Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more ➡
Download
Standard view
Full view
of .
Add note
Save to My Library
Sync to mobile
Look up keyword
Like this
7Activity
×
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
2. Marcu

2. Marcu

Ratings: (0)|Views: 502|Likes:
Published by George Grigorash

More info:

Categories:Topics, Art & Design
Published by: George Grigorash on May 02, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See More
See less

11/04/2012

pdf

text

original

 
MARCU
John D. Grassmick 
INTRODUCERE
Marcu este cea mai scurtă dintre celepatru Evanghelii. Din secolul al IV-lea şi până în secolul al XlX-lea ea a fost în mare măsurăneglijată de cercetători, fiindcă era în generalconsiderată ca o formă prescurtată a Evangheliei după Matei. Dar la sfârşitul secoluluial XlX-lea, teoria care susţine că Marcu este
 prima
Evanghelie scrisă a fost acceptată pescară largă. De atunci Marcu a făcut obiectulunui interes deosebit şi al unui studiu intens.
 Autorul.
Formal Evanghelia lui Marcu esteanonimă, deoarece nu îl numeşte pe autor. Apelativul „după Marcu"
(Kata Markori)
afost adăugat mai târziu de către un cărturar,cândva înainte de anul 125 d.Hr. Totuşi,există suficiente dovezi din tradiţia BisericiiPrimare (dovezi externe) şi din Evanghelia însăşi (dovezi interne) pentru a identifica
autorul.
Mărturia unanimă a părinţilor BisericiiPrimare este că autorul a fost Marcu, untovarăş de lucru al apostolului Petru. Cea mai veche afirmaţie a acestui fapt vine de la Papias(cea. 110 d.Hr.), care citează mărturia bătrânului loan, probabil o altă denumire datăapostolului loan. Citatul lui Papias îl indicădrept autor pe Marcu şi conţine următoareleinformaţii despre acesta: (1) Nu a fost unurmaş direct al lui Isus care să fi fost martor ocular. (2) El 1-a însoţit pe apostolul Petru şi1-a auzit predicând. (3) El a scris cu exactitatetot ceea ce Petru şi-a amintit din cuvintele şilucrările lui Isus, dar nu „în şir", adică nu întotdeauna în ordine cronologică. (4) El afost „interpretul" lui Petru, înţelegând prinaceasta nu atât că ar fi tradus cuvântările luiPetru din aramaică în greacă sau latină, cât căa explicat învăţăturile lui Petru unui publicmai larg, punându-le în scris. (5) Relatarea luieste pe deplin credibilă (cf. Eusebiu,
Ecclesi-
astical History3.
39. 15).
 Această dovadă timpurie este confirmatăde mărturia lui Iustin Martirul
(Dialogue
106.
3; cea. 160 d.Hr.), de
Anti-Marcionite Prologue
la Marcu (cea. 160-180 d.Hr.), de Irineu
(Against Heresies
3. 1. 1-2; cea. 180 d.Hr.),de Tertulian
(Against Marcion
4. 5; cea. 200d.Hr.) şi de scrierile lui Clement din Alexandria (cea. 195 d.Hr.) şi Origen (cea. 230d.Hr.), amândoi citaţi de Eusebiu
(Ecclesi-
astical History 2.
15. 2; 6. 14. 6; 6. 25. 5).
 Astfel dovezile externe care atestă că Marcueste autorul acestei Evanghelii sunt timpuriişi provin din diverse centre ale creştinismului primar: Alexandria, Asia Mică, Roma.Deşi nu este afirmat în mod explicit, ceimai mulţi cercetători ai Bibliei presupun căMarcu menţionat de părinţii Bisericii este unaşi aceeaşi persoană cu „loan (numele evreiesc), zis şi Marcu" (numele latin), la care sereferă de zece ori Noul Testament (Fapte 12:12,25; 13:5,13; 15:37,39; Col. 4:10; 2 Tim. 4:11;Filim. 24; 1 Pet. 5:13). Obiecţiile ridicate împotriva acestei identificări nu sunt convingătoare. Nu există nici o dovadă cu privire laexistenţa unui „alt" Marcu care să fi avut orelaţie strânsă cu Petru şi nici nu este necesar să presupunem existenţa unui Marcu„necunoscut" în lumina informaţiilor din Noul
Testament.
Dovezile interne, deşi nu sunt explicite,sunt compatibile cu mărturia istorică a Bisericii Primare. Ele ne descoperă următoareleinformaţii: (1) Marcu era familiarizat cugeografia Palestinei, în special a Ierusalimului (cf. Mar. 5:1; 6:53; 8:10; 11:1; 13:3).(2) în mod evident cunoştea aramaică, limbauzuală a Palestinei (cf. 5:41; 7:11, 34; 14:36).(3) Cunoştea instituţiile şi obiceiurile evreieşti (cf. 1:21; 2:14, 16, 18; 7:2-4).Mai multe trăsături indică de asemenealegătura autorului cu Petru: (a) vivacitatea şimulţimea neobişnuit de mare a detaliilor naraţiunilor, sugerând provenienţa lor din amintirile unui martor ocular din „cercul restrâns"al apostolilor, cum ar fi Petru (cf. 1:16-20,29-31, 35-38; 5:21-24; 35-43; 6:39, 53-54;9:14-15; 10:32, 46; 14:32-42); (b) utilizareade către autor a cuvintelor şi faptelor luiPetru (cf. 8:29, 32-33; 9:5-6; 10:28-30;14:29-31, 66-72); (c) includerea cuvintelor „şi lui Petru" în 16:7, care apar numai înaceastă Evanghelie; şi (d) asemănarea
93
 
Marcuizbitoare dintre structura generală a acesteiEvanghelii şi predica lui Petru ţinută în Ceza-rea(cf. Fapte 10:34-43).În lumina dovezilor externe cât şi a celor interne, putem afirma că „Ioan/Marcu" amintit în Faptele Apostolilor şi în Epistole esteautorul acestei Evanghelii. El a fost un evreucreştin care a locuit în Ierusalim împreună cuMaria, mama lui, în zilele de început ale Bisericii. Nu se ştie nimic despre tatăl său. Casalor a fost unul dintre primele locuri de întâlnireale creştinilor (cf. comentariilor de la Mar.14:12-16). Marcu a fost probabil tânărul carea fugit în pielea goală după arestarea lui Isus în Ghetsimani (cf. comentariilor de la 14:51-52). Faptul că Petru îl numeşte „fiul meu" (cf.1 Pet. 5:13) poate să însemne că Marcu a de venit creştin sub influenţa lui Petru.Fără îndoială că Marcu a luat cunoştinţăde predicarea lui Petru în timpul primelor zileale Bisericii din Ierusalim (cea. 33-47 d.Hr.).Mai târziu el s-a dus în Antiohia şi 1-a însoţitpe Pavel şi pe Barnaba (vărul lui Marcu; cf.Col. 4:10) până la Perga, în prima lor călătorie misionară (cf. Fapte 12:25; 13:5, 13; cea.48-19 d.Hr.). Din motive neprecizate, el s-a întors acasă la Ierusalim. Din cauza acesteidezertări Pavel a refuzat să îl ia cu el în adoua sa călătorie misionară. în această situaţie Marcu a slujit cu Barnaba în insula Cipru(cf. Fapte 15:36-39; cea. 50-? d.Hr.). Mai târziu, probabil în jurul anului 57 d.Hr., a mersla Roma. A fost tovarăş de slujbă cu Pavel întimpul primei detenţii a acestuia la Roma (cf.Col. 4:10; Filim. 23-24; cea. 60-62 d.Hr.).După eliberarea lui Pavel se pare că Marcu arămas în Roma şi a slujit cu Petru la sosireaacestuia în „Babilon", numele de cod folositde Petru pentru Roma (cf. 1 Pet. 5:13; cea.63-64 d.Hr.). (Totuşi, unii consideră că „Ba bilon" se referă la oraşul de pe râul Eufrat; cf.comentariilor versetului 1 Pet 5:13.) Marcu apărăsit Roma pentru o vreme, probabil dincauza martirajului lui Petru şi a persecuţiilor dure din timpul împăratului Nero. în fine, întimpul celei de-a doua detenţii a lui Pavel laRoma (cea. 67-68 d.Hr.), acesta i-a cerut luiTimotei, care era în Efes, să îl ia pe Marcu,care probabil că era undeva în Asia Mică şisă îl aducă la Roma, deoarece Pavel consideracă îi este de folos în lucrare (cf. 2 Tim. 4:11).Sursele. Când spunem că Marcu a fost autorul acestei Evanghelii, nu înseamnă că el acompus materialul cuprins în ea. O „evanghelie" era o formă literară unică în primul secoldupă Hristos. Ea nu era o simplă biografie a vieţii lui Isus, o cronică a „lucrărilor săvârşitecu putere" de El, sau un grupaj de amintiri aleurmaşilor Săi, deşi conţinea elemente din toateacestea. Evanghelia era o proclamare teologică a „veştii bune" a lui Dumnezeu adresatăunui anumit public, proclamaţie care avea încentrul ei evenimentele istorice ale vieţii,morţii şi învierii lui Isus. Conform scopuluisău, Marcu a aranjat şi a adaptat materialulistoric pe care 1-a obţinut din sursele sale.Principala sa sursă au constituit-o predicile şi învăţăturile apostolului Petru (cf. comentariilor de la „Autorul"). Este de presupus că el 1-a auzit de multe ori pe Petru predicând la Ierusalim în zilele de început aleBisericii Primare (ca. 33-47 d.Hr.) şi a luatnotiţe. Este de asemenea probabil că a purtatdiscuţii personale cu el. Marcu a avut legăturicu Pavel şi Barnaba (cf. Fapte 13:5-12; 15:39;Col. 4:10-11). Probabil că Marcu a inclus înEvanghelia sa şi cel puţin una din propriilesale amintiri (cf. Mar. 14:51-52). Alte sursede informaţie sunt: (a) elemente de tradiţieorală care au circulat în Biserica Primară separat sau ca serii de evenimente grupate peanumite subiecte (ex. 2:1-3:6) sau pe criteriitemporale/geografice (ex., cap. 14-15) formând astfel o naraţiune continuă; (b) scurtediscursuri sau ziceri ale lui Isus, care circulauca elemente tradiţionale, distincte, legate întreele prin diverse replici sau expresii (ex. 9:37-50); si (c) tradiţia orală pe care Marcu a rezumat-o (ex. 1:14-15; 3:7-12; 6:53-56). Subsupravegherea Duhului Sfânt, Marcu a folositaceste surse pentru a compune o evangheliedemnă de încredere şi exactă din punct de vedere istoric.Nu există nici o dovadă sigură că Marcuar fi folosit izvoare
scrise,
deşi relatarea Patimilor (cap. 14-15) s-ar putea să fi ajuns la elcel puţin parţial în formă scrisă. Acest aspectridică problema relaţiei dintre Evangheliadupă Marcu şi Evangheliile după Matei şi Luca.Mulţi cercetători cred că Marcu a fostprima Evanghelie scrisă şi că Matei şi Lucaau folosit-o ca o principală sursă documentară, împreună cu materiale provenind dinalte surse. De fapt, Luca a afirmat că a folositalte documente (Luca 1:1-4). Mai multeargumente sprijină teoria priorităţii luiMarcu: (1) Matei cuprinde aproximativ 90 deprocente din Marcu, iar Luca peste 40 de procente — peste 600 din cele 661 de versete dinMarcu se găsesc în Matei şi Luca luate la unloc. (2) Matei şi Luca urmează de regulăordinea evenimentelor din viaţa lui Isus aşacum este ea prezentată de Marcu, şi acolounde una dintre ele diferă din cauza subiectului tratat, cealaltă urmează întotdeauna ordinea
94

Activity (7)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
Dan liked this
cumvremnoi liked this
cutzul liked this
leoleu liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->