Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword or section
Like this
29Activity

Table Of Contents

0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
tipuri de inteligenta

tipuri de inteligenta

Ratings: (0)|Views: 245|Likes:
Published by to_kim1

More info:

Published by: to_kim1 on May 02, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/11/2013

pdf

text

original

 
VACILE POT FI VIOLET
Viata mea si terapia prin artaSadie E. Dreikurs
Introducere
B. H. Schulman, 1984Unitatea psihiatrica pentru pacienti internati de la spitalul St. Joseph din Chicago probabil ca a fost primaunitate destinata in mod special teoriilor psihologice individuale ale lui Alfred Adler. A fost o unitate noudeschisa, intr-un spital mare, cu diversi pacienti. Rudolf Dreikurs, mentorul meu, imi aratase deja ca teoriileadleriene pot fi aplicate in toate tipurile de grupuri: clase de elevi, grupuri de psihoterapie, tabere de copii – dece nu si intr-un mediu psihiatric?Ideea s-a transpus in practica. Numerosi specialisti in Psihologia Individuala au venit sa formeze asistentele sirestul personalului, pentru a crea un grup unit ca si structura, in care persoanele sa se inteleaga intre ele si sainfrunte viata cu mai multa incredere si curaj. Pacientii au invatat sa contribuie la binele general, sa se ajute sisa se asculte. Printre acesti specialisti se afla si Tee Dreikurs. Descrie foarte bine cum a lucrat cu pacientii sicu personalul. De atunci, si-a continuat munca si ii invata si pe altii din diferite parti ale lumii.Modul in care ea insasi isi descrie munca este clar si foarte simplu. Din aceasta descriere putem observa ca acreat un set de experiente terapeutice pentru participantii la sedintele de lucru. Acestia deveneau mai putininhibati, mai spontani, mai comunicativi, cooperanti, atenti la cei din jur, mai uniti ca grup si mai constienti desine. In mainile sale, pictura a devenit un instrument puternic pentru a-i intelege si a-i incuraja pe cei din jur.Aceasta carte este construita asemeni unei picturi pe o panza. Intai se contureaza fundalul, apoi organizareaspatiala, care ne aduce in zona de aur a picturii - descrierea a ceea ce face Tee ca si terapeut. Dezvoltarea ei personala ni se dezvaluie in paralel cu experientele celor ce participa la sedintele sale de lucru. Si ea, deasemenea, invata de la ceilalti, isi aduce contributia la dezvoltarea grupului.Cand am vorbit prima oara cu Rudolf Dreikurs despre posibilitatea de a o aduce pe Tee in unitatea psihiatricaa spitalului, aveam in gand beneficiile asupra pacientilor. Rudolf Dreikurs a vazut si mai departe. A previzionat felul in care se va aduce o contributie importanta la mediul social in care traim. Tee Dreikurs ne-adeschis un drum maret.
I. O schita autobiograficaNegruta
Vaca violet
Invatatatoarea mea, in clasa I, mi-a dat sablonul unei vaci. Pe vreamea aceea, lectiile de pictura constau in acopia conturul si a-l colora. Eu eram un copil de la oras si nu vazusem niciodata o vaca. Culoarea violet mi s-a parut cea mai indicata, asa ca am colorat-o asa. Profesoara mi-a spus: „Vacile nu sunt violet. Vacile suntmaro”. Mi-a rupt hartia si mi-a mai dat una, dar am refuzat s-o colorez. Am fost pedepsita, am stat dupa ore lacolt, dar n-am colorat a doua vaca.Pentru multi ani, acesta a fost sfarsitul activitatii mele creative, desi culoarea violet a ramas preferata mea.Eram marcata de un frate mai mic, care purta mereu albastru si o sora frumoasa care purta roz, iar rezultatulcombinarii acestor doua culori, este violet. Deci am fost violet de la inceput. Chiar mi-am dorit ca vaca meaviolet sa fie draguta ca sora mea si neastamparata ca fratele meu.
Un mic inceput
Am fost un copil mic, de aproape doua kg, dar ma agatam cu disperare de viata. Doctorul a spus, in timp ceeram spalata: „Oh, este foarte desteapta. Se agata de viata.” Se spune chiar ca verisorii mei au crezut ca suntun diavol atunci cand m-au vazut ca bebelus, pentru ca eram tare urata. Am avut colici, tuseam, eramanemica, cu pielea sensibila, iar mai tarziu lipseam mult de la scoala din cauza bronsitelor. Eram slaba si porecla mea era „Osoasa” (Bones). Am fost atat de convinsa ca sunt urata, incat mai tarziu, eram convinsa caniciun barbat nu ma va iubi. Pe de alta parte, sora mea a fost o blonda frumoasa, cu obrajii rosii. Stralucea desanatate si era ajutorul mamei mele, avand grija de mine. Fratele meu, cu cinci ani mai mic, era cel maifrumos copil pe care l-am vazut. Am o fotografie, facuta cand Charlotte avea 8 ani, eu 6, iar Charles 1 an.Sora mea statea impunatoare, sigura pe frumusetea ei, cu parul blon ondulat; fratele meu era un bebelusadorabil; iar eu arat pur si simplu mizerabil, o biata creatura jalnica. Nu ma simteam draguta, desi ocazional
 
mama imi ondula parul. Uitandu-ma acum la fotografie, constat ca eram totusi draguta, dar la vremea aceeatraiam cu impresia ca sunt urata foc. Am crescut cu ideea ca sunt o persoana urata si nu prea alba. Candoamneii laudau frumusetea Charlottei, mama intreba: „Dar ce este in neregula cu Sarale?” Raspunsul era:„Este maslinie (negruta)”, adica eram neagra. Eram asociata si c-o japoneza, din cauza ochilor migdalati, pometilor proeminenti si parului perfect drept.Am devenit o problema pentru parintii mei, pentru ca am refuzat sa mananc. Mama se plangea si musafirilor;nimeni nu stia din ce puteam trai. Deoarece am fost un copil bolnavicios, toti aveau grija de mine. Cumveneam de la scoala, mama ma punea sa dorm, iar sora mea imi cosea nasturii lipsa de la haine. Eram protejata de orice. „Nu poti spala vasele, esti prea firava si le poti sparge. Mai bine iti conservi energia pentrumaine la scoala si pentru teme.” Chiar si in viata adulta, oamenii au tendinta sa ma protejeze. Charlotte, la 84de ani, ma suna in zilele friguroase pentru a-mi spune sa ma imbrac gros.Cum se vede din aceste experiente, am invatat valorile societatii si ale protestului. Am simtit pe propria pielecum este sa te simti inferior. Nu am crezut ca voi ajunge sa capat frumusetea surorii mele, sau sa fiuincantatoare ca mama mea.
Parintii mei
Familia mea a locuit in spatele magazinului tatalui meu in Chicago, iar mama il ajuta in afacere. Au avut orelatie furtunoasa, deoarece tatal meu, cu 28 de ani mai in varsta ca mama, care era de o rara frumusete, eradeosebit de gelos. Cand trebuia s-o lase singura in magazin, se baza pe faptul ca femeile erau cele care faceaucumparaturile, si nu barbatii. In alte conditii, n-o lasa singura, pentru ca nu avea incredere in ea. Noi ii adoram pe amandoi, mai putin atunci cand se certau, si atunci aveam sentimente contradictorii.dacastiam ca mama a inceput cearta, o uram pentru ca il cicalea pe tata, dara daca stiam ca era vina lui, il uram pentru ca o supara pe frumoasa mea mama.
Mama
Locuiam intr-un spatiu mare in spatele magazinului, cu intrare separata. Era o singura camera patrata,impartita de perdele, care delimitau diferitele zone, ca intr-un spital. Aveam un cuptor cu carbuni, o ghiuvetasi o cada, care era scoasa in fiecare vineri dupa ce mama se apuca sa pregateasca mancarea de Sabat. Faceatotul foarte sistematic.Mai intai cocea paine cu oua, traditionala de Sabat, ,,challah”. Apoi facea pestele umplut, cu ceapa tocata sialte ingrediente. Facea puiul intr-o oala si strecura grasimea. Si acum, cand intru intr-o bucatarie, imi amintescde toate aceste mirosuri, combinate cu cel de sapun Fels Naphta.In timp ce se facea mancarea pentru Sabat, mama incalzea apa, umplea cada de lemn, si unul dupa altul,faceam baia saptamanala. Ne sapunea foarte bine, pana straluceam asa cum se cuvine pentru sarbatoare.Aduna apoi fulgii de sapun ramasi de la ultima baie, se punea in genunchi si spala toata podeaua bucatariei, pana o albea. Apoi se ascundea de noi si se imbaia si ea, spalandu-si parul negru cu sapun Fels Naphta, ce-lfacea sa straluceasca precum diamantele. Cand termina, isi strangea parul in jurul capului si Sabatul puteaincepe. Nu avea un sal propriu-zis, asa ca lua un prosop alb si statea in fata lumanarilor aprinse. Cea mai puternica amintire din copilarie este viziunwea frumusetii ei, ochii negri stralucitori, obrajii rosii de la efort, si parul negru care lucea. Aceastea toate, suprapuse peste mirosul mancarurilor pregatite de ea. Mama eraanalfabeta, dar repeta cuvinte intr-un mod foarte cult si binecuvanta lumanarile.
Tata
Sambata dimineata aveam alta rutina. Era unul din putine momente pe care le avea tata pentru copii. Statea in balansoarul urias de lemn, iar eu si sora mea stateam pe genunchii lui, in timp ce Charles statea pe picioarelesale. Apoi se legana, in timp ce noi ne jucam pe rand cu mustata lui. Incerca sa ne muste mainile, dar niciodata nu ne prindea iar noi ne distram la culme. Era minunat!In sfarsit ne asezam si el ne spunea povesti despre viata lui in Lituania, de unde a plecat la 19 ani. Povestilesale erau atat de reale, incat parca vedeam aievea ceea ce ne spunea. Aceste povesti minunate s-au maimodificat de-a lungul timpului, au devenit exagerari, ca de exemplu povestea despre forta lui nemaivazuta.Tatal meu a fost un om foarte puternic, pana cand a avut un accident. Traia la moara unchiului sau si il ajuta lacaratul sacilor de faina. Cand ne-a spus prima data povestea, un sac cantarea aproape 25 de kg. Il punea peumar si il arunca in vagon fara probleme. Dupa cativa ani, sacul cantarea 800 de kg, si tot il putea arunca fara probleme. Ne spunea povestile in asa fel incat ne imaginam cu usurinta scenele. Tatal meu a avut o influentaenorma asupra imaginatiei mele, asa incat, curand am inceput sa vad cu ochii mintii ceea ce istorisea el. Candam vizitat Lituania in 1929, am gasit totul exact asa cum ne-a descris el, chiar si gustul mancarii servite deverii mei.
 
Tablourile si povestirile mele isi au radacinile fara doar si poate in trecutul meu cultural si in radacinile meleevreiesti, pe care le-am absorbit de la tatal meu. Prin povestirile lui, a pictat tablouri adevarate ale acelui satucdin Lituania. Reflectau ritualurile si superstitiile legate de spirite si demoni, nascute in comunitatile evreiestidin zcele tari, iar pentru mine toate acestea reprezinta o comoara nepretuita. Tatal meu nu era facut sa fie omde afaceri. In mod constant a esuat in acest domeniu. Magazinul sau de carne nu a fost de succes.
Chicago
Cele mai multe amintiri ale mele sunt despre peisaje, mirosuri si diferite locuri, nu neaparat situatii sociale.Chicago, cand aveam 4 sau 5 ani era un oras pitoresc. Straizele erau facute din busteni lipiti cu pamant,trotuarele erau din lemn si erau numai trasuri trase de cai. Vanzatorii mergeau pe strazi, sunand din clopotei sivanzand diferite marfuri. Unul era italian, avea o caruta cu prelata cu ciucuri. Vindea 8 sau 9 feluri deinghetata, pentru un penny. Ii spuneam aroma dorita, el facea un cornet din ziar si ne punea inghetata. Era odelicatesa. Imi amintesc ca odata, chiar cand ma pregateam sa gust inghetata, o masina de pompieri, trasa desase cai albi, a trecut in goana pe strada, ridicand praful care s-a asternut pe inghetata mea, distrugandu-mi placerea. Vanzatorul de inghetata trecea cu vagoneta lui cu un cal, iar noi il urmam, culegand bucatile deinghetata ce cadeau. Era un eveniment deosebit, mai ales ca de obicei uitam sa ne scuturam de fulgii de gheatace cadeau pe noi, asa ca in casa fiecaruia aparea cate o baltoaca de inghetata.
Blanche
In prima zi de scoala din septembrie, cand aveam 11 ani, am cunoscut-o pe Blanche Marggioli. Astfel, amscapat de pozitia de copil mijlociu din familia mea, si am inceput sa fac parte din viata ei. Orice vroia sa facaBlanche, vroiam sa fac si eu. Nu ma mai simteam incatusata intre sora mea cea inteligenta si frumoasa sifratele meu neastamparat. Cu toate acestea, cei din jur continuau sa ma protejeze si sa ma ajute, iar eucontinuam sa ma bazeze pe ei. Mai tarziu in viata, a trebuit sa schimb rolul si sa devin eu cea care avea grijade cineva, adica de sotul meu Leon Garland, aceasta schimbare insemnand ca devenisem o persoana maiflexibila.
Drumul spre Hull - House
Eu si Blanche aveau o relatie extraordinara. Amandoua debordam de imaginatie, si era o persoana extrem decreativa. Datorita ei, am devenit interesata de pictura. Intr-una din zilele cand ne-am intalnit, ea mergea lalectii de muzica la Hull-House, care era cam la o mila de casa mea, asa ca am mers impreuna cu ea. Acestdrum a devenit de atunci o sursa constanta de bucurie – toate sunetele, mirosurile si peisajele frumoase.Traversam un scuar din lemn, din mijlocul junglei de case saracacioase, poreclit ,,Rondul alunelor”, datoritavanzatorilor de alone care se odihneau acolo in timpul zilei. Si flasnetarii isi petrceau zilele acolo, asamaimutele erau nelipsite si isi rasturnau palariile atunci cand le dadeam cate un banut.Dupa rondul alunelor, intram intr-un cartier exclusiv italian, unde vanzatorii isi tineau legumele afara, in fatamagazinelor. La fiecare geam erau atarnate funii cu ardei si rosii puse la uscat pentru iarna. Simteam toateaceste mirosuri picante, savuram culorile legumelor si auzeam cum vecinii vorbeau intre ei. Strazile erau plinede copii care se jucau. Era atat de diferit de cartierul meu – o noua lume de mirosuri, sunete si privelisti.Chicago nu era un oras uniform, ci o adunatura de cartiere exotice din punct de vedere etnic. Acest mediu m-aajutat sa ma adaptez mediului international al lui Jane Addams, iar aceste experiente m-au ajutat mai tarziu inviata sa ma adaptez diverselor culturi, tari sau popoare. Ceea ce traim noi atunci era cu adevarat democratie.Hull –House a fost initial un conac particulare. In 1889, Jane Addams l-a transformat intr-un stabiliment public. Cladirea originala, fiind facuta din caramida, a fost una din putinele cladiri care a supravietuitincendiului. Acesteia, Jane Addams i-a adaugat anexe, inspirate din arhitectura cladirii Toynbee, din Londra.Cand am vazut cladirea pentru prima oara, erau 13 cladiri in total, iar in curte se afla scoala de muzica, undeaveau loc lectiile lui Blanche.
Lectiile de pictura
Am avut de asteptat o jumatate de ora, iar Blanche a spus: ,,De ce nu am picta muscata aceea din fereastra?”Asa ca am pictat-o. Printr-o coinidenta, in ziua aceea am avut ore de pictura la scoala, asa ca amandoua aveamla noi trusele. In timp ce ne concentram asupra florii, Emily Edwards, o tanara inalta, a venit la noi si ne-aspus:,,Ce cautati aici? Ar trebui sa fiti la ora de pictura.” Ne-a dus pe amandou acolo si atunci a fost sfarsitul orelor de muzica ale lui Blanche. Am ramas sa facemcursurile de pictura, si cand aveam 15 ani, Jane Addams a devenit interesata de noi, deoarece auzise de laEmily ca suntem talentate. Astfel, ne-a obtinut o bursa de studiu la Institutul de Arta. Acela a fost debutulactivitatii mele artistice. Desi incepusem sa cred ca sunt in stare sa pictez, niciodata n-am fost foarte sigura pe

Activity (29)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
Pik Boo liked this
marianghinea2006 liked this
Paula Chirila liked this
Zsolt Karacsony liked this
Zsolt Karacsony liked this
Zsolt Karacsony liked this
galusca2001 liked this
rain forest liked this
lucian_ciobota liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->