Cuvânt înainte
"Memoriile" sînt cãrtile anilor multi.
Aici îi stim: 71; biografic: 4 ianuarie 1877 - 5 mai 1948. Anul nasterii a rãmas în istorie.Va rãmâne si omul, prin tot ce a publicat si a scris. Fiindcã nu tot ce a scris a cunoscuttiparul. De pildã, cartea aceasta despre orasul copilãriei lui; de fapt a orasului si atinutului întreg si chiar mult mai mult decât atât. De nu i-am sti geneza, am trece sub titluMonografie. Dar una construitã altfel. Timp prins în vreme, peste vremuri. Istorie, fireste,dar numai cât poate fi cuprinsã din ceea ce a rãmas în tine, în zilele anilor; ai tãi, ai altora.Cartea venitã fãrã chemãri, fãrã fise. Materialul era adunat; deci fãrã arhive, fãrã biblioteci.Corespondentul "amintirilor" în teatru se numeste "Actul al 5-lea". E ultimul. Ceva ce se petrece înainte de lãsarea definitivã a cortinei. Pe urmã nu se mai întâmplã nimic, pentrutine, cel ce-ai ostenit, fiindcã altfel miscarea continuã.Un final, oricum. Dar unul de arhitecturã sau artã, deci o realizare. Pentru calitate s-auîngrijit deceniile, schimbând sitele din dese în mai dese. Ce-a rãmas - inimã si minte - e pulbere de aur. Impuritãtile apartineau pãmântului; i-au fost lãsate lui. Scrisul nu maiînregistreazã decât spiritualitate, zestre pentru cei ce vin din urmã, tortã ce va fi purtatã,tot mai departe, de altã stafetã.Memorialistica se situeazã dincolo de mãrãcinisul patimilor, peste inevitabilul mãruntomenesc.Sextil Puscariu, marele brãnean cu nume de circulatie internationalã, se rupe deconformismul "memoriilor" de tip clasic - cronologia zile-ani - inaugurând, la noi, prinBrasovul de altãdatã si Cãlare pe douã veacuri, formula: capitol-sintezã. Genul eamplificat pânã la depãsire. O altã conceptie si viziune a intregului. O imensã frescã - dela traci pînã în zilele noastre - pe care autorul o fixeazã cu certitudinea informatiilor limpezite in ape multe. De aici dispensarea de bibliografie. In desen si colorit prinde taracu tot ce închide în ea notiunea. Din întîmplare Brasovul; dar Brasovul nu e insulã, ci parte integrantã dintr-un tot organic.Suveran asupra mijloacelor de expresie, scrisul e de o seninãtate desãvârsitã. In permanentã legãturã cu viata, omul de stiintã apreciazã documentul dar nu i se face rob.O inteligentã superioarã vede dincolo de punctul în care dovezile scrise sunt mute. Poatede aceea, istoric e cel ce are capacitatea de a obtine din izvoare un maxim din ceea ce potda si un maxim din ceea ce nu dau. Pe urmã vin sintezele. Aici intervine "darul", pe care-lai sau nu-l ai. Sã vezi limpede si prin neguri. Unii îi zic intuitie. Cei fãrã, se poticnesc si-nluminã de zi. Pentru ceilalti, putini, totul se prezintã ca "de la sine înleles". Si, ceea ce-ifoarte important, cu posibilitatea de a face si pe altii sã vadã cã lucrul e "de la sineînteles".Sfârsind lectura acestei cãrti cititorul va spune, ca noi: Da, acesta e Brasovul de altãdatã.