Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
4Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Viata Sfantului Ciprian

Viata Sfantului Ciprian

Ratings: (0)|Views: 107 |Likes:
Published by ZanyRO

More info:

Published by: ZanyRO on May 11, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/17/2013

pdf

text

original

 
SF. CIPRIANc.200 - 258
Viaţa.
Sf. Ciprian se naşte, probabil, în jurul anului 200 la Cartagina, din părinţi păgâni şi bogaţi. Primeşte o educaţiealeasă, îşi face o cultură întinsă şi ajunge retor, calitate în care îşi creează numeroase legături şi se înconjoară de undeosebit prestigiu. Sub influenţa preotului Caecilianus, Sf. Ciprian se converteşte, se botează, e hirotonit preot şi, laînceputul anului 249, e făcut episcop, ca urmaş al lui Donat. Episcopatul său durează nouă ani, dar e plin de fapte,atitudini şi idei mari. La începutul anului 250, începe persecuţia lui Deciu, în timpul căreia Ciprian se refugiază în jurulCartaginei, de unde îşi conduce Biserica prin scrisori şi oameni de încredere. În anul următor (251) apare problema celor căzuţi de la credinţă în timpul persecuţiei, problema lapsilor, care doreau să reintre în sânul Bisericii, folosindu-se maiales de intervenţia mărturisitorilor, adică a acelor creştini care-L mărturisiseră pe Hristos în timpul persecuţiei, fuseserăînchişi sau chinuiţi, dar scăpaseră. Sf. Ciprian ia măsuri potrivite impunând celor căzuţi, după gradul de apostazie:libellatici, sacrificaţi, thurificati, acta facientes, anumite perioade de penitenţă, care unora au părut prea severe. Nemulţumiţii au creat un partid rival, condus de diaconul Felicissimus. În acest partid intră şi cinci preoţi, foşti rivali aiSf. Ciprian la episcopat. Unul din ei, Novat, se duce la Roma unde sprijină schisma lui Novaţian. Într-un sinod, Sf.Ciprian îi elimină din Biserică pe turbulenţi. În timpul ciumei care pârjoleşte imperiul în 252-254, Sf. Ciprian organizeazăo admirabilă asistenţă sanitară şi socială în eparhia sa, alinând nenumăratele suferinţe în vremea flagelului şi după aceea,în 255 apare problema validităţii Botezului ereticilor. Se ştie că, asemenea luiTertulianşi episcopilor din Asia Mică, Sf.Ciprian nu admitea Botezul ereticilor, în trei Sinoade din 256, la Cartagina, el se pronunţă pentru nevaliditatea acestuiBotez. Din această cauză a intrat în conflict cu episcopul Ştefan al Romei, care susţinea validitatea Botezului ereticilor.Cu toate ameninţările lui Ştefan, Sf. Ciprian a rămas inflexibil din punctul său de vedere. Sub persecuţia lui Valerian,Ciprian e întâi exilat, în 257, la Curubis, pe malul mării. După un an, în 258, e rechemat, e arestat, e judecat şi decapitat la14 septembrie, la Cartagina. S-au păstrat documentele procesului lui sub numele de Actele proconsulare ale lui Ciprian. Ela fost confundat uneori de către scriitori sau Părinţii bisericeşti cu vrăjitorul şi martirul Ciprian de Antiohia.Dar Sf. Ciprian este şi un preţios scriitor bisericesc. Om de acţiune mai mult decât de speculaţie, Sf. Ciprian n-are idei prea originale. Marele său maestru eraTertulian, pe care-1 citea zilnic după relatarea lui Ieronim (
 De viris illustr 
., 53).Dar, spre deosebire deTertulian,el scrie o limbă uşoară şi de o formă aproape perfectă. Ieronim apreciază limba, stilul şiideile lui Ciprian, ca fiind mai limpezi decât soarele (
 De viris ill 
., 67). Ciprian trece drept scriitorul bisericesc normativ până laFer. Augustin.
Opera
Sf. Ciprian se împarte în scrieri apologetice, disciplinare, morale şi scrisori.
Scrieri apologetice
: 1. Către Donatus (
 Ad Donatum
), scrisă probabil imediat după convertire şi expunând sub formă dedialog evoluţia sa sufletească, până la primirea şi după primirea Botezului, numit „a doua naştere" (Cap. 4). Îşi îndeamnă prietenul să-1 urmeze. Această scriere pregăteşte
Mărturisirile
Către Demetrian
(
 Ad Demetrianum
),adresată unui păgân pătimaş şi cutezător, care-i făcea pe creştini responsabili de toate nenorocirile care se abăteau asupraimperiului. Autorul arată că acuzaţiile lui Demetrian sunt fără temei şi, dacă se cere o explicaţie pentru nenorociri, aceastaeste că nenorocirile în chestiune se datoresc îndărătniciei păgânilor de a îmbrăţişa creştinismul. Păgânii nu vor scăpa de pedeapsa veşnică. Dar ei se pot pocăi şi Dumnezeu îi va primi (cap. 24, 25). 3.
Că idolii nu sunt zei
(
Quod idola dii non sint 
), colecţie de texte scoase din
Octavius
al luiMinucius Felixşi din
 Apologeticul 
luiTertulian, pentru a dovedineadevărul idolatriei şi adevărul creştinismului. 4.
 Dovezi către Quirinus
(
Testimonia ad Quirinum
), în trei cărţi scrise pela 249-250, arată cu texte din Vechiul şi Noul Testament că legea iudaică a fost provizorie, că profeţiile VechiuluiTestament s-au realizat în Iisus Hristos, care este Dumnezeu, şi că virtuţile creştine şi credinţa sunt necesare. 5.
Către Fortunat 
(
 Ad Fortunatum de exhortatione martyrii
) în care, cu texte biblice, îi îndeamnă pe creştini să fie tari în vreme de persecuţie. Această scriere şi cea anterioară sunt preţioase pentru cunoaşterea textului vechii Biblii latine.
Scrieri disciplinare şi morale
: 1. Despre unitatea Bisericii universale (
 De catholicae ecclesiae unitate
), cea maiimportantă şi mai originală scriere a lui Ciprian din categoria celor disciplinare. Scrisă în 250-252, înainte dereîntoarcerea lui Ciprian din ascunzătoarea în care se retrăsese în timpul persecuţiilor lui Deciu, ea combate schisma luiFelicissimus şi demonstrează, cu deosebită abilitate şi căldură, că idealul fiecărui creştin trebuie să fie unitatea în aceeaşiBiserică a lui Hristos pe întreg pământul. Sfâşierea Bisericii prin schisme nu poate fi iertată nici prin moarte martirică.Credincioşii trebuie să fie uniţi între ei, având-1 în centru pe episcop. „Nu poate să aibă pe Dumnezeu de Tată, acela caren-are Biserica de mamă" (cap. 6). E un singur episcopat, care conduce o singură Biserică. Cap. 4, cu două variante, esocotit de romano-catolici ca fiind un temei pentru primatul papal, susţinere neadevărată, pentru că în acelaşi capitolautorul afirmă că Hristos „după înviere acordă Apostolilor putere egală". Despre unitate a fost citită de Ciprian la Sinoduldin 251 la Cartagina. 2.
 Despre cei căzuţi
(
 De lapsis
), scrisă o dată cu cea anterioară, după căderea în timpul persecuţieilui Deciu, cei în cauză trebuie să facă penitenţă serioasă pentru a fi reprimiţi în Biserică. „Faceţi pocăinţă multă, arătaţimâhnirea unui suflet în durere şi jale” (Cap. 32). Iar mărturisitorilor, care dădeau bilete de indulgenţă, pentru ca cei căzuţisă fie reprimiţi, autorul le spune: „Iertare de păcatele care s-au săvârşit împotriva Lui, poate să le dea numai Acela care a purtat păcatele voastre, care a suferit pentru noi, pe care Dumnezeu L-a dat pentru păcatele noastre” (Cap. 17). 3.
 Despremoarte
(
 De mortalitate
), o pastorală din 252, adresată credincioşilor pentru a-i încuraja şi mângâia în timpul ciumei.

Activity (4)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
waltdisne liked this
Ioana Popa liked this
TEO liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->