TEORIA ÎNVĂŢĂRII SOCIALE A LUI KRUMBOLTZ

Teoria lui Krumboltz (Mitchell & Krumboltz, 1996) se bazează pe teoria învăţării sociale a
lui Albert Bandura (1977) şi subliniază teoria consolidării.

Krumboltz identifică patru factori care influenţează luarea deciziei cu privire la carieră:
• • Zestrea genetică şi calităţile speciale. Anumiţi factori biologici moşteniţi, cum ar fi
rasa, sexul, aspectul fizic pot avea o acţiune restrictivă asupra evoluţiei carierei. Alţi factori
influenţaţi cel puţin parţial de moştenire, inclusiv anumite calităţi speciale cum ar fi cele
muzicale sau în domeniul artelor plastice, coordonarea fizică, pot fixa de asemenea anumite
limite.
• • Condiţiile şi evenimentele de mediu. Factorul mediu include toate influenţele care se află
în afara controlului individului, dar care pot influenţa ambianţa în care există individul.
Anumite influenţe pot fi de origine umană (de exemplu, condiţiile de pregătire, legislaţia
muncii, situaţia economică etc.), altele se pot datora unor forţe naturale (condiţii climaterice,
existenţa resurselor naturale etc.).
• • Experienţele de învăţare. Toate experienţele anterioare de învăţare influenţează procesul
curent de învăţare al individului. Krumboltz, deşi recunoaşte complexitatea procesului de
învăţare, identifică numai două tipuri de învăţare: experienţele de învăţare instrumentale
(situaţii în care individul acţionează asupra mediului pentru a produce anumite rezultate) şi
experienţele de învăţare asociative (situaţii în care individul învaţă prin reacţie la stimuli, prin
observarea unor modele sau prin îmbinarea a două evenimente).
• • Calităţile de abordare a sarcinii. Acestea sunt calităţile pe care le manifestă individul
atunci când se angajează într-o sarcină nouă (de exemplu, deprinderile de muncă, standardele
de performanţă, calităţile perceptive etc.).

Individul se confruntă în mod constant cu experienţe de învăţare; reacţia individului va

conduce la consecinţe care vor fi urmate, fiecare din ele, de recompense sau pedepse, iar acestea,
la rândul lor, vor influenţa individul. Interacţiunea dintre stimulii primiţi (experienţa de învăţare)
şi reacţiile la consecinţele produse va modela individul ca pe o persoană unică. Modelarea
acţionează prin trei tipuri de consecinţe: (1) generalizarea auto-observării (este declararea
deschisă sau disimulată a propriilor performanţe în legătură cu standardele învăţării); (2)
dezvoltarea calităţilor de abordare a sarcinii (eforturi ale persoanei de a proiecta în viitor
generalizările auto-observaţiei pentru a face previziuni asupra viitorului) şi (3) acţionarea (acestea
reprezintă implementarea unor comportamente cum ar fi: căutarea sau schimbarea unui loc de
muncă). Comportamentul prezent produce anumite consecinţe care afectează comportamentul
viitor.
Pe scurt, această teorie se bazează pe ideea că individul intră într-un anumit mediu (lumea)
cu o anumită zestre genetică. În timp ce creşte, persoana se va confrunta cu diverse evenimente
(sociale, economice, culturale etc.). Individul va învăţa din aceste confruntări şi va aplica
(acţiona) ceea ce a învăţat la noile evenimente şi confruntări. Aceasta va conduce la feedback-ul
de la alte persoane (uneori persoane care pot fi considerate drept roluri-model) şi va crea o
imagine asupra succesului sau eşecului propriilor acţiuni. Totalitatea acestor reacţii va influenţa
noile alegeri ale individului ori de câte ori acesta va trebuie să facă alegeri şi va ajuta la creşterea
probabilităţii efectuării unor alegeri care să evite pe viitor eşecurile. Acest proces de învăţare este
un proces continuu, care durează toată viaţa, deoarece atât individul, cât şi mediul se schimbă în
mod constant.
 Consecinţe în practica orientării

Din această teorie aflăm că evoluţia carierei este un proces de învăţare care durează toată
viaţa. Individul începe cu un potenţial de creştere iniţial, dar acest potenţial este modelat de
mediu şi de interacţiunea dintre mediu şi individ. Confruntarea dintre aceste două elemente
conduce procesul de învăţare.

Pentru consilieri şi alte persoane implicate în sprijinirea procesului de evoluţie a carierei în

cadrul sistemului şcolar, este important:
• • să înţeleagă că procesul de orientare începe de la vârsta şcolară mică şi continuă pe
tot parcursul şcolarităţii.
• • să creeze toate oportunităţile posibile pentru ca elevii să-şi confrunte potenţialul cu
mediul.
Aceasta înseamnă că este esenţial să se creeze situaţii în care elevii să-şi testeze convingerile,
aşteptările, calităţile, abilităţile, valorile etc. în legătură cu aspecte care pot fi importante pentru
deciziile şi evoluţia carierei. Aici pot fi incluse vizite la întreprinderi, perioade de internat,
proiecte şcolare etc. - o confruntare cu modelele de roluri care pot oferi feedback elevilor. Se pot
include şi prezentări la clasă făcute de personalităţi respectate, interviuri etc.

Câteva reflecţii

Teoria lui Krumboltz are influenţă, în special, asupra conceptualizării practicii orientării
profesionale. Aceasta a fost transpusă mai puţin în planuri concrete de acţiune şi activităţi de
îndrumare. Cu toate acestea, pornind de la „Convingerile referitoare la carieră“ a fost elaborat un
instrument. Acesta este o evaluare ce poate oferi consilierilor un indiciu cu privire la convingerile
ce pot ghida procesul de luare a deciziilor referitoare la carieră în cazul elevilor. Este lesne de
înţeles că aceste convingeri legate de carieră pot fi corelate într-o anumită măsură cu
„convingerile asupra auto-eficacităţii“ (încrederea în rezultatul care poate fi atins prin propria
acţiune) şi sunt importante pentru înţelegerea modului în care decurge procesul de luare a
deciziilor în cazul unor anumiţi elevi.