Robert Monroe - Calatorii Extra Corp or Ale

CĂLĂTORII

EXTRACORPORALE

Robert Monroe

Robert A. Monroe a fost un pionier al studierii experienţelor extracorporale, iar

CĂLĂTORII EXTRACORPORALE,

prima lui carte, adevenit o incontestabilă lucrare clasică în domeniu. Monroe a avut oîndelungată şi remarcabilă carieră în industria transmisiunilor radiofonice,ca scriitor, ca director de programe, creator şi producător al unui număr deaproape patru sute de programe de radio şi de televiziune si, în sfârşit, ca proprietar şi administrator al unei reţele de radio şi de televiziune princablu, în statul Virginia. El este fondatorul şi directorul executiv alInstitutului Monroe, cunoscut pe plan internaţional pentru cercetările privnid efectele undelor sonore asupra comportamentului uman.Cea de-a doua carte a lui Robert Monroe,

Călătorii îndepărtate,

conţine o relatare a cercetărilor şi a experienţelor extracorporale (EEC) aleautorului, ca şi a unor aşa-numite

explorări

ulterioare, dincolo de spaţiu şitimp. Cartea a fost publicată în anul 1985, la editura Doubleday.Domnul Monroe se implică efectiv în activitatea Institutului ce îi poartă numele şi locuieşteîmpreună cu familia într-un orăşel situat la poalele munţilor Blue Ridge, din statul Virginia.De acelaşi autor: CĂLĂTORII ÎNDEPĂRTATE (Dolphin Books, editura Doubleday)

CUPRINS

Cuvânt înainteIntroducere1.Magie sau dar?2.Căutări şi cercetări3.Dovezi materiale4.Aici şi acum5.Infinitate, eternitate6.Imagini răsturnate7.Postmortem8.„Pentru că aşa scrie în Biblie”9.Îngeri şi arhetipuri10.Animale inteligente11.Dar sau povară?12.Cel de-al Doilea Corp13.Sexualitatea în Starea a Doua14.Exerciţii preliminare15.Procesul de separare16.Analiza evenimentelor 17.Clasificări statistice18.Ce sunt fenomenele PSI?19.PremiseEpilog: Profilul personalităţii

CUVÂNT ÎNAINTE

Multe s-au întâmplat, atât în lume, cât şi în viaţa mea personală, din momentul în care amterminat de scris această carte şi până în ziua în care a fost publicată.Una din experienţele cele mai interesante am trăit-o în ziua în care am devenit, în mod public,membru al atât de suspectului grup de aşa-zise mediumuri hipersensibile şi ciudate, numite, cevamai eufemistic, parapsihologi, iar publicarea cărţii mi-a distrus pur şi simplu imaginea de „om cufrica lui Dumnezeu” şi „întreg la minte”.Cu toate acestea, multe dintre rezultate au fost de-a dreptul neaşteptate, iar îngrijorarea multoraneîntemeiată. De exemplu, faptul că am fost (şi încă sunt) foarte ancorat şi activ în lumeamaterială a afacerilor a avut drept rezultat tratarea cu maximă seriozitate a manuscrisului meu.Şi un alt aspect: ar fi trebuit să am mai multă încredere în părerile oamenilor de afaceri.Convingerea mea era că afacerile şi industria respectă „ceva de valoare”, fără a acorda prea mareimportanţă originii acelui „ceva”. Vorba aceea, „dacă funcţionează, foloseşte-l”. Cu toate acestea,mă interesa foarte mult părerea celor din consiliul de conducere al corporaţiei — al cărui preşedinte eram — în legătură cu cartea mea. Cine ar fi vrut ca toate afacerile acelea, care presupuneau investirea multor milioane de dolari, să cadă pe mâna unui om cu labilitate psihică şicomportamentală dovedită?După publicarea cărţii, nici unul dintre membrii consiliului de administraţie nu a comentat învreun fel respectivul eveniment editorial. Şi nici eu. În schimb, la o petrecere, soţia unuia dintre eim-a rugat să-i dau un autograf pe „cairea mea”, pe care tocmai şi-o cumpărase. M-am supus, deşicu o oarecare stîngăcie amestecată cu teamă. Dacă stau să mă gîndesc mai bine, nici n-ar fi trebuitsă fiu surprins.- E o chestie foarte interesantă, a intervenit şi soţul doamnei care îmi ceruse un autograf. Soţiamea este medium. Aşa că eu nu mă lansez niciodată într-o afacere de proporţii, fără a şti ce „vede”ea, legat de afacerea respectivă. Şi să ştii că merge.Deci, e de prisos să vă spun că n-am fost „rugat” să demisionez. De fapt, reacţiile adverse,ulterioare dezvăluirii acestei laturi „intime” a vieţii mele n-au fost decât sporadice, nereuşind înnici un caz să afecteze relaţiile mele de afaceri. Dimpotrivă, în mod cu totul neaşteptat, mi s-audeschis o serie întreagă de noi perspective, din cele mai favorabile. Cine ar fi crezut că o să ajungsă vorbesc despre experienţele mele extracorporale într-un cadru atât de solemn şi de conservator cum este, de pildă, Institutul Smithsonian! Şi totuşi, aşa a fost.S-a mai spus despre cartea mea că devansează perioada când a fost scrisă, precum şi multedintre cunoştinţele contemporanilor mei.Îmi place să cred că această carte a fost şi este o mică parte dintr-un întreg proces catalizator,care presupune o reacţie în lanţ. Ce presupune acest proces? Că este foarte normal să trăimexperienţe ciudate şi să considerăm cât se poate de naturale acele evenimente şi activităţi situatedincolo de actuala capacitate a ştiinţelor noastre fizice de a le reproduce sau măsura. Viaţa dedincolo de moarte este şi ea una dintre aceste experienţe.Şi tot în legătură cu momentul publicării cărţii, s-a mai spus că eul meu raţional nu aveasuficientă experienţă şi/sau pregătire pentru a înţelege şi controla

in toto

scopul unei asemeneaexplorări non-fizice. Aceasta îşi are originea, în primul rând, în graba şi nerăbdarea de rutină cucare sunt efectuate experienţele în lumea noastră fizică.În al doilea rând, s-a vorbit despre eul meu conştient, fizic, care avea, se pare, idei vagi şifoarte limitate în legătură cu

unde să se ducă

şi

ce să facă.

Iată de ce, în anul 1972, am hotărât să întreprindem, în cadrul Institutului nostru, o serie decercetări

sistematice,

legate de posibila existenţă a două lumi paralele, lumea fizică şi lumea „de

dincolo”, precum şi a unor aşa-numiţi „ghizi spirituali”, a unor „mentori”.În cercetările noastre, am colaborat cu numeroşi fizicieni, psihologi, biochimişti, ingineri, profesori, psihiatri şi statisticieni, dintre care mulţi au devenit consilierii noştri permanenţi. Am primit peste unsprezece mii de scrisori, din toată lumea, iar la programul de cercetare şi deexperimentare propriu-zis, au participat peste şapte sute de persoane. Prima noastră echipă decercetători este alcătuită dintr-un număr de şase persoane. Alte cincizeci aşteaptă îndoctrinareaFinală, iar numărul lor creşte zilnic. Sperăm să ne extindem cât de curând, atât în ceea ce priveştespaţiul, cât şi echipamentul şi personalul, pentru a putea face faţă solicitărilor din ce în ce mainumeroase.Începând din acest an, programele de pregătire din cadrul Institutului vor putea asigura ocalificare acreditată la nivel de colegiu şi universitar.Între timp, echipa noastră de cercetători, formată din şase persoane, ne aduce date, dar într-unritm mai rapid decât putem noi prelucra şi mai variate decât aş putea eu strânge de unul singur.Faptul că nici unul dintre cercetători nu cunoaşte experienţele celorlalţi — cu excepţia, bineînţeles, a operaţiunilor organizate şi realizate în grup — le-a fost de un real folos celor care au prelucrat întregul material. Amănunte în legătură cu aceste experienţe vor fi publicate într-o altăcarte, aflată în curs de apariţie.Înaintea publicării acestei noi ediţii am recitit cu atenţie CĂLĂTORIILE EXTRACORPORALE.Am fost foarte fericit să constat că nu a trebuit să fac nici o modificare, în lumina experienţelor mai recente. Esenţa, ideile de bază, sunt aceleaşi. Din punctul de vedere al nivelului meuexperimental de atunci, cartea este încă foarte actuală.Robert A. MonroeCei pe care îi interesează activitatea Institutului sau care au avut experienţe extracorporalespontane se pot adresa laThe Monroe InstituteRoute l,Box l75Faber,Virginia 22938USA

http://www.monroeinstitute.com/