Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
47Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Riturile de trecere

Riturile de trecere

Ratings: (0)|Views: 2,903|Likes:
Published by Berezanka
rezumat"Rituri de trecere" de Arnold Van Gennep
rezumat"Rituri de trecere" de Arnold Van Gennep

More info:

Published by: Berezanka on May 11, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/12/2013

pdf

text

original

 
Autorul îşi începe lucrarea, cu primul capitol – 
Clasificarea riturilor 
– făcândreferire la faptul că lumea sacră şi lumea profană sunt două entităţi diferite, aceasta putândfi interpretată drept argument pentru conceptul de „rit de trecere”. Potrivit autorului „…între lumea profană şi lumea sacră există incompatibilitate, şi încă într-o asemenea măsurăîncât trecerea de la una la alta nu poate avea loc fără un stadiu intermediar…” „…Nuexistă separaţie mai netă decât între societatea laică şi cea religioasă, între profan şisacru”.Autorul vorbeşte despre două mari clase de rituri – 
 simpatetice
şi
contagioniste
–  primele fiind bazate pe credinţa acţiunii asemănătorului asupra asemănătorului, acontrariului asupra contrariului, a recipientului asupra conţinutului, a cuvântului asupraactului; cele din urmă având o bază dinamistă, impersonală şi bazându-se pe materialitateşi transmisibilitate, prin contact sau la distanţă. De asemenea, Van Gennep oferă oadevărată teorie a riturilor, evidenţiind
riturile directe
– cu efect automat şi fără vreointervenţie a vreounui agent autonom (imprecaţie, seducţie, etc.) – şi
riturile indirecte
– cu efect prin recul, care pun în mişcare o putere autonomă (demoni, divinităţi, etc.). Maimenţionează
riturile pozitive
, ca voliţiuni traduse în act, şi
riturile negative
, ca tabuuri şiinterdicţii. Aceste tipologii inovatoare sunt însoţite de exemplificări din viaţa populaţiilor  primitive şi nu numai.Secvenţele ceremoniale care acompaniază trecerea dintr-o stare în alta şi dintr-olume în alta (cosmică sau socială) sunt definite de către autor 
rituri de trecere
, care, larândul lor, se prezintă sub trei forme aflate mereu în interdependenţă şi interferenţămutuală:
rituri de separare (preliminare) – funeraliile;
rituri de prag (liminare) – graviditatea, logodna, iniţierea, adopţia, naşterea,căsătoria, trecerea de la vârsta a doua la vârsta a treia;
rituri de agregare (postliminare) – căsătorie, etc.
 
Capitolul II – 
Trecerea materială
– abordează problema frontierelor şi tabuurilor detrecere, a zonelor sacre. De asemenea, Van Gennep pune o problemă interesantă în ceeace priveşte ritualurile de poartă, prag, riturile de intrare şi de ieşire. Autorul menţioneazăcă „interdicţia de a pătrunde pe un teritoriu are un caracter magico-religios, propriu-zis, eaexprimându-se în lumea clasică cu ajutorul bornelor, pereţilor, şi prin mijloace mai simplela semi-civilizaţi. Modalitatea ce mai simplă constă din plasarea în mijlocul sau de-acurmezişul drumului a unei căpiţe de iarbă, a unei bucăţi de lemn, etc.”. „Dată fiind pivotarea noţiunii de sacru, cele 2 teritorii apropiate sunt sacre pentru cine se află în zonă,dar zona este sacpentru locuitorii ambelor teritorii”. Potrivit credinţelor magico-religioase ale semi-civilizaţilor, aşa cum numeşte Van Gennep populaţiile primitive,„oricine trece de la un teritoriu la altul, se află, pentru un timp mai mult sau mai puţinîndelungat, într-o situaţie specială – el pluteşte între două lumi”. Această situaţie de limitădezvăluie scopul lucrării de faţă, şi anume acela de a demonstra că limita, ideală şimaterială totodată, se regăseşte mai mult sau mai puţin evidenţiată în toate ceremoniilecare însoţesc trecerea de la o situaţie magico-religioasă sau socială la alta. Un aspect la felde interesant abordat de autor este problema riturilor de intrare, descrierea cărora ne aduceîn prim plan o întrebare de nuanţă pragmatică – de ce intră hoţii pe uşa din spate?Tot în acest context al riturilor de trecere, Van Gennep vorbeşte despre sacru şi profan, ca despre dualismul necunoscut-cunoscut, sau extraordinar-vulgar.Capitolul III – 
 Indivizii şi grupurile
– cel mai de ansamblu, abordează problematicastării şi însuşirilor străinului şi a riturilor de agregarea a acestuia. Acesta este considerat înorice societate primitivă drept fiinţă sacră, din care motiv localnicii resimt în prezenţaacestuia o teroare magico-religioasă, iar scopul lor este să-l facă să fie neutru, binevoitor şi să „rupă farmecul” ce-l înconjoară. Unul din riturile de agregare a străinului despre carevorbeşte autorul este comensualitatea – ritul de a mânca şi a bea în comun. Alte rituri deagregare a străinului pe care lucrarea „Riturile de trecere” le trateaprin prismasemnificaţiilor general valabile atât în societăţile primitive, cât şi în cele civilizate, suntriturile de oferire sau schimb de daruri, prin care se creează şi se consolideacontinuitatea legăturilor sociale dintre indivizi; prinderea în comun, acoperirea cu o haină,
2
 
schimbul sângelui, riturile de salut, prin care se reînnoiesc cu fiecare ocazie legăturilemistice dintre indivizi (datul mâinii, frecatul nasului, scoaterea încălţărilor, etc.).Problematica interrelaţiilor dintre indivizii diferitor grupuri este ilustrată prinintermediul riturilor de agregare contagioase directe, şi anume riturile sexuale, cum ar fischimbul de femei. Un asemenea rit ar putea fi interpretat ca un echivalent al mesei luateîn comun, sau ca activitate cu scopul naşterii copiilor dotaţi, dar şi în scopuri demanagement al conflictelor (în schimbul renunţării la
vendetta
).Sunt analizate şi interpretate interesant şi riturile de plecare în călătorie (ce au dreptscop să facă despărţirea să nu fie bruscă, ci progresivă) şi riturile de întoarcere acălătorului (rituri de îndepărtare a impurităţilor din călătorie).Ca o continuare a tematicii de natură socială este şi capitolul IV – 
 Sarcina şi naşterea
– care ne dezvăluie o adevărată cultură ritualică în ceea ce priveşte sarcina şinaşterea şi rolul femeii în aceste evenimente existenţiale ale vieţii. Aşadar, riturilesarcinii, ale naşterii includ un mare număr de rituri simpatetice şi contagioase, atât directe,cât şi indirecte, dinamiste şi animiste, care au ca obiect uşurarea travaliului şi ocrotireamamei şi a copilului, deseori chiar a tatălui, a rudelor sau a întregii familii ori a clanului întotalitatea sa împotriva influenţelor malefice, impersonale sau personificate. Exempleinteresante de credinţe din care decurg rituri specifice, menţionate şi interpretate de autor, pot servi următoarele: populaţia antimerină (Ilova) consideră femeia gravidă ca fiindmoartă şi o felicită după naştere că a reînviat; oraibii din Arizona consideră naşterea ca unmoment sacru pentru femeie, iar placenta acesteia este îngropată după naştere în „colina placentelor”; în Congo, naşterea gemenilor este considerată o anormalitate, motiv pentrucare atât mama, cât şi copiii sunt izolaţi după naştere. Prima naştere are o importanţăsocială considerabilă, drept rezultat femeia avansează în situaţia sa morală şi socială. Tatălîn schimb este supus tecnonimiei, pierzându-şi numele şi fiind numit generic „tatălcutăruia”. Un lucru pe care mi l-am permis să-l remarc uşor dintr-o altă perspectivă şi să-linterpretez este faptul că la unele populaţii căsnicia devine posibilă doar în cazul naşteriiunui copil, fapt care mă face să mă întreb dacă nu cumva „obiceiul” femeilor moderne de
3

Activity (47)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Iuliana Gabriela liked this
Salajan Steluta liked this
stanculeanu liked this
Scutelnic Sorin liked this
Petrascu Liuba liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->