Alice Miller - Desteptarea Evei

Alice Miller

Deşteptarea Evei

- Despre vindecarea orbirii emoţionale -

- 1 -

Cuvânt înainte

Această carte nu este scrisă pentru oameni de specialitate, ci în primul rând pentru acei oameni care reflectează la proprialor viaţă şi care sunt deschişi pentru idei noi. De aceea voi renunţa aici la termeni psihologici de specialitate. Trei noţiuni pecare le-am dezvoltat în cărţile mele anterioare vor fi menţionate însă în mod repetat şi aici: “pedagogia neagră”, “martorulsalvator” şi “martorul iniţiat”. Pentru cei care nu-mi cunosc cărţile, voi explica aici aceste concepte, pentru a le uşura înţelegerea textului care urmează.1. Prin “

pedagogia neagră

” înţeleg acea educaţie care are ca scop frângerea voinţei copilului şi transformarea acestuia într-un supus ascultător, cu ajutorul exercitării deschise sau mascate a autorităţii, cu ajutorul manipulării şi al şantajului. În cărţile mele

La început a fost educaţia

şi

Să nu realizezi

am explicat acest concept cu ajutorul multor exemple. În altepublicaţii am scos în evidenţă mereu ce urme lasă mentalitatea ipocrită a “pedagogiei negre” în gândirea şi în relaţiilenoastre ca adulţi.2. Un “

martor salvator

” este pentru mine un om care apără un copil maltratat (indiferent cât de rar), care-i oferă sprijin,care compensează cruzimea ce defineşte existenţa zilnică a copilului. Acesta poate fi orice om din anturajul lui: un profesor,o vecină, fata în casă sau bunica. Foarte des martori salvatori sunt propriii fraţi sau surori. Acest martor este o persoană care îi oferă copilului bătut sau neglijat simpatie sau chiar dragoste, care nu vrea să-l manipuleze din motive educative, care are încredere în copil şi îi mijloceşte sentimentul că nu este o fiinţă rea şi că merită să fie tratat cu amabilitate. Mulţumităacestui martor, care nu trebuie neapărat să fie conştient de rolul lui decisiv şi salvator, copilul află că pe această lume existăceva care se numeşte dragoste. În cel mai bun caz el îşi formează încrederea în semenii lui şi astfel poate conserva iubirea,bunătatea şi alte valori umane.Acolo unde martorii salvatori au lipsit, copilul a glorificat violenţa şi adesea o aplică ulterior el însuşi mai mult sau mai puţinbrutal şi sub acelaşi pretext plin de ipocrizie. Este semnificativ faptul că în copilăria unor exterminatori în masă precumHitler, Stalin sau Mao nu a existat nici un martor salvator.3. Un rol asemănător cu acela al martorului salvator în copilărie îl poate juca în viaţa adultului “

martorul iniţiat

”. Prinaceasta înţeleg un om care cunoaşte însemnătatea consecinţelor neglijării şi maltratării copiilor. De aceea el le poate fialături acestor oameni vătămaţi, le poate arăta empatie şi îi poate ajuta să-şi înţeleagă mai bine din perspectiva propriei loristorii sentimentele încă neclare de teamă şi neputinţă, pentru a-şi putea exersa mai liber opţiunile adultului de azi.Am introdus ambele noţiuni în cartea

Cunoaşterea expulzată

şi le-am dedicat un întreg capitol.In categoria martorilor iniţiaţi intră anumiţi terapeuţi, dar şi profesori, avocaţi, consilieri şi scriitori instruiţi. Eu însămi măconsider o autoare care şi-a stabilit ca ţel printre altele să le mijlocească cititorilor informaţii care sunt încă foarte destabuizate. Aş vrea să le ofer şi specialiştilor diverselor domenii posibilitatea de a-şi înţelege mai bine propria viaţă şi prinaceasta să devină martori iniţiaţi pentru clienţii, pacienţii, copiii lor şi nu în ultimul rând pentru ei înşişi. Scrisoarea unuiautor, din care voi cita câteva pasaje aici, dovedeşte că acest lucru este uneori încununat de succes:»Dragă d-nă Miller,Vă scriu această scrisoare şi vă trimit CD-ul meu ca să vă mulţumesc pentru sprijinul şi ajutorul pe care mi l-aţioferit de-a lungul multor ani. Am tradus în germană textele cântecelor mele, ca să le puteţi citi în limba dvs.maternă.Imi amintesc şi acum că, atunci când urmările trecutului meu mă chinuiau cel mai tare, cărţile dvs. constituiaulegătura mea cu realitatea. Ceea ce am aflat despre copilăria mea din textele cântecelor mele m-a şocat. Ceea cemi-au dezvăluit acestea era de neînchipuit. M-am opus multă vreme conţinutului lor şi consecinţelor care ar firezultat dacă l-aş fi acceptat. Întregul meu trup urla, dar eu nu înţelegeam de ce. Însă prin propriile mele texte,care trecuseră în mod intuitiv de cenzura mecanismului defensiv şi ajunseseră în braţele muzicii, m-am apropiat deceea ce voiam să-mi spun mie însumi. Experienţele prin care nu ştiam că am trecut s-au aşternut încet în faţaochilor mei. Dacă în această situaţie foarte sensibilă nu aş fi venit în contact cu cărţile dvs., care-mi arătau într-unmod atât de limpede că nu eram singur, nu ştiu cât timp aş mai fi reprimat tot ceea ce fiinţa mea interioară voia să îmi spună.Sprijinul pe care l-am primit prin cărţile dvs. mi-a dat în final curajul să caut ajutor la un psihoterapeut, unde amlucrat mai departe cu ajutorul terapiei conversaţionale (

Gesprächstherapie

). În sfârşit am putut să împărtăşesccuiva experienţele refulate şi să scot la lumină pas cu pas ceea ce ascunsesem de mine însumi silit de nevoie. Princonfruntarea cu oamenii care mă supuseseră abuzurilor am găsit confirmarea că amintirile mele emoţionale spuneauadevărul şi apoi a fost mai uşor drumul spre vindecarea autentică. Am avut totuşi oarecum noroc; cu un terapeut

- 3 -