Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
6Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
REFERAT_arbitraj

REFERAT_arbitraj

Ratings: (0)|Views: 153 |Likes:
Published by ana_bela

More info:

Published by: ana_bela on May 03, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/21/2013

pdf

text

original

 
UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIŞOARAFACULTATEA DE DREPT ŞI ŞTIINŢE ADMINISTRATIVE
REFERAT
CONSTITUIREA TRIBUNALULUI ARBITRAL
Coordonator ştiinţific
Prof. Univ. Dr. C. D. POPA MasterandǎNEMES IOANA-CARMENDreptul afacerilor, anul II
 
2009
1. Introducere. Noţiune. Forme
Litigiul arbitral constituie un litigiu patrimonial cu privire la drepturi asupracărora părţile pot să tranzacţioneze.
1
Încheierea convenţiei arbitrale reprezintă condiţia preliminară a organizăriiarbitrajului, a înnestirii valabile a tribunalului arbitral cu soluţionarea litigiului atribuit judecăţii. Ea reprezintă temeiul excluderii, cu privire la acest litigiu, a competenţeiorganelor judecatoreti şide drept comun.Acest act care configurează cadrul şi condiţiile judecaţii, determină regulile aplicabile şi care, dând expresie libertaţii de voinţă a părţilor,conferă instituţiei o puternică amprentă contractuală.Capitolul II al Cărţii a IV-a a Codului de procedură civilă este consacrat întotalitate convenţiei arbitrale. Prevederile lui vor constitui sediul materiei , aplicabiloricărei forme de arbitraj organizate şi pentru orice litigii, deopotrivă interne şiinternaţionale.Legiuitorul nu defineşte convenţia arbitrală. Se limitează la a preciza formele încare aceasta se poate realiza, conţinutul şi efectele ei. Se consideră că este acordul devoinţă al părţilor unui raport juridic patrimonial (civil, comercial, de comerţinternaţional), prin care acestea hotărăsc să soluţioneze prin arbitraj litigiile prezente sauviitoare generate de raportul juridic respectiv.Art.343 din Codul de procedura civilă face distincţie între două forme în care poate fi încheiată convenţia arbitrală: clauza compromisorie şi compromis. Prima dintreele reprezintă o stipulaţie înscrisă în contractul principal sau un act distinct, însăîntotdeauna anterioare unui litigiu legat de contractul în care este inserată şi prin care seatribuie arbitrajului competenţa de soluţionare. Compromisul se referă la momentuldiferit în care este convenit: acesta coincide în tip cu naşterea diferendului care nu maieste un fapt posibil, ci o certitudine.Ambele au ca efect înlăturarea competenţei organelor jurisdicţionale de dreptcomun asupra arbitrajului în cauză; ambele oferă arbitrilor puterea de a statua asupralitigiului, deci, sunt atributive de competenţă; validitatea lor este independentă de
1
Revista Dreptul nr.8/1995, Anul VI, Seria III, Bucureşti, 1995, pag.17-19
2
 
validitatea contractului care a generat litigiul; au o pronunţată autonomie faţă decontractul iniţial şi una faţă de cealaltă, deci existenţa uneia înlătura necesitatea celeilalte;o trăsătură comună a clauzei compromisorii şi a compromisului este caracterul accesoriu,şi anume existeţa lor este justificată de existenţa contractului principal.Caracterele juridice ale clauzei compromisorii si ale compromisului sunt identice,deşi între cele două există trasături distincte: sunt contracte comutative şi consensuale,fiind încheiate, sub sancţiunea nulităţii în formă scrisă.Convenţia arbitrală are forţă obligatorie pentru păţile contractante, obligativitatece se răsfrânge şi asupra hotărârii arbitrale ce va finaliza procesul; este învestită instanţaarbitrală, artibuind arbitrilor puterea de a soluţiona litigiul; este exclusă competenţainstanţelor statale; este stabilit cadrul organizatoric şi procedura arbitrală care va duce la pronunţarea unei hotărâri susceptibile de executare silităAceste efecte se produc numai in situaţia în care convenţia s-a încheiat în termenineechivoci. Se poate observa în practică inserarea de dispoziţii de atribuire a unor competenţe alternative, în favoarea arbitrajului sau a unor instanţe de drept comun. Inaceste situaţii tribunalul arbitral îşi poate verifica şi stabili competenţa, dând curs principiului “specialia generalibus derogant”, arbitrajul fiind o instituţie juridcă specială.
2
Arbitrul este persoana care, singură sau alături de alte persoane, este însărcinatăde către părţi cu tranşarea (soluţionarea cu titlu definitiv şi obligatoriu) unui anumitlitigiu concret ivit între ele. Nominalizarea arbitrilor şi constituirea tribunalului arbitral sunt guvernate deconvenţia arbitrală, atât în cazul arbirajului ad-hoc, cât şi în cazul arbitrajuluiinstituţional.
2. Numirea arbitrilor
Spre deosebire de procedura civilă de drept comun, în arbitraj părţile sunt liberesă stabilească dacă litigiul lor va fi soluţionat de un arbitru unic ori de un tribunal arbitralformat din două, trei sau mai multe persoane, persoane care vor fi numite în principiu totde către părţi.
2
 
Sălăgean, M.,
 Arbitraj comercial, ed.All Beck, Bucureşti, 2001;
pag.199-201
3

Activity (6)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
usm413 liked this
deea_cucu liked this
stan petrescu liked this
adelle9 liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->