pãzeascã
legile, poruncile ºi hotãrârile divine. Numai în aceste condiþii poporul putea rãmâne un popor ales.

Isus a spus: „Te preamãresc pe Tine, Pãrinte, stãpânul cerului ºi al pãmântului, pentru cã ai lãsat ascunse
acestea celor înþelepþi ºi pricepuþi ºi le-ai descoperit celor mici... Toate Mi-au fost date de cãtre Tatãl meu... Veniþi
la Mine toþi cei osteniþi ºi împovãraþi ºi Eu vã voi da odihnã. Luaþi jugul Meu asupra voastrã ºi învãþaþi de la Mine
cãci Eu sunt blând ºi smerit cu inima ºi veþi gãsi odihnã pentru sufletele voastre” (Mt 11,25-30).
Istoria a dovedit cã, deºi depozitar al binecuvântãrilor ºi
fãgãduinþelor divine, al unei iubiri neþãrmurite din partea Celui
care l-a ales, poporul nu a pãstrat prietenia lui Dumnezeu.
Atâtea evenimente teribile prin care acest popor multimilenar a
trecut au arãtat cã Dumnezeu ºi-a întors faþa de la el. De ce?
Cauza a fost mereu aceeaºi (iar profeþii sunt martori privilegiaþi
în acest sens): nu au pãzit legile, poruncile ºi hotãrârile divine.
ªi totuºi, ceea ce înþelepþii ºi pricepuþii nu au înþeles, li s-a
descoperit celor mici, din popor. Numai cel care Îl cautã pe Isus
Cristos, numai cel care ia asupra sa jugul (termen sinonim cu
împlinirea voinþei) Lui poate dobândi odihna pentru suflet.
Aºadar, sãrbãtoarea Preasfintei Inimi a lui Isus evocã acele
simþãminte pe care Dumnezeu le nutreºte faþã de cel care ºtie
sã primeascã acest dar divin, simþãminte simbolizate prin inima
strãpunsã a lui Isus Cristos.
12 Anul pastoral
Pr
Pr.. FABIAN MÃRIUÞ
Reformarea cuvintelor
În episodul trecut am arãtat cã afectele sunt modurile naturale
de manifestare a iubirii ºi cã numãrul lor este indefinit. Apoi am
arãtat cã afectul cel mai pur este prietenia. Atracþia reciprocã ce
stã la baza prieteniei este stimulatã ºi alimentatã de preocupãri,
idealuri, proiecte comune. Ca regulã, bunã este acea prieteneie
care ne face mai buni. Nu toþi, însã, ating acest scop. Morala ne
pune în gardã, în special cu privire la tipurile de prietenii care
distrug. Dintre ele amintesc: a) prietenia particularã, b) dorinþa
exageratã de prietenie, c) prietenia senzitivã, d) prietenia sexualã.
Prietenia particularã
Prietenia cere ordine ºi echilibru. Când atenþia ºi simþãmintele
cuiva sunt revãrsate exclusiv asupra unei alte persoane, aºa încât
sã nu mai rãmânã înþelegere ºi interes pentru ceilalþi, atunci
prietenia ºi-a pierdut principalul sãu scop: unirea oamenilor. Acolo
unde, în grupuri sau colectivitãþi, apar prietenii
particulare, exclusive, se distruge unitatea ºi
spiritul general de tovãrãºie. Colaborarea
devine dificilã. De fapt, prietenia exclusivã este
o abdicare de fond de la ceea ce înseamnã a
iubi, anume a dãrui ºi a primi. Intimismul care
caracterizeazã prietenia particularã face ca
„toatã bogãþia” acelei legãturi sã se consume,
„sã ardã” doar în cercul închis al relaþiei dintre
aºa-ziºii prieteni.
Supus riscului cãderii în exclusivism este ºi
cupul conjugal. Intimismul în doi nu-i altceva
decât o formã lãrgitã a egoismului personal,
trãit acum la nivel conjugal. Când soþul ºi soþia
ajung sã se complacã într-o specie de
prietenie particularã, în realitate, în acea
legãturã se consumã mai multã iubire decât
se produce. Falimentul bate la uºã.
Cu atât mai periculoase sunt prieteniile
particulare când e vorba de lumea politicã, mai
ales acolo unde graniþa dintre economic ºi politic nu este delimitatã
în nici un fel. O simplã privire asupra realitãþii politice româneºti,
aºa cum o reflectã mass-media, dar cum o putem constata ºi din
condiþia noastrã de cetãþeni, ne pune în faþã multe cazuri. La baza
lor stau, în linii mari, douã motivaþii: dorinþa, de naturã internã, ºi
bogãþia materialã, de naturã externã. Când dorinþa nu este bine
strunitã, când nu este orietatã spre bine, iar în cazul unui om politic
cãtre slujirea binelui comun, aceasta se perverteºte ºi se
transformã în lãcomie, aviditate. Motivaþia externã are ºi ea un
resort interior. Cumulul de averi dezvãluie un interes strict egoist:
acela de a apãrea superior altora. În felul acesta lãcomia este
întovãrãºitã de mândrie.
Cu aceste precizãri, s-a ajuns la nodul chestiunii. O prietenie
Sfânta Scripturã ºi Familia
particularã este, în general, alimentatã de dorinþe egoiste, ascunse
sau explicite. Dacã ne gândim cã, în cazul oamenilor politici, acest
tip de prietenii genereazã clientelism, spirit de clicã, neglijenþã
faþã de binele comun, corupþie, ne dãm seama de multele efecte
colaterale ale acestor legãturi. Filosoful Aristotel vorbea de trei
feluri de prietenii: cu gândul la câºtig, la distracþie, la virtute. În
cazul din urmã, câºtigul este baza prieteniei. Pânã la un punct,
nimic rãu. Când se trece la câºtigul cu orice preþ, datele problemei
se schimbã în mod radical. Sã amintim cã, de fapt, a vorbi de
prietenie este impropriu în astfel de cazuri. Ceea ce lipseºte, este
tocmai scopul prieteniei: de a deveni mai bun. A fi mai lacom, sau
mai avid, nu e nici pe departe a fi mai bun.
„Spune-mi cu cine te însoþeºti ca sã-þi spun cine eºti” - o veche
zicalã. În vederea apropiatelor alegeri locale ea ne oferã un criteriu
de a ne decide pentru un candidat sau altul.
O dorinþã exageratã de
prietenie.
Dacã la baza prieteniei adevãrate se aflã
virtutea, atunci se cuvine sã spunem cã orice
virtute are mãsura sa. Nu se poate neglija
studiul, munca, familia, din cauza prieteniei.
Întâlnirile prea frecvente te fac sã pierzi timpul
ºi energia în dauna lucrului sau a familiei. Cine
nu poate sta fãrã prietenul sãu devine
sentimental, gelos, maladiv. Adevãrata
prietenie te face liber. Adevãrata prietenie îþi
dã siguranþã.
Prietenia senzitivã
Atracþia spre celãlat este, uneori, bazatã
pe proprietãþile trupeºti, ca de exemplu, o
staturã frumoasã, o voce plãcutã, etc... Astfel
de prietenii se nasc mai ales în timpul ºcolii.
Este vorba, de obicei, despre simpatii
superficiale, efemere. Pot deveni periculoase când apar semnele
sexualitãþii.
Mã voi opri însã asupra altui aspect ce þine de vremurile noastre
ºi de cultura mediaticã: mitul trupului perfect. Copiii ºi tinerii sunt
tot mai mult supuºi „tiraniei imaginii”. Dacã atenþia acordatã
trupului, aspectului sãu ºi sãnãtãþii este pozitivã, idolatrizarea sa
este negativã. Dacã este pozitivã cultivarea frumuseþii naturale,
simple, negativã este cosmetizarea. Când dobândirea ºi pãstrarea
frumuseþii trupeºti, dar mai ales simularea acesteia, devin un
imperativ absolut cãruia trebuie sã-i jertfeºti orice, atunci avem
de-a face cu o nouã formã de religie, cu liturghia sa, cu ritualurile
sale. În realitate e vorba de cultul aparenþelor, al superficialitãþii.
În literatura patristicã, slava deºartã (vanitatea, lauda de sine)
 Anul pastoral 13
e unul din viciile capitale. El constã în a atrage laudã ºi admiraþie Papa Ioan Paul al II-lea
pentru darurile naturale: frumuseþea (realã sau închipuitã) a
trupului, a vocii, dar ºi prin afiºarea unui aer de superioritate.
Mai constã în a da mare preþ îmbrãcãmintei, parfumurilor, În dialog cu Isus
bijuteriilor. Pãrinþii bisericii considerã slava deºartã o formã de
boalã. Sfântul Paul spune cã lauda de sine este o nebunie (2Cor
12,11). Caracterul maladiv al acestei atitudini vine din faptul cã
despre fundamentele
omul poate tinde, prin natura sa, cãtre slavã, dar nu cãtre slava
umanã, care rãmâne deºartã, ci cãtre slava dumnezeiascã. familiei
Complãcerea în vanitate aratã o deturnare a încrederii. În loc
sã se încreadã în Domnul, omul se încrede în atenþia, stima, Cateheza 3
admiraþia ºi laudele celorlalþi.
1. Referindu-ne la cuvintele lui Isus pe tema cãsãtoriei, unde El
Întorcându-ne la cultura mediaticã a timpurilor noastre, ne
face apel la „început”, ne-am îndreptat atenþia, în cateheza
putem da seama cã aceasta vrea sã inducã un ideal de
precedentã, asupra primei povestiri a creaþiei omului, în Cartea
perfecþiune care nu priveºte omul în totalitatea sa, trup ºi suflet,
Genezei (cap. 1). De data aceasta, vom prezenta a doua povestire
ci doar o laturã a sa, trupescul. Insistenþa pe valorile trupeºti,
[...] care, prin natura sa, are un carecter diferit. [...] are o profunditate
chiar simularea acestora prin cosmetizare, duce la o falsã idee
mai ales subiectivã, într-un anumit sens, psihologicã [...]. Capitolul
de om.
doi din Genezã constituie, într-un fel, cea mai veche descriere ºi
Cheia dramei prieteniilor senzuale este cã ele se construiesc
înregistrare a autoînþelegerii omului ºi, împreunã cu capitolul trei,
pe o calitate realã sau artificialã, nu pe om ca purtãtor de calitãþi
este prima atestare a conºtiinþei umane. [...] Confruntând cele douã
ºi defecte. Copiii ºi tinerii sunt cei mai expuºi unei astfel de oferte.
povestiri ale creaþiei omului, ajungem la convingerea cã
Nu au experienþa de viaþã necesarã ºi nici putere de
subiectivismul capitolului doi corespunde obiectivismului realitãþii
discernãmânt. Raþiunea ºi judecata lor sunt încã necoapte.
omului creat „dupã chipul lui Dumnezeu”. [...]
Pãrinþii au un rol însemnat în a-i îndrepta cãtre profunzimi, la
2. [...] Cuvintele care descriu, în mod direct, unitatea ºi
cele ale spiritului mã refer, pentru a nu-ºi lãsa copiii pradã
indisolubilitatea cãsãtoriei, se gãsesc în contextul celei de-a doua
lucrurilor de suprafaþã. Copiii învaþã, înainte de toate, de la
povestiri a creaþiei, cea care are ca trãsãturã dominantã crearea
pãrinþi. Dacã ei au abnegaþie, dacã ºtiu sã renunþe la ceea ce
separatã a femeii (cf. Gen 2,18-23), în timp ce povestirea creaþiei
este superficial, ºi copiii lor vor învãþa sã discernã ºi, încetul cu
omului (bãrbatul) se gãseºte în Gen 2,5-7 . Este semnificativ cã,
încetul, vor învãþa sã-ºi aleagã prietenii, dupã cum bine spune
referindu-se la Gen 2,24, Isus nu doar cã leagã „începutul” cu
o zicalã: „rudele þi-au fost date, dar prietenii þi-i alegi”.
misterul creaþiei, dar ºi conduce, ca sã spunem aºa, la graniþa
Prietenii sexuale
dintre inocenþa originarã a omului ºi pãcatul originar. [...]
Când se trezesc instinctele trupeºti, nu ar trebui sã se mai
3. Urmeazã [...]Gen 3, povestirea primului pãcat al omului ºi al
vorbeascã de prietenie. Acest fenomen poate sã aparã ca o
femeii, în legãturã cu [...] „pomul cunoaºterii binelui ºi rãului” (Gen
perversiune moralã, deja înainte de dezvoltarea sexualã, dar
2,17). [...] acesta constituie o linie de demarcaþie între cele douã
cu atât mai mult ºi, în special, dupã aceea. În episodul urmãtor
situaþii originare [...] cea a inocenþei originare [...] ºi cea în care
vom dezvolta mai pe larg acest punct.
omul a încãlcat porunca porunca Creatorului [...] în aceste douã
(Va urma)
(Va situaþii antitetice se vãd douã stãri diverse ale naturii umane: status
naturae integrae (starea naturii integre) ºi status naturae lapsae
(starea naturii decãzute).
4. Când Cristos [...] îi trimitea pe interlocutorii sãi la cuvintele
scrise în Gen 2,24, le comandã acestora, într-un anumit sens, sã
depãºeascã graniþa dintre prima ºi a doua situaþie a omului. El nu
aprobã ceea ce „din cauza împietririi inimii” Moise a permis, ºi
face apel la cuvintele primei orânduiri divine care, în acest text,
este în mod expres legatã de starea de inocenþã originarã a omului.
Rãspunsul lui Isus este decisiv ºi fãrã echivoc. [...] Vom încerca sã
tregem concluziile în cateheza urmãtoare.

(Spicuiri fãcute de pr. Francisc Ungureanu din cateheza Papei

Ioan Paul al II-lea din 19 septembrie 1979, a treia din ciclul „Bãrbat
ºi femeie l-a creat”, cf. Giovanni Paolo II, Uomo e dona lo creò,
catechesi sull’amore umano, Città Nuova Editrice, Libreria Editrice
Vaticana, Roma 20015, p. 37-39; sau: http://www.vatican.va/
holy_father/john_paul_ii/audiences/1979/documents/hf_jp-
ii_aud_19790919_it.html)
14
CRISTINA ªOICAN
“Credinþa este o adeziune personalã a omului întreg faþã de
Dumnezeu care se reveleazã. Nu trebuie sã credem în nimic
altceva decât în Dumnezeu – Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfânt” (Catehismul
Bisericii Catolice).
Uneori, prin intervenþia sa minunatã, Dumnezeu ne ajutã sã
ne întãrim credinþa. În acest sens, putem aminti miracolele
euharistice.
Acestea sunt manifestãri minunate ºi uimitoare ale lui
Dumnezeu, care au ca scop confirmarea credinþei noastre în
prezenþa realã a Trupului ºi Sângelui lui Cristos în Euharistie. Centrul
credinþei noastre în Euharistie este însuºi Cristos, care a instituit
acest Sacrament celebrând împreunã cu Apostolii Ultima Cinã, în
Joia Mare. De atunci Biserica, fidelã poruncii lui Cristos: Faceþi
aceasta în amintirea mea!, a celebrat mereu Euharistia, cu credinþã
ºi devoþiune.
Credinþa noastrã nu trebuie sã se bazeze pe miracole
euharistice; dar ele pot sã ne invite, sã ne provoace sã cunoaºtem,
sã preþuim ºi sã iubim mai mult Euharistia. Ele ne pot ajuta sã
redescoperim bogãþia ºi frumuseþea Euharistiei care „este izvorul
ºi culmea întregii vieþi creºtine. În Euharistie se aflã culmea acþiunii
sfinþitoare a lui Dumnezeu faþã de noi ºi a cultului nostru faþã de
el. Ea cuprinde tot binele spiritual al Bisericii: Cristos însuºi, Paºtele
nostru. Euharistia exprimã ºi realizeazã comuniunea vieþii divine
ºi unitatea poporului lui Dumnezeu. Prin celebrarea euharisticã
ne unim deja cu liturgia din cer ºi anticipãm viaþa veºnicã” (CBC,
Compendiu, 274).
La început era Cuvântul º
Miracole e
În decursul veacurilor, au avut loc mai multe miracole euharistice:
unele mai cunoscute, altele mai puþin, unele recunoscute oficial de
Bisericã, altele nu. Unul dintre cele mai importante, recunoscut de
Bisericã ºi confirmat de oamenii de ºtiinþã, este cel de la Lanciano
(Italia, Chieti), petrecut în secolul al VIII-lea.
Când Dumnezeu sfideazã ºtiinþa
În luna aprilie 1976, în publicaþia L’ Eco din San Gabriele, apãrea un
amplu material despre miracolul euharistic de la Lanciano. Una dintre
afirmaþii i-a surprins în mod deosebit pe cititori: „Cu douãsprezece
secole în urmã, în biserica sfinþilor Legonþian ºi Domiþian, a început
celebrarea unei Liturghii... care nu a mai fost niciodatã terminatã”.
Istoria miracolului
În secolul al VIII-lea, un
cãlugãr din ordinul bazilian
celebra Liturghia în biserica
sfinþilor Legonþian ºi
Domiþian, care, acum, este
înglobatã în Bazilica Sfântul
Francisc. Dupã ce a
pronunþat cuvintele de
consacrare a fost asaltat de
dubii puternice privind
prezenþa realã a lui Cristos
în Euharistie. În timp ce era
prada acestor gânduri
angoasante, a observat un
lucru extraordinar: ostia s-a
transformat în carne, iar vinul
în sânge, coagulându-se în
cinci picãturi mari .
Pietatea popularã a acceptat imediat acest miracol, dar prima
recunoaºtere din partea Bisericii a avut loc abia în 1574. La reconstituirea
din 17 februarie 1574, experþii au constatat cã greutatea totalã a celor
cinci picãturi de sânge echivaleazã cu greutatea fiecãreia în parte.
ªtirea a fãcut senzaþie ºi a impresionat atât poporul simplu cât ºi clerul.
Acest fenomen misterios datorat mai degrabã lipsei de precizie a
balanþelor de odinioarã, nu a fost însã confirmat ºi de verificarea fãcutã
cu un cântar modern, de profesorul Odoardo Linoli din Arezzo, în 1970.
Cuvântul ºtiinþei
Planul lui Dumnezeu, referitor la miracolul de la Lanciano, era altul
decât acela de a impresiona printr-o chestiune legatã de greutate.
Dupã douãsprezece secole de tãcere aproape totalã, faptul miraculos
trebuia sã se confrunte cu ºtiinþa pentru a vorbi un limbaj cunoscut
omului de azi. Aºadar, cu permisiunea Papei Paul al VI-lea, oameni
de ºtiinþã au testat câte o probã de carne ºi de sânge, într-un laborator
din Roma.
Arhiepiscopul de Lanciano, Mons. Luigi Perantoni, a încredinþat

ºi Cuvântul s-a fãcut TTrup
rup
euharistice
omului de ºtiinþã Odoardo Linoli - profesor de anatomie, de histologie,
de chimie ºi de microscopie clinicã – misiunea de a verifica
autenticitatea miracolului. A fost, cu siguranþã, o hotãrâre îndrãzneaþã!
Pe 8 noiembrie 1970, au fost deschise cele douã vase sacre în
care sunt pãstrate ostia-carne ºi picãturile de sânge. Folosind o
pensetã specialã, cercetãtorul a recoltat câteva particule albe care
erau lipite de ostia-carne, întrebând ce se ºtia despre acestea. I s-a
rãspuns cã la ultimele reconstituiri care avuseserã loc în 1886 s-a
considerat cã era vorba despre câteva fragmente de pâine. Însã
rezultatul lui a fost diferit. Profesorul Linoli a ajuns la concluzia cã
structura molecularã a fragmentelor albe nu era aceea a amidonului,
ci a unor spori.
Probele de la ostia-carne
ºi din potirul cu picãturile de
sânge au fost luate pentru a
fi analizate în laborator.
... ºi Cuvântul s-a
fãcut TTrup
rup
Pe 13 decembrie, din
Arezzo a fost trimisã cãtre
Lanciano o telegramã cu
urmãtorul conþinut: In
principio erat Verbum et
Verbum caro factum est (La
început era Cuvântul ºi
Cuvântul s-a fãcut Trup).
Ce se întâmplase, de
fapt? Profesorul Linoli a
examinat cu foarte mare
meticulozitate probele dar,
pentru cã rezultatele i se pãreau incredibile, nu s-a pronunþat imediat.
A cerut unor colegi sã analizeze ºi ei probele. Unul din cei cinci colegi
la care apelase Linoli, profesorul Ruggero Bertelli din Siena, declara:
„... La o analizã aprofundatã se observã cã orientarea fibrelor
musculare care se intersecteazã în planuri diferite ºi în direcþii
variate... conduc rezultatul cãtre un þesut muscular miocardic”.
ªtiinþa confirmã miracolul
La 4 martie 1971, în urma examinãrii probelor de la Lanciano, cei
doi oameni de ºtiinþã, Linoli ºi Bertelli, au fãcut publice rezultatele:
a) Sângele miracolului este sânge cu adevãrat, iar carnea este
cu adevãrat carne.
b) Carnea provine din þesutul muscular al inimii.
c) Carnea ºi sângele aparþin speciei umane.
d) Carnea ºi sângele au aceeaºi grupã de sânge, AB, lucru care
indicã faptul cã donatorul este unul singur.
e) În sânge au fost gãsite proteine în aceeaºi proporþie ca în orice
sânge proaspãt normal, deci sânge ca într-un organism viu.
15
f) În sânge au fost gãsite, de asemenea, minerale: fosfor,
magneziu, potasiu, sodiu ºi calciu.
Aceste rezultate au trezit interesul comunitãþii ºtiinþifice
internaþionale. În 1973, Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii a propus
aprofundarea problemei. Dupã cincisprezece luni de muncã ºi
dupã aproape cinci sute de noi examinãri, Organizaþia Mondialã
a Sãnãtãþii „a exclus cu fermitate posibilitatea ca þesutul miocardic
sã fi fost îmbãlsãmat” ºi a afirmat cã „perfecta conservare a
fragmentelor organice, pãstrate timp de douãsprezece secole în
monstranþa de sticlã, în absenþa oricãrei substanþe conservante,
antiseptice sau de îmbãlsãmare, contravine tuturor legilor
cunoscute de biologie”.
În concluzie, Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii a confirmat, fãrã
rezerve, rezultatele analizelor fãcute de cei doi cercetãtori italieni,
Linoli ºi Bertelli.
Descoperirea care uimeºte cel mai mult este cã sângele ºi
carnea miraculoase aparþin unei „persoane vii”. De asemenea,
Baima Bollone, profesor de medicinã legalã la Universitatea din
Torino, avea sã constate, câþiva ani mai târziu, cã sângele
miracolului de la Lanciano ºi sângele de pe Giulgiul din Torino au
aceeaºi grupã sanguinã, AB.
Cine poate sã înþeleagã, sã înþeleagã!
Relicvele Miracolului euharistic de la Lanciano se pãstreazã în
biserica Sfântul Francisc, construitã în secolul al XI-lea pe locul
bisericii în care s-a petrecut miracolul. Cãlugãrii care îngrijesc
sanctuarul au mãrturisit cã, dupã ce relicvele - ostia-carne ºi potirul
cu cele cinci picãturi de sânge - au fost supuse analizelor ºtiinþifice,
sanctuarul a devenit unul dintre cele mai cunoscute din lume, fiind
vizitat anual de mii de pelerini.
(fragment din ostia-carne)
Adaptare dupã Quando Dio sfida la scienza,
de Domenico Lanci
16 Oameni ai credinþei
Mons. prof. VLADIMIR PETERCÃ
Paul la Atena
ºi mai târziu la Roma
”Nu mai trãiesc eu, ci Cristos trãieºte în mine!
Viaþa mea prezentã în carne o trãiesc
în credinþa Fiului lui Dumnezeu
care m-a iubit ºi s-a oferit pentru mine!”
(Gal 2,20).
Numeroase texte pauline ne dovedesc cât de adâncã ºi cât
de hotãrâtã a fost credinþa lui Paul. Odatã ce l-a cunoscut pe Cristos,
schimbarea în viaþa sa a fost decisivã; citatul de mai sus este o
confirmare în acest sens! Cristos a fost în centrul vieþii sale, El i-a
condus paºii întotdeauna, i-a luminat gândurile ºi i-a dãruit curaj în
orice clipã a vieþii sale. Apostolul Paul a fost ºi este
un model pentru cei care s-au dãruit cu totul lui Isus
Cristos. Odatã ce el “a pus mâinile pe plug” (Lc 9,62),
nu priveºte înapoi, ci rãmâne, pentru totdeauna,
credincios aceluia cãruia i-a crezut (cf. 2Tim 1,12).
Avem de-a face cu un om matur din punct de vedere
al credinþei. În contextul nostru, expresia ”în credinþã”
se referã evident la viitor, cãci credinþa este, prin
însãºi natura ei, o anticipare a bucuriilor ce
caracterizeazã viitorul escatologic.
Acesta era Paul ºi îl vom urmãri, de data
aceasta, ca oaspete în cele douã capitale ale
timpului sãu, Atena ºi Roma. Prima era capitala
culturii ºi a filozofiei, iar a doua, oraºul Roma,
capitala dreptului ºi a puterii. A fost visul
dintotdeauna al lui Paul sã poposeascã la Atena ºi
sã aibã un contact nemijlocit cu locuitorii sãi. Unii
au þinut ca scop suprem al vieþii plãcerea, fie
plãcerea simþurilor, fie plãcerea intelectualã. Alþi
filozofi propun, dimpotrivã, indiferenþa absolutã faþã
de încercãrile ºi durerile vieþii, sprijinind acest sentiment fie pe
mândria omului, fie pe dispreþul de care este vrednicã lumea
înconjurãtoare. Astfel se prezentã lumea cultã din oraºul luminã
Atena, care se mândrea cu ºcolile sale filozofice de pe acele vremuri.
Pe scurt, Paul a avut de-a face, la Atena, cu epicurienii ºi cu stoicii,
iar pe colina areopagului el va þine o predicã programaticã, dedicatã
zeului necunoscut (Fap 17,15-34). Este prima confruntare deschisã
între morala creºtinã ºi filozofia greacã. Apostolul Paul nu se dã
înapoi de la aceastã confruntare, el o acceptã dându-ne, nouã
tuturor, o lecþie peste veacuri. De aceea, Paul menþioneazã fãrã nici
un înconjur:
”Atenienii ºi toþi strãinii care locuiau acolo (la Atena)
nu-ºi petreceau timpul cu nimic altceva
decât vorbind ºi ascultând ceva nou!” (Fap 17,21).
Paul vorbeºte scurt ºi la obiect. În locul cinstirii unui zeu
necunoscut, care este strãin oamenilor, el vorbeºte cu mult curaj
despre Dumnezeul Cel adevãrat, care ”nu locuieºte în temple fãcute
de mânã de om” ºi ”nici nu este slujit de mânii omeneºti”, ci “dãruieºte
tuturor viaþã, suflare ºi toate celelalte!” (Fap 17,24b-25). Totul a fost
acceptat, dar în momentul când au auzit cã Paul vorbeºte despre
”învierea morþilor”, unii îºi bãteau joc de el, iar alþii spuneau: ”despre
toate acestea te vom asculta altã datã!” (Fap 17,32).
De aceea, se pune întrebarea: Paul a avut sau nu succes la
Atena? Este greu de rãspuns la aceastã întrebare. ªi totuºi, în ultimul
verset se menþioneazã: ”doar câþiva bãrbaþi i s-au alãturat ºi au
crezut!” Nu trebuie sã ne aºteptãm niciodatã la creºtinãri în masã,
aºa cum de altfel nici Isus nu a avut. Trebuie sã ne bucurãm de
fiecare suflet care se întoarce la Cristos ºi face binele. Mai reþinem
încã un lucru din aceastã prezenþã a lui Paul în
areopagul din Atena. El nu a vorbit niciodatã în
zadar; cuvintele sale, chiar dacã multora le pãreau
prea grele, au fost, totuºi, un medicament pentru
atâtea alte suflete.
Al doilea oraº, în care Paul dorea nespus de
mult sã predice, a fost Roma. În acest oraº va fi
martirizat, sub împãratul Nero, în anul 67. Paul a
dorit mult sã ajungã în acest oraº, capitalã a
Imperiului Roman, ºi sã-l predice ºi acolo pe Isus
Cristos. La Roma a mers cu o corabie ºi a avut o
cãlãtorie plinã de peripeþii ºi încercãri, astfel încât
un înger al Domnului i-a apãrut ºi l-a încurajat
spunându-i: ”Nu te teme, Paul! Tu trebuie sã apari
în faþa cezarului. Iatã, Dumnezeu þi i-a dãruit pe toþi
cei care cãlãtoresc cu tine!” (Fap 27,24). Cu multã
rãbdare, dar ºi cu o credinþã neînfricatã în
Dumnezeu, Paul ajunge în cele din urmã la Roma,
visul vieþii sale. Aici ”i s-a permis sã locuiascã singur,
cu un soldat care îl pãzea!” (Fap 28,16). Paul gãseºte
aici un câmp imens ºi nedesþelenit, care aºtepta cuvântul de viaþã
al lui Cristos. Roma avea pe atunci o populaþie de circa un milion ºi
jumãtate, iar evreii, o populaþie minoritarã, dispuneau de mai multe
sinagogi, numãrând circa 40.000 de membri. Evreii au fost primii
cu care Paul a luat contact, era ºi normal acest lucru, cãci ei erau
coreligionarii sãi. Este interesant de notat cã evreii din Roma nu
ºtiau nimic din cele întâmplate la Ierusalim ºi nici motivul pentru
care Paul se afla acum la Roma. Aºa cum am spus, Paul a purtat
discuþii aprinse cu toþi evreii, dar ºi cu conducãtorii lor. Urmarea este
consemnatã în Faptele Apostolilor: “unii au fost convinºi de cele spuse
de el, alþii însã nu au crezut!” (28,24).
Aºa se întâmplã ºi în viaþa noastrã, uneori avem succes, alteori
nu, noi, însã, nu trebuie sã ne descurajãm niciodatã, ci trebuie sã-l
slujim în toatã libertatea pe Isus Cristos, convinºi fiind cã acolo unde
noi am semãnat, va fi Cristos care va culege roade. Aºadar, nici un
bob aruncat de noi în pãmânt nu va rãmâne fãrã sã aducã mult rod.
Este un lucru încurajator, iar apostolul Paul ne oferã o pildã de urmat!
 Oameni ai credinþei 17
MARCEL NETEDU

Fericitul Ieremia Valahul,

un român pribeag
M-ai sedus, Doamne, ºi m-am lãsat sedus…(Ier20,7). dumnezeiescului
Mântuitor3.
A povesti viaþa Fericitului Ieremia înseamnã a privi la existenþa Având bogãþia
sa terestrã ca la o poveste de iubire ce s-a instaurat între el ºi acestei experienþe
Dumnezeu. familiale, tânãrul Ion
Tânãrul Ieremia s-a lãsat sedus de cea mai fermecãtoare ºi (numele de botez al
mai atrãgãtoare voce. O voce blândã ºi suavã ce a vibrat toatã Fericitului Ieremia) a
viaþa în sufletul sãu. O voce pe care, atunci când a descoperit-o, a pãrãsit casa pãrin-
îndrãgit-o ºi a iubit-o ca pe lumina ochilor. teascã ºi pe cei dragi
M-am gândit sã povestesc despre aceastã aventurã de ai sãi. Luând cu sine
dragoste care avut loc cu mai bine de 450 de ani în urmã ºi poate foarte puþine lucruri, îºi
cã e binevenitã mai ales acum când îl primim în patria sa pe începe drumul de
Fericitul Ieremia; în sfârºit, m-am gândit sã redau aceste rânduri pelerin. Hotãrârea de
pentru poporul creºtin român, deoarece Fericitul Ieremia este un a pleca era un act de
fiu al României, acea nobilã naþiune care poartã în limba sa ºi în ascultare faþã de
nume amprenta Romei1… deoarece, Fericitul Ieremia venind din Dumnezeu. Ieºi aºadar
România în Italia, a unit prin trãirea sa istoricã Orientul cu din pãmântul tãu, din
Occidentul, trasând o punte simbolicã între popoare ºi între neamul tãu ºi din casa
Bisericile creºtine2. tatãlui tãu ºi vino pe pãmântul pe care þi-l voi arãta eu
Fericitul Ieremia s-a nãscut într-o familie simplã, dar a avut (Gen 12, 1).
norocul sã aibã pãrinþi buni ºi cu fricã de Dumnezeu, care au Dupã un drum plin de peripeþii, Ion ajunge în Italia în vara
picurat în sufletul copiilor valorile umane ºi creºtine. anului 1576. Aici îºi începe misiunea sa îndeplinitã cu atâta
Margareta, mama lui Ieremia, a început sã dea o educaþie dragoste, încât se identifice cu suferinþele tuturor.
creºtinã copiilor îndatã ce a observat la ei primele scântei de La 434 de ani de la pãrãsirea þinutului natal ºi dupã 25 de ani
înþelegere. Ieremia avea desãvârºitã încredere în spusele mamei de la proclamarea sa ca Fericit, la 30 octombrie 1983, pe 8 mai, în
sale, care reuºeau sã-l impresioneze adânc. Ea povestea cu ziua comemorãrii liturgice a Fericitului Ieremia Valahul, rãmãºiþele
farmec viaþa lui Isus: naºterea în peºtera de lângã Betleem, traiul sale pãmânteºti au luat drumul spre þarã, pornind de la biserica
sfânt în casa din Nazaret, în care zilele se scurgeau în sfântã Neprihãnitei Zãmisliri a pãrinþilor franciscani capucini din Napoli,
bucurie…În sfârºit, evoca Patimile lui Isus, moartea Lui dureroasã, mãnãstire unde ºi-a sfinþit viaþa pãmânteascã încheiatã la 5 martie
urmate de strãlucirea Învierii ºi a Înãlþãrii Lui la cer. Având o evlavie 1625. Însoþitã de pãrintele Ubaldo Oliviero, superiorul conventului
deosebitã faþã de Sfânta Fecioarã Maria, Margareta le vorbea pãrinþilor capucini din Oneºti ºi de pãrintele Iustin, român din
copiilor sãi despre Ea cu atâta cãldurã încât aceºtia nu aveau Ordinul capucin din care fãcea parte ºi Fericitul Ieremia, urna cu
cum sã nu simtã intimitatea sa profundã cu Mama rãmãºiþele pãmânteºti ale primului român declarat Fericit în mod
oficial de Bisericã va parcurge aproximativ acelaºi traseu fãcut
pe jos la plecarea în 1574 din România în Italia. Sosirea la
sanctuarul din Oneºti, dupã multe popasuri prin þarã, este
prevãzutã pentru ziua de 31 mai.

1
Osservatore Romano. 31 oct.1983, p. 2.
La 30 octombrie, în Anul Sfânt 1983, Sfântul Pãrinte Ioan Paul
al II-lea l-a ridicat pe fratele Iremia Valahul la cinstea altarelor,
declarându-l fericit, în cadrul unei ceremonii solemne care a avut
loc în Piaþa Sfântulu Petru.
2
Idem.
3
Din Arhivele Generale ale Procesului de Canonizare din Roma,
fol.7 .
18 Istorie ºi spiritualitate
Pr
Pr.. IOAN CIOBANU
Sã ne rugãm la mormântul
Monseniorului Ghika
Comemorãm anul acesta 54 de ani de la moartea Slujitorului
lui Dumnezeu Mons. VLADIMIR GHIKA, GHIKA mort ca martir, la Jilava,
în 16 mai 1954.
Epuizat de suferinþele provocate din cauza frigului, a setei ºi a
foamei, de torturile ºi umilirile la care a fost supus, Mons Ghika
le-a prezis colegilor din închisoare în ziua de 13 mai: „Astãzi este
ultima zi când vã incomodez, nu voi mai avea nevoie sã ies, cãci
în 4 zile voi muri…”. La data de 16 mai 1954, spre orele 18, Mons.
Ghika a plecat din aceastã lume la Domnul, cu conºtiinþa împãcatã
cã a fãcut tot ce a putut pentru Biserica lui Cristos
într-o perioadã tristã pentru þarã ºi pentru
întreaga lume.
La vestea morþii sale, cei din închisoare au
spus: „a murit un sfânt!”. Da, aºa este, pentru
cã Mons. Vladimir Ghika a trãit toatã viaþa ca
un sfânt ºi a murit ca un adevãrat martir, iar acum
este vrednic sã fie ridicat la cinstea altarelor,
pentru a-i celebra memoria, pentru a-l cinsti ca
pe un sfânt ºi martir al Bisericii lui Cristos, al
întregului popor român ºi al Arhidiecezei noastre.
Toate informaþiile ºi mãrturiile pe care le
avem, în biografiile ºi scrierile despre el ºi în cele
scrise de el, dovedesc ceea ce martorii care mai
sunt în viaþã spun convingãtor despre el, cã a
trãit ºi a murit ca un sfânt
sfânt.
Primii creºtini au fost ºi primii martiri care
ºi-au jertfit viaþa ºi trupul pentru credinþa lor în Cristos. Biserica din
catacombe a supravieþuit prin transmiterea mesajului creºtin, pe
cãi ascunse, ºi, în final, a reuºit sã obþinã libertatea. Chiar de la
început Biserica i-a venerat cu o evlavie deosebitã pe martiri ºi a
implorat cu pietate ajutorul mijlocirii lor.
Cu emoþie ºi încântare, ne amintim ºi acum de acele zile din
luna mai 1999, când românii l-au primit, pentru prima datã, pe
urmaºul Sfântului Petru în persoana Papei Ioan Paul al II-lea. Atunci
am simþit cu toþii cã avem aceeaºi credinþã ºi am exprimat cu
sinceritate, în mod spontan, dorinþa de unitate. Mons. Ghika este
un adevãrat înainte-mergãtor pe drumul unitãþii, un adevãrat prinþ
al ortodoxiei ºi al catolicismului, al spiritului ecumenic ºi al caritãþii,
al curajului ºi al jertfirii de sine, un filosof ºi un teolog, un om al
faptelor, al cãrui exemplu suntem chemaþi sã-l urmãm ºi de care
putem fi mândri pretutindeni.
La sosirea pe aeroportul Bãneasa, Papa Ioan Paul al II-lea
spunea: „Iatã-mã între voi, pelerin plin de credinþã ºi de speranþã.
Sãmânþa evangheliei, cãzutã în pãmânt fertil a produs în perioada
celor douã milenii roade abundente de sfinþenie ºi de martiriu, iar
mai recent, în ultimul secol, numeroºi martiri ai credinþei”.
Apoi, la Nunþiatura Apostolicã din Bucureºti, se adresa
episcopilor catolici din România, astfel: „Fiecare bisericã localã
din þara voastrã a avut martirii sãi. Tuturor le aduc acum un omagiu.
Fiecare diecezã este îndemnatã sã adune mãrturii, pentru a nu
pierde memoria martirilor sãi ºi pentru a le urma mãrturia de
fidelitate ºi devotament faþã de Domnul”.
A doua zi, vizitând Cimitirul Bellu Catolic, Sfântul Pãrinte preciza:
„Am venit sã aduc un omagiu martirilor care au sfinþit acest pãmânt
prin mãrturia credinþei lor, fãcând sã înfloreascã pe el o civilizaþie
inspiratã din Evanghelia lui Cristos”, iar în Catedrala Sfântul Iosif a
continuat: „Acum vin de la cimitirul Catolic unde
m-am rugat pentru voi toþi ºi i-am invocat pe
martirii voºtri ºi pe mãrturisitorii credinþei voastre
ca sã mijloceascã pentru voi la Tatãl ceresc”.
Fidel învãþãturii Bisericii ºi tradiþiei, Papa Ioan
Paul al II-lea prin cuvântãrile sale, dar ºi prin
exemplul pe care ni l-a dat, ne învaþã ce trebuie
sã facem ºi noi pentru martirii noºtri noºtri, în cazul
nostru pentru Slujitorul lui Dumnezeu
Monseniorul Vladimir GhikaGhika, a cãrui cauzã este
renumitã ºi cunoscutã nu numai în dieceza
noastrã sau în þarã, ci ºi peste hotare.
Este onoarea, datoria ºi dreptul nostru ca sã
nu uitãm de evenimentele din trecut, sã ne
cinstim martirii ºi eroii neamului cu acelaºi curaj
ºi cu aceeaºi convingere pe care ei au avut-o,
rãmânând pentru noi exemple de imitat în
mãrturisirea credinþei, în fidelitatea faþã de Sf. Bisericã ºi în iubirea
aproapelui.
Sã mergem la mormintele martirilor ºi sã ne rugãm aºa cum
s-a rugat ºi Sf. Pãrinte Papa, aºa cum ne-am rugat ºi noi atunci
când au fost aduse relicve ale sfinþilor, care au fost expuse pentru
a fi vãzute ºi venerate de creºtini, indiferent de confesiune.
În mormintele martirilor noi avem mai mult decât relicve, avem
rãmãºiþele pãmânteºti, adicã trupurile sfinþite ºi purificate prin
suferinþe ºi torturi îndurate de aceºti oameni sfinþi, culminând cu
moartea de martiri.
Faptul cã Monseniorul Ghika este înmormântat în Cimitirul
Bellu Ortodox poate fi considerat un semn profetic ºi nicidecum
un obstacol pentru a nu ne putea ruga la mormânt, unde se aflã
trupul sãu.
Monseniorul Ghika nu aparþine numai Bisericii Catolice, el
aparþine ºi Bisericii Ortodoxe al cãrei fiu s-a considerat ºi dupã ce
a devenit catolic.
Ca cetãþean român a fãcut cinste întregii þãri, el este cunoscut
ºi iubit de cãtre toþi românii indiferent de confesiune, iar ca fiu al
Bisericii lui Cristos, prin exemplul sãu de viaþã sfântã, încununatã
cu moartea de martir este admirat, iubit, imitat ºi poate fi invocat
în rugãciune.

19 mai – Sfântul Celestin al V-lea, papã (1210-1296)
V-lea,
Poate ne-am întrebat vreodatã: Papa – succesorul Sfântului Petru
ºi Pãstorul suprem al Bisericii – poate renunþa la mandatul sãu?
Pietro din Morrone, viitorul papã Celestin al V-lea, este unicul Papã
care a fãcut acest lucru, iar Biserica l-a ºi canonizat. Cum s-a
întâmplat acest lucru?
Sfântul Celestin s-a nãscut la Isernia (Molise, Italia), nu departe
de Cassino, fiind al unsprezecelea copil al unei familii de þãrani
sãraci. Pietro Angeleri, cum îi era numele înainte de a deveni papã,
era inteligent ºi cucernic. La vârsta de 16-17 ani a îmbrãþiºat viaþa
monasticã, umblând prin mai multe mãnãstiri ºi schituri singuratice,
pânã în 1238, când face primul sãu pelerinaj la Roma. Aici este
sfinþit preot ºi obþine învoirea sã ducã o viaþã
de pustnic. Se stabileºte mai întâi pe muntele
Morrone, unde întemeiazã un schit , cu o viaþã
foarte asprã, ºi organizeazã apoi alte schituri,
tot în locuri situate pe culmi înalte, reunite în
ordinul Fraþii cinstitori ai Duhului Sfânt, cunoscuþi
cu numele de celestini, care doreau sã-ºi
organizeze viaþa eremiticã dupã regula
Sfântului Benedict. Dupã patruzeci de ani de
viaþã trãitã în singurãtate, Pietro s-a dus, în anul
1274, la Conciliul din Lyon, unde a obþinut de la
Papa Grigore al X-lea privilegiul ca celestinii
sã fie încorporaþi în confederaþia benedictinã.
De dragul singurãtãþii, renunþã
sã mai fie abate, dar ajunge sã fie papã…
Reîntorcându-se în Italia, Sfântul Celestin, mânat de dorul
singurãtãþii, se mutã din loc în loc pentru a vizita diferitele comunitãþi
monastice, dar mai ales pentru a scãpa de vizitele admiratorilor
care alergau la el atraºi de renumele sfinþeniei sale. În anul 1276,
devine abate al mãnãstirii Sfânta Maria din Faifula ºi prior al
comunitãþii Sfântului Duh din Maiella.
În anul 1286, reuneºte capitlul general al Congregaþiei în oratoriul
Sfântul Duh din Maiella, pe timpul cãruia au fost promulgate
directivele liturgice ºi disciplinare. Aici, în faþa tuturor, renunþã la
calitatea de superior suprem, cerând sã fie ales un altul, iar lui sã i
se dea învoire sã se retragã în schitul Onofrei. Chiar în acea perioadã,
la Roma se desfãºura conclavul pentru alegerea noului papã. Timp
de doi ani, cei doisprezece cardinali electori, dezbinaþi de interese
familiale ºi personale, nu au reuºit sã cadã de acord în alegerea
unui nou papã. Pietro din Morrone, al cãrui ordin ajunsese sã numere
20 de mãnãstiri, le-a trimis atunci cardinalilor un mesaj prin care îi
avertiza cã vor fi pedepsiþi de Dumnezeu dacã vor continua, prin
indecizia lor, sã dãuneze Bisericii. Drept rãspuns, cardinalii electori
l-au ales papã, deºi avea 85 de ani. Noul papã ºi-a luat numele de
Celestin al V-lea. Nu era pentru prima datã când un octogenar urca
pe scaunul lui Petru, dar aceastã alegere s-a dovedit a fi nepotrivitã
pentru timpul prin care trecea Biserica.
Un papã care nu a voit sã supere pe nimeni
Noul papã a strãbãtut calea spre Aquila cãlare pe un asin, flancat
de regele Ungariei ºi al Neapolelui. A fost primit de o mulþime mare
ºi entuziastã care spera într-o nouã erã, aceea a Duhului Sfânt,
Sfântul lunii 19
profetizatã de Gioacchino da Fiore. Sfântul Celestin al V-lea se simþea
complet dezorientat în noua sa funcþie. Simplitatea noului papã,
ignoranþa în ceea ce privea Dreptul Canonic ºi limba latinã cultã, ca
de altfel ºi dorinþa sa de a fi pe placul tuturor ºi de a nu supãra pe
nimeni au fost exploatate de cãtre regele Neapolelui, care l-a convins
sã-ºi stabileascã reºedinþa chiar în oraºul lui, sã consacre 13 cardinali
în interesul regatului Neapolelui ºi al Franþei ºi sã facã o serie de
numiri nepotrivite. Împãrþea bogãþii ºi poziþii influente, din care el
personal nu trãgea nici un folos, fãrã sã-i pese de situaþia politicã
dificilã în care se aflau conducãtorii creºtini aflaþi în rãzboi unul contra
altuia ºi care cãutau sprijin din partea succesorului lui Petru, care
avea dreptul de a interveni ºi de a arbitra
conflictele.
Apropiindu-se timpul Adventului, Sfântul
Pãrinte Celestin al V-lea, nefericit din cauza
confuziilor ºi a dezordinii pe care propriile
hotãrâri le provocaserã, s-a gândit sã se
retragã într-o chilie improvizatã în interiorul
reºedinþei pontificale ºi sã lase conducerea
Bisericii în grija a trei cardinali. Avertizat cã
planul sãu ar putea duce la apariþia a trei papi
rivali, Sfântul Celestin l-a consultat pe abilul
cardinal Caetani, specialist în probleme
canonice, asupra posibilitãþii ºi legalitãþii
demisiei sale din funcþia de papã. Dupã o
discuþie, Caetani i-a rãspuns cã era permis, ba chiar era recomandat
sã demisioneze. În pofida protestelor celor care aºteptau de la el o
reînnoire spiritualã a Bisericii, papa a citit declaraþia solemnã a
abdicãrii sale, ºi-a cerut iertare pentru multele greºeli ºi i-a îndemnat
pe cardinali sã aleagã un succesor demn. Cardinalii l-au ales pe
Caetani, care a luat numele de Bonifaciu al VIII-lea.
„N-am dorit altceva pe lumea aceasta
decât o chilie, ºi mi-au dat-o”
Sfântul Celestin a încercat sã fugã din Italia, traversând Marea
Adriaticã. Papa Bonifaciu al VIII-lea, fiind un bun politician, a transferat
scaunul apostolic din nou la Roma, ºi pentru ca duºmanii sãi politici
sã nu se poatã folosi de fuga papei Celestin, declarând invalidã
alegerea sa ca papã, l-a închis pe Celestin la Fumone, în apropiere
de Anagni, cu încã vreo câþiva cãlugãri, þinându-i într-o captivitate
onorabilã. „N-am dorit altceva pe lumea aceasta decât o chilie ºi
mi-au dat-o”, spunea Sfântul Celestin, care a murit la 19 mai 1296.
A fost îngropat mai întâi la Ferentino pentru ca, în 1317, moaºtele lui
sã fie transferate la Aquila, în biserica Sfânta Maria de Collemaggio,
unde fusese consacrat ca episcop ºi încoronat ca papã. Acest
transfer a coincis ºi cu canonizarea sa de cãtre papa Clement al
V-lea, în anul 1313, probabil ºi sub presiunea lui Filip al IV-lea cel
Frumos, regele Franþei, ostil papei Bonifaciu al VIII-lea. Sfântul Celestin
a fost un eremit ºi fondatorul unei congregaþii religioase, un om
spiritual catapultat într-o intrigã a politicii eclesiastice ºi civile pe care
nu le cunoºtea. A avut umilinþa ºi curajul sã abdice dintr-un loc pe
care nu ºi l-a dorit niciodatã ºi pentru care nu s-a considerat potrivit,
creând un precedent pentru alþii.
Prezentare de pr
pr.. LIVIU BÃLêCUÞ
BÃLêCUÞII
20 Arta de a trãi

Pr
Pr.. prof. univ
univ.. dr
dr.. MAXIMILIAN PAL

Humanae vitae
între actualitate ºi provocare
Cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la promulgarea Enciclicei
Humanae vitae a Papei Paul al VI-lea, Institutul Teologic Romano-
Catolic Sfânta Tereza, din Bucureºti, împreunã cu membrii Comitetului
naþional italian pentru studiul principiului subsidiaritãþii, fraternitãþii,
solidaritãþii ºi egalitãþii de la Papa Leon al XIII-lea la Constituþia
Europeanã, organizeazã un Simpozion internaþional cu tema:
Humanae vitae între actualitate ºi provocare. Un rãspuns
multisecularã.
modern la o problemã multisecularã
La lucrãrile acestui simpozion vor participa: ÎPS dr. Ioan Robu,
arhiepiscop mitropolit de Bucureºti, Card. Peter Erdö, arhiepiscop
de Estergom-Budapesta ºi Preºedintele Consiliului Conferinþelor
Episcopale din Europa, Mons. Franscisco Javier Lozano, Nunþiu
apostolic în România ºi în Republica Moldova, PS Damian Cornel,
episcop auxiliar de Bucureºti, PS Mihail Frãþilã, episcop auxiliar al
Arhiepiscopiei Majore de Alba Iulia ºi Fãgãraº, Mons. Francesco
Coccopalmerio, Elio Sgreccia, Gianfranco Girotti, eurodeputaþi ai
Parlamentului European ºi profesori universitari, din þarã ºi din
strãinãtate. Simpozionul se va desfãºura la sediul Institutului Teologic
Sfânta Tereza din Bucureºti ºi va fi structurat pe trei sesiuni: eticã,
doctrinarã ºi medico-pastoralã. Conferinþele ce urmeazã a fi
prezentate vor fi urmate de unele dezbateri care sã clarifice atât
conþinutul Enciclicei Humanae vitae cât ºi temele prezentate.
La aceastã întâlnire sunt aºteptaþi medici, asistenþi medicali,
profesori, preoþi, studenþi precum ºi toþi cei interesaþi sã aprofundeze
unele aspecte legate de tema vieþii, deoarece omul devine cu
adevãrat el însuºi numai atunci când trupul ºi sufletul se gãsesc
într-o profundã unitate…
Întâlnirea va avea loc în Auditorium maximum al Institutului
Teologic, în zilele de 27 ºi 28 mai, cu începere de la ora 8.30. Iatã
programul conferinþelor din aceste zile:
• Eminenþa Sa Card. Peter Erdö, Primat al Ungariei ºi Preºedinte
al Consiliului Conferinþelor Episcopale din Europa:
Introducerea lucrãrilor
• PS dr. Francesco Coccopalmerio: L’Humanae vitae come
documento normativo
• PS dr. Elio Sgreccia: L’amore coniugale pienamente umano
secondo la dottrina della Humanae vitae
• PS dr. Gianfranco Girotti: Coscienza cristiana e Humanae
vitae
• Pr. prof. univ. dr. Agostino Montan: Humanae vitae e
magistero papale e episcopale: aspetti giuridico-canonici
• Prof. univ. dr. Onorato Bucci: Homo est qui est futurus
• Pr. prof. univ. dr. Domingo J. Andrés: Presenza della
Humanae vitae nelle fonti del CIC del 1983
• Pr. prof. univ. dr. Bonifacio Honings: Humanae vitae: la sfida
della lettura ragionata del testo nei confronti di una rilettura recente
• Pr. prof. univ. dr. Isidor Mãrtincã: Actualitatea Enciclicei
Humanae vitae dupã 40 de ani
• Prof. univ. av. dr. Alessandro d’Avack: La solidarietà familiare
nella Humanae vitae
• Dr. Anca ºi Jean Pierre Vincent Cernea : Humanae vitae.
Noi provocãri pentru Bisericile creºtine din România
• Conf. dr. Mihai ªtefãnescu: Aspecte medicale ºi teologice
cu privire la mijloacele de contracepþie în Enciclica Humanae vitae.
• Pr. prof. univ. dr. Vasile Rãducã: Organismele modificate
genetic - ºansã sau risc pentru viaþa umanã ?
• On. Carlo Casini: Il diritto alla vita, i diritti dell’uomo e l’Europa
• Marina Fara: Probleme mediatice legate de dezbaterea
bioeticã
• Dr. Florin Ardelean: Aspecte practice de bioeticã în societatea
româneascã
• Emanuel Cosmovici: Legãtura dintre acceptarea principiului
contracepþiei ºi pierderea sensului vieþii. Cercetãri statistice.

Psihologul rãspunde
Cum trebuie sã procedãm cu persoanele care nu rãspund
la salut (deºi ne cunoaºtem din vedere), sau care se închid în
mutism atunci când vorbim cu ele? Eu am hotãrât sã mã port
la fel cu aceste persoane, dar parcã nu mã simt bine...
Prima tentaþie a omului atunci când i se întâmplã un lucru
pe care îl percepe ca fiind nedrept este de a se rãzbuna: „Sã
vadã ºi acea persoanã cum este dacã primeºte acelaºi
tratament”. Din aceastã pornire instinctivã spre rãzbunare
lipsesc adevãratele valori umane, dar ºi creºtine.
Nu e cazul sã facem speculaþii legate de motivele pentru
care persoanele respective preferã sã nu vã vorbeascã sau
sã nu vã rãspundã la salut. Dar v-ar ajuta sã vã gândiþi cã
pot avea momente mai dificile în viaþã care le preocupã foarte
tare, cã pur ºi simplu aºa le este temperamentul ºi
comportamentul în general, sau cã preferã sã nu vã
vorbeascã deoarece aceasta ar presupune sã fie dure ºi critice
în exprimare, având poate unele nemulþumiri în ceea ce vã
priveºte, eventual anumite aspecte de reproºat. Astfel, de la
acuzaþia din întrebarea adresatã aþi fi pusã în situaþia de a-i
mulþumi cã nu vã vorbeºte. Este adevãrat cã aceastã variantã
a necomunicãrii (faptul cã nu vã rãspunde la salut nu are
scuzã) nu este maturã, dar dacã structura de personalitate
nu-i permite o relaþionare normalã, elegantã, deschisã, e de
preferat sã nu discute cu persoanele care i-ar alimenta starea
negativã, determinând astfel un conflict deschis.
Gândul de a vã comporta la fel nu demonstreazã cã
sunteþi mai bunã, maturã ºi aptã pentru o comunicare
eficientã. ªi nici nu aþi demonstra astfel cã aþi depãºit nivelul
instinctiv care vã îndeamnã la rãzbunare prin imitarea
comportamentului clasificat chiar de dumneavoastrã ca fiind
nepotrivit. Cea mai bunã metodã de propunere ca ºi
comportament/atitudine, este de a vã manifesta
dumneavoastrã efectiv aºa cum vreþi sã se comporte alþii.
Puteþi încerca sã abordaþi persoana respectivã, pentru a afla
care este cauza acelui comportament distant, fãrã sã fie cazul
sã faceþi presupuneri de tot felul, mai mult sau mai puþin
verosimile. În funcþie de asta veþi ºti cum sã vã comportaþi pe
viitor.
Nu ezitaþi sã rãspundeþi cu iubire ºi înþelegere la situaþiile
negative pe care le trãiþi ºi astfel veþi arãta cã sunteþi
superioarã ºi aþi reuºit sã integraþi valorile umane ºi creºtine.
Chiar dumneavoastrã aþi conºtientizat o stare de nemulþumire,
de neliniºte interioarã la gândul cã aþi putea adopta o atitudine
distantã, rece, similarã cu aceea pe care o consideraþi ca
anormalã din partea celuilalt . Dacã veþi încerca sã abordaþi
persoana respectivã cu calm, cu interes ºi cu o atitudine
pozitivã, cel puþin vã veþi simþi împãcatã cu sine, ºtiind cã aþi
fãcut tot ce vã stãtea în putinþã pentru soluþionarea unei situaþii
tensionate, stresante, chiar în lipsa unui rezultat favorabil, care
nu mai depinde de dumneavoastrã. Rãspunzând cu bine la
rãu se face dovada maturitãþii.
Pr
Pr.. MARIUS ANTÃLUÞE
Arta de a trãi 21
Sfatul Medicului
Somnul - factor de sãnãtate
Se ºtie cã somnul este perioada de refacere a organismului dupã
o zi de muncã. În programul zilnic, acesta trebuie sã ocupe în medie opt
ore.
Este foarte important când sunt utilizate aceste ore, pentru cã somnul
înainte de miezul nopþii are o valoare deosebitã în refacerea organismului.
Respectarea orei de culcare seara contribuie la condiþionarea unei
adormiri uºoare. Nevoia de a citi ceva în pat este un prost obicei, o
obiºnuinþã nefiziologicã. Un duº cãlduþ, un pahar cu lapte cald înainte
de culcare asigurã o adormire uºoarã. Nu este indicatã nici vizionarea
programelor TV pânã la instalarea somnului.
O deosebitã importanþã o are somnul în dezvoltarea complexã a
copilului. Un sugar doarme iniþial 20-22 ore pe zi, iar pe mãsurã ce
creºte, orele de somn se restrâng la 10 ore pe noapte ºi 1-2 ore dupã-
amiaza. ªcolarul are imperioasã nevoie de 8 ore de somn ºi se va culca
la orele 21.00, 21.30 cel mai târziu, pentru a se trezi odihnit dimineaþa
când merge la ºcoalã. Copiii care învaþã dupã amiaza ar trebui ºi ei sã
se culce tot între orele 21.00 ºi 22.00. Lecþiile fãcute seara pânã târziu nu
justificã scularea la orele 8.00-9.00 dimineaþa. Randamentul la învãþat ºi
la scris temele este cu mult mai bun dimineaþa începând cu ora 7.00.
Acest lucru însã necesitã disciplinã ºi o corectã organizare a timpului de
studiu. Pãrinþii sunt cei care trebuie sã urmãreascã aplicarea acestor
sfaturi.
Pentru cei care muncesc în schimburi, reglementarea orelor de somn
implicã ºi în acest caz disciplinã ºi respectarea orelor de odihnã. Tinereþea
învinge deseori ani de zile nopþile nedormite sau „pierdute”. La un moment
dat însã intervin surmenajul, tulburãri de somn, scãderea randamentului
intelectual ºi fizic. Un stil de viaþã dezordonat dezechilibreazã organismul.
Unii recurg la somnifere pentru a putea dormi, ajungând în timp
dependenþi de acest tip de medicamente: dupã o vreme, pentru
menþinerea efectului dorit, se vãd nevoiþi sã mãreascã dozele, ceea ce
duce, înect-încet, la intoxicarea organismului. Pe de altã parte, lipsa
somnului suficient ºi oboseala sunt combãtute cu cafea sau alte excitante
care biciuiesc organismul ºi treptat vor declanºa o serie de fenomene
patologice: irascibilitate, scãderea capacitãþii de concentrare, deficit de
memorie, nevroze.
Un somn reconfortant este asigurat ºi de condiþii de mediu prielnice:
liniºte, întuneric, pat ºi aºternut comod, temperaturã confortabilã.
Medic primar BEATRIX P
BEATRIX AL
PAL
22 Social

LUCIAN VIZITIU

Casa de tip familial Sfântul Ioan

Casa Sf. Ioan este un proiect iniþiat de Asociaþia Caritas unui plan individualizat
Bucureºti. A început sã funcþioneze în anul 1991 ca centru de zi de protecþie, conform
pentru copii ai strãzii din zona Gãrii de Nord. În scurt timp, s-a standardelor în
format un nucleu stabil de copii care beneficiau de serviciile vigoare.
centrului, ceea ce a dus în 1992 la transformarea în centru de tip Urmare a eforturilor
rezidenþial pentru copiii prezenþi zilnic la centru. echipei, copiii obþin
Începând cu anul 2006, centrul devine o casã de tip familial, rezultate ºcolare bune
în care sunt îngrijiþi 8 copii care nu se pot bucura de grija propriilor în raport cu potenþialul
pãrinþi. În centru este asiguratã prezenþa stabilã a unei familii lor intelectual; sunt
sociale, sprijinitã de o echipã formatã din trei educatori, un asistent educaþi în spiritul unui
social ºi un coordonator de proiect. mod de viaþã sãnãtos ºi
Aici este asigurat un mediu familial în care se oferã copilului beneficiazã de serviciile
condiþiile necesare pentru a creºte ºi a se dezvolta þinând cont de medicale, stomato-
logice ºi psihologice
necesare; au formate
abilitãþile de auto-
îngrijire la nivelul vârstei
biologice ºi dezvoltã
competenþele necesare unei vieþi sãnãtoase, utile ºi responsabile
ca adulþi independenþi; beneficiazã de timp liber pentru odihnã ºi
relaxare, iar prin joc îºi dezvoltã abilitãþile fizice, capacitatea de
rezolvare a problemelor ºi de gestionare a mediului înconjurãtor,
conºtiinþa socialã, dobândesc cunoºtinþe legate de interacþiunea
socialã, utilizeazã imaginaþia; menþin legãtura cu familia acolo unde
este posibil ºi cu persoanele importante pentru ei ºi beneficiazã de
sprijin pentru a se integra într-un mediu familial ori pentru a dobândi
deprinderile necesare unei vieþi independente.
Ar mai fi de adãugat cã un numãr de 8 copii din cartier au
posibilitatea de a realiza temele ºcolare cu sprijinul educatorilor
casei ºi cã aceºtia participã împreunã cu copiii din casã la
trãsãturile sale ºi de potenþialul propriu. Copilul este acompaniat numeroase activitãþi recreative. Împreunã pregãtesc diverse
pânã devine posibilã integrarea în familie sau în societate. momente artistice ºi participã la evenimente cultural-artistice.
Copiii sunt gãzduiþi pe toatã durata plasamentului,
primesc hranã, beneficiazã de asistenþã materialã ºi
financiarã, informare ºi consiliere ºi sunt antrenaþi în diverse
activitãþi recreative. Fiecare copil este înscris la ºcoalã,
frecventeazã regulat cursurile ºcolare ºi primeºte ajutor ori
de câte ori are nevoie la pregãtirea temelor. De asemenea,
ei sunt înregistraþi pe lista unui medic de familie ºi beneficiazã
de asistenþa medicalã necesarã; administrarea
medicamentelor se face de cãtre pãrintele social.
Copiii mai sunt angajaþi în diverse activitãþi care au ca
obiectiv formarea abilitãþilor de autoîngrijire, dobândirea
noþiunilor de bazã referitoare la igiena alimentaþiei ºi la hrana
sãnãtoasã, administrarea propriilor resurse financiare.
În paralel se fac demersurile necesare pentru restabilirea,
menþinerea ºi consolidarea relaþiei copilului cu familia ori cu
membri ai familiei lãrgite, atunci când acest lucru este posibil.
Trebuie spus cã îngrijirea fiecãrui copil se face în baza
 Actualitate 23
UNIVERSITATEA
UNIVERSITA Sãrbãtoare la Chitila
DIN BUCUREªTI
Duminicã, 4 mai , comunitatea romano-catolicã din Chitila a îmbrãcat haine de sãrbãtoare
FACUL
ACULTTATEA ºi s-a adunat în jurul Sfântului Altar pentru a sãrbãtori hramul bisericii parohiale, al cãrei patron
DE TEOLOGIE ROMANO- este Fericitul Ieremia Valahul. La eveniment au participat credincioºi ai parohiei noastre alãturi
CATOLICÃ
CATOLICÃ de pãstorul lor, pãrintele Valerian Dumea. La Liturghia Solemnã am avut bucuria sã-i avem în
mijlocul nostru pe pãrintele Marcel Lungeanu, vicar la biserica Sacre Coeur din Bucureºti, care
CALENDARUL a fost ºi celebrantul principal, pe pãrintele Anton Diacu, paroh al comunitãþii romano-catolice
din Cleja, judeþul Bacãu, care a fost ºi predicator, ºi pe pãrintele diacon ªtefan Bulai, care activeazã
ADMITERII în cadrul congregaþiei Don Orione. La predica a fost amintit exemplul de umilinþã al Fericitului
2008 Ieremia care ºi-a dedicat întreaga viaþã slujirii celor bolnavi, a celor sãraci, abandonaþi sau
prigoniþi. pornind de la exemplul vieþii Fericitului Ieremia, pãrintele Anton ne-a amintit cã „fiecare
dintre noi valorãm atât câtã umilinþã avem”.
Sesiunea IULIE Sfânta Liturghie a fost urmatã de o agapã frãþeascã care s-a desfãºurat în sala de cateheza
ºi la care au participat credincioºii parohiei alãturi de invitaþii prezenþi la sãrbãtoare.
Învãþãmântul universitar DANIEL MARIUS FILIP ºi VIOREL FERENÞ
de LICENÞÃ
Specializarea:
teologie socialã catolicã POªTA REDACÞIEI
POªTA

Înscrieri:: 14-19 iulie

Interviu: 24 iulie
Dna Iustina Boierescu, de la parohia Adormirea Maicii Domnului, ne-a
Examen: 25 iulie
Sesiunea SEPTEMBRIE
Învãþãmântul universitar
de LICENÞÃ
Specializarea:
teologie socialã catolicã
Înscrieri: 1-11 septembrie
Interviu:: 12 septembrie
Examen: 13 septembrie
Învãþãmântul universitar
de MASTER
Specializarea: teologie catolicã,
comunicare-doctrina socialã
a Bisericii
Înscrieri: 8-13 septembrie
Examen: 19 septembrie
Învãþãmântul universitar
de DOCTORAT
Domeniul: teologie
Înscrieri: 1-13 septembrie
Examen: 20 septembrie
Înscrierile se fac la secretariatul
facultãþii din Str. G-ral Bérthelot nr.
19, et. 2, Sector 1, Bucureºti, Tel/Fax:
(021)314.86.10;
e-mail :
facultateacatolica@yahoo.com;
site: fcunibuc.ro
Luni-Vineri: 9 – 14; Sâmbãta: 9 – 12
rugat sã o ajutãm sã gãseascã un material îndrumãtor cu privire la þinuta
vestimentarã a credincioºilor în Bisericã. Rugãm cititorii care au ºtiinþã de un astfel de material
sã-i scrie dnei Boierescu pe adresa parohiei ori la redacþie.
Pânã atunci, cu titlu orientativ, e bine de avut în vedere urmãtoarea consideraþie:
îmbrãcãmintea slujeºte întotdeauna unui scop. Un mecanic care trebuie sã repare o maºinã îºi
va pune o salopetã de lucru, copiii, pe terenul de sport, poartã pantaloni scurþi ºi tricou, iar un
tânãr – oricât de bine i-ar sta în frac, nu s-ar gândi sã meargã la schi în þinutã de searã...
Abordând cu seriozitate acest considerent, - ºi anume: în ce scop mergem la bisericã? –, nu
vom avea dificultãþi în alegerea þinutei vestimentare potrivite.
Am primit (nesolicitat) o serie de mesaje via e-mail sub genericul „Monahul Conon.
Ecumenismul în întrebãri ºi rãspunsuri”, de la un expeditor intitulat TREZIÞI-VÃ LA REALITATE! Mesajele
aratã cã ecumenismul este incompatibil cu ortodoxia întrucât aceasta este singura credinþã
adevãratã, pe când ecumenismul ar propaga ideea cã toate credinþele sunt bune ºi adevãrate.
Sunt derutatã – la început de an ne-am rugat împreunã, catolici, ortodocºi, luterani, reformaþi
etc. pentru unirea tuturor creºtinilor. Oare am fãcut rãu? Doar ºi conducãtorii bisericeºti erau
acolo… (Maria)
Miºcarea ecumenicã are ca scop unirea tuturor creºtinilor într-o singurã Bisericã, aºa cum a
voit Cristos: „Ca toþi sã fie una” (In 17,21). Ecumenismul nu înseamnã, deci, unirea tuturor credinþelor
de pe pãmânt, ci unitatea celor care cred în Cristos Cristos. Diferenþa este foarte mare. Dialogul
sincer între diversele confesiuni creºtine, nãscut din durerea de a vedea fraþii dezbinaþi, nu
trebuie confundat cu orientãrile de tip New Age care cautã sã punã pe acelaºi plan toate
credinþele globului. Catehismul Bisericii Catolice aratã clar cã „dorinþa de a restabili unitatea
tuturor creºtinilor este un dar al lui Cristos ºi o chemare de la Duhul Sfânt” (CBC 820), atrãgând
totodatã atenþia asupra faptului cã „acest sfânt obiectiv depãºeºte puterile ºi darurile omeneºti”
(CBC 822) ºi cã el presupune o permanentã reînnoire ºi convertire a inimii, rugãciune în comun,
cunoaºtere reciprocã, formare ecumenicã, dialog ºi colaborare (CBC 821).
Pr.Vincenþiu Pal ne-a fãcut un mare cadou metodic, ne scrie dl. Ioan Vinga, prin publicarea
volumului METODICA PREDÃRII RELIGIEI LA ÎNDEMÂNA DASCÃLILOR (EARCB 2008). Aceastã carte cuprinde
elementele esenþiale, necesare unei foarte bune pregãtiri pentru a realiza un proiect de lecþie la
religie, dar ºi la alte obiecte de studiu. Se vor bucura atât preoþii, cât ºi laicii care se ocupã cu
predarea religiei în ºcoalã. Îi mulþumim dlui Vinga pentru frumoasa prezentare fãcutã, care se
va putea citi integral pe www.arcb.ro.
24 Micul prinþ

figurile lor apar uneori oglindite încã ºi azi în felul de a se purta al

Pãt oamenilor.

, an Povestea spune cã era odatã un centaur pe nume Chiri care,

lui C ia
precum ne spun poveºtile strãvechi, era jumãtate cal, jumãtate om.
Într-o bunã zi, trecând prin mijlocul unei pajiºti, îl prinse foamea.

hiri – Ce aº putea îmbuca, îºi zise Chiri? Un hamburger delicios

Pr
Pr.. ADRIAN BOBORUÞÃ
Ascultaþi, copii! Înainte de naºterea lui Isus, doar puþini oameni
pe pãmânt îl cunoºteau pe Dumnezeu. Oamenii de odinioarã
credeau cã lumea era rodul zeilor, niºte fiinþe despre care se
povestea cã trãiau pe un munte înalt, de unde conduceau ºi se
amestecau în viaþa ºi în treburile oamenilor. Alãturi
de zei ºi de oameni, aºa se credea în acele vremuri
îndepãrtate, lumea era sãlãºluitã de fel de fel duhuri
ºi de fiinþe care mai de care mai ciudate ºi mai
uluitoare. Pegas, calul cu aripi. Sfincºii, un fel de lei
cu cap de om. Fauni, niºte ciudãþenii de oameni cu
picioare de animale. Glyconi, ºerpi cu chip de om.
Hidra, o fãpturã marinã ca o caracatiþã, cu ochi de
om. Sirene, jumãtate femei, jumãtate peºti.
Minotaurul, o fiinþã cu trup de om ºi cap de taur.
Centauri, vieþuitoare pe jumãtate cai, jumãtate
oameni. Grifoni, Nimfe, ºi tot aºa. Unele dintre
aceste fiinþe închipuite erau socotite bune, în timp
ce altele, dimpotrivã, (aºa era convingerea cel
puþin,) pãreau sã fie deosebit de rele ºi de
primejdioase pentru oameni ºi copii. Lumea încerca
în fel ºi chip sã-ºi atragã bunãvoinþa sau, dimpotrivã, sã se fereascã
de rãutatea zeilor ºi a creaturilor acelora ciudate.
Dar, într-o zi, Isus apãru în mijlocul oamenilor ajutându-i sã-l
cunoascã pe Tatãl Creator. Totuºi, încã multã vreme dupã ivirea lui
Isus, oamenii au continuat sã creadã în puterea închipuitã a acelor
fãpturi de basme. Ucenicii lui Cristos ºi apoi creºtinii, încet-încet,
i-au luminat ºi ajutat pe oameni sã vadã adevãratul chip al lui
Dumnezeu, ºi sã iubeascã dupã exemplul pe care Isus însuºi ni l-a
dat.
Ei, dragi copii, dar deºi creaturile acelea, în care credeau oamenii
de odinioarã, au rãmas în lumea legendelor ºi a poveºtilor, totuºi
sau, mai bine, o porþie zdravãnã de iarbã înmiresmatã cu flori? O
porþie bunã de fân proaspãt sau, mai bine, o plãcintã caldã ºi
gustoasã? Bere sau apã? Apã sau suc?
ªi continuând sã meargã ºi sã meargã mereu, tot
întrebându-se ce sã mãnânce ºi ce sã bea, în ziua aceea rãmase
nemâncat. Cum pânã la urmã se fãcu târziu, iar umbrele serii
prinserã sã aprindã stelele pe boltã, una câte una, Chiri, trudit ºi
hãmesit pe deasupra, se gândi cã poate-i mai bine sã doarmã.
– Unde aº putea sã-mi pun capul jos?, se
gândi Chiri. Într-un grajd de cai sau într-o casã de
oameni? Unde sã prind hodinã? Într-un han cu
paturi moi sau poate tot mai bine într-un staul cu
paie proaspete? Ceasurile curgeau pe nesimþite
ºi bietul centaur în mijlocul drumului, în plinã
beznã, nu ºtia ce hotãrâre sã ia. ªi uite aºa, nu-i
de mirare cã în scurtã vreme, din pricina foamei
ºi a oboselii, pe Chiri îl prinserã durerile ºi se
îmbolnãvi.
– Ah, ah! Vai, vai, începu sã geamã Chiri,
frãmântându-se, trebuie neapãrat sã iau o doctorie,
un leac. E musai sã înghit ceva, un hap ce mã poate
pune pe picioare. Dar la cine sã merg? Sã caut un
veterinar sau mai bine un spiþer? Pe cine sã chem,
oare? Doctorul sau mai bine tot veterinarul?
Ostenit, hãmesit, bolnav ºi vlãguit, nu-i de mirare cã, din pãcate,
neputându-se hotãri în nici un chip, în puþine zile bietul centaur muri.
Oameni din împrejurimi venirã sã-l vadã pe sãrmanul Chiri ºi furã
cuprinºi de milã vãzându-l fãrã suflare.
- Hm, îºi ziserã oftând, trebuie oricum sã-l îngropãm. Dar
unde-i mai potrivit pentru un centaur? În cimitirul nostru sau la
marginea câmpului? La marginea pãdurii sau tot în þintirim?
ªi, deºi þineau la Chiri, nu reuºeau defel sã se punã în deplinã
înþelegere.
Copii, puteþi spune care-i tâlcul poveºtii acesteia? Cereþi pãrerea
celor din jur!

Copiii se întreabã…
în Dumnezeu are prieteni?
Dumnezeu nu are pe altcineva ca El cu care sã fie prieten, aºa cum îi avem noi pe ceilalþi
oameni. Nu existã alt Dumnezeu în afarã de El. Dar în Dumnezeu sunt trei persoane (Tatãl, Fiul ºi
Duhul Sfânt), ºi între ele existã o prietenie desãvârºitã. Dumnezeu vrea ca ºi noi oamenii sã fim buni
prieteni unii cu alþii, dupã exemplul Sfintei Treimi, dar mai ales vrea sã fim prietenii Lui. Toþi oamenii
care L-au iubit ºi ascultat pe Dumnezeu (cum ar fi patriarhii, apostolii, ucenicii, sfinþii) se bucurã acum
de prietenia Lui în ceruri. ªi noi suntem prietenii lui Dumnezeu dacã pãzim poruncile Lui.
Versete cheie: “Voi sunteþi prietenii mei dacã faceþi ceea ce vã poruncesc. Nu vã mai numesc
servitori, ci prieteni, pentru cã servitorul nu ºtie ce face stãpânul lui. Însã v-am numit pe voi prieteni
pentru cã toate câte le-am auzit de la Tatãl vi le-am fãcut cunoscute” (In 15,14-15).
Versete ajutãtoare: Gen 1,26, In 17,3
 Suflet tânãr 25
Flacãra Duhului Sfânt,
la Veghea de Rusalii
Veghea
Sâmbãtã, 11 mai 2008, în ajunul solemnitãþii Rusaliilor, zeci de
credinciºi din arhidiecezã ºi numeroºi tineri au participat la Veghea
de Rusalii, organizatã în acest an la parohia Sf.Cruce din Bucureºti.
Seara de rugãciune a început cu liturghia prezidatã de
episcopul auxiliar Cornel Damian, care a vorbit în cadrul predicii
despre mãrturia pe care trebuie sã o dãm celorlalþi cu ajutorul
Duhului Sfânt. Tema acestui an pastoral, Duhul Sfânt ºi mãrturia,
a fost exemplificatã de episcop cu ajutorul vieþii monseniorului
Anton Durcovici, care a acceptat conºtient dorinþa lui Dumnezeu
Gândul meu pentru tine/ri de a muri ca martir, dând mãrturie despre credinþã pânã în ultima
clipã a vieþii.
Dragã prietene,

Adevãrul este în iubire.

Cine ºtie sã iubeascã descoperã Adevãrul!
Adevãrul este în bucurie.
Cine ºtie sã se bucure descoperã Adevãrul!
Adevãrul este în pace.
Cine ºtie sã preþuiascã pacea descoperã Adevãrul!
Adevãrul este în rãbdare.
Cine ºtie sã fie rãbdãtor în viaþã descoperã Adevãrul!
Adevãrul este în bunãvoinþã.
Cine ºtie sã fie binevoitor descoperã Adevãrul!
Adevãrul este în bunãtate. Dupã celebrarea sfintei liturghii au urmat momente de
Cine ºtie sã fie bun în viaþã descoperã Adevãrul! meditaþie, rugãciune ºi cântec în faþa Preasfântului Sacrament.
Adevãrul este în fidelitate. Invocaþiile tinerilor din bisericã, dar ºi rugãciunile personale ale
Cine ºtie sã fie fidel „statutului de viaþã” descoperã Adevãrul! celorlalþi credincioºi au fost reprezentate apoi printr-o lumânare,
pe care fiecare a depus-o în faþa altarului.
Adevãrul este în blândeþe.
Veghea de Rusalii a devenit tradiþie organizându-se de câþiva
Cine ºtie sã fie blând în viaþã descoperã Adevãrul!
ani, constant, în câte o altã parohie din arhidiecezã.
Adevãrul este în cumpãtare. Dupã aceste momente de veghe, cu siguranþã Duhul Sfânt ne
Cine ºtie sã fie cumpãtat în viaþã descoperã Adevãrul! va lumina calea cu ajutorul flãcãrii sale ºi ne va întãrii speranþele
Adevãrul nu este în desfrânare, în necurãþie, în dezbinare. ºi credinþa.
Cine trãieºte astfel nu este în Adevãr! ANTON-CRISTIAN BALINT
Adevãrul nu este în libertinaj, în duºmãnie, în discordie.
Cine trãieºte astfel nu este în Adevãr!
Adevãrul nu este în idolatrie, în vrãjitorie, în beþie.
Cine trãieºte astfel nu este în Adevãr!
Adevãrul nu este în ceartã, în gelozie, în mânie.
Cine trãieºte astfel nu este în Adevãr!
Adevãrul nu este în ambiþie, în invidie, în orgie.
Cine trãieºte astfel nu este în Adevãr!
Nu uita:
cine este îndrãgostit de Adevãr preþuieºte libertatea
ºi cine este îndrãgostit de libertate preþuieºte Adevãrul.
Pr
Pr.. DANIEL BULAI Paginã realizatã de ROXANA ROTtARU
ROX
26 Lecturi

ANA-MARIA BOTNARU

Douã cãrticele pline de miez

„O pasãre este pasãre doar când zboarã; o floare este floare doar când înfloreºte;
omul este om atunci când se roagã” (Albert Holenstein)

Albert Holenstein - „ªansa de a fi sã ne confirme în ceea o aducere de mulþumire lui

creºtin“ Cum sã trãieºti astãzi
cu rodnicie credinþa creºtinã
Ed. Sapientia, Iaºi, 2007; 96 p.
Autorul ne propune o rapidã ºi
completã panoramã a vieþii creºtine în
lumea contemporanã. În ciuda
dimensiunilor sale reduse, acest volumaº
reprezintã o scriere profundã ºi o lecturã
extrem de serioasã.
„Credinþa noastrã este cu totul altceva
decât o colecþie sterilã de învãþãturi ºi
interdicþii: ea este, mai degrabã, o relaþie
de încredere personalã în Isus Cristos, o
relaþie în care este vorba despre luminã ºi
viaþã, despre adevãr în bucurie ºi
plinãtate, despre prietenie ºi dragoste faþã
de Dumnezeu ºi faþã de oameni”, scrie
Albert Holenstein.
Textul nu vine cu noutãþi frapante ºi
(re)interpretãri spectaculoase, ci are darul
de a lumina discret anumite aspecte, de
a pune accente delicate asupra unor
situaþii ºi contexte cu care ne confruntãm
frecvent ºi în care avem nevoie de un ghid
care sã ne arate drumul drept sau care
ce suntem ºi în ceea ce Dumnezeu ºi o razã de
facem. luminã pentru oamenii din
Credinþa trebuie jurul nostru. Nu avem voie sã
asumatã ºi aprofundatã ne lãsãm transformaþi de
în permanenþã, creºtinul spiritul timpului într-o nulitate
trebuie sã fie un privatã de un nume, într-un
ambasador al lui Cristos nimic, de care, chipurile, nu
în lume, Biserica „nu este depinde nimic“.
clubul unor simpatizanþi Suntem sfãtuiþi sã nu îl
care se reunesc din înºelãm pe Dumnezeu ºi ni
proprie iniþiativã“, se reaminteºte valoarea
mãrturia trebuie sã fie rugãciunii. Printr-o anecdotã
personalã, iar calitatea hazlie suntem avertizaþi sã
de creºtin trebuie sã se nu ne asumãm soarta lumii,
vadã nu doar în cuvintele ci mai ales în sã nu ne luãm prea în serios. Când
faptele noastre, duminica nu este doar o dificultãþile ºi necazurile ne copleºesc,
zi liberã, ci este „ziua Domnului“, viaþa când situaþia pare fãrã ieºire, sã punem
noastrã nu trebuie sã fie o goanã sterilã totul în mâinile iubitoare ale lui Dumnezeu.
dupã distracþii, chiar dacã e greu sã þii „Facã-se voia Ta“ nu este doar un verset
piept unei majoritãþi zdrobitoare - nu doar dintr-o rugãciune celebrã…
în sens numeric, ci ºi faptic: te poþi simþi ªi ghidul bunului creºtin continuã:
strivit de cei din jur dacã adopþi o conduitã necesitatea de a ne regãsi, miza realã a
care vine în contradicþie cu convingerile postului, obligaþia caritãþii, atenþia la
nãtânge ºi superficialitatea agresivã a nevoile celuilalt, indiferent dacã acestea
multora. „Trebuie sã facem ceva din viaþa sunt materiale sau spirituale, bucuria de
noastrã. Ea trebuie sã devinã un rãspuns, a îmbãtrâni cu credinþã…

Albert Holenstein - „A îmbãtrâni cu credinþã“
Ed. Sapientia, Iaºi, 2007; 61 p.
…ceea ce mã aduce la
materia celei de-a doua
cãrþi, dedicatã celor
vârstnici. Descoperim cu
uimire cã bãtrâneþea nu este
o umilinþã, o pedeapsã sau
un blestem, ci o perioadã de
pregãtire pentru marea
întâlnire: întâlnirea cu Cristos
în veºnicie.
Boala nu înseamnã o
suferinþã absurdã, ci face
parte din planul lui
Dumnezeu. Singurãtatea
este o ocazie nesperatã: aceea de a dialoga mai mult cu
Dumnezeu. Harul de a ierta ºi bucuria împãcãrii sunt specifice
vârstei înþelepte, ele nu trebuie ocolite sau neglijate. Autorul
subliniazã apãsat necesitatea caritãþii, obligaþia celor tineri ºi
în putere de a rãspunde cu iubire ºi rãbdare la nevoile specifice
vârstei a treia. ªi tinerii vor fi cândva bãtrâni…
Atitudinea creºtinului aflat în amurgul vieþii trebuie sã
fie aducerea de mulþumire pentru harurile primite, pentru
ocrotirea ºi fidelitatea lui Dumnezeu, chiar dacã el s-a
îndepãrtat uneori de la acest drum al fidelitãþii. Încrederea
deplinã în bunãtatea lui Dumnezeu trebuie sã fie refrenul
secret al tuturor creºtinilor. Argumentul e simplu ºi
imbatabil: dacã Cristos a murit pe cruce pentru fiecare
dintre noi, oare ne va abandona în pragul morþii? Nimeni
nu crede aºa ceva. Privirea retrospectivã asupra propriei
vieþi îi aratã fiecãrui om mâna ocrotitoare ºi plinã de iubire
a lui Dumnezeu.

ANCA BERLOGEA
Fratelui meu din exil
Perioada stalinistã în România povestitã de Monseniorul Vladimir Ghika
fratelui sãu Dimitrie, aflat în exil
Dupã doi ani de cercetãri în arhive, pe data de 30 mai, prima
parte a filmului Fratelui meu din exil , un film bazat pe o mãrturie
unicã ºi ineditã – scrisorile Monseniorului Ghika cãtre fratele sãu
Dimitrie - va fi prezentatã în cadrul Festivalului One World Romania.
Prin intermediul scrisorilor Monseniorului Vladimir Ghika, adresate
fratelui sau Dimitrie, în Elveþia, în perioada 1948-1952, documentarul
realizat de Ana Boariu prezintã instalarea regimului comunist în
România ºi încercarea statului totalitar de a desfiinþa, în perioada
stalinistã, Biserica catolicã.
În anul 1948, odatã cu plecarea regelui Mihai din România, câþiva
oameni - strict cei aflaþi în serviciul regelui -, au putut sã îl însoþeascã
în exil. Dimitrie ºi soþia sa, Elisabeta Ghika, doamnã de onoare a
reginei Elena, au ales sã plece în exil, în Elveþia. Monseniorul Vladimir
Ghika a refuzat sã pãrãseascã þara. Emoþionanta lor despãrþire este
povestitã de Lucian Spãtariu, nepotul de sorã al Elisabetei, care a
locuit la Bucureºti în casa celor doi fraþi. “Unchiul meu Dimitrie era
foarte perturbat de aceastã problemã ºi nu ºtia exact ce hotãrâre
sã ia. El a spus cã,de fapt, ar fi cazul sã meargã la fata lui.
Monseniorul a fost de altã pãrere ºi a spus cã nu va pãrãsi România.
Sigur cã ruperea asta între cei doi fraþi a costat pentru amândoi,
sufleteºte, enorm de mult”, declarã Lucian Spãtariu.
Dupã cum se ºtie, Monseniorul a fost arestat în 1952, condamnat
de regimul comunist la trei ani de temniþã grea, pentru complicitate
la crimã de înaltã trãdare, ºi a murit la Jilava, la 16 mai 1954, la
vârsta de 80 de ani.
Ceea ce nu s-a
ºtiut însã pânã
acum este faptul
cã, timp de cinci
ani, între 1948-
1952, Vladimir
Ghika i-a trimis
fratelui sãu,
Dimitrie, refugiat în Elveþia, peste 15 cãrþi poºtale ºi alte 15 scrisori
care alcãtuiesc o cronicã emoþionantã ºi unicã a perioadei staliniste
în România.
O mãrturie unicã despre anii 50 în România
Dupã cum se ºtie, scrisorile din România spre Europa de Vest
datând din acea perioadã sunt aproape inexistente: corespondenþa
era supravegheatã iar persoanele ce încercau sã trimitã informaþii
erau arestate ºi condamnate la închisoare pentru trãdare de þarã.
Monseniorul Ghika a trimis scrisori în strãinãtate prin curierul
diplomatic, în special prin intermediul Ambasadei Franþei.
Motivul declarat pentru care a fost condamnat la închisoare a
fost cã a întreþinut, prin legaþiile strãine, legãturi cu Vaticanul ºi a
înlesnit aceastã corespondenþã ºi pentru Monseniorul Menges,
Film documentar 27
conducãtor clandestin al Bisericii catolice din Bucureºti. Unul din
capetele de acuzare fãcea referire ºi la scrisorile trimise fratelui sãu
Dimitrie, în Elveþia. Pas cu pas, Monseniorul descrie etapele
persecuþiei împotriva Bisericii. Mãrturia lui, pe care acum o putem
cunoaºte ºi noi, este completatã de mãrturiile celor care l-au
cunoscut, de rude, prieteni, de cei care au fost condamnaþi odatã
cu el, de cei care l-au cunoscut în închisoare: Oana Seceleanu,
Elisabeta Kastel, Claudia Tudose, pr. Matei Boilã.
Pe 18 noiembrie 1952, Vladimir Ghika este arestat ºi, un an mai
târziu, este condamnat la trei ani de închisoare.
“Ghika Vladimir a avut legãturi cu diverºi diplomaþi de la Legaþiile
Franþei ºi Italiei. A expediat prin Legaþia Franþei 3 scrisori cãtre fratele
sãu din strãinãtate, în care dãdea o serie de informaþii ce urmau sã
fie transmise Vaticanului... Faptele de mai sus se dovedesc cu
declaraþiile acuzatului la cercetãri. Ghika, Vladimir e condamnat la
trei ani de temniþã grea”.
În luna mai 1954, Vladimir Ghika a murit în închisoarea Jilava.
“Tresãltãm când sunã ceasul... inima noastrã bate clipa pe care
nu o vom mai regãsi, o determinã cu propria noastrã substanþã,
distrugându-ne în mod solemn ºi într-un ritm sigur. În liniºtea ºi
singurãtatea care vor înconjura rugãciunea voastrã, duceþi mâna
la inimã ºi, în faþa lui Dumnezeu, încercaþi sã simþiþi bãtaia acestei
vieþi, aceastã viaþã care ne judecã ºi ne catalogheazã definitiv.
Dumnezeu bate, ce-i rãspundem? Ce i-am rãspuns?” (Vladimir
Ghika, Convorbiri spirituale).
Dimitrie Ghika (1875-1967)
Dimitrie Ghika a fost diplomat ºi Ministru de externe al României.
El a fost numit consul la Salonic, apoi ambasador la Sofia, Viena,
Roma, Bruxelles ºi Paris. Alãturi de dr. Cantacuzino, Titulescu ºi
Brediceanu, Dimitrie Ghika fost membru al Delegaþiei Române de
Pace de la Paris, dupã Primul Rãzboi Mondial. Între 1931-1932 a fost
Ministru de Externe. În 1948, Dimitrie a ales sã pãrãseascã þara ºi a
trãit în exil unde ºi-a publicat Memoriile de carierã.
Aceste amintiri se referã la patruzeci de ani de viaþã
diplomaticã petrecutã, dupã voia sorþii, în diferite posturi deþinute
în strãinãtate sau în administraþia centralã, de la prima tresã de
ataºat de legaþie pânã la cea de Ministru plenipotenþiar ºi de ºef
al Departamentului Afacerilor Externe ale României. M-am limitat
sã povestesc ceea ce mi-a fost dat sã vãd sau sã aud de-a lungul
unei cariere care s-a desfãºurat
într-o perioadã bogatã, pânã la
exces, în evenimente deosebite,
dintre care unele au provocat mari
zdruncinãri ºi sunt cauza
catastrofelor ce s-au abãtut azi
asupra lumii... (Dimitrie Ghika,
Memorii).
28 Din istoria Bisericii
Pr
Pr.. EMANUEL DUMITRU
Persecuþiile împotriva creºtinilor (III)
Persecuþiile generale
Sub DECIUS (249-251) persecuþia creºtinilor, favorizaþi de Filip
Arabul, a fost dezlãnþuitã din nou. Decius a dat un edict ca toþi
creºtinii din întreg imperiul, în aceeaºi zi, sã jertfeascã zeilor ºi sã
mãnânce din carnea jertfitã. De teamã, mulþi au cãzut (aºa au
apãrut în Bisericã lapsii sau cei cãzuþi ). Dupã aceea, unii au revenit,
iar cei care s-au opus au fost uciºi. Persecuþia a fost foarte
sângeroasã, cu mulþi morþi, dar ºi mulþi creºtini apostaþi. În timpul
lui Decius au murit ca martiri: Papa Fabian, sfânta Agata, sfântul
Saturnin, sfânta Ecaterina, sfântul Trifon, episcopul Alexandru al
Ierusalimului. În Africa este martirizat sfântul Ciprian, episcopul
Cartaginei, care a scris „De
unitate Ecclesiae” (Despre
unitatea Bisericii) în care
afirma: „Nimeni nu poate
sã aibã pe Dumnezeu de
tatã, dacã nu are Biserica
de mamã”.
ALERIAN
În timpul lui VVALERIAN
(257-258), este dezlãnþuitã
o persecuþie îndeosebi
împotriva bogãþiilor ºi
domeniilor bisericeºti,
folosite pentru sãraci ºi
misiuni. El cere jertfe zeilor,
dar creºtinii se opun. Papa,
sfântul ªtefan ºi sfântul
Ciprian al Cartaginei sunt
exilaþi. Acum devine martir
sfântul Tarciziu, care, din catacombe, ducea Sfânta Împãrtãºanie
la o casã creºtinã. Este surprins, obligat sã dea câinilor Sfânta
Împãrtãºanie, refuzã ºi este ucis de soldaþi în timp ce strângea
dumnezeieºtile taine. Fãcut prizonier la perºi, împãratul Valerian
moare ca sclav.
DIOCLEÞIAN (284-305) - Gaius Aurelius Valerius Diocletianus,
cunoscut drept Diocleþian, a fost împãratul roman care a ordonat
demolarea bisericilor, arderea cãrþilor sfinte, destituirea creºtinilor
din funcþiile publice. Creºtinii simpli erau transformaþi în sclavi, iar
clerul era obligat sã aducã sacrificii zeilor. Refuzul se pedepsea
cu moartea. Execuþiile se fãceau în masã, ne spune istoricul
Eusebiu.
Diocleþian a emis decrete de persecuþie sub lozinca radicalã:
nomen christianorum deleto = numele creºtinilor sã fie nimicit.
În 304, Galeriu reuºeºte ca cel de-al patrulea edict sã nu-ºi
facã apariþia. Prin el se declara rãzboi creºtinismului. Ca martiri
amintim pe sfinþii: Gheorghe, Doroteea, Cosma ºi Damian.
Neînþelegeri politice i-au adus în conflict pe Maximin DAIA º i
Liciniu. Liciniu a fãcut apel la Constantin, iar Maximin la
Maxenþiu. Constantin, care era în Galia, a trecut în Italia, a biruit
armatele lui Maxenþiu la Torino ºi la Verona, apoi a mers la Roma.
Lupta decisivã pentru cucerirea ei s-a dat lângã Tibru. Constantin
învinge ºi intrã triumfãtor în Roma (28 octombrie 312). Istoricii
Eusebiu ºi Lactanþiu, care l-au cunoscut de aproape pe Constantin,
povestesc cã împãratul atribuia victoria sa ajutorului lui Dumnezeu.
În urma unor semne minunate - vederea unei cruci luminoase pe
cer, înconjuratã de cuvintele “prin acest semn vei învinge” - ºi a
unui vis, în care Cristos l-a îndemnat sã punã pe steaguri semnul
crucii, el a prins încredere în vederea victoriei.
În anul 313, împãraþii CONST ANTIN ºi LICINIU dau edictul din
CONSTANTIN
Milano, prin care se anulau toate hotãrârile anterioare luate contra
creºtinismului ºi declarau
liberã trecerea la creºtinism.
Creºtinismul devine religio
licita, adicã religie permisã
în Imperiul roman. Din
interese politice, apare
conflictul între Constantin ºi
Liciniu. Liciniu este învins de
Constantin, dar primul
începe sã-i persecute pe
creºtini, între anii 320 ºi 324.
Urmãrile
persecuþiilor
Persecuþiile au avut
serioase urmãri pentru
Bisericã. În perioada
primelor secole, pânã la
edictul de la Milano din 313, dat de Constantin cel Mare (306-
337), iar în Rãsãrit ºi dupã aceea, Biserica a dat cel mai mare
numãr de martiri, cinstiþi pânã astãzi ca sfinþi. În pofida mãsurilor
luate de împãraþii romani contra creºtinilor ºi a urii lumii pãgâne,
cu cât creºtinii erau mai persecutaþi, cu atât numãrul lor creºtea.
Curajul martirilor în faþa morþii i-a fãcut pe mulþi pãgâni sã treacã
la creºtinism. “Semen est sanguis christianorum” (sângele martirilor
este sãmânþa creºtinismului), scria Tertulian în Apologeticum 50,
13.
Din timpul persecuþiilor a luat naºtere cultul sfinþilor. Sfântul
este un intermediar, un mijlocitor plãcut lui Dumnezeu, care, învestit
cu tãria sfinþeniei, se roagã lui Dumnezeu pentru creºtini ºi pentru
toþi oamenii.
Martiriul sfântului
Prima informaþie în acest sens ne-o oferã „Martiriul
Policarp
Policarp” († 23 februarie 155), în care se spune: „Ne închinãm lui
Cristos pentru cã El este Fiul lui Dumnezeu, care a murit pentru noi
pe lemnul crucii, iar pe martiri îi cinstim pentru meritele sacrificiului
lor, ca pe ucenicii ºi imitatorii Domnului...” (cap. 17). În cinstea
martirilor s-au ridicat primele lãcaºuri de cult, numite “martyria”.
De la cultul martirilor avem, pentru aproape toþi sfinþii, ziua morþii
lor, ca zi a naºterii pentru cer (latineºte: dies natalis).