DISCIPLINE OBLIGATORII

SOCIOLOGIA RELAłIILOR INTERNAłIONALE

Prof.univ.dr. FLORIAN TĂNĂSESCU

Obiective
• Deschiderea unui nou orizont interpretativ asupra raporturilor internaŃionale prin utilizarea sociologiei şi
a instrumentelor sale speci-fice de investigare şi analiză.
• Asimilarea de către cursanŃi a unor noi cunoştinŃe în perspectivă integrativă, astfel încât vechile şi noile
cunoştinŃe să se armonizeze şi să contribuie la creşterea calitativă a ansamblului achiziŃiilor ştiinŃifice
• Însuşirea unor teorii şi modele de analiză care să le deschidă şi/sau care să consolideze viziunea
pluridisciplinară asupra raporturilor internaŃionale, să le dezvolte capacitatea de comunicare, negociere şi
interacŃiune în mediul internaŃional.

I. NOłIUNI INTRODUCTIVE
1. Raporturile interumane – expresie
a realităŃilor sociale
În mediul biologic în care apare, omul se naşte ca fiinŃă socială. Homo sapiens, odată format, trăieşte în
şi prin colectivitatea din care face parte, atât pentru a fi protejat de ameninŃările exterioare grupului, cât şi
pentru a-şi satisface propriile nevoi şi aspiraŃii. Comunicarea şi interacŃiunea, care se dezvoltă în relaŃie cu
progresele înregistrate de oameni pe toate planurile vieŃii materiale şi spirituale, devin „instru-mente”
indispensabile relaŃionării individului la grup sau comunitate.
Un fenomen similar se produce şi în raporturile cu alte grupuri şi/sau comunităŃi umane, având ca temei
nevoi, aspiraŃii, aşteptări etc., raporturi care îmbracă numeroase forme şi care sunt de durată şi intensitate
diferite. Acest tip de raporturi se definesc cu timpul ca fiind relaŃii ce se desfăşoară într-un cadru şi într-un
climat exterioare grupului, comunităŃilor, naŃiunilor şi statelor care mai târziu, în epoca modernă, sunt
denumite mediu internaŃional.
Aparent, sintagma mediu internaŃional pare superfluă, exprimând o situaŃie ipotetică, fără acoperire în plan
real. Cum mediul internaŃional este un spaŃiu social în care interacŃionează interese ale colectivităŃilor umane,
aparenŃa face loc unei realităŃi care se pierde în timpul istoric şi care se exprimă prin relaŃiile dintre grupuri,
comunităŃi, societăŃi şi state-naŃiuni. Ele sunt cunoscute generic ca fiind relaŃii internaŃionale.
AspiraŃiile şi nevoile umane sunt diverse şi au un caracter dinamic. Ele sunt cele care generează planurile pe
care se iniŃiază şi se dezvoltă raporturile internaŃionale (economic, politic, militar etc.), mijloacele şi formele prin
care acestea sunt promovate (cooperare bi sau multilaterală, ameninŃare cu forŃa sau utilizarea forŃei, înŃelegere sau
consens, dictat şi/sau agresiune, urmată de ocuparea teritoriului ş.a.m.d.).
Caracterul dinamic şi complex al relaŃiilor internaŃionale este conferit de însăşi dezvoltarea umană în
general, de spiritul inventiv şi creativ al omului, care dă noi dimensiuni propriei vieŃi materiale şi spirituale.
Interesele diferite (sau divergente) dintre naŃiuni, nivelurile diverse de dezvoltare economică, socială şi politică,
diferenŃa foarte mare dintre acestea în orizontul forŃei demografice, întinderii teritoriale şi puterii militare, au
generat şi generează un set important de con-tradicŃii ce au influenŃat şi influenŃează mediul internaŃional,
tensionând sau bulversând relaŃiile internaŃionale. A fost şi este un serios temei pentru ca relaŃiile internaŃionale
să nu se anarhizeze, punând în cumpănă însăşi existenŃa fiinŃei umane, ceea ce a impus elaborarea unor principii,
norme şi reglementări internaŃionale, crearea unor instituŃii specializate cu caracter universal, continental sau
regional şi a instrumentelor specifice cu care acestea să acŃioneze în mediul internaŃional.
RelaŃiile internaŃionale reprezintă astăzi un domeniu vast al existenŃei umane, a cărui cunoaştere,
analiză, interpretare etc., cu instrumentele ştiinŃei, în contextul fenomenelor de mondializare şi globalizare,
sunt mai mult decât necesare.

2. Câteva distincŃii terminologice

RelaŃiile care se statornicesc între oameni în decursul timpului sunt foarte variate, atât în ceea ce priveşte
caracterul, cât şi formele lor concrete de manifestare. Se disting, astfel, relaŃii politice, diplomatice, economice,
sociale, juridice, ideologice, culturale, ştiinŃifice etc., fiecare dintre acestea cu importanŃa lor specifică în planul
dezvoltării general umane. Toate au însă o esenŃă socială, fiindcă se desfăşoară în cadrul societăŃii, inclusiv cele
care sunt promovate în mediul internaŃional, întrucât şi acestea exprimă preocupări, interese şi aşteptări ale
colecti-vităŃilor umane, indiferent de tipul şi însuşirile lor. Ansamblul acestor relaŃii poartă denumirea de relaŃii
internaŃionale, care au ca referenŃiale un stat, mai multe state sau comunitatea internaŃională în totalitatea ei.
13
 RelaŃiile externe (sau internaŃionale) ale unui stat se referă la ansamblul raporturilor pe care acesta le
promovează cu alte state sau subiecte de drept internaŃional, cu organizaŃii şi organisme internaŃionale etc., iar
sistemul relaŃiilor internaŃionale exprimă ideea că raporturile dintre toate statele lumii, organizaŃiile şi organismele
internaŃionale etc., care au un caracter de universalitate, se manifestă ca un sistem.

3. Perspectiva socială
asupra relaŃiilor internaŃionale
Diversitatea preocupărilor şi activităŃilor umane desfăşurate la nivel de individ, grup sau comunitate
creează, în spaŃiul social intern, cât şi în mediul internaŃional, un sistem complex de raporturi şi manifestări, cu
efecte dintre cele mai diferite. Cunoaşterea acestora s-a constituit de timpuriu într-o zonă de interes ştiinŃific.
Perspectiva socială pe care o adoptă din ce în ce mai mulŃi istorici, filosofi, economişti, psihologi etc. în
cercetarea şi analiza raporturilor dintre societăŃi, naŃiuni şi state des-chide orizonturi noi de înŃelegere şi
interpretare a acestora, perspectivă care dobândeşte un supliment substanŃial de motivare şi recunoaştere în
condiŃiile apariŃiei şi dezvoltării sociologiei ca disciplină socială de sine stătătoare.
Sociologia impulsionează studiul în orizont social al relaŃiilor internaŃionale şi, deopotrivă, îi dă un cadru
adecvat teoretic şi aplicativ. FuncŃia ştiinŃifică a sociologiei este dublată de funcŃia socială, în virtutea căreia
cercetarea realităŃilor sociale este susŃinută de implicare şi acŃiune socială în folosul societăŃii şi, deopotrivă, de
identificare a soluŃiilor alternative ca mijloc de stimulare a dezvoltării.

II. GENEZA ŞI EVOLUłIA SOCIOLOGIEI

RELAłIILOR INTERNAłIONALE
1. ConsideraŃii generale
Preocupări pentru cunoaşterea, analiza şi interpretarea relaŃiilor internaŃionale, în înŃelesul pe care diferitele
epoci le-au conferit aces-tora, datează de multă vreme. Accentuarea interesului pentru studierea lor sistematică
are loc însă în epoca modernă, odată cu schimbările ce se produc în plan geopolitic şi, deopotrivă, în orizont
ştiinŃific. Economişti, jurişti, demografi, filosofi etc., precum şi reprezentanŃi ai unor dis-cipline ştiinŃifice mai
noi, cum sunt sociologia, politologia, geopolitica, creează, în propriul spaŃiu ştiinŃific, reŃele de cercetare care se
consacră studiului raporturilor internaŃionale şi care, cu timpul, generează ramuri sau subramuri în cadrul
acestora sau se autonomizează, configurându-se ca domenii distincte de cercetare.
Sociologia, care îşi anunŃa debutul doar cu puŃin timp înainte de mijlocul veacului al 19-lea, este tot mai
intens atrasă spre cunoaşterea naturii şi esenŃei relaŃiilor internaŃionale, surselor generatoare şi formelor lor de
manifestare, efectelor asupra grupurilor şi comunităŃilor umane. Rezultatul acestor preocupări îl constituie
apariŃia sociologiei relaŃiilor internaŃionale, care, după unii autori, este o subramură a sociologiei politice, iar
după alŃii, are statut de ramură sociologică.

2. Dezvoltare şi recunoaştere ştiinŃifică

Aşa după cum sociologia îşi revendică originile îndepărtate în scrierile unor autori antici, în care identifică
observaŃii cu caracter social, tot aşa şi sociologia relaŃiilor internaŃionale, în baza aceluiaşi raŃionament, poate
emite o astfel de supoziŃie, fiind vizate îndeosebi unele lucrări ale lui Platon şi Aristotel. Cei doi filosofi greci se
arată preocupaŃi pentru crearea unui cadru politic apt să evite conflictele sociale în interiorul, cât şi în exteriorul
statului, fie prin constituirea unui stat ideal (primul), fie prin crearea unor state „complete”, cu „un grad real de
independenŃă”, a căror existenŃă este centrată pe „convieŃuire bună” (al doilea).
Romanii configurează mai clar tipurile şi modalităŃile de pro-movare a relaŃiilor dintre state, impunând
reguli şi norme şi creând instituŃii şi instrumente de promovare a acestora (mediaŃiunea şi arbitrajul, protecŃia
străinilor etc.).
BizanŃul, civilizaŃia islamică şi cea ebraică se înscriu cu unele contribuŃii importante în planul gândirii
socio-politice, care siste-matizează cunoştinŃele despre societate, în general, şi despre relaŃiile interumane, în
particular.
Niccolo Machiavelli (1469-1527), unul din reprezentanŃii de marcă ai Renaşterii italiene, abordează
faptele sociale în înlănŃuirea lor cauzală, relevând rolul interesului ca factor propulsor al societăŃii. Potrivit
acestei idei, în politică dictează forŃa şi interesele, motiv pentru care aceasta (politica) este un domeniu
specific de reflectare şi manifestare a conflictului dintre indivizi (personalităŃi) şi/sau dintre diverse
colectivităŃi umane. Raporturile unui principe cu statele vecine – relevă Machiavelli în celebra sa lucrare
Principele – sunt condi-Ńionate de virtuŃile sale: dacă sunt pozitive, chiar în condiŃiile în care este atacat de un
adversar, are şanse de a învinge, întrucât populaŃia îl sprijină; dacă sunt negative, situaŃia devine incertă,
riscantă şi are consecinŃe negative.

14
 Montesquieu (1689-1755) şi seria enciclopediştilor francezi deta-şează teoria politică, ca domeniu distinct
al cunoaşterii umane, iar Georg Jellineck contribuie esenŃial la fundamentarea teoriei generale a statului, urmaŃi
fiind de Max Weber şi Emile Durkheim, care pun bazele sociologiei şi, deopotrivă, ale sociologiei politice. Le
urmează o pleiadă de gânditori sociali şi politici, precum Vilfredo Pareto, Gaetano Mosca, Robert Michels, Leon
Duguit, Pierre Bourdieu, Maurice Duverger, Raymond Aron, Alaine Touraine, Anthony Giddings, Ch. Cooley,
H. Summer Maine etc., care au un aport important la consolidarea statutului ştiinŃific al sociologiei şi, implicit, a
ramurilor şi subramurilor acesteia, dând un contur din ce în ce mai clar, inclusiv sociologiei relaŃiilor
internaŃionale.
Ulterior, alte generaŃii de sociologi, politologi, oameni politici, precum şi organizaŃii şi organisme
internaŃionale cu caracter regional sau mondial au o remarcabilă contribuŃie la definirea sociologiei rela-Ńiilor
internaŃionale, sub raport atât teoretic, cât şi practic-aplicativ.
Un relevant aspect al detaşării sociologiei relaŃiilor internaŃionale ca percepere distinctă în spaŃiul gândirii
sociale, politice şi sociologice îl reprezintă introducerea în sistemul academic a unor cursuri consacrate acestei
specializări, iar din anii ’70-’80, prin extinderea lor conside-rabilă, configurarea ca domeniu distinct de studiu
universitar.
Căderea „Cortinei de fier” generează, după 1989, o expansiune considerabilă a sociologiei relaŃiilor
internaŃionale şi în fostele state ale blocului comunist.

3. ContribuŃii româneşti
Gândirea socială şi politică românească este receptivă la manifestările şi schimbările care au loc în afara
vetrei originare a populaŃiei autohtone. Cadrul în care aceasta îşi face loc şi evoluează este unul în care
reflecŃia rezultă din însăşi acŃiunea politică, date fiind circumstanŃele în care se desfăşoară raporturile cu
lumea exterioară, în special cu romanii şi apoi cu nesfârşitele valuri migratoare.
Instabilitatea generată de conflicte militare este urmată de „ordinea imperială” care, la rândul ei, conferă
gândirii sociale şi politice româneşti un anume specific. Risipită în propriul şi tradiŃionalul teritoriu, populaŃia
românească aspiră de timpuriu la neatârnare şi unitate, aspiraŃie care se transformă în programe şi teorii socio-
politice, în principii, orientări şi strategii, cu un pronunŃat caracter pragmatic. Mihai Viteazul sau Dimitrie Cantemir
ilustrează prin demersurile lor acest caracter, în relaŃie cu unul şi acelaşi dominator străin – Imperiul Otoman.
Cantemir, care nu atinge performanŃa voievodului muntean – prima unificare a łărilor Române, dar care poate fi
considerat ca unul din precursorii sociologiei relaŃiilor internaŃionale, avansează, la rândul său, o soluŃie la dubla
cerinŃă a societăŃii româneşti (unitatea naŃional-statală şi independenŃa), şi anume: instituirea monarhiei ereditare,
soluŃie care rezultă din studiul realităŃilor interne (societatea românească) şi externe (Imperiul Otoman).
Cunoaşterea istorică a „creşterii şi descreşterii” otomanilor îl conduce pe principele moldovean la
identificarea cauzelor măririi şi decadenŃei vastei împărăŃii şi, de aici (şi foarte important), a surselor decăderii
altor imperii. Pe acest temei, Cantemir formulează ipoteza că Imperiul Otoman este în descreştere, fapt ce îl
inspiră în elaborarea primei strategii politice pe termen lung cu privire la promovarea raporturilor externe ale
Moldovei (în particular) şi, implicit, ale celorlalte state româneşti.
CondiŃia juridică, socială şi politică ce rezultă din situaŃia de „supuşi” ai unor mari imperii îi face pe
intelectualii şi politicienii români să caute permanent soluŃii în relaŃie cu evoluŃia contextelor internaŃionale. Simion
BărnuŃiu este preocupat de raporturile cu ungurii şi, deopotrivă, de maniera în care românii pot să aspire la libertate
naŃională – realizarea statului juridic, ale cărui scopuri esenŃiale constau în: aplicarea legii, securitatea tuturor
cetăŃenilor, garantarea proprietăŃii, puterea să aparŃină majorităŃii (etnice). Pentru ca statul juridic să fie adevărat,
este necesar ca acesta să fie „adevărat”, adică naŃional (Raporturile românilor cu ungurii şi principiile libertăŃii
naŃionale, Viena, 1822).
NaŃionalitatea, naŃiunea şi modul în care pot fi apărate şi con-solidate, într-o lume a dependenŃelor şi
interdependenŃelor, îl conduc pe I.C. Brătianu la elaborarea tezei potrivit căreia popoarele şi neamurile ar trebui
să înŃeleagă că „a trăi ca naŃiune este cea dintâi condiŃiune a unui popor şi că, prin urmare, de a-şi păstra
naŃionalitatea contra acelora ce au nelegiuirea de a voi să-i lipsească de dânsa, este nu numai drept, ci şi o datorie
sfântă, crimă şi sinucidere de a nu face”.
În viziunea lui Mihai Eminescu, în ordinea politică este necesară crearea unui sistem „bazat pe spiritul
de adevăr şi de muncă”, de aici rezultând şi necesitatea apărării producŃiei naŃionale de politica de jaf a
străinătăŃii.
„Principiul naŃionalităŃii”, elaborat de A.C. Popovici, este întemeiat tot pe elemente de moralitate, ca şi
elaborările teoretice ale înaintaşilor sau contemporanilor săi. ConstrucŃia sa teoretică este apreciată în epocă, dar
şi mai târziu, drept cel mai important principiu în raporturile dintre state, având la bază temeiuri sociale, juridice
şi morale. Cu aplicaŃie pentru veacul al XIX-lea, principiul susŃinea ca naŃiunile să fie suve-rane, să instituie
regimuri parlamentar-constituŃionale, deci democratice, şi să se afle în raporturi paşnice.
Rolul strategic continental al statului român, favorizat de poziŃia sa geopolitică, este relevat de Simion
MehedinŃi (şi nu numai de acesta). Din perspectiva lui Ratzel şi a şcolii germane de geopolitică, MehedinŃi susŃine
15
că funcŃia primordială a pământului şi a populaŃiei româneşti constă în apărarea încrucişării de drumuri a Europei
apusene şi meridionale de înaintarea Europei stepice, aflată sub influenŃa populaŃiilor asiatice.
DistincŃiile ireductibile dintre culturi nu sunt un obstacol în calea raporturilor „normale” dintre naŃiuni şi
state – susŃine Vilgiliu I. Bărbat (Imperialismul american. Doctrina lui Monroe). El dă ca exemplu filiaŃia şi
înrudirea manifestărilor dintre culturile europene şi cultura nord-americană.
Ghica teoretizează raportul dintre omul de stat (personalitatea politică) şi politica naŃiunilor. Constantin
Dobrogeanu Gherea formu-lează teoria despre „dezvoltarea Ńărilor înapoiate în orbita celor înaintate”, Mircea
Djuvara, în temeiul principiului naŃionalităŃii, apreciază că statul român este expresia juridică a naŃiunii române,
asupra căreia îşi exercită protecŃia chiar şi dincolo de frontierele sale, iar Anton GolopenŃia are o contribuŃie
esenŃială la formarea şcolii româneşti de geopolitică.
Profesorul Dimitrie Gusti, personalitatea sociologică românească cea mai cunoscută şi apreciată din epoca
interbelică, teoretizează problema păcii şi a războiului şi susŃine necesitatea „organizării păcii” pentru prevenirea
conflictelor, în care un rol de primă dimensiune îl atribuie „SocietăŃii NaŃiunilor”. Are, de asemenea, o
contribuŃie de prestigiu în definirea sociologiei naŃiunii şi a identităŃii etnice (naŃiunea este o unitate socială
autonomă de scop şi mijloace, deci „o comunitate culturală”, în timp ce etnicitatea constituie „o realitate
virtuală”, o con-diŃie de viaŃă a naŃiunii).
Epoca dominaŃiei comuniste decapitează sociologia şi geopoliti-ca şi, odată cu acestea, şi studiile asupra
raporturilor internaŃionale, care devin un apanaj al conducerii statului român.
După 1989, în noul context istoric, se reia studiul relaŃiilor internaŃionale, sociologia înscriind ca obiect al
interesului său ştiinŃific inclusiv această „zonă”, care este reconsiderată şi are tendinŃă ascenden-tă de evoluŃie.

III. OBIECTUL DE STUDIU, SURSE, METODE,

TEHNICI ŞI INSTRUMENTE DE INVESTIGARE
A RELAłIILOR INTERNAłIONALE
1. Obiectul de studiu
Studierea relaŃiilor internaŃionale, în perspectivă sociologică, vizează grupurile şi societăŃile,
organizaŃiile şi comunităŃile umane, valorile sociale şi ideologiile care reflectă comportamentul naŃiunilor şi
influenŃează politica şi poziŃia statelor.
Punctul central de interes îl reprezintă însă naŃiunea, care este cercetată din „interior” pentru a identifica
sursele manifestărilor sale în planul relaŃiilor externe, factorii şi motivaŃiile care determină poziŃio-narea sa
specifică în mediul extern, modul în care evoluŃiile pe diverse planuri (economic, politic, ştiinŃific, tehnologic,
cultural, demografic etc.) ale naŃiunilor sau statelor influenŃează pozitiv sau negativ relaŃiile dintre ele sau dintre
acestea şi organisme sau organizaŃii internaŃionale.
Dacă naŃiunea nu este o entitate socială monolită, fiind alcătuită din clase şi grupuri sociale cu interese şi
aspiraŃii proprii, chiar antagoniste şi contradictorii, ea este totuşi apreciată ca atare datorită comunităŃii de
limbă, teritoriu, viaŃă economică, spirituală, culturală şi psihică a populaŃiei care formează naŃiunea. În această
viziune, se pot studia inclusiv fenomenele şi procesele integratoare, supranaŃionale şi, deopotrivă, se pot
previziona evoluŃiile imediate sau în perspectivă ale raporturilor internaŃionale.

2. Surse
Principalele surse ale sociologiei relaŃiilor internaŃionale sunt: scrieri istorice (din trecut sau actuale),
documente istorice, texte juridice şi diplomatice (constituŃii, legi organice, regulamente, hotărâri; convenŃii,
tratate, aide-memoire, rapoarte etc.); studii sociologice (vechi sau noi); documente politice (programe, statute,
regulamente, protocoale, publicaŃii etc.); biografii şi monografii politice; hărŃi geopolitice; situaŃii şi statistici
(interne şi internaŃionale); diagrame, grafice etc. cu caracter economic, demografic, medical, social, ecologic;
prognoze (inclusiv evoluŃia condiŃiilor de mediu), strategii (economice, politice, militare, diplomatice etc.);
rapoarte ale unor organizaŃii şi organisme internaŃionale ş.a.m.d.

3. Metode, tehnici şi instrumente de cercetare

Prin natura obiectivelor sale ştiinŃifice, sociologia relaŃiilor internaŃionale utilizează o gamă diversificată
de metode, tehnici şi instrumente de investigare ştiinŃifică. Ele sunt împrumutate îndeosebi din sociologie şi
istorie şi adaptate la specificul studiilor întreprinse.
ObservaŃia este una dintre cele mai importante modalităŃi de investigare a vieŃii sociale şi, deopotrivă,
una din metodele de bază ale sociologiei, ea permiŃând înregistrarea directă a comportamentelor atât
individuale, cât şi colective.
ObservaŃia ştiinŃifică directă are avantajul, chiar dacă reclamă un efort îndelungat din partea cercetătorului,
de a face posibilă evitarea unor erori datorate memoriei subiecŃilor vizaŃi (cum este cazul anche-telor) sau
16
înregistrării defectuoase a unor date, a situaŃiilor etc. de către documente istorice (şi nu numai). Are însă şi
limite, mai pregnante în cazul studierii relaŃiilor externe, şi anume nu poate penetra în profun-zime
comportamentele intime umane (cum sunt cele ale personalităŃilor politice de prim rang) şi nu poate identifica
relaŃiile cauzale, care au un rol decisiv în înŃelegerea şi explicarea corectă a realităŃii sociale. Pentru a-i spori
eficienŃa, unii autori (Elton Mayo, Kurt Lewin, Jacob Moreno etc.) susŃin conjugarea efortului de investigare pe
bază de observaŃie cu alte metode şi, implicit, împrumutarea unor tehnici de la alte metode.
Ancheta sociologică este o metodă care include utilizarea unor tehnici, procedee şi instrumente de
investigare ştiinŃifică ce au un caracter integrativ, specific interviului şi chestionarului sociologic.
Cu ajutorul anchetei se studiază fenomenele şi procesele sociale, politice, economice, demografice etc. prin
prisma atitudinilor oamenilor faŃă de acestea, a aspiraŃiilor şi intereselor, a aşteptărilor şi preocupărilor lor
(malnutriŃie, adâncirea decalajelor, terorism, creşterea sărăciei, ine-galitatea şanselor ş.a.m.d.). Ancheta se poate
desfăşura pe perioade diverse de timp şi pe mai multe Ńări (anchete internaŃionale).
Extensia anchetelor în cercetarea realităŃilor vieŃii sociale, politice, economice etc. internaŃionale se
datorează, în bună măsură, rolului tot mai important pe care îl are opinia publică în reglarea acesteia (a vieŃii
sociale). Ancheta este una din modalităŃile de cunoaştere ştiinŃifică a opiniilor, atitudinilor, aspiraŃiilor şi totodată
un mijloc de influenŃare a acestora.
Sondajul de opinie este o formă specifică a anchetei, reprezentând o metodă de cunoaştere rapidă, eficientă
(la scară reprezentativă pentru o diversitate de colectivităŃi umane) a celor mai diferite opinii cu privire la
probleme politice, administrative, economice, sociale etc. Utilizarea sondajului a devenit o practică frecventă la
nivel naŃional şi internaŃional, inclusiv de către organisme guvernamentale, organizaŃii şi asociaŃii internaŃionale,
care şi-au creat grupuri sau institute proprii de sondare a opiniei publice (Comisia Europeană pentru Studiul
Opiniei Publice şi PieŃelor – 1947; AsociaŃia Mondială pentru Studiul Opiniei Publice – organism consultativ al
UNESCO etc.).
Pentru politicieni, indiferent de rangul lor, sondajele reprezintă indicatori importanŃi ai opŃiunilor
electoratului, motiv pentru care unele rezultate nu sunt publicate.
În România, sondajul de opinie este utilizat în perioada inter-belică, iniŃiativa aparŃinând Şcolii
Sociologice de la Bucureşti, sub patronajul căreia se realizează şi numeroase anchete sociologice. Profesorul
Gusti şi colaboratorii săi, precum şi formaŃiuni ştiinŃifice autonome din unele centre urbane ale Ńării, în general,
acordă o mare atenŃie metodelor şi tehnicilor sociologice de investigare, care vizează explicit şi palierul relaŃiilor
internaŃionale.
Studiul aplicat asupra „mediului politic extern al unei naŃiuni” (Anton GolopenŃia) este conceput într-o
manieră similară cercetărilor asupra „unităŃilor şi proceselor sociale” care există şi se desfăşoară în cadrul
societăŃii respective. Scopul investigaŃiilor îl constituie cunoaşterea cât mai cuprinzătoare a realităŃilor din
statele vecine, a situaŃiei economico-sociale, politice etc. a acestora, a poziŃiei şi reacŃiilor marilor puteri (atât în
timp de pace, cât şi în perioada conflictelor militare), a raporturilor dintre majorităŃile şi minorităŃile etnice
(inclusiv a grupurilor etnice minoritare româneşti) ş.a.m.d. „În cazul acestor probleme externe, va trebui să
analizăm condiŃionarea în plus a mediului politic, să studiem adică, în cazul grupului de conaŃionali de peste
graniŃă, naŃiunea străină cu care convieŃuieşte, iar în cazul unui stat străin, vecinii lui şi Marile Puteri care
determină în mare măsură existenŃa lui. Procesele care transformă structura unui grup de conaŃionali de peste
graniŃe sau a unui stat străin pot fi stabilite prin compararea structurii lor din două momente îndeajuns de
depărtate ale existenŃei lor” (A. GolopenŃia).
Pe lângă anchete (şi sondaje), Şcoala sociologică românească din perioada interbelică utilizează şi
metoda comparativă şi acordă o mare atenŃie metodei monografice, cu aplicaŃii în sfera politică, după modelul
universitarului suedez Kyellén. Astfel de monografii politice erau, spre deosebire de cele sociologice de tip
gustian, centrate pe ideea stabilirii potenŃialului politic al unei naŃiuni, care era determinat de „însuşirile de
ordin politic ale teritoriului, mişcarea populaŃiei, starea ei economică şi starea socială şi autoritatea
guvernului”.
Metodele, tehnicile şi modalităŃile de cercetare pe care le utili-zează sociologii români, cu deschideri
semnificative spre sociologia relaŃiilor internaŃionale, sunt suspendate odată cu însăşi decapitarea sociologiei
româneşti de către regimul comunist instalat în 1945. Anchetele, sondajele de opinie, monografierea, studiile
comparate etc. reapar în „arsenalul” sociologiei româneşti după 1989, în condiŃiile în care ştiinŃele socio-
politice (şi nu numai ele) au un orizont practic nelimitat de acŃiune.
După 1989, şi în România utilizarea sondajelor de opinie a devenit o practică curentă, acestea fiind
comandate de lideri sau partide politice, guverne, structuri administrative centrale sau locale, Parlament,
fundaŃii, organizaŃii, asociaŃii etc. ale societăŃii civile etc. Sunt utilizate inclusiv mijloacele electronice pentru
realizarea unor cercetări-anchete prin e-mail, interviuri electronice, exit-poll-uri, analize sociologice
transculturale, studii de caz, diagnoze etc., pe care sociologia occidentală le utilizează de mult timp.
Analiza comparată a naŃiunilor, societăŃilor şi statelor, deşi nu este o metodă nouă de cercetare, are o
utilizare considerabil sporită după prăbuşirea comunismului european.

17
 În perioada interbelică, sociologul român Nicolae Petrescu aduce nu numai importante contribuŃii la
fundamentarea ei teoretică, dar şi la impunerea unei viziuni pragmatice asupra utilităŃii ei în planul studiilor
sociale. Spre deosebire de alŃi comparatişti, N. Petrescu elaborează o strategie care are în obiectiv cu prioritate
finalitatea socială a metodei, şi nu finalitatea ei explicativă. El vizează să soluŃioneze tensiunile şi contradicŃiile
din societatea globală prin eliminarea divergenŃelor şi/sau diferenŃelor naŃionale. Viziunea sa se datorează
izbucnirii şi desfăşurării primului război mondial, care a zdruncinat puternic şi profund societatea globală
(totalitatea societăŃilor umane), întrucât divergenŃele dintre naŃiuni nu au putut fi soluŃionate prin alte mijloace
sau căi („esenŃa metafizică a naŃionalităŃilor dă naştere la cele mai violente contraste în societate”). Postulând
convingerea sa asupra raporturilor dintre naŃiuni, N. Petrescu defineşte implicit şi funcŃia ştiinŃifică a sociologiei
comparate: „Adevărata problemă a societăŃii moderne este relaŃia dintre grupurile înalt diferenŃiate şi organizate
sau relaŃia între naŃiunile şi popoarele lumii”.
Cercetarea comparativă internaŃională, care are o tendinŃă alertă după 1989, pare să aibă o cotă mai
ridicată de utilizare în spaŃiul central şi est-european. Procesele dificile de democratizare din fostele state
comuniste din acest spaŃiu continental atrag atenŃia sociologilor sau politologilor care iniŃiază cercetări, fie
utilizând sondajul de opinie, fie ancheta internaŃională. Între alte obiective ale studiilor întreprinse se înscriu şi
identificarea factorilor care influenŃează stabilitatea regimurilor democratice din fostele Ńări comuniste,
precum şi analiza caracteristicilor socio-culturale ale societăŃilor central şi est-europene pentru a se
fundamenta politicile publice ale integrării europene, oferind factorilor decidenŃi ai Consiliului Europei
măsura gradului de compatibilitate a noilor democraŃii cu democraŃiile conso-lidate occidentale.
Una dintre cele mai recente cercetări comparative internaŃionale este cea desfăşurată în intervalul 2001-
2004, având ca temă: „Sisteme de valori ale cetăŃenilor şi condiŃii socio-economice - provocări ale
democratizării pentru extinderea U.E.” Cercetarea, finanŃată de U.E., a inclus 13 Ńări: 9 din Europa Centrală şi
de Est (printre care Albania, Bulgaria, Cehia, Estonia, România, Slovacia, Ungaria), 3 membre ale U.E.
(Germania, Spania, Grecia) şi Rusia.
Investigarea a inclus naŃiuni europene care realizează trecerea de la regimuri totalitare sau autoritare la
democraŃie în valuri succesive: primul-Germania, al doilea-Grecia şi Spania, al treilea - restul naŃiunilor. Între alte
rezultate ale cercetării se înscrie şi constatarea, cu valoare concluzivă, că declinul bunăstării sociale şi
dificultăŃile economice majore sunt factori pe care decizia politică nu-i poate ignora şi care o pot plasa în reală
dificultate dacă schimbările socio-politice nu sunt corelate cu dezvoltarea economică sau dacă sunt în
discordanŃă cu atitudinile majorităŃilor sociale.

IV. PERSPECTIVE TEORETICE

ASUPRA RELAłIILOR INTERNAłIONALE (1)

1. MotivaŃii ale extinderii

analizei proceselor politice
După al doilea război mondial şi, îndeosebi, după căderea regi-murilor comuniste din Europa, analiza
relaŃiilor internaŃionale a devenit mult mai intensă şi incomparabil mai extinsă decât în perioadele anterioare.
Dinamica vieŃii sociale, modificările de planuri, unele spectaculoase, în spaŃiile politice naŃionale şi
internaŃionale, cu urmări asupra indivizilor şi colectivităŃilor umane, care sunt angrenaŃi/e în procese socio-
politice ce schimbă structuri, ierarhizări, comportamente sau manifestări umane etc., erau şi sunt de natură să
amplifice interesul şi preocuparea studierii sferei politicii internaŃionale. Se observă, însă, o accentuare
considerabilă a demersurilor teoretice, date fiind noile provocări la adresa naŃiunilor-state şi a relaŃiilor dintre
acestea:
– Prăbuşirea regimurilor comuniste, care nu este o simplă schimbare de decor; efectele schimbării –
regenerarea democraŃiei în spaŃiul central şi est-european, destrămarea U.R.S.S., Cehoslovaciei şi Iugoslaviei
şi apariŃia a numeroase state succesoare-creează un cadru nou de definire sau redefinire a intereselor naŃionale,
ceea ce a condus şi conduce încă la coliziuni între noii „vecini”, la contradicŃii interetnice în cadrul noilor state
etc.
– Încetarea „războiului rece” şi a divizării Europei în blocuri, care modifică rolul organismelor şi
organizaŃiilor internaŃionale şi contribuie la schimbarea comportamentului actorilor internaŃionali, influenŃaŃi
până atunci de ideile preconcepute ale foştilor lideri comunişti ce susŃineau că relaŃiile est-vest erau
fundamental axate pe confruntarea ideologico-militară.
– Redefinirea şi abordarea, la o scară extinsă, a proceselor integraŃioniste euroatlantice, care generează
extinderea „graniŃelor” U.E. şi N.A.T.O. şi conduc la elaborarea unor noi strategii regionale şi globale, la
regândirea rolului marilor actori mondiali şi a plasării lor în sistemul relaŃiilor internaŃionale.
– Terorismul, care tensionează evoluŃiile politice interne şi internaŃionale, creând îngrijorare şi temeri în
sferele decizionale, panică, psihoze şi sentimentul de nesiguranŃă, alimentat de incapa-citatea guvernelor de a
îngrădi sau anihila acest flagel mondial, în rândul populaŃiei.

18
 – „Ciocnirea” dintre civilizaŃia occidentală şi civilizaŃiile islamice, centrate pe fundamentalismul religios,
care alimentează insecuritatea internaŃională, tensionează raporturile dintre state sau grupuri de state,
încurajează terorismul.

2. Doctrine, teorii şi curente

Un spectru generos de doctrine, teorii şi curente din perimetrul gândirii socio-politice este ocupat de cele
care vizează raporturile dintre naŃiuni, state, organisme şi organizaŃii internaŃionale, sistemul politic mondial şi
fazele lui evolutive etc.
Doctrinele politice, care, în general, exprimă poziŃii ale partidelor şi/sau liderilor lor, constituie, ca şi
teoriile, un important cadru teoretic de apreciere şi analiză a relaŃiilor externe ale statelor, a politicii
internaŃionale, a orientărilor şi mijloacelor prin care aceasta este promovată etc. Caracterul partizan şi relativ
particular al doctrinei politice îi face pe mulŃi analişti să acorde cu prioritate atenŃie teoriilor, plasând doctrinele
pe poziŃii mai mult sau mai puŃin marginale. Acestea nu pot fi excluse, însă, date fiind deschiderile interpretative
asupra poziŃiilor unor lideri şi partide politice care, ajunşi/e la guvernare, orientează politica internă şi externă a
statelor potrivit doctrinelor şi ideologiilor pe care le exprimă, cu influenŃe uneori decisive în sfera relaŃiilor
internaŃionale (comuniştii, în U.R.S.S.; fasciştii, în Italia, Germania şi Japonia – în perioada interbelică; social-
democraŃii, în statele nordice – în perioade lungi de timp – din 1919/1920 şi până în zilele noastre; laburiştii şi
conservatorii, în Anglia; democraŃii şi repu-blicanii, în S.U.A. ş.a.m.d.).
Semnificative sunt şi doctrinele atribuite unor personalităŃi politice (doctrina Truman, doctrina Reagan,
doctrina Brejnev, doctrina Gorbaciov etc.), precum şi cele care legitimează mişcări cu caracter socio-politic
(doctrine ale mişcărilor de eliberare naŃională, doctrine ale mişcărilor feministe, doctrine ale mişcărilor
antirasiale etc.).
Analiza doctrinelor ne permite să identificăm sorgintea unor ma-nifestări de putere pe arena
internaŃională, care au ca sursă concepŃii formulate de lideri şi organizaŃii politice, în consens sau nu cu voinŃa
politică a majorităŃilor sociale din statele de origine.
Puterea nu este distribuită în mod egal între state şi nici nu ar putea fi atâta vreme cât există mari
discrepanŃe între naŃiuni. Este o realitate pe care analiştii politici o recunosc, dar o interpretează diferit şi
avansează ipoteze care se confirmă sau nu. DiferenŃierea poziŃiilor se exprimă şi în planul teoriilor asupra
relaŃiilor internaŃionale, care rezultă din demersuri ştiinŃifice ce au vechime, direcŃionate la începuturi mai ales
pe geopolitică.
Preocupările teoreticienilor până la al doilea război mondial erau centrate pe identificarea unor soluŃii
care să fie oferite politicienilor, soluŃii izvorâte din studiul naturii şi evoluŃiei sistemului internaŃional, a
tipurilor de interacŃiuni dintre actori, a surselor puterii actorilor etc.
Ruptura dintre U.R.S.S. şi puterile occidentale la scurtă vreme după încheierea războiului mondial şi
instalarea, pentru mai multe decenii, a „Cortinei de Fier” impun o nouă abordare teoretică a raporturilor Est-
Vest şi a sistemului geopolitic bipolar rezultat din noua conjunctură internaŃională.
În perioada „războiului rece” are loc un reviriment sub raport teo-retic al studierii relaŃiilor interstatale,
constituindu-se chiar unele curente sau specializări care analizau procesele şi fenomenele externe prin prisma
existenŃei U.R.S.S.-ului şi sistemului comunist (sovietologia). Astfel de orientări s-au manifestat atâta timp cât
lumea a fost împărŃită în două: cea capitalistă şi cea comunistă. Când ultima a dispărut şi, odată cu ea,
bipolarismul geopolitic, teoria a intrat în dilemă, dar trebuie să se „reculeagă” pentru a răspunde noilor provocări
socio-politice.
Eşecul comunismului are efectul unui duş rece pentru teoreticieni şi „produsele” lor (unele cu vechime
respectabilă), care renunŃă la poziŃii mai vechi şi adoptă o altă perspectivă analitică şi interpretativă. Este şi
postura în care se află reprezentanŃii curentului realist, care, pornind de la ideea că raporturile interstatale se
desfăşoară în absenŃa unui „guvern mondial”, apreciază că relaŃiile internaŃionale se desfăşoară anarhic, iar
descifrarea mecanismului lor presupune identificarea mo-dului în care era distribuită şi redistribuită puterea între
state. „RelaŃiile internaŃionale sunt, prin urmare, un domeniu al necesităŃii (statele trebuie să obŃină puterea
pentru a supravieŃui într-un mediu competitiv) şi al continuităŃii în timp” – este de părere universitarul australian
Martin Griffiths, care sesizează şi schimbarea planurilor analitice ale „realiştilor” după încetarea „războiului
rece”. „Când realiştii analizează schimbarea sistemului relaŃiilor internaŃionale – relevă acesta – ei se
concentrează asupra schimbărilor echilibrului de putere dintre state şi tind să nu Ńină cont de posibilitatea unei
schimbări fundamentale în di-namica sistemului însuşi”, întrucât răspund diferenŃiat la unele întrebări esenŃiale
privind noile manifestări sau schimbări înregistrate în mediul internaŃional*. Dezacordul care se instalează în
planul realiştilor priveşte îndeosebi efectele fiecărui tip de echilibru de putere: unipolar, bipolar sau multipolar.

*
„Care sunt sursele principale ale stabilităŃii în sistemul internaŃional?”, „Care este echilibrul de putere real între
state?”, „Cum ar trebui să se comporte marile puteri unele faŃă de celelalte şi faŃă de statele mai slabe?”, „Care sunt sursele şi
dinamica schimbărilor contemporane în echilibrul de putere?”
19
 Moştenirea intelectuală a realismului este reprezentată de scrierile lui Machiavelli, Hobbes, Rousseau
(pentru perioadele „vechi”), E.H. Carr, H. Morgenthau, J. Hertz, G. Kennan, H. Kissinger, K. Waltz etc. (pentru
epocile „recente”). Ultimul dintre cei menŃionaŃi deschide seria neorealiştilor, care generează o mai accentuată
divizare a curentului. Încep să se distingă, astfel, mai multe variante de realism, între care realismul istoric şi
realismul structural (P.B.J. Walker, 1993).

V. PERSPECTIVE TEORETICE
ASUPRA RELAłIILOR INTERNAłIONALE (2)
1. Viziunea sistemică
Unii teoreticieni relevă că „ansamblul relaŃiilor internaŃionale poate fi considerat un sistem” (Benno
Wassermen). MotivaŃiile esenŃiale ale considerentelor sunt: „Aşa cum există societăŃi naŃionale există şi
comunitate, o societate şi un sistem internaŃional. Faptul este cu atât mai valabil în epoca noastră când
interdependenŃa internaŃională este foarte mare. Sistemul internaŃional este alcătuit din totalitatea factorilor de
decizie (subl. în text - n.n.), iar aceştia pot fi clasificaŃi în trei subsisteme: beligeranŃi, terŃe părŃi şi observatori
independenŃi”.
Mecanismele de funcŃionare a sistemului internaŃional sunt diferenŃiate în funcŃie de tipul de raporturi:
„În timp de conflict, beligeranŃii pot alcătui un subsistem suficient de important al sistemului internaŃional care
să domine sistemul. În acest caz, ei devin constanta, iar observatorii independenŃi şi restul lumii devin
variabile” (subl. în text – n.n.).
O primă concluzie care se desprinde este că „În timp de pace, relaŃiile internaŃionale tind să fie dominate
de sistem, pe când în timp de război, ele au tendinŃa să fie dominate de subsistem”. Pacea poate fi privită ca
analoagă unei competiŃii perfecte, pe când războiul poate fi asemănat monopolurilor. În cazul competiŃiei
perfecte - susŃine auto-rul-firma individuală este cea care acceptă preŃul, adică variabila, iar piaŃa reprezintă
constanta. În cadrul monopolului, monopolistul este cel ce impune piaŃa – adică este constanta, iar piaŃa
devine variabila.
În mod similar, în vreme de război, conflictul determină climatul politic, pe când restul lumii este pasiv.
Pe timp de pace, opinia mondială determină climatul politic, iar factorul de decizie individual este relativ
pasiv.
O altă concluzie la care ajunge B. Wasserman este că teoria rela-Ńiilor internaŃionale se înŃelege mai bine
prin prisma teoriei sistemelor.
Sistemul internaŃional poate influenŃa procese politice cu caracter general (extinderea democraŃiei), dar,
potrivit politologului italian Gianfranco Pasquino, „nu poate de unul singur nici să întemeieze, nici să distrugă
regimurile politice, cu excepŃia situaŃiilor de război şi de invazie”.
Dacă umanitatea este concepută ca un sistem social global, atunci sistemul politic, în care sunt incluse şi
relaŃiile politice, institu-Ńiile şi concepŃiile politice, poate fi apreciat ca subsistem al sistemului social global.

2. Teoriile conflictelor
Conflictul este considerat de către unii sociologi şi politologi drept proces fundamental al mişcării
sociale, inerent oricărui sistem social. Pentru Pierre Birnbaum, „Abordarea studiului conflictului reprezintă…o
tentativă de explicare atât a logicii sistemului social, cât şi a logicii istoriei sale”, întrucât, subliniază acelaşi
autor, „prin conceptul de conflict se pune, deopotrivă, problema naturii sistemului social şi aceea a sociologiei
înseşi”.
Conflictele constituie, încă din secolul al XVIII-lea, obiect privilegiat al reflecŃiei sociologice. De la
Hobbes şi Spencer la Rousseau şi de la Marx la G. Sorel, ştiinŃele sociale încearcă să penetreze sfera
conflictelor, pentru a descifra cauzalitatea producerii şi întreŃinerii lor, fazele desfăşurării şi caracterul acestora
(normal sau patologic), locul şi rolul pe care îl au în procesul de schimbare socială şi, deopotrivă, să identifice
mijloacele prin care acestea se pot deten-siona sau stinge.
Darwiniştii sociali şi sociobiologii aplică la sistemul social principiile supravieŃuirii celor mai buni şi
ale luptei pentru existenŃă, ce sfâşie lumea animală. Ar exista o analogie, în acest fel, sau chiar o identitate
între sistemul biologic şi cel social, indivizii războindu-se între ei, asemănător animalelor, construindu-şi ordinea
printr-un perpetuu şi necruŃător conflict (Darwin, Spencer).
Pentru Spencer, conflictul, ca principiu permanent, animă orice societate şi instituie între aceasta şi mediul
său un echilibru precar; teama şi incertitudinile într-un astfel de mediu social dau naştere unui control religios ce
se transformă în putere politică organizată sub o formă militară, care deschide calea spre crearea unei societăŃi
industrializate.
În statul sau societatea militară, puterea se consacră exclusiv poli-ticii de expansiune, pe când în statul
industrial, relevă Spencer, puterea se consacră acŃiunii de reglare a demersurilor individuale în relaŃie cu piaŃa
(fie în proces constitutiv, fie în fazele ei ulterioare de evoluŃie). Conflictul se desfăşoară, în aceste condiŃii, în
20
cadrul individualismului liberal, ostil intervenŃionismului etatist, fiind opus tuturor formelor de socialism, dar şi
statului bunăstării sociale (Welfare State).
Teoretizări asupra conflictului sunt prezente şi în scrierile lui K. Marx (lupta de clasă este motorul
istoriei), G. Simmel (discordia şi competiŃia sunt inerente societăŃilor), T. Parsons (conflictul este o formă de
manifestare a patologiei sociale), Ralph Dahrendorf (conflictul există şi se manifestă oriunde este viaŃă), L.
Coser (conflictele „exterioare” reduc conflictele din „interiorul” societăŃilor) etc.
Teoriile asupra conflictului se intersectează cu teoria jocurilor, care, în general, se bazează pe cazul
paradigmatic (foarte cunoscut, de altfel) definit ca fiind „dilema prizonierului” (sau „jocul de sumă nulă”),
utilizat pentru analiza unor fenomene şi procese sociale, cum sunt: cooperarea, competiŃia sau conflictul.
Orice model (inclusiv „dilema prizonierului”) din teoria jocurilor poate ilustra situaŃii reale, chiar în
condiŃiile unei corespondenŃe relative dintre acestea (realitate) şi modelul ales. Dilema prizonierului a fost şi este
utilizată în cercetări care privesc strategiile competiŃiei şi conflic-tului, ale formării coaliŃiilor etc.

3. Alte teorii şi modele analitice

Teoria globalizării examinează procesul apariŃiei unui sistem cultural global, sugerând că o serie de
dezvoltări socio-culturale (sistem mondial de informaŃii, stiluri de viaŃă cosmopolite, sportul global = jocuri
olimpice, campionate mondiale, turismul mondial ş.a.m.d.) conduc la formarea unei culturi globale şi la declinul
suveranităŃii statelor-naŃiuni.
„Globalizarea” este mai mult decât o simplă sociologie a relaŃiilor internaŃionale. În primul rând, ea se
diferenŃiază de „teoria sistemelor mondiale”, care analizează creşterea interdependenŃei economice globa-le,
afirmând că globalismul cultural este doar consecinŃa globalismului economic.
În al doilea rând, trebuie evitată confuzia între teza globalizării şi ideea (mai veche, de altfel) a
convergenŃei statelor-naŃiuni către o formă unificată şi coerentă de societate industrială.
Este mai mult decât o sociologie a relaŃiilor internaŃionale şi pentru că susŃine că globalizarea cuprinde
două procese complet con-tradictorii – de omogenizare şi de diferenŃiere, că există o interacŃiune complexă
între localism şi globalism şi că se manifestă puternice mişcări de rezistenŃă împotriva proceselor de
globalizare.
Selectiv, aşa cum s-a procedat şi până acum, cu titlu de inventar, menŃionăm şi alte teorii, făcând abstracŃie
de încadrarea lor în anumite curente de gândire sau şcoli: teoriile modernizării, teoriile dependenŃei, teoriile
schimbului, teoriile convergenŃei etc.

VI. FACTORI ŞI CONDIłII CARE INFLUENłEAZĂ EVOLUłIA COMUNITĂłILOR UMANE

ŞI A MEDIULUI INTERNAłIONAL (1)
Sociologia face posibilă o altă percepŃie a lumii sociale. Nu oricum şi nu întâmplător, desigur. Este o
lume care devine apropiată de înŃelegerea noastră prin cunoaştere, studii intense şi interpretare mai nuanŃată,
care îşi dezvăluie fizionomia, structurile şi mecanismele de funcŃionare şi în orizontul trebuinŃelor şi
aspiraŃiilor umane.
ModalităŃile şi mijloacele prin care lumea socială, atât la nivel de comunitate naŃională, cât şi la nivel de
societate umană, în general, în interpretarea ca totalitate a comunităŃilor umane, poate fi mai bine cunoscută,
sunt foarte diferite.
Una din modalităŃi o constituie conştientizarea diferenŃelor culturale, a existenŃei şi manifestării a
numeroase culturi şi civilizaŃii în decursul istoriei şi în prezent, care au contribuit şi contribuie la construcŃia mai
multor tipuri de societăŃi. O alta ar consta în „reinventarierea” politicii şi evaluarea cât mai corectă a efectelor ei
în planul strategiilor interne şi externe ale statelor, cu urmări asupra distribuirii şi redistribuirii puterii între
acestea. În sfârşit, o a treia cale, dar nu şi ultima, ar fi ca oamenii să aibă conştiinŃa de sine, a valorii şi utilităŃii
lor sociale, conştiinŃa responsabilităŃii în calitate de membri ai unei societăŃi şi, deopotrivă, prin propria naŃiune,
conştiinŃa apartenenŃei la „comunitatea” internaŃională.
În acest orizont evolutiv, diferenŃele se relevă prin varietatea prototipurilor umane şi modelelor
culturale; nivelului dezvoltării economico-sociale; diversităŃii tipurilor de construcŃie şi organizare socio-
politică; orientărilor distincte în planul raporturilor interindi-viduale şi intercomunitare şi, în general, al
relaŃiilor cu lumea din afara unei societăŃi.
O multitudine de factori şi condiŃii au acŃionat şi acŃionează în continuare asupra spaŃiilor sociale interne şi a
mediului exterior acestora, influenŃându-le atât în trecut, cât şi în prezent. Între aceştia se înscriu: cadrul natural în
care apar şi se dezvoltă comunităŃile umane; poziŃia, configuraŃia şi întinderea teritoriului unui stat; numărul
populaŃiei statelor; resursele naturale; condiŃiile istorice în care au evoluat şi îşi perpetuează existenŃa naŃiunile;
trăsăturile psiho-somatice ale populaŃiei etc.

1. Mediul natural
21
 Mediul natural reprezintă ansamblul condiŃiilor şi fenomenelor naturale, existente independent de om şi
care acŃionează asupra acestuia, influenŃându-i geneza şi evoluŃia.
Mediul natural se referă la climă, formele de relief, dispunerea, întinderea şi varietatea lor, compoziŃia
solului şi subsolului, reŃeaua hidrografică, varietatea vegetativă şi faunistică, fenomenele naturale (cutremure,
inundaŃii, taifune, alunecări de teren) etc.
Sociologii şi geografii îndeosebi, dar şi istoricii, economiştii, biologii, demografii şi alŃii, au semnalat, cu
mult timp în urmă, relevanŃa relaŃiei om-natură, chiar dacă omul, în devenirea lui, se detaşează de mediul
natural, tinzând să fie mai puŃin dependent. Indi-ferent cum a fost sau este definit („cadre naturale” – D. Gusti,
„mediu geografic” sau „fond geografic”), mediul natural este o realitate de care umanitatea în evoluŃia ei a
trebuit şi trebuie să Ńină cont. Ignorarea naturii, aşa cum s-a constatat în ultimul veac, când civilizaŃia industrială
şi urbană a agresat în mod nepermis ecosistemul, a condus şi conduce la ceea ce constatăm în prezent: schimbări
climatice importante, cutremure de mare intensitate şi cu frecvenŃă sporită, tsunami, incendii devasta-toare din
cauza căldurii excesive, modificări sensibile ale poziŃiei Terrei în raport cu sistemul planetar ş.a.m.d.
ImportanŃa mediului natural a fost semnalată mereu, iar în ultima vreme, cu intensitate, de diverşi oameni
de ştiinŃă. De la Lamarck, care este considerat părintele determinismului geografic (şi autor al legii privitoare la
„adaptarea la mediu”) la Alexander von Hembolt (care relevă influenŃa mediului cosmic şi în special a celui
„teluric” asupra destinelor sociale şi istorice ale omului), Edmond Demolins („Cauza primă şi hotărâtoare a
felurimii popoarelor şi raselor e drumul – calea, parcursul – pe care l-au urmat)*, Friederich Ratzel (potrivit
căruia volumul unităŃilor politice şi sociale, frontierele naŃionale şi culturale sunt determinate de relief şi
configuraŃia sa), Pitirim Sorokin (care susŃine că teoriile cu privire la influenŃa mediului geografic asupra vieŃii
sociale trebuie luate în consideraŃie), Lester Ward (în viziunea căruia progresul civilizaŃiei are o „direcŃie
ecuatorială şi tendinŃa nordică”), Dimitrie Gusti („cadrele sunt condiŃiile în care se desfăşoară viaŃa socială. Aceste
condiŃii sunt de două feluri; naturale şi sociale – naturale [sunt] permanente şi sociale, care sunt continuu altele”),
Samuel Huntington (care sugerează că există un „paralelism remarcabil între oscilaŃiile cli-matice şi istorice “)
etc.
PoziŃiile evocate, precum şi altele, în esenŃă, relevă, mai mult sau mai puŃin justificat, cu argumente solide
sau nu insuficient credibile, un aspect pe care politica şi politicienii nu pot să-l ignore : influenŃele pe care le
exercită mediul natural asupra vieŃii sociale şi care se referă la distribuŃia şi densitatea populaŃiei, a raselor şi
etniilor, comportamente şi manifestări individuale sau de grup, energia, dinamica şi eficienŃa activităŃilor umane,
sistemele de locuire, de alimentaŃie şi de comunicaŃie (drumuri), viaŃă economică şi politică, creaŃii culturale şi
spirituale, modele sau tipuri de civilizaŃii ş.a.m.d., sunt considerabile, desigur, în proporŃii şi cu efecte diferite.
2. PoziŃia, configuraŃia
şi mărimea teritoriului statelor
RelaŃia dintre mediul natural (geografic) şi viaŃa socială este studiată şi din perspectiva influenŃei pe care o
exercită determinarea geografică a statelor asupra politicii lor interne şi externe. Rudolf Kyellen considera că
teritoriul unui stat îi conferă acestuia o individualitate geografică, ce face posibilă distincŃia dintre „statul geografic”
(amplasa-mentul şi poziŃia statului) şi „statul geopolitic”, cu efecte asupra poziŃiilor politice adoptate de state. Cele
mari (marile puteri) îndeplinesc un rol de centre geopolitice, în timp ce Ńările mici joacă rolul de „state tampon”,
care au un rol important în sfera relaŃiilor politice.
În alt orizont teoretic, interpretările asupra relaŃiei mediu natural-societate dobândesc şi nuanŃe
imprimate de „şcoli naŃionale” de geopolitică (franceză, germană, engleză etc.). Hans Haushofer, universitar
german, a sistematizat geopolitica spaŃiului vital şi a frontierelor, în ideea elaborării unei „geopolitici
adecvate” împărŃirii şi reîmpărŃirii lumii, pentru o nouă ordine mondială.
„Varianta” franceză a geopoliticii se întemeia pe concepŃia că în relaŃia mediu geografic-societate în prim
plan trebuie plasată fiinŃa umană care, sub incidenŃa propriului său mod de viaŃă în cadrul natural, devenea ea însăşi
factor de mediu („geografia umană” – Vidal de la Blanche).
PoziŃii interesante sunt susŃinute şi de către oameni de ştiinŃă români: Simion MehedinŃi („istoria este o
geografie în mişcare”), Ion Cornea (nu se poate ignora existenŃa „presiunii între state”), Anton
GolopenŃia (statul trebuie cercetat din perspectiva teritoriului, populaŃiei, economiei, structurii sociale,
mediului politic şi formei de guvernare).

*
„Drumul e cel care creează rasa şi care creează tipul social” – îl citează E. SperanŃia pe Demolins, parafrazându-l în
continuare: „Nu e indiferent pentru un popor dacă a urmat un drum sau altul: drumurile marilor stepe asiatice, cel al
tundrelor siberiene, cel al savanelor americane sau al pădurilor africane… aceste drumuri au făurit tipul tătaro-mongol, ori
tipul lapon-eschimos, sau tipul pieilor roşii sau tipul „negru” (Eugeniu SperanŃia, Introducere în sociologie, vol.I, Editura
Şcoalelor, Bucureşti, 1944, p.324).
22
 Mapamondul este, între altele, şi o sumă de teritorii aparŃinând statelor lumii, despărŃite prin hotare artificiale
sau naturale, care exprimă, în termeni foarte diferiŃi, poziŃiile şi aspiraŃiile comunităŃilor umane.
NoŃiunea de teritoriu face trimitere la un spaŃiu geografic care se individualizează prin poziŃie,
configuraŃie şi suprafaŃă, în raport cu altele, învecinate sau mai îndepărtate, şi cu întregul spaŃiu terestru sau
maritim al Terrei.
Sub raport teritorial, statele sunt de diferite mărimi – mari, mij-locii, mici, liliputane (Monaco, Andorra,
Lichtenstein etc.). Întinderea (mărimea) teritoriului acestora este expresia conjugării mai multor factori şi
condiŃii, între care un rol important îl au: împrejurările istorice (conjuncturi socio-politice, economice,
demografice etc. care au fost sau sunt favorabile/nefavorabile locuitorilor), resursele solului şi subsolului (ca
element de atractivitate sau rivalitate între colectivităŃile umane), poziŃia pe care o au în raport cu arterele
terestre, fluviale sau maritime de circulaŃie, mărimea şi densitatea populaŃiei, conştiinŃa istorică a apartenenŃei
teritoriului pe care îl populează ş.a.m.d.
Teritoriul nu reprezintă o condiŃie prealabilă a puterii unui stat. Au fost şi sunt state cu suprafeŃe geografice
mici care au jucat şi joacă un important rol pe arena internaŃională (Belgia, Olanda, Portugalia etc., mari puteri
coloniale cândva), cum sunt şi state care se întind pe mari suprafeŃe terestre ce au avut vreme de sute de ani statut
de colonii (Columbia, Brazilia, Algeria, Egipt, India, China etc.) sau care au influenŃe limitate în viaŃa
internaŃională (Nigeria, Angola, Sudan ş.a.). Dacă nu este o regulă ca teritoriul să genereze forŃa unei naŃiuni în
planul relaŃiilor externe, întinderea acestuia nu este lipsită de importanŃă, fie în cazul unor puteri (Rusia), fie în
situaŃia unor state cu potenŃiale economice ridicate (Canada, China, Australia).
Teritoriile, indiferent de mărimea lor, sunt mărginite de hotare (graniŃe, frontiere).
Atât teritoriile, cât şi frontierele au generat şi generează tensiuni, conflicte locale sau regionale etc., urmate
de redistribuiri teritoriale între state şi schimbarea frontierelor. Acest set problematic de situaŃii şi împrejurări
(trecute sau actuale), cu implicaŃii dintre cele mai serioase asupra desfăşurării vieŃii internaŃionale, a generat şi
generează dezbateri teoretice, cu numeroase puncte de convergenŃă, dar şi cu importante elemente contradictorii,
precum şi crearea unui cadru juridic şi insti-tuŃional internaŃional, menit să prevină sau să soluŃioneze încălcarea
normelor sau reglementărilor internaŃionale.

VII. FACTORI ŞI CONDIłII CARE INFLUENłEAZĂ EVOLUłIA COMUNITĂłILOR UMANE

ŞI A MEDIULUI INTERNAłIONAL (2)
1. PopulaŃia
PopulaŃia a fost şi rămâne unul din factorii esenŃiali în orientarea politicilor interne, cât şi externe a statelor.
Spre deosebire de teritoriu, populaŃia se constituie într-un factor de presiune multidimensional, care, insidios sau
făŃiş, este prezent în situaŃii şi împrejurări diferite, fiind pus în evidenŃă mai mult sau mai puŃin, mai accentuat
sau mai estompat.
Au importanŃă nu numai numărul locuitorilor unei comunităŃi umane, ci şi alŃi indicatori demografici
care dau consistenŃă factorului populaŃie sau, din contră, îi diminuează forŃa „persuasivă” îndeosebi în planul
raporturilor internaŃionale. Între aceştia se înscriu: densitatea, rata natalităŃii (sau a mortalităŃii), structura pe
sexe şi grupe de vârstă, compoziŃia etnică şi confesională, nivelul de instruire şi ocupare etc.
Legat de populaŃie este şi fenomenul migraŃiei interne şi internaŃionale, care generează alte fenomene
demografice importante (suprapopularea sau subpopularea unui teritoriu) sau sociale (deficite sau excedente
ale forŃei de muncă, adaptare la noile condiŃii socio-economice şi culturale sau marginalizare).
MigraŃia a fost şi rămâne un fenomen cu efecte deosebite în configurarea spaŃiilor geopolitice (în epocile
mai vechi) sau în sporirea potenŃialelor de „energie vitală” ale unor teritorii prin aportul de inteligenŃă, forŃă de
muncă sau procreere. Marile migraŃii din trecutul îndepărtat al umanităŃii şi-au adus contribuŃia nu numai la
popularea unor întinse teritorii, ci şi la procesul constitutiv al unor popoare şi naŃiuni. Deplasări masive de
populaŃie au loc şi în timpul marilor descoperiri geografice (din Europa migrează circa 1 milion de oameni în
America în secolul al XVIII-lea). Mai târziu, în a doua jumătate a secolului
al XIX-lea, numai spre America emigrau anual circa 3 milioane de persoane, urmate apoi, în timpul şi după
cele două războaie mondiale, de alte semnificative deplasări de populaŃie. După unele calcule, din secolul al
XVI-lea şi până în secolul al XX-lea (inclusiv), au emigrat în alte state şi zone geografice aproximativ 76 – 77
milioane de oameni, evident cu efecte pe toate planurile dezvoltării umane, inclusiv al raporturilor
internaŃionale.
Problema migraŃiei dobândeşte accente deosebite după revenirea fostelor state ale „blocului” comunist
în spaŃiul politic al democraŃiilor pluraliste.

2. Împrejurări, factori şi condiŃii istorice

ConfiguraŃia actuală a lumii este produsul unor îndelungate şi deosebit de complexe procese istorice,
care se identifică încă din zorii umanităŃii şi se prelungesc prin efectele lor şi în prezent.
23
 Presiunea istorică, deşi neuniformă, este omniprezentă. Nu au existat grupuri sau comunităŃi umane, n-
au existat state care să nu resimtă, într-un fel sau altul, presiunea şi influenŃa factorilor istorici, indiferent de
locul genezei şi evoluŃiei lor, indiferent de mărimea acestora sau forŃa lor. Aceleaşi presiuni şi influenŃe au
marcat şi evoluŃia societăŃilor europene.
Perimetrul est-european, comparativ cu alte zone, are o tendinŃă istorică sinuoasă, cu avansuri socio-
economice, dar şi cu stagnări şi chiar regrese. Factorii esenŃiali care concură la diferenŃierea societăŃilor sud-est
europene, îndeosebi faŃă de cele occidentale, sunt de natură geopolitică (a), politică (b), economică (c), culturală (d) şi
spirituală (e).
a) Extremitatea estică a continentului, care îl separă de Asia, din considerente politice, a avut un caracter
fluctuant. Geografia conti-nentală (întinderea Europei în Răsărit se opreşte la MunŃii Urali şi Marea Caspică)
nu a coincis cu politica continentală. S-au vehiculat teoretic şi s-au statornicit graniŃe arbitrare, care au fost
opuse aspiraŃiilor comunităŃilor din acest perimetru şi s-au răsfrânt negativ asupra condiŃiei lor umane.
ConcepŃiile „separatiste” îşi au originile în vestul continentului şi nu apar întâmplător. CondiŃii
favorabile populaŃiilor din Occident creează terenul configurării decalajelor acestora: sunt substanŃial mai
numeroase decât cele din părŃile orientale şi meridionale, deŃin o suprafaŃă cu o întindere superioară şi sunt
ferite de agresiunile etniilor asiatice. CondiŃiile istorice îi „ridică” pe occidentali încă din faza genezei lor,
condiŃii care sunt gestionate în propriul beneficiu, cu sânge rece, raŃional şi eficient. Decalajele între cele două
„lumi” europene au surse şi mecanisme cunoscute şi recunoscute, de altfel, care le-au declanşat şi apoi le-au
întreŃinut.
b) RaŃiunea forŃei, şi nu forŃa raŃiunii au primat în raporturile statornicite între societăŃile europene. Mai
bine motivate demografic, ferite de fluctuaŃiile datorate penetrărilor asiatice şi mai pragmatice, comunităŃile
occidentale impun politica continentală. Expansiunea lor în spaŃiile extraeuropene este secondată de tendinŃe
asemănătoare spre Centrul şi Răsăritul Europei, tendinŃe frânte multă vreme de veleitarismele dominatorii ale
imperiilor Ńarist şi otoman. Ciocnirile de interese dintre „puternicii” din Europa şi cei din afara acesteia, ca şi
rivalităŃile din lumea occidentală permeabilizează graniŃele, le şterg sau le refac potrivit propriei voinŃe, cum
„şterg” de pe hartă state sau le reîncheagă (romanii desfiinŃează statul dac condus de Decebal – 106; Polonia
este împărŃită între puterile timpului şi desfiinŃată ca stat în 1772, 1793 şi 1795, pentru a fi recunoscută, din
nou, în 1918, ca entitate statală distinctă etc.), transferă populaŃii dintr-o zonă în alta, practică politici
discriminatorii sau, mai grav, instrumentează strategii de ştergere a identităŃii naŃionale a unor masive grupuri
etnice (austriecii, ruşii şi ungurii faŃă de populaŃiile dominante).
c) Expansiunea teritorială are o puternică motivaŃie economică, fie că este vorba de revărsările barbare asupra
spaŃiului de sud-est al Europei, fie că avem de-a face cu dominaŃii imperiale. Politicile economice ale dominatorilor
externi au avut, fără excepŃie, caracter spoliator.
d) SpaŃiile sud-estice au fost coridoare de trecere aproape perma-nente, fie pentru populaŃiile migratoare,
fie pentru armatele puterilor aflate în conflict care, în afara succesiunii tipurilor dominatorii, creează o stare de
permanentă incertitudine şi insecuritate populaŃiei. Nesigu-ranŃa şi condiŃiile, uneori draconice, impuse de
autorităŃile imperiale instrucŃiei copiilor şi tineretului aparŃinând grupurilor etnice minoritare înglobate în
structurile lor statale au constituit factori importanŃi în frânarea procesului de învăŃare şi în creşterea ratei
analfabetismului populaŃiei dominate. Intelectualii, în situaŃii conflictuale interne sau în condiŃii de război cu alte
state, deveneau deseori victime ale exceselor autorităŃilor habsburgice, ungureşti sau ruseşti, mulŃi, pentru a nu
cădea pradă furiei lor oarbe, luând calea străinătăŃii.
Sărăcia, resursele financiare limitate sau lipsa lor, starea econo-mică precară a comunităŃilor din această
parte a continentului au făcut ca actul de cultură să fie, în esenŃă, un apostolat, cărturărimea cu dragoste de
neam fiind cea care a salvat comunităŃile acestei zone să nu decadă în abisul inculturii.
e) Mozaicul confesional, ca efect al compoziŃiei multietnice a spaŃiului la care facem referire, a constituit
un element ce n-a încurajat iniŃiative majore de contracarare a pericolelor la care au fost expuse comunităŃile
aflate în cuprinderea acestuia. Cele trei mari religii – ortodoxă, catolică şi musulmană – s-au aflat într-o
permanentă dispută, susŃinând iniŃiative ale factorilor politici. Două din puterile ortodoxe ale lumii – Biserica
Rusă şi Biserica Română – s-au plasat pe poziŃii divergente în condiŃiile expansionismului rusesc. MajorităŃile
catolice sau romano-catolice din Cehia, Polonia, CroaŃia, Slovenia şi Slovacia au intrat în impact cu politica
Ungariei romano-catolice, creând un alt şi substanŃial spaŃiu de contradicŃii interconfesionale şi interetnice. Atât
catolicismul, cât şi ortodoxismul, numai în situaŃii limită, au conlucrat împotriva extinderii lumii islamice în
Europa.
Aceşti factori, pe care îi considerăm esenŃiali, nu numai că au con-tribuit la crearea unor decalaje
substanŃiale între societăŃile „răsăritene” şi cele „apusene”, dar au influenŃat major cursul evoluŃiei lor istorice.
Perioadele reale de avans sunt sufocate de stagnări şi chiar regrese în domenii vitale: economie, finanŃe, cultură,
nivel de instrucŃie, stare de sănătate a populaŃiei, evoluŃie demografică etc.

24
 VIII. DIVERSITATE SOCIALĂ ŞI ETNOCULTURALĂ. REłEAUA DE RELAłII DINTRE
SOCIETĂłI
ŞI ARII CULTURALE (1)
Diversitatea factorilor şi condiŃiilor care acŃionează asupra fiinŃei umane încă din faza genezei sale dă
naştere unui peisaj policrom social, atât sub aspectul formelor de organizare şi de manifestare a vieŃii sociale, cât
şi sub aspectul orientărilor şi direcŃiilor sale de evoluŃie.
Varietatea formelor şi structurilor sociale este explicată în chip diferit de specialişti. G. Ratzenhofer pune
în prim plan interesele ca factor generator de porniri agresive, care exprimă nevoia de cucerire pentru
ameliorarea condiŃiilor economice prin costuri suportate de alŃii. Tr. Brăileanu aprecia că diferenŃierile şi
decalajele se datorează condiŃiilor de mediu, care conduc la apariŃia unor tipuri diverse de „seminŃii”, de „genuri
de viaŃă”, de „comunităŃi politice” şi „comunităŃi juridice” şi de distincŃii în raport de teritoriu. P.H. Stahl
consideră că studiul ariilor culturale, care se realizează extrem de diferenŃiat în prezent, este un prilej de
evidenŃiere a particularităŃilor zonale, dar şi a liniilor de continuitate geografică şi socială.

TIPURI DE SOCIETĂłI
Anthony Giddens, Norbert Goodman, Vander Zanden sau Immanuel Geiss au unele puncte de vedere
coincidente sau apropiate asupra tipurilor de societăŃi istorice şi actuale, a evoluŃiei lor şi a impactului cu
mediul internaŃional.
Pe scara evoluŃiei umane, potrivit acestora, sunt cunoscute următoarele cinci tipuri fundamentale de
societăŃi, clasificate pe baza tehnologiei pe care acestea le folosesc şi strategiei utilizate pentru asigurarea
existenŃei şi perpetuării speciei: societăŃile de vânători şi culegători; societăŃile pastorale şi agrare (horticole);
societăŃile preindustriale (sau statele tradiŃionale); societăŃile industriale (sau industrializate) şi societăŃile
postindustriale.
SocietăŃile de vânători şi culegători, care sunt societăŃile cele mai vechi (create cu circa 30.000 de ani
î.Hr.), îşi bazează strategia pe practicarea vânătorii şi a culesului. Aria lor de răspândire a fost foarte mare,
excepŃie făcând zonele nordice ale Americii de Nord, grupurile de insule din America Centrală, majoritatea
teritoriului Americii de Sud, nordul Europei şi al Asiei.
SocietăŃile se caracterizează prin existenŃa unor puŃine şi relativ neînsemnate diferenŃieri sociale între
membrii grupurilor umane.
CondiŃiile naturale generează progresiv restrângerea spaŃiului de manifestare a acestor societăŃi. În
prezent, ar continua să existe astfel de societăŃi în Canada, S.U.A. (Alaska), jungla braziliană (Mato Grosso),
zone deşertice ale Africii, în centrul şi în sudul acestui continent, în India, Kamciatca, Thailanda şi Australia.
Până în pragul epocii moderne, acest tip de societate, în condiŃiile în care spaŃiile dintre comunităŃi erau
foarte mari, iar grupurile nu depă-şeau de regulă 40 de membri, raporturile intercomunitare au un caracter local
şi numai accidental între comunităŃi aflate la distanŃe mai mari.
În contextul modernizării şi al definirii societăŃilor industriale, societăŃile de vânători şi culegători intră în
raporturi cu acestea, ceea ce determină integrarea lor într-un mediu extrem de dinamic şi complex, care va duce
la schimbări importante în cadrul lor şi, dimpotrivă, la diminuarea, până aproape de dispariŃie, a forŃei lor
opozante faŃă de modernism.
SocietăŃile pastorale şi agrare (horticole)
În urmă cu aproximativ 20.000 de ani (Giddens) sau 12.000 de ani (Goodman), societăŃile de vânători şi
culegători sunt înlocuite treptat cu societăŃi de agricultori (horticultori) şi păstori, în care se practică cultivarea
plantelor şi creşterea animalelor.
SocietăŃile pastorale se caracterizează prin migrări la distanŃe mari ale grupurilor umane, îndeosebi în raport
cu schimbarea anotimpurilor.
Securitatea lor alimentară este asigurată, motiv pentru care încep să practice comerŃul primitiv, schimbul natural
de produse sub formă de troc.
În genere, raporturile dintre aceste societăŃi sunt paşnice, acestea practicând negoŃul, dar apar şi apoi
proliferează şi societăŃi prădalnice, centrate pe jefuirea bunurilor altor triburi, ceea ce accentuează inega-
lităŃile sociale şi paleta manifestării lor în spaŃiul extracomunitar.
SocietăŃile pastorale se regăsesc şi în lumea modernă şi contemporană, fiind răspândite îndeosebi în
Africa, Orientul Mijlociu şi Asia Centrală, dar şi în unele enclave din cele două Americi, Australia şi chiar
Europa, care practică păstoritul sezonier.
SocietăŃile agrare apar în acelaşi timp cu cele pastorale, dar evoluŃia lor devine considerabil mai
accelerată cu aproximativ 6.000/5.000 de ani î.Hr., când se înregistrează o aşa-numită revoluŃie agrară,
marcată de cultivarea pe scară largă a pământului, folosindu-se plugul (cu brăzdar de metal) şi animale de
tracŃiune.

25
 Ameliorarea tehnologiilor (utilizarea pe scară largă, apoi genera-lizarea folosirii metalului pentru
confecŃionarea uneltelor), dezvoltarea sistemelor de irigaŃii, creşterea substanŃială a surplusurilor de hrană
conduc la dezvoltarea activităŃilor comerciale (schimburilor economice), ceea ce determină apariŃia pieŃelor şi a
centrelor comerciale, a oraşelor şi culturilor urbane.
Potrivit unor estimări, în 1990, unele societăŃi agrare existau în plină epocă industrială în Asia (Nepal,
Bangladesh), Africa (Rwanda, Uganda, Ethiopia) etc.
CivilizaŃiile preindustriale sau statele tradiŃionale
Acest tip de societate se deosebeşte de celelalte prin forŃa demografică şi întinderea teritorială,
diferenŃieri sociale accentuate, dezvoltarea civilizaŃiilor urbane, concentrarea puterii politice, econo-mice şi
militare în mâinile unor grupuri elitiste din care se „recrutau” regi sau împăraŃi.
Sunt societăŃi în care scrisul, ştiinŃa şi arta se dezvoltă, creând astfel modele culturale, care pot fi definite
drept civilizaŃii.
Prin faptul că se configurează forme de guvernare noi, centrate pe activităŃi de coordonare în actele
decizionale, aceste societăŃi sunt definite ca având şi caracter de state tradiŃionale.
CivilizaŃiile (societăŃile sau statele) tradiŃionale, cu excepŃia Australiei, se identifică în toate celelalte
continente. În ordinea apariŃiei lor, avem statul egiptean, creat în preajma anului 3.500 î.Hr., ca şi societăŃile
din Mesopotamia (3.500 î.Hr.); urmează statele tra-diŃionale indian (2.500-300 î.Hr.), chinez (1800-300 î.Hr.),
roman (400 î.Hr. – 400 d.Hr.), societăŃile mezoamericane (zona centrală a celor două Americi – 300 î.Hr. –
1400 d.Hr.) şi societăŃile sud-americane de pe coasta răsăriteană (600 d.Hr. – 1500 d.Hr.).
Multe din statele tradiŃionale devin imperii de mari dimensiuni prin încorporarea cu forŃa a numeroase
populaŃii şi popoare.
Fiind societăŃi cu un aparat militar specializat, războiul devine frecvent, raporturile dintre astfel de
societăŃi degenerând deseori în conflicte. Apar armate profesioniste (Imperiul roman), anticipând tipurile
moderne de organizare militară.
Prin întinderea lor, prin diversificarea şi specializarea aparatelor guvernamentale, astfel de societăŃi
generează raporturi cu alte state sau societăŃi tradiŃionale, dar şi cu societăŃile de vânători şi culegători sau de
păstori şi agricultori precum şi cu societăŃile europene care au o altă tendinŃă evolutivă. Sunt create astfel condiŃii
pentru apariŃia unui mediu extern în care se interferează interese, aspiraŃii şi aşteptări diverse, ce nu sunt însă
expresia majorităŃilor sociale, ci a unor grupuri minoritare, elitiste, care gravitează în jurul şefilor statelor
respective.
Intensitatea relaŃiilor dintre aceste societăŃi conduce la afirmarea unui personal specializat în demersuri
politice externe, care face parte din cancelariile imperiale sau regale sau din curŃile unor şefi locali, îndeosebi
din spaŃiul politic european.
DiferenŃierile existente între tipurile de societăŃi care intră în raporturi unele cu altele generează o
diversificare relativ importantă a acestora, care se accentuează în condiŃiile rivalităŃilor dintre ele şi ale
începuturilor expansiunii europene.
Chiar raporturile care se statornicesc între statele europene, după „calmarea” marilor migraŃii ale
populaŃiilor pastorale-militare, sunt de natură să confere importante distincŃii mediului extern. Astfel, eforturile
nobilimii de a înfrâna creşterea excesivă a puterii monarhiilor conduce la apariŃia instituŃiei vasalităŃii.
Această lume europeană în permanentă dispută pentru resurse şi putere şi care se simte încorsetată de un
sistem neperformant caută o ieşire prin evadarea din spaŃiul propriului continent. Din secolul XIII, odată cu
Marco Polo (în 1271), apoi cu alŃi călători şi misionari, urmaŃi de expediŃii armate, Europa se lansează în
cucerirea spaŃiilor extraeuropene.
Din acest moment, mediul extracomunitar sau extrastatal are o direcŃie mai accentuată de evoluŃie spre
universalizare, ceea ce con-duce la crearea unei reŃele de interacŃiuni umane ce se constituie în fundament al
raporturilor internaŃionale.
Expansiunea europeană n-ar fi avut rezultate spectaculoase dacă anterior ei, adică anterior anului 1415,
când începe expansiunea europenilor spre alte lumi, societăŃile tradiŃionale n-ar fi creat sisteme politice şi
militare hegemonice agresive, care au atras către ele surplusuri de bunuri, ceea ce a avut ca efect (benefic)
dezvoltarea comerŃului la mare distanŃă.
Între cele două mari spaŃii economico-sociale – societăŃile europene şi societăŃile (sau statele)
tradiŃionale din afara continentului european – se creează reŃele de comunicaŃii în care prevalează, pentru o
perioadă relativ importantă de timp, schimburile comerciale.
Oameni de cele mai diverse origini şi compoziŃii sociale, etnice sau religioase, se implică în construcŃia
unei lumi comune, între ei numărându-se europeni, dar şi băştinaşi din America, Asia, Africa şi mai târziu din
Australia. Este un proces de o anvergură nemaiîntâlnită în istoria umanităŃii, care antrenează, fără excepŃie,
toate tipurile de societăŃi, generând schimbări importante în plan economic, politic, social, geopolitic, cultural
etc. Acest proces contribuie la crearea condiŃiilor pentru apariŃia germenilor unui nou tip de societate –

26
societatea modernă industrială şi a unui alt tip de relaŃii între marile grupuri umane, relaŃiile între naŃiuni şi
apoi între statele-naŃiuni.

IX. DIVERSITATE SOCIALĂ ŞI ETNOCULTURALĂ. REłEAUA DE RELAłII DINTRE

SOCIETĂłI
ŞI ARII CULTURALE (2)
1. SocietăŃile industriale (moderne)
Statele tradiŃionale, cu excepŃia Chinei şi Japoniei, care îşi perpe-tuează existenŃa în anumite forme până în
secolul al XX-lea, dispar în totalitate din istorie. Paradoxal însă, în zilele noastre, se mai semnalea-ză existenŃa
unor societăŃi „vechi” de vânători şi culegători sau pastorale şi agrare, este adevărat şi acestea pe cale de
dispariŃie.
DispariŃia statelor tradiŃionale, potrivit unor aprecieri, se datorează apariŃiei proceselor de industrializare,
mai întâi în Marea Britanie, iar mai târziu în alte societăŃi europene şi extraeuropene.
Industrializarea generează procese economice, sociale, demo-grafice, educaŃionale şi culturale de
amploare, fapt ce modifică substanŃial raporturile dintre societăŃi, indiferent de plasamentul lor spaŃial,
geopolitic.
Se produce o migrare masivă a populaŃiei rurale spre mediile urbane, antrenând formarea unei clase sociale
noi - muncitorimea, în paralel cu formarea burgheziei şi a claselor mijlocii. În Ńările industrializate, majoritatea
populaŃiei trăieşte în mediul urban, ajungându-se în prezent până la 98% din întreaga populaŃie a unor societăŃi
occidentale (Anglia), spre deosebire de cele agrare, unde situaŃia este diametral opusă (Rwanda – 92,3%, Nepal –
90%, Bangladesh – 86%, Uganda – 80% din populaŃie trăia, în 1996, în mediul rural).
ViaŃa socială în astfel de societăŃi suferă schimbări esenŃiale, atât în mediul urban, cât şi în cel rural. Se
adoptă un alt stil de viaŃă, iar existenŃa socială devine mai impersonală şi mai anonimă, comparativ cu cea din
societăŃile preindustriale.
OrganizaŃii puternice, cum sunt corporaŃiile sau agenŃiile gu-vernamentale, ajung să influenŃeze viaŃa
individului, a familiei sale şi a grupului social din care face parte.
Guvernele, înainte, cât şi după crearea statelor-naŃiuni, au puteri considerabil sporite asupra vieŃii
cetăŃenilor lor, emiŃând norme şi legi care se aplică tuturor locuitorilor.
Nevoia de muncitori calificaŃi, pe care o resimt societăŃile in-dustriale, are efecte inclusiv asupra
educaŃiei, în sensul creşterii ratei de şcolarizare şi scăderii analfabetismului.
Familia îşi pierde treptat importanŃa economică, întrucât eco-nomia închisă este înlocuită cu economia
de piaŃă.
PopulaŃia dobândeşte drepturi politice pe care le exercită, înfrânând excesele sau tendinŃele către
instalarea unor regimuri de mână forte sau înlăturând pe cele care, episodic, conduc destinele unor societăŃi,
orientarea către democraŃie fiind din ce în ce mai accentuată.
Autoritatea morală a religiei a scăzut pe măsură ce industrializarea a mărit diferenŃele în stilurile de viaŃă ale
oamenilor, diminuându-se considerabil consensul asupra normelor şi valorilor fundamentale umane.
DiscrepanŃele sociale, deşi maşinismul produce o anume nivelare socială, se menŃin la cote ridicate,
generând tensiuni sau conflicte sociale.
Sistemele politice sunt mai dezvoltate, complexe şi mai flexibile, comparativ cu cele din societăŃile
preindustriale sau premoderne, au o influenŃă mai mare asupra indivizilor, care conştientizează importanŃa
implicării în viaŃa politică şi, deopotrivă, în demersurile pentru împlini-rea aspiraŃiilor umane. Rezultatul acestui
proces de anvergură îl const-ituie apariŃia naŃiunilor, care sunt organisme sociale „mai rezistente” şi, deci mai
apte să răspundă noilor provocări venite din partea societăŃii şi deopotrivă, să se adapteze sau să acŃioneze ca un
bloc social coeziv la schimbările care se înregistrează în mediul extern.
ApariŃia naŃiunilor şi a statelor-naŃiuni este un proces complex şi de durată. Este, în acelaşi timp, un proces
social fundamental care se desfăşoară în cadrul societăŃilor industrializate, determinând mutaŃii importante în
planul realităŃilor socio-politice atât interne, cât şi externe.
Ideea naŃională şi acŃiunea politică pentru recunoaşterea naŃiunii cunosc o dezvoltare explozivă în epoca
industrialismului, când economia de piaŃă reclamă competenŃă, calitate şi mobilitate pentru a face faŃă
concurenŃei. Valorile naŃionale de unitate etnică, lingvistică, culturală şi continuitate istorică devin fermentul
coeziunii unor mari colectivităŃi umane care se constituie în naŃiuni sau care se străduiesc să devină naŃiuni şi
să dobândească autonomie sau independenŃă. Acest proces continuă şi astăzi.
Se poate spune, astfel, că naŃiunea este un produs al economiei de piaŃă, care trezeşte la realitate multe etnii.
Extinderea la scară planetară a industrialismului şi a economiei de piaŃă conduce la universalizarea ideii naŃionale,
care, la rândul ei, aduce o notă suplimentară de complexitate în raporturile dintre societăŃi, naŃiuni sau state-naŃiuni,
în contextul în care unele naŃiuni au privilegiul de a constitui propriul stat naŃional.

27
 Întrucât formarea şi afirmarea naŃiunii sunt condiŃionate de pro-cese economice, delimitarea propriului
spaŃiu geopolitic se realizează pe măsura constituirii unei pieŃe naŃionale ca reflex al apariŃiei şi manifestării
factorilor care o favorizează şi, deopotrivă, contribuie la fixarea unor frontiere proprii. Acest proces nu
concordă, în numeroase situaŃii, cu aspiraŃiile unor comunităŃi umane, cărora li se impun condiŃii ce nu Ńin
seama nici de întinderea naturală a propriului spaŃiu de geneză şi afirmare istorică, nici de drepturile şi
libertăŃile umane. Din aceste cauze, naŃiunile au căi diferite de constituire.
Unele etnii, în condiŃii favorabile, „ating starea de stat” sau, altfel spus, îşi constituie propriul stat, altele
însă aspiră să-l constituie. Statul şi naŃiunea se pot suprapune în cazul statului-naŃiune, dar statul poate lua şi
forma unui conglomerat multietnic, dobândind caracter multinaŃional (de tip imperial – Rusia, Austro-Ungaria
etc. sau federal – fosta Iugoslavie).
Statele-naŃiuni sunt, prin urmare, creaŃii ale societăŃilor industriale. Ele sunt considerate drept comunităŃi
politice, delimitate prin graniŃe precise şi nu prin vagi zone de frontieră care separau statele tradiŃionale.
Tehnologiile moderne, care produc o dezvoltare spectaculoasă economică, contribuie la creşterea
agresivităŃii societăŃilor industriale. Procesele moderne de producŃie generează noi şi performante generaŃii de
arme, care, coroborate cu moduri de organizare mai performante ale armatei, încurajează agresivitatea unor state-
naŃiuni. De altfel, datorită acestor evoluŃii în plan tehnologic şi militar, conexate cu aspiraŃiile de dominare şi
expansiune ale statelor-naŃiuni mari şi puternice, s-a produs declanşarea a două devastatoare războaie mondiale.
DiferenŃele de dezvoltare între statele industrializate sunt rezultanta complexităŃii proceselor de
industrializare, dar şi un efect al expansiunii europene şi al proceselor de colonizare a unor întinse suprafeŃe din alte
continente, unele ocupate de state tradiŃionale.
Superioritatea tehnologică şi militară a unor societăŃi europene conduce, începând din veacul al XV-lea, după
cum s-a relevat, la apariŃia a numeroase colonii în America de Nord şi de Sud, în Asia şi Africa.
Procesul de colonizare a fost şi mai este şi acum, prin efectele sale, esenŃial în formarea hărŃii sociale a lumii.
Astfel:
– în America de Nord, Australia şi Noua Zeelandă, regiuni slab populate, cu comunităŃi de păstori şi
agricultori, europenii devin cu timpul majoritari, generând un proces intens de industrializare. Aceste societăŃi,
ca şi Anglia, Tasmania, Malaiezia, Japonia, precum şi alte state-naŃiuni europene fac parte din Lumea Întâi;
– în alte zone, în care a avut loc procesul de colonizare, cum sunt continentele african, asiatic sau sud-
american, unde populaŃia locală a rămas majoritară, nivelul dezvoltării economice este mai redus în
comparaŃie cu societăŃile din Lumea Întâi. Aceste societăŃi au fost plasate în linia a treia sau în Lumea a Treia,
din rândul lor făcând parte iniŃial şi China, apoi India, Nigeria, Ghana, Algeria, Brazilia, Peru, Venezuela etc.
Dat fiind plasamentul lor geografic, în raport cu S.U.A. şi Europa se consideră că primele alcătuiesc
Nordul bogat şi industrializat, în timp ce ultimele formează Sudul mai puŃin dezvoltat şi sărac.
Între cele două modele de societăŃi industriale a fost plasat un al treilea, după „sovietizarea” unor Ńări din
Centrul şi Răsăritul Europei, proces ce se desfăşoară începând cu anii 1946/1947. Se formează, astfel, blocul
statelor socialiste, caracterizate prin economii de stat supracentralizate, lipsa oricăror drepturi şi libertăŃi
democratice, domnia autoritară şi arbitrară a partidului-stat, cultul personalităŃii, regimuri dictatoriale etc.,
care alcătuiau Lumea a doua.
Din 1989, această „lume” a dispărut, fostele state socialiste europene adoptând modelul occidental de
organizare şi funcŃionare a societăŃii (economie de piaŃă, proprietate particulară, sisteme politice democrate,
separaŃia puterilor în stat etc.). Trecerea pe alte aliniamente de dezvoltare implică noi tipuri de relaŃii în mediul
internaŃional.
SocietăŃile din Lumea a Treia (termen ce aparŃine demografului francez Alfred Saury) sunt etichetate în
bloc, nediferenŃiat, ca şi cum ar face parte dintr-o altă lume, total separată de statele industrializate. Imaginea,
în linii esenŃiale, este însă falsă, deoarece:
a) sunt legate, de multă vreme, de state industrializate, îndeosebi datorită relaŃiilor comerciale. Aceste
relaŃii au efecte în ambele sensuri: Ńările industrializate contribuie la dezvoltarea lor (îndeosebi a fostelor colonii
– exemplu India, Malayezia etc.), iar statele din Lumea a Treia, la „infuzia” cu populaŃie proprie în statele
dezvoltate industrial;
b) sunt independente şi au economii de piaŃă funcŃionale (1804 – Haiti, prima republică cu populaŃie de
negri);
c) deşi populaŃiile trăiesc după modelele tradiŃionale, sistemele politice sunt articulate pe modele
occidentale democrate.
d) cu toate că majoritatea populaŃiei trăieşte în mediul rural, în aceste societăŃi este în derulare un proces
relativ intens de urbanizare;
e) agricultura rămâne în continuare activitatea economică de bază, dar producŃia este destinată aproape în
întregime pieŃelor externe, o mică parte fiind rezervată consumului intern;
f) standardele de viaŃă sunt, însă, foarte scăzute; în 1993 se estima că o treime din populaŃia lumii a treia
trăia în sărăcie. Exemple: Ńările din Asia de Sud (India, Birmania, Cambodgia etc.) sau Africa, America Centrală
şi de Sud. În Africa, de pildă, într-un deceniu (1984-1994), standardele de viaŃă au scăzut cu circa 2%, şomajul a
28
crescut cu 400%. Datoriile externe şi rata inflaŃiei ridicată contribuie la agravarea situaŃiei din unele state aflate
în această categorie. Sărăcia este un însoŃitor al evoluŃiei a numeroase societăŃi din această „lume”.
În afara celor trei categorii de state-naŃiuni, s-a configurat o a patra categorie, definită ca fiind grupul
Ńărilor recent industrializate, din care fac parte unele state precum Brazilia, Mexic, Coreea de Sud, Singapore
ş.a.
DiscrepanŃele dintre cele „patru lumi”, chiar dacă s-ar atenua, vor persista şi în viitor. Acest fenomen
este dificil de anihilat, chiar în condiŃiile în care interdependenŃele economice şi culturale se accen-tuează,
încurajând procesele de globalizare.
2. Postindustrialismul
Este în discuŃie, de mai mulŃi ani, direcŃia de evoluŃie a umanităŃii în prezent şi, cu atât mai mult, în viitor.
Sunt deja configurate, cu destulă limpezime, câteva direcŃii de analiză, între care se înscrie şi aceea care
consideră că ne aflăm în plin proces de constituire a unui nou tip de societate, şi anume societatea
postindustrială. În discuŃie se află doar „cazul” Statelor Unite ale Americii, care parcurge procese ce se pot
înscrie în cadrul conturării unei astfel de construcŃii sociale. „Societatea post industrială este o societate bazată pe
cunoştinŃe şi pe producerea cunoştinŃelor. Ea se concentrează asupra ştiinŃei, a ingineriei şi educaŃiei. EducaŃia
asigură baza de cunoştinŃe pentru oamenii de ştiinŃă, pentru ingineri şi cei ce iau decizii politice într-o lume
dominată din ce în ce mai mult de tehnologie. InstituŃiile economice, deşi sunt la fel de importante ca mai
înainte, sunt mult mai dependente de aceste sfere de care erau în trecut” (R. Goodman).
Dezvoltarea şi producerea cunoştinŃelor conduc la:
– accentuarea şi mai mare a interesului pentru sectorul industrial al economiei;
– ascendenŃa mobilităŃii, ca efect al modernizării comunicaŃiilor şi transportului;
– schimbarea stilurilor de viaŃă, constatându-se sporirea toleranŃei între sexe, subculturi şi modele
culturale;
– creşterea progresivă a rolului statului.
NoŃiunea de „societate postindustrială” a fost formulată pentru prima dată de A.K. Coomaraswamy, în
1913, dar structurarea semni-ficaŃiei ei complexe se realizează în timp de către D. Bell, Z. Brzezinski, H. Kahn,
J.K. Galbraith, A. Touraine, R. Dahrendorf. ContribuŃia cea mai importantă o aduce Daniel Bell.

X. STATUL-NAłIUNE – UNITATE POLITICĂ DEFINITORIE ÎN SISTEMUL RELAłIILOR

INTERNAłIONALE
Constituirea naŃiunilor şi a statelor-naŃiune generează o dezvoltare considerabilă a raporturilor dintre
societăŃi, naŃiuni şi state, ceea ce are un impact masiv asupra mediului extern, asupra concepŃiilor şi mijloacelor
prin care noile închegări sociale (naŃiunile) şi politice (statele-naŃiuni) se raportează unele la altele sau la
ansamblul acestora.
Întrucât formarea şi afirmarea naŃiunilor sunt condiŃionate de procese economice, delimitarea propriului
spaŃiu geopolitic se reali-zează pe măsura constituirii pieŃelor naŃionale şi a jocului unor factori şi condiŃii
istorice favorabili sau nefavorabili, în raport cu exigenŃele acestora (naŃiunilor) şi cu tipul dezvoltării lor –
organică (naturală) sau în regim de dependenŃă.
Delimitarea spaŃiilor naŃionale prin hotare este una din marile probleme ale societăŃilor industriale şi
postindustriale, dată fiind „tradiŃia” istorică, nefavorabilă multora dintre naŃiuni, întrucât, cu mult înaintea
constituirii lor, forŃa a primat în raporturile dintre diverse populaŃii şi popoare, rare fiind cazurile când o
frontieră devenea expresia unui acord între acestea.
Din aceste motive, naŃiunile apar şi se dezvoltă în istorie pe căi diferite de constituire:
a) printr-un efort asumat şi deliberat de centralizare politică;
b) prin desprinderea dintr-un conglomerat etno-cultural;
c) ca rezultat al unor delimitări geopolitice.
Prin urmare, graniŃele unor naŃiuni nu corespund întinderii naturale a unei populaŃii sau a unui popor,
întrucât ele s-au fixat şi în urma unor conflicte sau dispute teritoriale, inclusiv prin acŃiuni militare. Datorită
acestor situaŃii şi proceselor migratorii, în cadrul unei naŃiuni se găsesc minorităŃi naŃionale (grupuri etnice
minoritare) mai mari sau mai mici, generând atitudini şi politici speciale, fie în cadrul naŃional, fie în cel
internaŃional.
Problema graniŃelor este una dintre cele mai interesante, dar şi complexe din cadrul sociologiei
problemelor internaŃionale.
Indiferent de modul său de constituire sau de modul în care are stabilite liniile de demarcaŃie faŃă de alte
state, naŃiunea a fost şi rămâne o categorie socială bine configurată în politica internaŃională. Potrivit aprecierilor
sociologului german Reinhald Niebuhr, naŃiunea constituie „grupul uman cu cel mai înalt grad de coeziune
socială, autoritatea centrală cea mai indiscutabilă şi apartenenŃa cel mai clar definită”.

29
 Aceste trăsături se reliefează cu pregnanŃă ori de câte ori un pericol extern planează asupra naŃiunii şi
aceasta deoarece coeziunea socială nu apare ca o simplă sumă a indivizilor ce o alcătuiesc, ci ca o unitate
integrativă, aflată în raporturi complexe şi reciproce care se afirmă şi se manifestă în structura sa. De asemenea,
şi în alte probleme care privesc relaŃiile externe influenŃa populaŃiei este foarte importantă, factorul social fiind,
prin urmare, esenŃial în definirea politicii externe şi în promovarea relaŃiilor internaŃionale. Potrivit aprecierii lui
Silviu Brucan, factorul social este „cea mai durabilă şi stabilă faŃetă a procesului istoric, evoluŃiile sale fiind mai
puŃin vulnerabile şi, ca atare, mai previzibile”, comparativ cu alte tipuri de evoluŃii (economice, politice etc.) din
cadrul aceleiaşi naŃiuni.
Statul naŃional (sau statul-naŃiune), ca rezultat al evoluŃiei unei naŃiuni spre împlinirea idealului naŃional,
este considerat cel mai important concept în demersul analitic al politicii internaŃionale. Deşi interdependenŃa
dintre state s-a accentuat considerabil în societăŃile industriale şi postindustriale, ca şi raportul dintre politica
internă şi politica externă, statul naŃional rămâne unitatea structurală esenŃială a sistemului internaŃional,
acesta fiind cel care receptează şi, deopo-trivă, reacŃionează la crize economice şi politice, la revoluŃii sau
lovituri de stat, la scrutinuri electorale, la mişcări sociale, la războaie şi la alte provocări ale societăŃii, motiv
pentru care el este determinat să acŃioneze în planul raporturilor internaŃionale Ńinând seama de evo-luŃiile
interne.
Strategia politică a unei naŃiuni este determinată de toŃi aceşti factori, la care se adaugă conştinŃa
naŃională – ca ansamblu de con-vingeri, ipoteze, mituri şi chiar dogme care îi uneşte pe membrii acesteia,
conştiinŃa de clasă şi de grup.
Astfel, naŃiunea are ca suport fundamental conştiinŃa naŃională, care, împreună cu profilul psihic al
factorului uman ce intră în compo-nenŃa sa, dau conŃinut identităŃii naŃionale. „CoexistenŃa membrilor unei
comunităŃi timp de secole, în condiŃii similare, distincte de cele ale altor comunităŃi, caracteristicile istorice,
precum şi tradiŃiile politice şi culturale ale fiecărei naŃiuni, modelează profilul psihic al unei naŃiuni în ansamblu,
generând în cele din urmă unele trăsături distinctive ale modului cum reacŃionează ele la diferite evenimente şi
elemente nepre-văzute de pe arena internaŃională, ale atitudinilor sau comportamentelor faŃă de alte naŃiuni”
(Silviu Brucan). Acest mod de comportament nu face şi nici nu poate să facă abstracŃie de interesul naŃional,
care practic dictează deciziile adoptate de statul-naŃiune în orizontul raporturilor cu alte state şi naŃiuni, cu
organisme regionale sau mondiale.
În definirea interesului naŃional, ideile clasei sau ale grupului aflat la putere sunt decisive. De aceea,
opŃiunea politică internă a cetăŃenilor este foarte importantă în stabilirea direcŃiilor de dezvoltare a politicii
externe a statului respectiv. Există însă şi situaŃii în care aceste opŃiuni sunt nesocotite (invazia Cehoslovaciei în
1968 de către trupele Pactului de la Varşovia, cu excepŃia celor din România).
În esenŃă însă, scopurile politicii unei naŃiuni în afara propriilor hotare sunt ghidate de interesele
naŃionale, astfel că declaraŃiile politice sau de altă natură exprimate de şefii statelor sau de alŃi lideri politici
conŃin invariabil principii, argumente şi valori împrumutate din domeniul intereselor naŃionale.
În acest context, apare evident faptul că diversitatea intereselor naŃionale creează un set de contradicŃii
care ameninŃă stabilitatea şi raporturile nonconflictuale dintre naŃiuni şi statele-naŃiuni. ExperienŃa istorică
îndelungată a umanităŃii a determinat adoptarea unor principii şi norme de conduită în relaŃiile internaŃionale.
În acest mod a luat naştere şi s-a dezvoltat dreptul internaŃional. Unul din principiile sale fundamentale îl
constituie respectul suveranităŃii şi independenŃei naŃiunilor şi al statelor-naŃiuni.
Referitor la acest aspect, N. Titulescu aprecia: „Legea interna-Ńională apare în ochii tuturor nu drept o
lege de subordonare, ci drept o lege de coordonare şi situaŃia fiecărui stat în raport cu celălalt nu drept o
situaŃie de dependenŃă, ci drept o situaŃie de interdependenŃă”.
Din nefericire, principiile şi normele de conduită ale naŃiunilor în planul relaŃiilor internaŃionale sunt
adesea încălcate sau eludate de naŃiunile puternice. Cu cât puterea unei naŃiuni este mai mare, cu atât cresc
posibilităŃile unor dizarmonii între interesele acesteia şi interesele altor naŃiuni, situaŃie care generează
îngrijorare, dar şi o tendinŃă de a considera că sistemul relaŃiilor internaŃionale s-a anarhizat. Morgenthau
argumenta că, în fond, „politicile internaŃionale…reprezintă o luptă pentru putere” şi că prin aceasta ele se disting de
cele concepute şi promovate pe plan intern, care sunt coerente şi reprezintă expresia voinŃei colec-tive, voinŃă ce
conferă oricărui stat autoritatea de a exercita pe teritoriul său prerogativele politice, prin intermediul funcŃiilor
legislative şi executive.
Globalizarea, ca una din marile provocări la adresa umanităŃii, vrea, între altele, să dea răspunsuri acceptabile
la „anarhia internaŃională”, ca, de altfel, şi la procesele integrative în structurile UE şi NATO, precum şi la
revigorarea activităŃii ONU şi a Consiliului de Securitate ş.a.m.d.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
• Giddens, Anthony, Sociologie, Editura All, Bucureşti, 2000.
• Goodman, Norman, Introducere în sociologie, Editura Lider, Bucureşti, 1992.
• Griffiths, Martin, RelaŃii internaŃionale, şcoli, curente, gânditori, Editura Ziua, Bucureşti, 2003.
30
• Parsons, Talcott, Le Système de sociétés modernes, Lunod, Paris, 1973.

31