Parohia Sfântul Gheorghe Vechi

înãlþarea mântuitorului

Sãptãmâna 09 - 15.v.2010
Al 224-lea cuvânt

cuvânt spre folos

" |n`l]atu-Te-ai \ntru slav`, Hristoase, Dumnezeul nostru,
bucurie f`c#nd ucenicilor T`i cu f`g`duin]a Sf#ntului Duh;
\ncredin]#ndu-se ei prin binecuv#ntare,
c` Tu e[ti Fiul lui Dumnezeu, M#ntuitorul lumii. "
Troparul |n`l]`rii Domnului
nr. 224 Cuvânt spre folos
Duminica a vI-a dupã paºti
a ORBULU DIN NAªTERE
pericopa sfintei evanghelii
dupã sfântul apostol ºi evanghelist ioan (iX, 1-38)
1. {i trec#nd Iisus, a v`zut un om orb din na[tere.
2. {i ucenicii Lui L-au \ntrebat, zic#nd:
|nv`]`torule, cine a p`c`tuit; acesta sau p`rin]ii
lui, de s-a n`scut orb?
3. Iisus a r`spuns: Nici el n-a p`c`tuit, nici
p`rin]ii lui, ci ca s` se arate \n el lucr`rile lui
Dumnezeu.
4. Trebuie s` fac, p#n` este ziu`, lucr`rile Celui
ce M-a trimis pe Mine; c` vine noaptea, c#nd
nimeni nu poate s` lucreze.
5. At#t c#t sunt \n lume, Lumin` a lumii sunt.
6. Acestea zic#nd, a scuipat jos [i a f`cut tin` din
scuipat, [i a uns cu tin` ochii orbului.
7. {i i-a zis: Mergi de te spal` \n sc`ld`toarea
Siloamului (care se t#lcuie[te: trimis). Deci s-a
dus [i s-a sp`lat [i a venit v`z#nd.
8. Iar vecinii [i cei ce-l v`zuser` mai \nainte c`
era orb ziceau: Nu este acesta cel ce [edea [i
cer[ea?
9. Unii ziceau: El este. Al]ii ziceau: Nu este el, ci
seam`n` cu el. Dar acela zicea: Eu sunt.
10. Deci \i ziceau: Cum ]i s-au deschis ochii?
11. Acela a r`spuns: Omul care se nume[te Iisus
a f`cut tin` [i a uns ochii mei; [i mi-a zis: Mergi
la sc`ld`toarea Siloamului [i te spal`. Deci,
duc#ndu-m` [i sp`l#ndu-m`, am v`zut.
12. Zis-au lui: Unde este Acela? {i el a zis: Nu
[tiu.
13. L-au dus la farisei pe cel ce fusese oarec#nd
orb.
14. {i era s#mb`t` \n ziua \n care Iisus a f`cut
tin` [i i-a deschis ochii.
15. Deci iar`[i \l \ntrebau [i fariseii cum a v`zut.
Iar el le-a zis: Tin` a pus pe ochii mei, [i m-am
sp`lat [i v`d.
16. Deci ziceau unii dintre farisei: Acest om nu
este de la Dumnezeu, fiindc` nu ]ine s#mb`ta.
Iar al]ii ziceau: Cum poate un om p`c`tos s` fac`
asemenea minuni? {i era dezbinare \ntre ei.
17. Au zis deci orbului iar`[i: Dar tu ce zici
despre El, c` ]i-a deschis ochii? Iar el a zis c`
prooroc este.
18. Dar iudeii n-au crezut despre el c` era orb [i
a v`zut, p#n` ce n-au chemat pe p`rin]ii celui ce
vedea.
19. {i i-au \ntrebat, zic#nd: Acesta este fiul
pagina 2
vostru, despre care zice]i c` s-a n`scut orb? Deci
cum vede el acum?
20. Au r`spuns deci p`rin]ii lui [i au zis: {tim c`
acesta este fiul nostru [i c` s-a n`scut orb.
21. Dar cum vede el acum, noi nu [tim; sau cine i-
a deschis ochii lui, noi nu [tim. |ntreba]i-l pe el;
este \n v#rst`; va vorbi singur despre sine.
22. Acestea le-au spus p`rin]ii lui, pentru c` se
temeau de iudei. C`ci iudeii puseser` acum la
cale c`, dac` cineva va m`rturisi c` El este
Hristos, s` fie dat afar` din sinagog`.
23. De aceea au zis p`rin]ii lui: Este \n v#rst`;
\ntreba]i-l pe el.
24. Deci au chemat a doua oar` pe omul care fus-
ese orb [i i-au zis: D` slav` lui Dumnezeu. Noi
[tim c` Omul Acesta e p`c`tos.
25. A r`spuns deci acela: Dac` este p`c`tos, nu
[tiu. Un lucru [tiu: c` fiind orb, acum v`d.
26. Deci i-au zis: Ce ]i-a f`cut? Cum ]i-a deschis
ochii?
27. Le-a r`spuns: V-am spus acum [i n-a]i auzit?
De ce voi]i s` auzi]i iar`[i? Nu cumva voi]i [i voi
s` v` face]i ucenici ai Lui?
28. {i l-au oc`r#t [i i-au zis: Tu e[ti ucenic al
Aceluia, iar noi suntem ucenici ai lui Moise.
29. Noi [tim c` Dumnezeu a vorbit lui Moise, iar
pe Acesta nu-L [tim de unde este.
30. A r`spuns omul [i le-a zis: Tocmai \n aceasta
st` minunea: c` voi nu [ti]i de unde este [i El mi-
a deschis ochii.
31. {i noi [tim c` Dumnezeu nu-i ascult` pe
p`c`to[i; dar de este cineva cinstitor de
Dumnezeu [i face voia Lui, pe acesta \l ascult`.
32. Din veac nu s-a auzit s` fi deschis cineva ochii
unui orb din na[tere.
33. De n-ar fi Acesta de la Dumnezeu n-ar putea
s` fac` nimic.
34. Au r`spuns [i i-au zis: |n p`cate te-ai n`scut
tot, [i tu ne \nve]i pe noi? {i l-au dat afar`.
35. {i a auzit Iisus c` l-au dat afar`. {i, g`sindu-
l, i-a zis: Crezi tu \n Fiul lui Dumnezeu?
36. El a r`spuns [i a zis: Dar cine este, Doamne,
ca s` cred \n El?
37. {i a zis Iisus: L-ai [i v`zut! {i Cel ce vorbe[te
cu tine Acela este.
38. Iar el a zis: Cred, Doamne. {i s-a \nchinat Lui.
pagina 3 Cuvânt spre folos nr. 224
SÃPTÃMÂNA 09 - 15.v.2010
ZI CALENDAR INTERVAL PROGRAM LITURGIC PreoÞi slujitori
ORAR În ordinea slujirii
Duminic` Aducerea la Bari a moa[telor Sf. Ierarh 08.00-12.00 - Utrenia [i Sf#nta Liturghie Pr. Sorin-Vasile Tanc`u
Nicolae; Sf. Prooroc Isaia; Sf. Mc. Hristofor Pr. Ionel Durlea
Pr. Cristian Deheleanu

Luni Sf. Apostol Simon Zilotul; Cuvio[ii: Isihie

M`rturisitorul [i Lavrentie

Mar]i Sf. Sfin]it Mucenic Mochie;

Sf. Mucenic Dioscur; Sfin]ii Metodie [i Chiril,
Apostolii slavilor
Miercuri † Sf. Mucenic Ioan Valahul; Sf. Epifanie,
Arhiepiscopul Ciprului; Sf. Gherman,
Patriarhul Constantinopolului;
Odovania Praznicului |nvierii Domnului;
(Dezlegare la pe[te) 18.00-20.00 - Vecernia Pr. Sorin-Vasile Tanc`u

Joi (†) |NALTAREA DOMNULUI; (ZIUA EROILOR); 08.00-12.00 - Utrenia, Sf#nta Liturghie [i Pr. Sorin-Vasile Tanc`u
Sf. Muceni]` Glicheria; Parastas pentru Eroii neamului Pr. Ionel Durlea
Cuv. Serghie M`rturisitorul Pr. Cristian Deheleanu

Vineri Sf. Mc. Isidor din Hios;

Sf. Sfin]it Mucenic Terapont; 18.00-20.00 - Sf#ntul Maslu de ob[te Pr. Sorin-Vasile Tanc`u
(Dezlegare la pe[te) [i Dialog duhovnicesc
S#mb`t` Cuv. Pahomie cel Mare; 08.00-12.00 - Sf#nta Liturghie Pr. Sorin-Vasile Tanc`u
Sf. Ahile, Episcopul Larisei [i Parastas pentru cei adormi]i

18.00-20.00 - Vecernia Mare [i Cuv#nt Pr. Ionel Durlea

de \nv`]`tur` la Apostolul zilei

predicã la duminica a vi-a dupã paºti

(a Orbului din na[tere)
Ne afl`m \ntr-o perioada deosebit` a
anului bisericesc, perioada Pascal` sau a
Cincizecimii, c#nd privim totul din perspec-
tiva |nvierii. Aceasta se nume[te perioada
Penticostarului, adic` a celor cincizeci de zile
trecute de la |nvierea M#ntuitorului p#n` la
Pogor#rea Sf#ntului Duh, c#nd ia chip v`zut
Biserica lui Hristos. |n canonul Noului
Testament, Evanghelia dup` Ioan [i cartea
Faptele Apostolilor sunt cele care, mai mult
dec#t c`r]ile din restul canonului, relateaz`
\n am`nunt evenimentele imediat urm`toare
|nvierii Domnului. Din acest motiv, P`rin]ii
Bisericii au r#nduit ca de la Duminica
Pa[tilor p#n` la Rusalii, la Sf#nta Liturghie,
s` se citeasc` pericope scripturistice selec-
tate din aceste c`r]i. Faptele Apostolilor
debuteaz` chiar cu men]iunea despre petre-
cerea M#ntuitorului Hristos cu ucenicii S`i
timp de patruzeci de zile dup` |nviere [i
\nv`]`turile date lor \n acest timp "despre
|mp`r`]ia Cerurilor", continu#nd cu activi-
tatea Sfin]ilor Apostoli \n Ierusalim, mar-
cat` \n mod evident de adev`rul |nvierii.
Evanghelia dup` Ioan este cea care vorbe[te
cel mai mult despre |nviere [i evenimentele
imediat urm`toare, pun#nd \n leg`tur` cu
acestea \ntreaga activitate [i \nv`]`tur` a
M#ntuitorului, fapt ce confer` o teologhisire
aparte a vie]ii \n Hristos [i, implicit, un sim-
bolism unic perioadei Penticostarului.
Evanghelia din duminica a 6-a dup`
Pa[ti, numit` [i "a orbului din na[tere" se
\nscrie \n aceast` construc]ie liturgic`
despre care am vorbit. Ea relateaz` un
eveniment care a avut loc \n vremea \n care
Iisus se afla \n Ierusalim [i \nv`]a \n Templu,
cu prilejul s`rb`torii corturilor. Relatarea
\ncepe cu imaginea \n care M#ntuitorul
"trec#nd (plec#nd din Ierusalim) a v`zut un
orb din na[tere". Toat` aceast` imagine [i
ceea ce urmeaz` \n pericopa evanghelic` a
acestei duminici se rela]ioneaz` la eveni-
mentele petrecute anterior \n Templu (Ioan,
nr. 224 Cuvânt spre folos
cap. 7 [i 8). Din aceste cuvinte \n]elegem c`
l-a remarcat cumva, l-a ar`tat ucenicilor pe
cel orb, care L-au \ntrebat imediat: "cine a
p`c`tuit el sau p`rin]ii lui de s-a n`scut orb."
M#ntuitorul Hristos le r`spunde clar: "Nici
el n-a p`c`tuit, nici p`rin]ii lui, ci ca s` se
arate \n el lucr`rile lui Dumnezeu."(vers. 3).
De aici se vede c` scopul s`v#r[irii
acestei minuni era unul cu totul aparte, cel al
ar`t`rii Dumnezeirii Sale. Aceast` minune o
s`v#r[e[te \ntr-un mod cu totul diferit fa]`
de celelalte. Din relatarea f`cut`, nu este
remarcat` mila, nici cererea cuiva. Nu min-
unea \n sine este motivul s`v#r[irii ei, ci
scopul doveditor al dumnezeirii Sale. Acest
lucru este l`murit evident \n versetul 3, unde
M#ntuitorului spune c` acesta s-a n`scut a[a
ca "s` se arate \n el lucr`rile lui Dumnezeu".
S` se arate "\n el", dar prin Hristos
Dumnezeu, c`ci \n zidire se arat`, deplin`,
lucrarea lui Dumnezeu. {i M#ntuitorul con-
tinu` compar#nd lumina cu \ntunericul,
lucrarea lui Dumnezeu, care se face \n lumi-
na zilei [i la vedere cu \ntunecimea
necunoa[terii [i r`t`cirii din pricina orbirii [i
ne[tiin]ei. C`ci, \ntreaga lucrare a M#ntu-
itorului, \n numele "Celui ce L-a trimis", se
face "spre judecat` ... ca cei care nu v`d s`
vad`, iar cei care v`d s` fie orbi." (vers. 39).
Din \ntrebarea ucenicilor \n]elegem c`
era la iudei credin]a c` p`catele p`rin]ilor se
r`sfr#ng asupra urma[ilor lor. De altfel, \n
scriptura Vechiului Testament se spune
l`murit: "p`rin]ii m`n#nc` agurid`, iar copi-
ilor li se strepezesc din]ii" (Ieremia 31, 29).
Acesta este [i motivul pentru care, atunci
c#nd \l \ntreab` pentru a doua oar` pe cel
orb din na[tere cum s-a vindecat, fariseii \l
admonesteaz` zic#nd: "|n p`cate te-ai n`scut
tot, [i tu ne \nve]i pe noi?"(vers. 34). Este un
adev`r care se confirm`, pentru c` vedem
zilnic \n jurul nostru mult` neputin]`, mult`
suferin]`, de cele mai multe ori, nel`murite
pentru ochii [i mintea noastr`. |ncerc`m s`
\n]elegem [i ne ducem cu g#ndul la p`catele
omene[ti, c`ut#nd s` deslu[im ceva din
tainele vie]ii \nainta[ilor no[tri. Credem c`
pagina 4
dac` vom g`si cauza vom \n]elege rostul
suferin]ei. S` nu uit`m \ns` c`, \n toat`
neputin]a crea]iei \[i \mpline[te rostul peda-
gogia divin`: "ferice de omul pe care-l ceart`
Dumnezeu." (Iov 5, 17). Un scriitor bine-
credincios spunea, legat de suferin]`: "pe
Dumnezeu \l vedem mai u[or printre lacri-
mi". Mai u[or pentru c` lacrimile spal` tina
de pe ochii min]ii, mai u[or pentru c` ne
asem`n`m suferin]ei lui Dumnezeu pentru
lume, mai u[or pentru c` ne \ncerc`m, \n
suferin]`, virtu]ile al`turi de cei mul]i [i
suferinzi. Nu este minune pe care s-o
s`v#r[easc` M#ntuitorul [i s` nu vorbeasc`
de suferin]`. S` nu comp`timeasc` pe sufer-
inzi, ori s` nu eviden]ieze o virtute sau alta a
lor, ar`t#nd totodat` [i cauzele n`sc`toare
de boal`.
Un alt aspect deosebit este [i cel al
s`v#r[irii acestei minuni. Acesta se refer` la
capacitatea crea]iei de a conlucra cu
Dumnezeu la propria m#ntuire. Dac` alt`
dat` M#ntuitorul a spus numai cu cuv#ntul,
S-a atins ori S-a l`sat atins [i cei bolnavi s-au
vindecat, de data aceasta s`v#r[e[te \n act
doar "jum`tate" din minune. A uns cu tin`
ochii orbului [i "l-a trimis s` se spele" \n
sc`ld`toarea Siloamului. Chiar numele aces-
tei sc`ld`tori - "care se t#lcuie[te trimis"
(vers. 7), arat` c` Dumnezeu "trimite" =
\ndeamn` pe om spre m#ntuire. Prin
suferin]` [i boal` \ncearc` s` \ndrepte
Dumnezeu pe calea \n]elegerii, a m#ntuirii.
De aceea "trimite" asupra noastr`, "p#n` la o
vreme", \ncerc`ri [i neputin]e. }ine de
voin]a [i libertatea noastr` s` le primim cu
r`bdare [i s` le c`ut`m \n]elesul. Revolta
din partea celui suferind nu duce nic`ieri.
Este ad#ncirea \n orbire. Desconsiderarea
din partea semenilor, a celui aflat \n
neputin[`, este [i ea ad#ncire \n orbire.
L`muritoare \n acest sens este atitudinea
celor ce l-au v`zut vindecat pe cel orb din
na[tere. De[i \l cuno[teau de mul]i ani, \l
miluiser`, \l comp`timiser`, acum, c#nd
vedea ca [i ei, parc` nu mai era el. |ndoiala,
neputin]a de a crede, \n ciuda eviden]ei, i-a
pagina 5 Cuvânt spre folos
f`cut pe ace[tia orbi, c`ci ziceau: "nu este el,
ci seam`n` cu el" (vers. 9). Era totu[i o parte
de adev`r \n spusa lor. Prin dob#ndirea ved-
erii, cel orb din na[tere era altcineva. Vedea,
dar \ntr-un fel aparte, c`ci pentru el fru-
muse]ea crea]iei era revela]ia suprem`,
momentul descoperirii totale a lui
Dumnezeu prin zidirea Sa, adev`r pe care
ceilal]i nu-l puteau deslu[i la o asemenea
intensitate sau poate chiar deloc. |n]elegea
ceea ce al]ii uitaser` de mult s` mai
\n]eleag`, pe aceasta pun#ndu-[i amprenta
[i \n]elepciunea v#rstei crescut` \n r`bdarea
ascult`rii. C`ci ce altceva avea cel orb \n loc
de vedere dec#t ascultarea. |l auzea pe unul
vorbind despre cer [i \[i imagina m`re]ia lui
Dumnezeu, pe altul vorbind despre sine,
p`m#nt [i bog`]ii [i \[i \nchipuia despre
toate, f`r` s` le cunoasc`. Acum i se
deslu[ise totul. Vedea concrete]ea [i fru-
muse]ea crea]iei, dar, \n acela[i timp, i se
ar`ta [i neputin]a de a crede, boala crea]iei
ra]ionale a lui Dumnezeu - omul.
Aceast` boal`, generalizat`, o sur-
prindem pornind de la "vecinii [i cei ce-l
v`zuser` mai \nainte c` era orb" [i p#n` la
\nv`]a]ii [i mai marii poporului, care \ncer-
cau s`-l judece pentru c` vedea. Este vorba
de cerbicia pe care o dovedim cu to]ii atunci
c#nd sus]inem c` doar noi suntem "m`sura
tuturor lucrurilor". "Complexitatea" argu-
mentelor care se aduc de cei ce c`utau s`-L
incrimineze pe M#ntuitorul Hristos, pe cel
orb din na[tere [i chiar \ntreaga lui familie
sunt desfiin]ate de simplitatea r`spunsurilor
pe care le primesc. Atunci c#nd vecinii [i to]i
ceilal]i nu-l mai recuno[teau pe cel ce vedea,
el le r`spunde categoric: "Eu sunt." C#nd \l
\ntreab`: "Cum ]i s-au deschis ochii?", le
r`spunde concret c` Iisus, f`c#nd tin`, i-a
uns ochii [i l-a trimis s` se spele \n
sc`ld`toare. {i el, crez#nd, s-a dus, s-a sp`lat
[i a v`zut. |ntreb#ndu-l "unde este Acela?",
cel vindecat r`spunde: "Nu [tiu." Ce s`
spun` un orb, vindecat \n lips`, despre Cel
care a f`cut o astfel de minune cu el?! C#nd
nr. 224
i se cere p`rerea : "Dar tu ce zici, despre El,
c` ]i-a deschis ochii?" el r`spunde c`: "este
prooroc" [i, mai apoi: "Un lucru [tiu: c` fiind
orb, acum v`d."(vers. 17 [i 25). Dilema apare
de neelucidat atunci c#nd, cel ce vedea acum,
r`spunde aproape interpel#ndu-i pe
anchetatorii ce se revendicau urma[i ai lui
Moise: "Tocmai \n aceasta st` minunea: c`
voi nu [ti]i de unde este [i El mi-a deschis
ochii. {i noi [tim c` Dumnezeu nu-i ascult`
pe p`c`to[i; dar de este cineva cinstitor de
Dumnezeu [i face voia Lui, pe acesta \l
ascult`. Din veac nu s-a auzit s` fi deschis
cineva ochii unui orb din na[tere. De n-ar fi
Acesta de la Dumnezeu, n-ar putea s` fac`
nimic." La r#ndul lor, p`rin]ii celui ce fusese
orb, de frica anchetatorilor [i a deciziei aces-
tora ca to]i cei care vor m`rturisi c` Iisus
"este Hristos, s` fie da]i afar` din sinagog`"
(vers. 22), ne\n]eleg#nd nici minunea, nici
r#nduiala lui Dumnezeu, r`spund: "Este \n
v#rst`; \ntreba]i-l pe el." (vers. 23).
Concluzia final` o \n]elegem din \nt#lnirea,
fa]` c`tre fa]`, dintre M#ntuitorul Hristos [i
cel vindecat. M#ntuitorul Hristos \l caut`
dup` ce, \nc` o dat`, ca [i atunci c#nd era
orb, societatea l-a repudiat. {i pune \n evi-
den]` ra]ionalitatea uman`, spre a face
dovada [i diferen]a, peste timp, \ntre
credin]` [i credulitate. "Crezi tu \n Fiul lui
Dumnezeu?", \l \ntreab` M#ntuitorul. Acela
r`spunde: "Dar cine este , Doamne, ca s`
cred \n El?". M#ntuitorul descoper` acum
tot adev`rul, iar acest adev`r este evident \n
fa]a oric`rei "vederi - convertiri", din toate
vremurile, trecute sau viitoare, c` "Eu sunt
Cel ce Sunt"(Ie[ire 3, 4), adev`r \n fa]a
c`ruia tot cel ce vede [i \n]elege nu poate s`
aibe dec#t atitudinea celui vindecat de
orbire: "Cred, Doamne. {i s-a \nchinat Lui."
Preot Ionel DURLEA
pagina 6 Cuvânt spre folos
CUVÂNT LA ÎNÃLÞAREA DOMNULUI
"Deci, Domnul Iisus, dup` ce a gr`it cu
ei, S-a \n`l]at la cer [i a [ezut de-a dreapta lui
Dumnezeu" (Marcu 16, 19)
Ce s`rb`toare este ast`zi? Este o
s`rb`toare \nalt` [i mare, care cov#r[e[te
mintea omeneasc`, [i vrednic` de marea
bun`tate a Aceluia ce a a[ezat-o, adic` a lui
Dumnezeu. Ast`zi neamul omenesc iar`[i s-a
\mp`cat cu Dumnezeu. Ast`zi vr`jm`[ia cea
\ndelungat` s-a ridicat, r`zboiul cel \ndelun-
gat s-a sf#r[it. Ast`zi s-a \ncheiat o minunat`
pace, care mai \nainte niciodat` nu se putea
a[tepta. C`ci cine ar fi n`d`jduit c`
Dumnezeu iar`[i se va \mp`ca cu oamenii?
Nu pentru c` Domnul era vr`jma[ al oame-
nilor, ci pentru c` robul era u[uratic la minte;
nu pentru c` St`p#nul era aspru, ci pentru c`
robul era nemul]umit.
Voie[ti s` [tii cum noi am \nt`r#tat
asupra noastr` pe acest Domn plin de
dragoste [i de prietenie? Este neap`rat tre-
buitor s` cunoa[tem fondul vr`jm`[iei de mai
\nainte, pentru ca atunci c#nd vedem c` noi,
care eram vr`jma[ii lui Dumnezeu, iar`[i am
fost cinsti]i, s` ne minun`m de dragostea
Aceluia. {i s` nu crede]i c` acea schimbare s-
ar fi f`cut \n urma propriilor noastre merite,
ci mai v#rtos s` nu \nceta]i a recunoa[te
m`rimea harului dumnezeiesc [i de-a pururea
s` mul]umi]i Lui pentru m`rimea darurilor
Sale.
A[adar, voie[ti s` [tii cum am \nt`r#tat
asupra noastr` pe acest Domn iubitor de
oameni, plin de dragoste, bun, care toate le-a
\ntocmit spre binele nostru? Dumnezeu
hot`r#se odinioar` a st#rpi tot neamul nostru,
[i a[a de tare Se m#niase asupra oamenilor,
\nc#t voia s`-i st#rpeasc` \mpreun` cu
femeile, cu copiii, cu dobitoacele [i cu tot
p`m#ntul. El chiar spusese: "Voi pierde de
peste tot p`m#ntul pe omul pe care l-am
f`cut! De la om p#n` la dobitoc [i de la
t#r#toare p#n` la p`s`rile cerului, tot voi
pierde, c`ci \mi pare r`u c` le-am f`cut"
(Facerea 6, 7). Dar nu omenirea \n sine ura
El, ci r`utatea ei.
nr. 224
Sf#ntul Ioan Gur` de Aur
{i noi, care p`ream nevrednici de
p`m#nt, ast`zi ne-am \n`l]at la cer. Noi, care
nu eram vrednici de nici o cinste pe p`m#nt,
ne-am \n`l]at la \mp`r`]ia cea de sus [i am
trecut peste ceruri [i am ajuns la tronul cel
dumnezeiesc; [i acea natur`, care fusese alun-
gat` din rai de c`tre heruvimi, ast`zi s-a ridi-
cat mai presus de heruvimi. Dar cum s-a
s`v#r[it aceast` mare minune? Cum ne-am
ridicat noi la aceast` \n`l]ime, noi care am
m#niat pe Domnul [i nu p`ream vrednici nici
de p`m#nt? Cum s-a \nl`turat acel r`zboi?
Cum s-a \mbl#nzit acea m#nie? Cum? C`ci
aceasta este de mirare, c` nu noi, ci El, Care
cu dreptate Se m#niase pe noi, ne-a chemat la
pace [i a \ntemeiat pacea. Cum, El a fost ata-
cat [i El cheam` la pace? Negre[it, c`ci El
este Dumnezeu [i de aceea ne cheam` pe noi,
ca un P`rinte plin de dragoste.
S` vedem, cum se face aceasta?
Mijlocitorul p`cii este Fiul Aceluia Care ne
cheam` la pace; nu un om, sau \nger, sau
arhanghel, ori vreun altul dintre slujitorii lui
Dumnezeu, ci \nsu[i Fiul lui Dumnezeu este
mijlocitor. {i ce face Mijlocitorul? Ceea ce se
cuvine mijlocitorului. Precum atunci c#nd doi
sunt \nvr`jbi]i se pune \ntre d#n[ii un al
treilea [i potole[te m#nia unuia [i a altuia, a[a
a f`cut [i Hristos. Dumnezeu Se m#niase pe
noi, [i noi ne ab`tusem de la Dumnezeu, dar
Hristos a intervenit \ntre noi [i a \mp`cat
am#ndou` p`r]ile. Dar cum S-a f`cut El
mijlocitor? Pedeapsa pe care noi o meritam de
la Tat`l, El a luat-o asupra Sa; din partea lui
Dumnezeu El a suferit pedeapsa, din partea
omenirii celei \nvr`jbite cu Dumnezeu - ocara.
Voie[ti s` [tii cum le-a luat pe
am#ndou` asupra Sa? "Hristos, ne-a
r`scump`rat din blestemul legii, f`c#ndu-Se
pentru noi blestem" (Galateni 3, 13). Acum
vezi c` El a r`bdat pedeapsa cea pus` din
partea lui Dumnezeu? Dar iat` cum a luat
asupra Sa [i ocara ce vine de la oameni. Zice
psalmistul: "Oc`rile celor ce Te oc`r`sc pe
Tine au c`zut asupra mea" (Psalmul 68, 11).
A[a a ridicat El vr`jm`[ia [i n-a \ncetat a face
pagina 7 Cuvânt spre folos
[i a suferi toate, p#n` ce iar`[i a \mp`cat cu
Dumnezeu pe vr`jma[ul lui Dumnezeu. {i
ziua de ast`zi este pricina acestor bun`t`]i.
El a luat p#rga naturii noastre (adic`
natura omeneasc` \n a ei des`v#r[ire) [i a
dat-o iar`[i Tat`lui, f`c#nd ca un lucr`tor de
p`m#nt care aduce lui Dumnezeu p#rga road-
elor, ca prin aceasta Dumnezeu s`
binecuv#nteze tot c#mpul. El a adus Tat`lui
p#rga naturii omene[ti, [i Tat`l a admirat
jertfa, [i pentru vrednicia Celui ce a adus
jertfa, [i pentru \ns`[i cur`]ia jertfei. A[a c`
Tat`l a luat-o cu m#inile Sale [i a pus-o l#ng`
Sine, zic#nd: "{ezi de-a dreapta Mea"
(Psalmul 109, 1).
Dar c`rei naturi a gr`it Dumnezeu?
C`tre natura cea omeneasc`, ori c`tre natura
cea dumnezeiasc` a lui Hristos? Ar`tat este
c` aceleia c`reia \i spusese odinioar`:
"P`m#nt e[ti [i \n p`m#nt te vei \ntoarce"
(Facerea 3, 19).
Nu era destul c` natura omeneasc`,
prin Hristos, s-a ridicat la cer? Nu era destul
c` ea a ajuns \n l`ca[ul \ngerilor? Nu era,
oare, aceast` cinste negr`it`? |ns` ea a trecut
mai presus de \ngeri, s-a \n`l]at peste
arhangheli, peste heruvimi [i serafimi, [i nu
s-a oprit p#n` ce a [ezut pe tronul lui
Dumnezeu. Socote[te c#t de jos st`tea \nainte
natura omeneasc` [i c#t de sus s-a ridicat! Nu
se putea s` cad` mai jos dec#t c`zuse
omenirea, [i nici mai sus nu putea a se ridica
dec#t a ridicat-o Hristos. C`ci natura ome-
neasc` prin Hristos s-a ridicat la cer. {i ce
\nsu[iri avea aceast` natur` mai \nainte?
Eu m` opresc bucuros la \njosirea
naturii noastre, pentru ca s` recunosc mai
bine uimitoarea ei \n`l]are, prin bun`tatea
Domnului. Noi eram pulbere [i cenu[`. Dar
cel pu]in aceasta nu era urmare a vinov`]iei
noastre, ci din cauza sl`biciunii naturii noas-
tre, c` oamenii se f`cuser` mai f`r` de minte
dec#t dobitoacele, dup` cum zice [i psalmis-
tul: "Al`turatu-s-a dobitoacelor celor f`r` de
minte [i s-a asem`nat lor" (Psalmul 48, 12). A
se asem`na cu dobitoacele cele f`r` de minte
\nseamn` a fi \nc` mai \njosit dec#t ele. Adic`,
la dobitoace, lipsa de minte este ceva natural,
nr. 224
nevinovat, dar o fiin]` \nzestrat` cu minte a se
pogor\ p#n` la lipsirea de minte, aici este
vinov`]ia voin]ei. A[adar, oamenii au c`zut
mai jos dec#t dobitoacele, s-au f`cut mai
nemul]umitori, mai nebuni, mai v#rto[i, mai
\njosi]i, mai nesim]itori dec#t pietrele.
Ce trebuie s` zic? Cum s` m` exprim?
Aceast` nevrednic` omenire, cea mai f`r` de
minte dec#t toate, s-a ridicat ast`zi peste
toate. Ast`zi \ngerii au v`zut ceea ce de mult
doreau s` vad`. Ast`zi arhanghelii privesc
cele pe care de mult a[teptau s` le vad`. Ei au
v`zut natura noastr` str`lucind de pe Tronul
cel \mp`r`tesc, str`lucind \n slava [i fru-
muse]ea cea nemuritoare. C`ci acum, c#nd
natura omeneasc` i-a cov#r[it cu cinstea, ei
totu[i se bucur`, a[a cum mai \nainte jeleau
\njosirea noastr`. De[i heruvimii alungaser`
omenirea din rai, totu[i jeleau soarta ei.
Dac` oamenii simt comp`timire pentru
al]ii, cu at#t mai mult \ngerii au sim]it
comp`timire pentru noi, c`ci ei sunt mai plini
de iubire dec#t oamenii. De aceea se arat`
\ngerii pretutindeni unde se vorbe[te despre
re\n`l]area omenirii, at#t la Na[terea lui
Hristos, c#t [i la \nvierea Sa din morm#nt.
Ast`zi, la |n`l]area M#ntuitorului la
cer, iat` ce se zice \n istoria Apostolilor despre
\ngeri: "… doi b`rba]i au stat \naintea lor \n
haine albe, care au [i zis: B`rba]i galileeni, ce
sta]i c`ut#nd spre cer? Acest Iisus, care S-a
\n`l]at de la voi la cer, a[a va veni, precum L-
a]i v`zut merg#nd la cer" (Fapte l, 10-l1).
Asculta]i acum cu luare aminte. Pentru
ce vorbesc ei a[a? Nu aveau oare ucenicii
ochi? Nu v`zuser` ei \n[i[i ceea ce s-a petre-
cut? Nu spune evanghelistul c` S-a \n`l]at
\naintea ochilor lor? (Fapte l, 9). Pentru ce,
oare, s-au \nf`]i[at atunci \ngerii [i le-au spus
c` El S-a \n`l]at la cer? Pentru dou` pricini:
|nt#i, fiindc` ucenicii erau \ntrista]i
pentru desp`r]irea de Hristos. Cum c` ei \n
adev`r erau tri[ti, afl`m din cuvintele
Domnului: "Nimeni dintre voi nu m` \ntreab`:
Unde Te duci? Ci, fiindc` v-am spus acestea,
\ntristarea a umplut inima voastr`" (Ioan 16,
5-6).
C#nd noi ne desp`r]im de prieteni [i de
nr. 224 Cuvânt spre folos
rude, ne pare r`u. Cum ar fi putut acum
ucenicii s` nu jeleasc` [i s` nu simt` durerea,
c#nd vedeau c` se desparte de d#n[ii
Izb`vitorul lor, Dasc`lul [i Sprijinitorul cel
plin de dragoste, cel bl#nd [i bun? De aceea li
s-au ar`tat \ngerii; ei trebuiau s` aline dur-
erea ucenicilor pentru ducerea Domnului de
la d#n[ii, prin f`g`duin]a revenirii Lui. "Acest
Iisus, care S-a \n`l]at de la voi la cer, a[a va
veni, precum L-a]i v`zut merg#nd la cer". V`
pare r`u c` El se ia de la voi, \ns` nu v`
\ntrista]i, El iar`[i va veni. Aceasta este \nt#ia
pricin` a ar`t`rii \ngerilor.
Pentru a doua pricin`, nu mai mic`
dec#t prima, \ngerul a ad`ugat: "El S-a
\n`l]at", adic` S-a \n`l]at, S-a ridicat la cer.
Distan]a era prea mare [i ochii omene[ti nu
puteau s` priveasc` trupul ce se \n`l]a p#n` a
ajuns la cer. Precum o pas`re, care se ridic` la
\n`l]ime, se ascunde tot mai mult de ochii
no[tri, a[a [i trupul lui Hristos, cu c#t mai sus
se ridica, cu at#t mai mult se dep`rta de ochii
ucenicilor, fiindc` sl`biciunea vederii nu putea
s` urm`reasc` lungimea distan]ei. De aceea
s-au \nf`]i[at \ngerii, spre a \ncredin]a pe
ucenici despre \n`l]area Sa la cer, ca ei s` nu
cread` c` El a fost luat la cer ca Ilie. Ilie a fost
luat ca un rob al lui Dumnezeu, iar Iisus ca
Domn; Ilie cu o c`ru]` de foc, Iisus a fost luat
de un nor, c`ci [i Tat`l, precum zice Isaia,
"sade pe nor" (Isaia 19, 1). Ilie, la \n`l]area sa,
a slobozit cojocul s`u asupra ucenicului s`u
Elisei; dar Iisus, dup` ce S-a \n`l]at, a f`cut
s` se pogoare asupra ucenicilor S`i darurile
Harului [i a f`cut nu numai un prooroc, ci mii
de prooroci, care au fost cu mult mai mari [i
mai sl`vi]i dec#t Elisei.
A[adar, iubi]ilor, s` priveghem [i s`
\ndrept`m ochii duhului nostru la a doua
venire a Domnului. Apostolul Pavel zice:
"\nsu[i Domnul \ntru porunc`, la glasul
arhanghelului, Se va pogor\ din cer, [i cei
CUV@NT SPRE FOLOS
s`pt`m#nal al Parohiei Sf#ntul Gheorghe Vechi
ISSN: 1843 - 8822
RO-030148, Calea Mo[ilor nr. 36,
sector 3, Bucure[ti
e-mail: cuvant@sfantulgheorghe.ro
pagina 8
mor]i \ntru Hristos vor \nvia \nt#i. Dup`
aceea, noi cei vii, care vom fi r`mas, vom fi
r`pi]i \mpreun` cu ei \n nori, \ntru
\nt#mpinarea Domnului" (I Tesaloniceni 4, 16-
17). |ns` nu to]i. Ascult` ce zice Hristos:
"Atunci vor fi dou` m`cin#nd la moar`, una se
va lua, alta se va l`sa; \n noaptea aceea vor fi
doi \ntr-un pat, unul se va lua, altul se va l`sa"
(Matei 24, 41; Luca 17, 34). Ce \nseamn` aces-
te vorbe ne\n]elese? Cele de la moar` sunt
s`racii [i chinui]ii (la iudeii antici, slujnicele
sau roabele erau datoare s` macine f`in` \n
r#[ni]`), cei din pat sunt boga]ii, care au [i
comoditate, [i prisosin]`. Domnul voie[te
a[adar s` spun` c` at#t dintre s`raci, c#t [i
dintre boga]i, numai unii se vor m#ntui, al]ii
\ns` vor pieri. Drep]ii vor fi r`pi]i \n nori, spre
\nt#mpinarea Domnului, iar p`c`to[ii vor fi
l`sa]i [i da]i os#ndei.
C#nd un rege viziteaz` o cetate,
obi[nuiesc a ie[i \naintea lui cei ce \i sunt
favori]i; iar criminalii se ]in \n cetate, spre a
a[tepta pedeapsa lor. Tot a[a va fi c#nd
Domnul va veni la judecat`. Vom fi, oare, [i
noi atunci du[i spre \nt#mpinarea Lui? Ah, eu
cunosc p`catele mele [i nevrednicia mea!
Deci, s` nu se laude bogatul \ntru
bog`]ia sa [i s`racul s` nu se cread` mizerabil
[i nenorocit. Mai v#rtos fericit, [i sigur feric-
it, [i de trei ori fericit este cel care se va ar`ta
vrednic \n ziua aceea a ie[i \ntru \nt#mpinarea
Domnului, de ar fi el [i cel mai s`rac dec#t
to]i. Iar noi, p`c`to[ii, s` ne t#nguim pe noi
\n[ine, [i nu numai s` ne t#nguim, dar s` ne
\mbun`t`]im, s` ne schimb`m, pentru ca to]i
s` primim cu vrednicie pe \mp`ratul \ngerilor
[i s` putem gusta acea sf#nt` fericire \ntru
Hristos Domnul nostru, Care fie prosl`vit
\mpreun` cu Tat`l [i cu Duhul Sf#nt, \n vecii
vecilor. Amin.
din "Predici la duminici [i s`rb`tori"
Tel. 021.314.77.89; Fax: 031.811.53.75;
Mobil: 0726.325.888
Cod fiscal nr. 12102616,
Cod IBAN: RO93 BACX 0000 0030 0191 4000,
Unicredit }iriac Bank, Sucursala Lipscani
web: www.sfantulgheorghe.ro