Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
139Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Drept Procesual Civil

Drept Procesual Civil

Ratings: (0)|Views: 2,573 |Likes:
Published by costinela_mea7053

More info:

Published by: costinela_mea7053 on May 06, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/19/2013

pdf

text

original

 
DREPT PROCESUAL CIVIL
 Curs universitar pentru studenţii de la forma de învăţîmânt I.D.PARTEA I-AInstituţii procesuale la instanţa de fondREZUMAT:
Dreptul procesual este una din cele mai importante ramuri de drept, întrucât fărăcunoaşterea temeinică a institiilor pe care le reglementează nu este posibivalorificarea, pe calea constrângerii statale, a drepturilor subiective recunoscute deordinea juridică. adar, procedura judiciară dreptul procesual - este una dincomponentele esenţiale ale oricărui sistem juridic, destinată să servească toate celelalteramuri de drept. Normele cuprinse în Codul de procedură civilă constituie dreptul comunîn materie procedurală.Partea generală a cursului de drept procesual civil cuprinde o analiză asuprainstituţiilor şi principiilor generale ce sunt aplicabile în faţa instanţei de fond. Ele îşigăsesc aplicaţiune şi în faza căilor legale de atac, în măsura în care în aceste materii nuavem dispoziţii contrare.În continuare vor fi analizate aceste instituţii generale, începând cu competenţainstanţelor judecătoreşti, continuând cu problemele privitoare la participanţii la procesulcivil, cu sancţiunile procedurale, dezbaterea cauzei în şedinţă publică şi încheind cu problemele consacrate hotărârii judecătoreşti.
Lucrări de control:
1.Efectele nulităţii şi ale decăderii în procesul civil.2.Soluţiile epronunţate de instanţa de apel.
Tema I. Competenţa instanţelor judecătoreşti
Timp minim pentru însuşirea temei: cca. 10 oreÎntrebări de control:
1.Determinaţi cazurile de necompetenţă absolută.2.Determinaţi cazurile de competenţă teritorială excepţională.3.Care sunt instanţele competente soluţioneze litigiile de contenciosadministrativ ?4.Cine are plenitudine de competenţă în materie civilă ?5.Cine are plenitudine de competenţă în litigiile comerciale ?
1. Conceptul de competenţă
 
Codul de procedură civilă debutează prin a se referi, chiar în primele sale articole,la regulile de competenţă. Această reglementare apare firească dacă ţinem seama deimportanţa regulilor procedurale prin intermediul cărora se statornicesc atribuţiileinstanţelor judecătoreşti. Într-adevăr, în cazul declanşării unui litigiu, prima problemăcare trebuie rezolvată de reclamant sau de avocatul acestuia este aceea de a determinainstanţa competentă. Şi de aceea, în dreptul anglo-saxon, de pildă, problema determinăriicompetenţei este una dintre cele mai importante şi complexe, astfel că, în această materie,doar avocaţii cei mai experimentaţi pot fi la adăpost de orice greşeală. Codurile moderne,deşi acoraceeaşi importanţă majoră problemelor de competenţă, încep printr-o prezentare generală a principiilor de bază ale procedurii judiciare. Este tendinţa tuturor codurilor moderne, tendinţă care a început o dată cu adoptarea Codului civil german de lasfârşitul secolului al XIX-lea. Proiectul viitorului nostru cod de procedură civilă va trebuisă urmeze aceeaşi tendinţă .Prin
 
competenţă, în general, se desemnează capacitatea unei autorităţi publice sau aunei persoane de a rezolva o anumită problemă. Conceptul de competenţă este de amplăutilizare în limbajul juridic, mai cu seamă în domeniul procesual. În dreptul procesualcivil, prin competenţă înţelegem capacitatea unei instanţe de judecată de a soluţionaanumite litigii sau de a rezolva anumite cereri.Cazurile şi condiţiile în care o instanţă judecătorească are îndreptăţirea legală de asoluţiona o anumită cauză civilă se determină prin intermediul regulilor de competenţă.Legislaţia noastră foloseşte criterii diferite pentru determinarea competenţei instanţelor  judecătoreşti. Pe de altă parte, trebuie să precizăm că nu toate litigiile civile sunt decompetenţa instanţelor judecătoreşti. Există litigii care se soluţionează de alte autorităţistatale sau de alte organe decât instanţele judecătoreşti.
2. Formele competenţei
O problemă de mare importanţă ce se poate ivi în legătură cu sesizarea unui organde justiţie este aceea de a determina dacă litigiul respectiv intră sau nu în sfera deactivitate a autorităţii judecătoreşti sau dimpotrivă a altor autorităţi statale. O ataredelimitare se poate realiza prin intermediul regulilor de competenţă generală. După ce sestabileşte că o anumită cauză civilă intră în sfera de activitate a autorităţii judecătoreştieste necesar să precizăm care anume dintre diferitele instanţe are căderea de a soluţionacauza respectivă. Delimitarea activităţii instanţelor judecătoreşti, între ele, se realizează prin intermediul regulilor competenţei jurisdicţionale. Competenţa jurisdicţională prezintă la rândul său două forme: competenţa materială sau de atribuţiune şi competenţateritorială.În raport cu natura normelor de competenţă aceasta poate fi împărţită în competenţăabsolută şi competenţă relativă
.
Această clasificare, bogată în semnificaţii procedurale,este o consecinţă fireasa diviziunii legilor în imperative şi dispozitive. Analizaconcretă a textelor procedurale privitoare la atribuţiile instanţelor judecătoreşti ne obligăla o cercetare preliminară a competenţei instanţelor judecătoreşti. Dispoziţiile legale privitoare la competenţa generală a instanţelor judecătoreşti nu se regăsesc însă în Codulde procedură civilă.
Competenţa materială a instanţelor judecătoreşti
 
Primul articol al Codului de procedură civilă consacră principiul plenitudinii de jurisdicţie a judecătoriilor. Prin urmare, toate celelalte instanţe au o jurisdicţie deexcepţie, în sensul că ele pot soluţiona cauze civile în primă instanţă numai în baza unor dispoziţii normative care le atribuie în mod expres o atare competenţă. Textul pe care-lcomentăm admite două categorii de excepţii de la regula plenitudinii de jurisdicţiemenţionată mai sus. O primă excepţie se referă la cauzele „date prin lege în competenţaaltor instanţe”. În acest sens, însuşi Codul de procedură civilă atribuie o competenţă defond - excepţie - tribunalelor judeţene şi curţilor de apel. A doua categorie de excepţii areca obiect atribuţiile jurisdicţionale conferite de lege „autorităţilor administraţiei publice”sau altor „organe”. Categoria de excepţii la care ne referim nu este prevăzută în modexpres în partea finală a art. 1 pct. 1 C. proc. civ. Ea poate fi însă dedusă cu uşurinţă din prevederile art. 1 pct. 2 C. proc. civ., text care atribuie judecătoriilor competenţa de asoluţiona „pngerile împotriva horârilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate...”. Aceasta înseamnă că organelemenţionate au şi o competenţă de fond, care le este recunoscută prin dispoziţii legaleexprese. În paginile anterioare au fost indicate, cu titlu exemplificativ, organele carerealizează jurisdicţii speciale şi cărora legea le recunoaşte atribuţii jurisdicţionale.Potrivit art. 1 pct. 2 C. proc. civ., judecătoriile sunt competente să soluţioneze şi„plângerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate”. Aceste dispoziţii proceduraleimpun unele precizări particulare. În primul rând, remarcăm că actuala redactare atextului nu se mai refe, în mod expres, la „organele obştti cu activitate jurisdicţională”. Precizăm că în regimul anterior a fost instituită o jurisdicţie obştească cese realiza prin intermediul comisiilor de judecată. În al doilea rând, constatăm că legea sereferă în mod expres la calea procedurală a plângerii. Prevederile legale cuprinse în art. 1 pct. 2 C. proc. civ. dau expresie controlului judecătoresc exercitat de judecătorii cu privire la actele altor organe cu atribuţii jurisdicţionale. Pe de altă parte, termenul de„plângere” trebuie folosit într-un sens larg, adică în sensul că include în conţinutul său şiorice alt mijloc procedural prin care se urmăreşte realizarea unui control judecătoresc,exercitat în condiţiile legii . În acest context, precizăm că în legislaţia noastră diferitedispoziţii legale, din unele legi speciale, deschid calea controlului judecătoresc şi prinmijlocul procedural al contestaţiei. De asemenea, termenul de hotărâre, folosit în acelaşitext, trebuie interpretat şi el într-un sens generic, anume în sensul că se referă la orice altact jurisdicţional, indiferent de denumirea sa (decizie, dispoziţie etc.).Unele dispoziţii din legi speciale se referă la posibilitatea exercitării controlului judecătoresc pe calea procedurală a plângerii sau contestaţiei. În continuare evocămcâteva din situiile care se încadrează în dispoziile art. 1 pct. 2 C. proc. civ.:contestaţiile împotriva soluţiei date de primar în legătură cu înscrierile făcute în listeleelectorale [art. 16 alin. (5) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale]; plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare acontravenţiilor silvice [art. 14 alin. (2) din Legea nr. 31/2000]; plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare a contravenţiilor şi de aplicare a sancţiunilor (art.31-32din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001); plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc de a îndeplini un act sau de a efectua o executare silită [art. 53 alin. (2) dinLegea nr. 188/2000].

Activity (139)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Cristina Boian liked this
Stancu Alex liked this
Red Radu liked this
Tolik Plamadeala liked this
leonrussul1 liked this
leonrussul1 liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->