Refert pe tema:

“Problema
demografica”

Profesor: Chelaru Elena

Elev: Obreja Alina
 CUPRINS:

1. Evolutia demografica: analiza istorica, tendinte viitoare……………….2

2. Malthusianism si neomalthusianism……………………………….…..3
3. Repartitia geografica a populatiei……………………………………...4
3.1. Densitatea populatieie……………………………………………..5
3.2. Miscarea naturala a populatiei………………………………….….6
3.3. Urbanizarea…………………………………………………….…..7
4. Situatia demografica in Republica Moldova……………………….......8
5. Problema alimentara. Malnutritia……………………………………...10
6. Oceanul Planetar- sursa de existenta pentru populatia Terrei……….…11
7. Repere!...................................................................................................13
8. Termeni- cheie…………………………………………………….......14
9. Concluzie………………………………………………………….…..15
10. Rezumat………………………………………………………….…..16
11. Bibliografie……………………………………………………....….17
 1. EVOLUTIA DEMOGRAFICA: ANALIZA
ISTORICA, TENDINTE VIITOARE

La mijlocul secolului al XIX-lea pe Pamint exista ceva mai mult de un

milliard de locuitori. Sute de mii de ani i-au trebuit omenirii pentru a atinge
primul milliard si numai un secol si jumatate pentru a adauga circa cinci
miliarde, trecind sase miliarde in prezent. Explozia demografica s-a manifestat
mai intii pe continentul european. In decursul secolului al XIX-lea populatia
acestui continent a crescut de trei ori. Acest fenomen s-a produs datorita unui
complex de factori: progresul in domeniul ocrotirii sanatatii, ridicarea
nivelului de trai, dezvoltarea economica accelerata, combaterea unor boli
epidemice s.a. In continuare procesul de crestere a populatiei s-a extins pe
intrega planeta. Cresterea numerica se explica si prin faptul ca in tarile in curs
de dezvoltare a avut loc scaderea vertiginoasa a mortalitatii si mentinerea
natalitatii la un nivel destul de ridicat, generind procesul de explozie
demografica mondiala. Dupa al doilea razboi mondial sporirea populatiei la
scara mondiala a fost caracterizata drept exploziva, iar dublarea ei s-a produs
in cea mai scurta perioada, in numai 35 de ani(1950-1985). Explozia
demografica a populatiei in secolul al XX-lea a avut loc in baza sporului
natural ridicat. Cea mai mare parte a cresterii populatiei mondiale a revenit
urmatoarelor state: China, India, Indonezia si altor tari in curs de
dezvoltare(circa 95%).
In anii 70 ai secolului trecut s-au evidentiat unele tendinte de
reproducere a sporului natural al populatiei, in special in China, ca rezultat al
angajarii tot mai accentuate a populatiei feminine in toate sferele de activitati
umane, cresterii numerice a populatiei in orase, cresterii nivelului cultural,
realizarilor in medicina contemporana si a altor factori. Tratarea corecta si
minutioasa a tuturor factorilor decisive ce stau la baza sporului natural,
masurile educative etc., vor determina posibilitatea de ameliorare a problemei
in regiunile mentionte.
Se apreciaza ca dupa aceasta crestere sustinuta pina in 2000, populatia
globului va creste din ce in ce mai incet si in anul 2100 va atinge 10-11
miliarde de locuitori. Ca urmare, perioada de dublare a populatiei va cunoaste
o noua tendinta, opusa celei anterioare, si anume dublarea populatiei va avea
loc la un interval de peste 100 de ani, de trei ori mai mare decit intervalul de
35 de ani inregistrat in perioada 1950-1985.
Unii savanti teoriticieni considera ca sporirea populatiei va duce
nemijlocit la asa-numitul dezastru “suprapopularea planetei”, respectiv nu vor
fi posibilitati de asigurare cu apa potabila, hrana, energie, cu resurse naturale.
In principiu, problema suprapopularii este rezolvabila. In prezent
procesele demografice in lumea contemporana deja au un specific regional.
Intr-un sir de tari europene si ale Americii de Nord bilantul populatiei variaza
in jur de 1%, in unii ani inregistrindu-se chiar si valori negative.
O alta situatie se constata in tarile in curs de dezvoltare, in care sporul
inalt a devenit un obstacol esential in aspectul cresterii nivelului de trai si
impune un complex de probleme social-economice. Prin urmare, unele
guverne ale tarilor din Asia si Africa realizeaza cursul de dirijare a natalitatii,
fiind cunoscut ca programul “Planificarea familiei”.

2.malthuism si neomalthuism

Preocuparea pentru limitarea nasterilor a aparut cu un faimos eseu

publicat în anul 1798 de catre pastorul anglican, Thomas Robert
Malthus.Acesta era impresionat de mizeria în care traia o mare parte din
populaţia Angliei,în acea perioadă de mari transformari sociale. Analizind
cauzele saraciei, el a ajuns la concluzia ca aceasta se datoreaza unei legi a
naturii, potrivit careia ritmul cresterii populatiei este mult mai rapid decit
ritmul cresterii mijloacelor de intretinere: populatia ar creste în progresie
geometrica, pe cind mijloacele de intretinere ar creste în progresie aritmetica.
De aici, alarma unei suprapopulatii pe care planeta n-ar mai fi în stare sa o
hraneasca. Pentru a face fata unui asemenea pericol nu exista decit o singura
cale: reducerea ritmului cresterii populatiei, prin foamete, razboaie si maladii.
Lucrarea lui Malthus se bazeaza pe urmatoarele principii:
1. Populatia este in mod necesar limitata de mijloacele de subzistenta;
2. Populatia creste invariabil acolo unde mijloacele de subzistenta cresc
daca nu e impiedicata de unele obstacole foarte puternice si evidente;
3. Aceste obstacole se reduc toate la abstinenta morala, viciul si mizeria.

Ulterior a aparut neomalthusianismul. Numele este impropriu deoarece

neomalhusianistii propun mijloace contrare celor propuse de Malthus pentru
limitarea nasterilor, şi anume: anticonceptionalele. Neomalthusianismul a fost
lansat în 1823 de Francisc Place dar a explodat abia în secolul nostru, luind
dupa razboi proportii impresionante. În fruntea acestei mişcari se afla tarile
anglo-saxone cu propagandistii fanatici ai anticonceptionalelor. In primele
rinduri ale frontului se afla francmasoneria cu diferite organizatii cum este
Brtish Humanist Association in Anglia şi Mouvement francais du Planning
familial în Franta, si alte numeroase asociatii şi ligi care publica reviste si carti
de informatie, deschid clinici specializate, duc o campanie sustinuta de
educatie sexuala, prin educatia sexuala intelegindu-se invatarea metodelor de
contraceptie. De fapt,aceasta campanie face parte dintr-un program mult mai
vast, care vizeaza în final distrugerea civilizatiei crestine, in special
distrugerea familie, si care cuprinde, printre altele, lupta pentru legalizarea
divortului, a avortului, a eutanasiei s.a.m.d. Aceasta propaganda pretinde ca
vizeaza binele omenirii, în fond ascunde scopuri si interese mai putin nobile:
este vorba de dorinta popoarelor bogate, amenintate cu disparitia datorită
natalitătii foarte scazute, de a detine controlul demografic al planetei,
considerind ca populatiile sarace în permanenta crestere constituie o
amenintare şi un pericol pentru bogatiile lor.
In legea lui Malthus nu mai crede nimeni. Statistici recente furnizate de
FAO arata tocmai contrariul: cresterea anuala a populatiei este de 1,60 % in
timp ce cresterea anuala a produselor agricole este de 4 %. Este adevarat ca în
ultimele decenii populatia globului a cunoscut o creştere
extraordinara.Aceasta se datoreaza progreselor medicinei, care a redus
mortalitatea infantila si a prelungit virsta medie de viata. Cit priveste
posibilitatile de alimentare pe care le detine planeta, ea poate hrani 8 miliarde
de oameni, dupa Penck, 13 dupa Hollstein, 22 dupa Ballod si peste 100 de
miliarde dupa Clark.

3. REPARTITIA GEOGRAFICA A
POPULATIEI

Repartitia geografica a populatiei pe suprafata planetei este conditionata

de mai multi factori:
 - conditiile fizico-geografice (relief, clima, hidrografie, resurse naturale
etc.);
- nivelul de dezvoltare social-economica;
- conditiile istorice;
- caracteristicile demografice etc.
In functie de modul in care acesti factori au influentat si influenteaza pe
intreaga planeta raspandirea populatiei, s-au conturat zone avind o concentrare
puternica si zone slab populate.Diferentieri exista atat pe mari regiuni
geografice (continente), cat si in cadrul acestora. Astfel, Asia, care ocupa mai
putin de o cincime din suprafata uscatului planetar (fara partea asiatica a
Comunitatii Statelor Independente), detine aproape trei cincimi din populatia
planetei, in timp ce Africa, a carei intindere reprezinta aproape o patrime din
suprafata uscatului, concentreaza doar 1/7 din populatia Terrei. In prezent
ambele continente se inscriu in randul regiunilor geografice cu o rata ridicata
de crestere a populatiei, dar, in trecut, au cunoscut conditii social-istorice in
buna masura diferite care, in cazul Africii, au determinat stagnarea sau chiar
scaderea cresterii demografice (in primul rand datorita sclavilor negri trimisi
in America). Un caz aparte este Antarctica, continent care detine aproape o
zecime din suprafata uscatului planetar dar este, practic, nelocuit (exceptand
personalul statiunilor de cercetari stiintifice), factorul restrictiv determinant
fiind reprezentat de conditiile naturale vitrege.
Numai cele zece state cele mai populate ale planetei concentreaza trei
cincimi din populatia Terrei, celorlalte peste 180 de tari, plus teritoriile
dependente si neautonome, revenindu-le doar doua cincimi. Ca o expresie a
concentrarii populatiei este si mai semnificativ faptul ca numai doua tari, China
si India, concentreaza aproape doua cincimi din intreaga populatie a globului
pamantesc.
Se poate constata ca dintre cele 10 tari cu o populatie de peste 100
milioane de locuitori, doar trei (S.U.A., Japonia, Federatia Rusa) nu fac parte din
categoria tarilor in dezvoltare. De altfel si din cel de al doilea grup de tari
populate (intre 50 si 100 milioane de locuitori), cu exceptia Germaniei (80 mil.),
Italiei, Regatului Unit, Frantei (fiecare avand aproape 60 mil.) si Ucrainei (peste
50 mil.loc.), celelalte sunt tari in dezvoltare: Mexic (circa 95 mil.loc.), Vietnam,
Filipine (peste 70 mil.loc.), Iran, Turcia, Egipt, Thailanda (peste 60 mil.loc.),
Ethiopia (peste 50 mil.loc.).

3.1. DENSITATEA POPULATIEI

 Acest indicator exprima raportul dintre numarul locuitorilor la un
moment dat si suprafata teritoriului pe care il ocupa. La nivelul uscatului
planetar este, in prezent, cu ceva peste 44 locuitori /km2, dar exista
diferentieri teritoriale foarte mari, atat pe regiuni geografice, cat si pe tari si in
cadrul tarilor.
Pe continente, valori peste media mondiala inregistreaza doar Asia (127
loc./km2) si Europa (103 loc./km2). Celelalte continente au urmatoarele
valori: Africa (29 loc./km2), America (18 loc./km2) si Oceania (3 loc./km2);
in ceea ce priveste C.S.I., densitatea populatiei este de 13 loc./km2.
Pe tari, cu exceptia unor ministate (Monaco - peste 15 000 loc./km2,
Singapore circa 5 000 loc./km2 s.a.) si teritorii dependente (Macao - peste 30
000 loc./km2), reduse ca intindere, cele mai mari densitati se inregistreaza
intr-o serie de tari asiatice (Bangladesh peste 800 loc./km2), Coreea de Sud
(410 loc./km2), Japonia (330 loc./km2), India, Sri Lanka (aproape 300
loc./km2), Filipine, Vietnam (peste 200 loc./km2) s.a. Pe alte continente,
densitati de peste 200 loc./km2 se inregistreaza in putine tari: in Europa
(Olanda - aproape 400 loc./km2, Belgia - peste 300 loc./km2, Regatul Unit,
Germania, Italia - toate peste 200 loc./km2), Africa (Rwanda, Burundi),
America (El Salvador, Haiti). Cele mai reduse densitati se inregistreaza in tari,
de regula intinse, care dispun de conditii naturale mai putin propice locuirii,
fie deserturi si semideserturi (Australia si Namibia - fiecare cu cate 2
loc./km2, Algeria si Sudan cu cate 10 loc./km2 ), fie paduri ecuatoriale (Zair -
16 loc./km2, Brazilia - 18 loc./km2).

3.2. MISCAREA NATURALA A POPULATIEI

Cresterea numerica a populatiei este rezultatul sporului natural, care

reprezinta diferenta dintre natalitate (numarul de nasteri la 1 000 de locuitori)
si mortalitate (numarul de decese la 1 000 de locuitori). In perioada 1980-
1985 sporul natural, la nivel planetar, a fost, in medie, de 16,6‰ (sau o rata
medie anuala de crestere de 1,7%), inregistrandu-se insa mari diferentieri
regionale, cu valori peste media pe glob in zonele cu tari in dezvoltare (Africa
29,3‰, America Latina 23,4‰ , Asia de Sud 21,7‰ ) si cu mult sub aceasta
in regiunile dezvoltate (Europa 3‰, America de Nord 7‰ , C.S.I. 9,6‰ ).
Populatia mondiala creste, anual, cu circa 77 milioane de locuitori sau,
altfel spus, cu 212 000 zilnic si 880 in fiecare ora. La aceasta crestere, aportul
cel mai important ( circa 90%) il au regiunile mai putin dezvoltate. Pe tari
diferentierile sunt si mai accentuate: de la unele cu un spor natural ce
depaseste 20‰ (India, Iran, Egipt s.a.) sau chiar 30‰ (Kenya) ori peste 40‰
(Libia, Iraq, Siria s.a.) la altele cu spor negativ (numarul deceselor il depaseste
pe cel al nasterilor): Germania, Ungaria, Ucraina, Federatia Rusa, Croatia,
Cehia, Bulgaria, Austria, Danemarca s.a.; in ultimii ani si Romania se inscrie
in randul tarilor cu spor natural negativ (-2,5‰ in 1996). Tarile cu un spor
natural ridicat au posibilitatea de a-si asigura, in viitor, resurse umane
corespunzatoare.

3.3. URBANIZAREA

O problema acuta este si explozia urbana. Spre deosebire de explozia

demografica, cea urbana exprima cresterea mult mai rapida a populatiei
orasenesti fata de populatia rurala. Procesul de urbanizare nu s-a produs in
acelasi ritm pe tot globul pamantesc si nu a atins aceeasi amploare in diferite
regiuni ale planetei. Pe mari regiuni ale planetei, se remarca diferente
considerabile: regiuni puternic urbanizate, in care populatia urbana depaseste
doua treimi din totalul populatiei (Europa, inclusiv C.S.I., America Latina,
America de Nord si Oceania - in ultimele doua apropiindu-se de 80%) si, la
polul opus, regiuni cu o pondere redusa, respectiv mai putin de o treime din
populatie (Africa, Asia de Sud, Asia de Est).
In aceasta a doua jumatate a secolului nostru s-a manifestat, pe
cuprinsul planetei, o adevarata explozie urbana, care este rezultatul unei
multitudini de factori, intre care dezvoltarea demografica accelerata, puternica
industrializare, mecanizarea agriculturii (care elibereaza o insemnata cantitate
de forta de munca) si, nu in ultima instanta, mirajul pe care-l reprezinta orasul
in general ca simbol al civilizatiei. Drept urmare, orasele existente cresc -
oraselele se transforma in adevarate orase, orasele in metropole si acestea, la
randul lor, in aglomeratii urbane.
Una din trasaturile actuale ale fenomenului urban o constituie
proliferarea oraselor mari (tot mai multe fiind milionare sau multimilionare) si
a aglomeratiilor urbane. Numarul oraselor de peste un milion de locuitori
depaseste in prezent 300, din care jumatate au cel putin doua milioane de
locuitori.
Un alt fenomen caracteristic epocii actuale il reprezinta formarea
megalopolisurilor, respectiv imense concentrari urbane cu cativa mari poli de
atractie si numeroase centre urbane, mai mari sau mai mici, care graviteaza in
jurul acestora. In prezent s-au constituit circa 30 megalopolisuri, printre cele
mai reprezentative fiind: BOSWASH (Boston-Washington cu 50 mil. loc.
desfasurat pe 140.000 km), din nord-estul S.U.A., Tokaido (70 000 km2, peste
70 mil.locuitori), in insula japoneza Honshu, Megalopolisul brazilian (peste
40 milioane de locuitori), cel mai dinamic intre marile concentrari urbane ale
lumii s.a.

4. SITUATIA DEMOGRAFICA IN
REPUBLICA MOLDOVA

În ultimele decenii Republica Moldova se confruntă cu un şir de

probleme demografice ca reducerea natalităţii, îmbătrînirea populaţiei,
migraţia, care au o multitudine de consecinţe sociale, economice, politice,
culturale nefavorabile şi necesită elaborarea unor măsuri eficiente pentrus
stabilizarea situatiei.
Actualmente, situatia demografica în Republica Moldova se
caracterizeaza prin tendinte negative în miscarea naturala a populatiei.
Procesul depopularii este conditionat atit de scaderea naturala a efectivului
populatiei, cit si de emigrarea ei. În ultimul deceniu, evolutia populatiei in
Republica Moldova se caracterizeaza prin urmatoarele particularitati:
1. Scaderea lenta a efectivului populatiei, de la 4361,6 mii persoane în
1990 la 4218 mii persoane în 2003. In total, numarul populatiei s-a redus cu
circa 150 mii persoane sau, in medie, cu 10 mii pe an. Au aparut, evident,
diferentieri si pe cele doua medii, in mediul urban numarul populatiei
s-a redus in aceasta perioada de timp cu peste 171 mii persoane, iar in cel
rural a crescut cu 23 mii persoane. Concomitent, ponderea populatiei urbane
in totalul populatiei a scazut de la 47,4 la suta in 1990, la 45 la suta în 2003
sau cu 2,4 puncte procentuale. Scaderea efectivului populatiei a fost
conditionata de natalitate, mortalitate si emigratie.
2. Scaderea brusca, fara precedent, a natalitatii, de la 77,1 mii în 1990 la
36,5 mii de nascuti-vii în 2003. Rata natalitatii s-a redus de la 17,7 la suta pina
la 10,l la suta, respectiv, sau cu 7,6 puncte procentuale. Destul de intens a
scazut natalitatea în perioada 1995-2000, dupa ce se inregistreaza o stabilizare
lenta in evolutia acestui fenomen. O data cu scaderea natalitatii a crescut
ponderea copiilor nascuti in familiile incomplete, de la 11 la suta din totalul
nascutilor-vii în 1990, la 23 la suta in 2003. Semnificativ este faptul ca cota
copiilor nascuti in afara casatoriilor in mediul rural, comparativ cu cel urban,
este mai mare si constituia în 2003 - 25 la suta din numãrul total al nou-
nascutilor. Trezeste ingrijorare tendinta continua de reducere a fertilitatii
feminine in toate grupele de virsta fertila. Daca in 1990 rata fertilitatii
constituia 2,39 copii la o femeie de virsta fertila, apoi în 2003 doar 1,4. Astfel,
rata fertilitatii coboara sub limita de schimb a generatiilor (ce constituie2,1),
având ca baza declinul in realizarea functiei reproductive la femei.
Diminuarea natalitatii si fertilitatii sunt o consecinta a inrautatirii situatiei
social economice a populatiei. Astfel, Republica Moldova se apropie rapid la
indicatorii demografici respectivi de nivelul statelor europene.
3. Cresterea mortalitatii de la 9,1 la suta, în 1990 la 11,9 la suta în 2003
sau cu circa 15 la suta (indice inregistrat in anii 50 ai secolului al XX-lea),
avind un maximum in anul 1995 de 12,2 la suta. Mortalitatea generala difera
pe medii, sexe si grupe de virsta. Rata mortalitatii in mediul rural intotdeauna
a fost mai ridicata decit in cel urban. Ritmurile de crestere a ratei mortalitatii
la orase sunt mult mai lente decit cele de la sate. De exemplu, în anul 2003
mortalitatea populatiei rurale a depasit-o pe cea urbana cu 154 la suta. In
perioada studiata numarul deceselor s-a marit atit în rindurile pensionarilor, cit
si in cele ale populatiei apte de munca. In anul 2003 - 20 la suta din numarul
total de decedati (43,1 mii persoane) au murit in virsta de 40-60 de ani. Dupa
sexe, mortalitatea masculina a fost si continua sa fie superioara mortalitatii
feminine cu circa l la suta. Cresterea continua a mortalitatii se datoreaza
inrautatirii bunastarii materiale a populatiei, cresterii morbiditatii populatiei,
nivelului scazut al asistentei medicale, stresului psihologic etc. Cresterea
mortalitatii a conditionat si scaderea sperantei de viata la nastere. Conform
datelor din 2003, durata medie a vietii populatiei era de 68 ani, inclusiv la
barbate 64,5 ani, iar la femei - 71,6 ani.
4. Reducerea spectaculoasa a sporului natural, dezorganizarea social-
economica in perioada de tranzitie, somajul, nivelul scazutde viata al
populatiei au contribuit la reducerea rapida a sporului natural, care a atins
valori surprinzatoare pentru Republica Moldova.
5. Scaderea numarului de casatorii si cresterea numarului de divorturi.
Aceste doua fenomene demografice influenteaza negativ asupra functiei de
reproducere a familiei. Cel mai mare numar de divorturi se inregistreaza la
barbatii si femeile in virsta de 25-29 ani, adica divorturile revin celei mai
reproductive virste a ambelor sexe, ceea ce se reflecta extrem de negativ
asupra natalitatii generale a populatiei.
6. Migratia intensa a populatiei.O problema importanta pentru
Republica Moldova o constituie migratia ilegala a populatiei, migratie care nu
este controlata nici de sursele de informare statistica de stat, nici de
organizatiile neguvernamentale internationale, dar cu urmari greu de
prognozat asupra sanatatii si viitorului tarii noastre. Conform statisticii
oficiale curente, în perioada 1997-2003 numarul de emigranti a oscilat in
limitele de 4,7-9,1 mii persoane anual. In realitate, numarul de emigranti este
cu mult mai mare. Astfel, conform datelor SIS, inafara tarii, ilegal muncesc
peste 600 mii de persoane. Peste hotare pleaca, de regula, cei mai buni
muncitori, ingineri, savanti, medici, specialisti de calificare inalta. Provoaca
ingrijorare emigrarea in masa a populatiei tinere. Astfel, 70 la suta din
persoanele care au plecat la munca peste hotarele republicii sunt in virsta de
16-29 ani, iar circa 60-70 la suta din ele sunt femei. Majoritatea femeilor sunt
de virsta reproductiva, fapt ce va avea consecinte negative asupra stabilitatii
familiei si reproducerii populatiei. Ca urmare a migratiei, se deformeaza
inevitabil si structura, pe virste si sexe, a populatiei, in special, a populatiei
rurale.

5. PROBLEMA ALIMENTARA. MALNUTRITIA-

UNA DIN CONSECINTELE PROBLEMEI
DEMOGRAFICE

Insuficienta produselor alimentare si calitatea acestora sint cele mai

raspindite calamitati sociale ale civilizatiei contemporane. Problema, de fapt,
are un caracter regional caracteristic, in special, tarilor in curs de dezvoltare.
Statistica pusa in evidenta in publicatiile ONU demonstreaza ca spre sfirsitul
anilor ’80, sufereau de malnutritie peste 500 milioane de locuitori ai
Pamintului, din care circa 50% erau copii.
Unul din indicatorii de baza ai subnutritiei este numarul de copii care
primesc o cantitate prea mica de hrana pentru o dezvoltare normala.
Esenta problemei alimentare nu tine de insuficienta de alimente produse
pe intrega planeta. Anual sint inregistrate surplusuri de produse alimentare pe
glob. Cauza consta in faptul ca geografia(repartitia) produselor alimentare nu
coincide cu geografia consumului lor. Astfel, tarile puternic dezvoltate obtin
mari surplusuri de produse alimentare, insa tarile slab dezvoltate nu dispun de
resurse financiare necesare pentru a le procura in cantitati suficiente.
Malnutritia este caracterizata chiar si in tarile cu nivel de dezvoltare
avansat. Astfel, in SUA 30mln. (10%) din numarul populatiei este afectata de
aceasta problema, datorita decalajului mare de salarii. Aproximativ 76% din
acest numar sint americani de culoare, problema avind si un character rasial.
Prin urmare, problema alimentara este una social-economica si politica.
 Cauzele aparitiei problemei alimentare sunt:
- specializarea ingusta in cultura plantelor a tarilor slab dezvoltare;
- reducerea suprafetelor de terenuri agricole, cauzata de presiunea
demografica;
- caracterul extensiv al agriculturii in tarile slab dezvoltate, productivitatea ei
fiind mai scazuta decit in tarile puternic dezvoltate.
Totusi, pe parcursul anilor’90 ai secolului trecut, in plan mondial s-au
evidentiat unele tendinte positive in rezolvarea problemei alimentare.
Revolutia verde in tarile asiatice a favorizat solutionarea problemei, mai ales
in cele mai populate state, precum India, Bangladesh. In schimb, in tarile din
Africa aceasta nu s-a reusit din cauza secetelor prelungite.
Modificarile pe plan mondial in structura suprafetelor cultivate exprima
o tendinta de crestere a suprafetelor ocupate cu culture intensive. Astfel, s-au
dublat suprafetele cultivate de soia, floarea soarelui, cu orez si porumb. Sunt
relevante modificarile survenite in suprafetele cultivate cu cereale, culture ce
reprezinta baza alimentatiei mondiale si a dezvoltarii sectotului zootehnic.
Tendinta de utilizare intensive a fondului funciar mondial a devenit tt mai
pregnanta. Tarile dezvoltate detin cele mai ridicate ponderi in structura
urmatoarelor culture: griu, cartofi, struguri, iar in tarile in curs de dezvoltare –
in suprafetele cultivate cu orez, porumb, soia, iuta, cafea, ceai, cacao.
Concentrarea suprafetelor cu cereale si oleaginoase in tarile dezvoltate face ca
aceasta sa dispuna de alimente de baza ale omenirii, cantitatile obtinute
depasindu-le substantial nevoile.
In ultimele decenii cantitatea de hrana produsa a crescut foarte mult,
astfel incit populatia afectata de foamete s-a redus la mai putin de 800
milioane. Dar, sa nu uitam ca odata cu cresterea numarului populatiei
necesarul de hrana va fi mai mare.

6. OCEANUL PLANETAR - SURSA DE

EXISTENTA PENTRU POPULATIA TERREI

Ocupand cca. 71% din suprafata Pamantului oceanul reprezinta o imensa

sursa de hrana, de apa, de materii prime, de energie precum si o foarte
importanta cale de transport.
Fata de aceste aspecte directe ale insemnatatii sale pentru societate, rolul pe
care il exercita asupra climei, apelor si potentialului hidroenergetic al unor
regiuni continentale evidentiaza o categorie nu mai putin apreciabila, de
aspecte indirecte ale relatiei om -hidrosfera.
In functie de caracteristicile sale fizice si mai ales chimice, pe o grosime
de 200 m de la suprafata, apele oceanice intrunesc conditii favorabile
existentei unei cantitati impresionante de biomasa concentrata in special in
straturile superficiale, care sunt cele mai fertile. Desi grosimea stratului de apa
fertil este incomparabil mai mare fata de aceea a stratului de sol fertil (cca 1
m), desi potentialul productiv al apelor marine este de trei ori mai mare la un
volum de 1 m3 fata de sol, desi aceste ape sunt mai bogate in organisme
animale decat uscatul si sunt populate de o destul de variata si bogata lume
vegetala, toate organismele respective reproducandu-se in mod spontan,
aceasta uriasa rezerva nu are decat un grad redus de valorificare.
Dintre categoriile sistematice de pesti, valoare economica deosebita au
scombroidel (scrumbia albasta, tonul, palamida), gadinele(codul, merluciul),
salmonidele(mai ales in nordul Oceanului Pacific) si clupeidele(heringi,
sardelele, hamsiile).
Pe langa pescuitul propriu-zis, in apele marilor si oceanelor se vaneaza o
serie de mamifere acvatice sau semiacvatice, pentru grasime, carne, piei si
chiar blanuri, ca foca, morsa, balena(ultima prezenta azi intr-un numar de
numai cca. 1.000.000 exemplare, doar in nordul Pacificului si in marile
circumantarctice, deoarece vanatul abuziv a depasit ritmul de reproducere; de
cativa ani, balena este protejata prin conventii internationale limitatice).
In marile tropicale din jurul Australiei, in Polinezia, in Marea Chinei de
sud se pescuiesc moluste si crustacei foarte cautati: homari, languste, crevet.
Foarte slab valorificate sunt algele care reprezinta doar 4 % din masa organica
obtinuta anual din ocean, desi pot fi utilizate in alimentatie, ca furaje, ca
ingrasaminte, ca materii prime pentru industria chimica.
Sub forma de solutii cu diferite concentratii si sub forma de sedimente,
apele marine contin importante rezerve de materii prime minerale. Rezervele
se apreciaza la valori imense, dar rentabilitatea redusa a exploatarilor nu
permite decat un grad mic de valorificare.
Din cantitatea totala de saruri pe care o reprezinta salinitatea medie a
apelor marine si oceanice si care prin evaporare totala ar acoperi bazinele
respective cu un strat de cca. 45 m grosime, ponderea maxima revine clorurii
de sodiu. Din sarurile respective se mai extrag : magneziu( necesar in
obtinerea aliajelor usoare si in industria materialelor refractare; 75% din
productia de magneziu a S.U.A. provine din apa marii), potasiu(pe taramul
Marii Rosii, in Etiopia, in bazinul Mediteranei- zona Napoli, in Extremul
Orient - Japonia si China, in Australia de Vest), brom(in S.U.A, Anglia, India,
Argentina, Canada, Japonia).
Dinamica cu caracter ritmic sau neritmic a apelor oceanului, ca si
diferentele de temperatura pe verticala pot fi utilizate, cu rentabilitate foarte
mare, ca surse de energie.
Cunoscute si folosite de multa vreme, desi in proportie mica, mareele
("carbunele verde"), care depasesc 8 m diferenta de nivel flux-reflux, in
golfuri, estuare, stramtori, pot actiona ca generatori de energie. Multa vreme
neglijata, energia mareelor este studiata intens in perioada actuala iar cele mai
favorabile zone de obtinere a acestui gen de energie sunt: Bretania, golful
Hudson, Marea Alba, nord-estul Marii Arabiei, Marea Chinei de Est, litoralul
atlantic al S.U.A si al Canadei, litoralul pacific al Alascai.
In zonele calde ale Oceanului este posibila obtinerea energiei
hidrotermice, de exmplu uzina de la Abidjan.
Pentu energia nucleara a viitorului, apele oceanice reprezinta o uriasa
sursa de materie prima (deuteriu).

7. REPERE

! Cea mai evidenta crestere a numarului populatiei se va produce pina

in 2025, in Africa, unde se va inregistra totalul de 1617 milioane de
locuitori, fata de 820 milioane in anul 2000;
! Din 1880 pina in present populatia mondiala a crescut de peste sase
ori, iar populatia urbana a sporit de 64 de ori. Populatia oraselor lumii s-a
dublat in perioada 1900-1975 la fiecare 25 de ani, urmatoarea perioada de
dublare fiind de numai 20 de ani;
! Expodul rural a contribuit foarte mult la cresterea populatiei urbane.
Cel mai mare exod a avut loc in Africa, America Latina, in Asia de Sud.
Conform estimarilor de catre anul 2025 se prevede o dublare a populatiei
urbane care va constitui circa 5 miliarde de oameni. Prin urmare, 2/3 din
populatia mondiala va locui in orase. Circa 90% din aceasta crestere va afecta
tarile in curs de dezvoltare din Asia si Africa.
! In Asia se afla cele mai multe orase milionare, inclusive din categoria
celor care depasesc 10 milioane de locuitori.
 ! Criza alimentara este rezultatul unei profunde crize structurale a
economiei mondiale determinate de: mentinerea si accentuarea decalajelor
economice intre tarile dezvoltate si subdezvoltate; evolutiile democratice
inegale si imprevizibile; existenta unor relatii inechitabile intre tarile
dezvoltate si subdezvoltate; inapoierea economica si culturala a tarilor
subdezvoltate.
! Regimul alimentar zilnic pentru o persoana este de 2600-3000 kcal si
de 70-100 gram ede proteine.
! Disponibilul mediu zilnic mondial de proteine pe locuitor este format
din 67% proteine vegetale si 33% proteine animale. Aceasta structura
evalueaza in favoarea proteinelor de origine animala. Tarile cu cel mai mare
disponibil de proteine animale pe locuitor sunt: SUA(71g), Franta(75g), iar cu
cel mai redus disponibil – Mozambic(4,3g), Burundi(4g), Haiti(8g).

8. TERMENI-CHEIE

Explozie demografica – process specific tarilor in curs de dezvoltare,

care se refera la cresterea numerica accentuata a populatiei, ca urmare a
scaderii bruste a mortalitatii si a mentinerea natalitatii in limite ridicate.
Explozie urbana – cresterea mult mai rapida a populatiei urbane fata de
populatia totala a planetei, care se manifesta prin formarea sau multiplicarea
aglomeratiilor urbane si cresterea necontrolata a acestora, ca urmare a
exodului rural si a unui bilant natural ridicat.
Politica demografica – ansamblul de masuri legislative, administrative,
economice, sanitare, culturale si educationale adoptate de un stat cu scopul de
a retine sau a stimula cresterea numarului populatiei.
Malnutritie – process characteristic tarlor subdezvoltate si unor paturi
sarace din diferite tari; 800 milioane locuitori sint subnutriti(insuficienta a
proteinelor de origine animale, a vitaminelor si a unor saruri minerale).
Urbanizare falsa – imigrarea populatiei rurale spre periferiile oraselor
mari, a metropolelor, confruntindu-se cu llipsa locurilor de munca si a
locuintelor.
Criza demografica(deficit natural) – natalitatea redusa, mortalitatea
redusa, imbatrinirea accentuate a populatiei.

9. CONCLUZIE
 Dezvoltarea socio-economică durabilă în orice ţară depinde, în mare
măsură, de eficacitatea formării şi utilizării potenţialului uman. Mediatizarea
situaţiei demografice actuale, tendinţelor ei de dezvoltare şi argumentarea
deciziilor care ar putea ameliora această situaţie sînt sarcini primordiale pentru
specialiştii din diferite domenii: politic, economic, sociologic, demografic,
medical, psihologic etc. Astăzi putem afirma că viitorul ţării, dezvoltarea ei
durabilă depinde, în măsură decisivă, de faptul cum vor fi soluţionate
problemele demografice, de politicile care vor fi elaborate pentru stabilizarea
numărului de populaţie, de acţiunile ce vor fi întreprinse în vederea atenuării
consecinţelor îmbătrînirii populaţiei.
Pe parcursul ultimilor 50 de ani în toată lumea au avut loc schimbări
profunde şi multilaterale. Una din particularităţile specifice ale acestei epoci
reprezintă creşterea rapidă a numărului populaţiei în ţările slab dezvoltate şi
reducerea lui esenţială în ţările economic avansate. Reducerea numărului
populaţiei în majoritatea ţărilor se explică prin scăderea continuă a
natalităţii.Indicii scăzuţi ai natalităţii duc nu numai la reducerea continuă a
numărului populaţiei, ci şi la micşorarea numărului şi îmbătrînirea forţei de
muncă în cea mai apropiată perspectivă, ceea ce este foarte important. Aceste
schimbări structurale provoacă creşterea considerabilă a sarcinii demografice,
majorează cheltuielile statelor pentru asigurarea populaţiei cu pensii,
dezvoltarea sistemului de protecţie socială, ocrotirea sănătăţii.
Problema demografica este una vitala, atit pe plan regional cit si pe plan
mondial. Perspectiva dezvoltarii tarii depinde de promovarea unei politici
demografice intelepte, politica care atinge interesele cetateanului, familiei,
statului, Bisericii si ale oricarei comunitati, ale generatiilor de azi, si in egala
masura, ale generatiilor de mine. Sa fim onesti si marinimosi, sa nu punem pe
spatele acestora din urma greul solutionarii marilor provocari!

10. REZUMAT

In present, pe glob, sint aproximativ sase miliarde de locuitori. Progresul

in domeniul ocrotirii sanatatii, ridicarea nivelului de trai, dezvoltarea
economica accelerata a dus la aparitia exploziei demografice din secolul XX.
In acest secol int-o perioada foarte mica, de 35 de ani, a avut loc dublarea
populatiei. Conform studiilor, in 2100 numarul locuitorilor va atinge cifra de
10-11 miliarde. Unii savanti teoriticieni considera ca sporirea populatiei va
duce l a’’suprapopularea planetei’’, respectiv nu vor fi posibilitatea de
asigurare cu hrana, energie, apa potabile etc.
In 1708, Thomas Robert Malthus a publicat un eseu in care raspundea
nelinistilor sociale rezultate din cresterea rapida a populatiei. Analizind
cauzele saraciei el a ajuns la concluzia ca populatia creste in progresie
geometrica, pe cind mijloacele de intretinere cresc in progresie aritmetica.
Mijloace contrare de solutionare le-au avut neomalthuistii, care duc o
companie bazata pe educatia sexuala(invatarea metodelor de contraceptie).
Dupa modul de repartitie geografica a populatiei s-au format zone avind
o concentrare puternica si zone slab populate. In present, numai cele 10 state
cele mai populate ale planetei concentreaza 3/5 din populatia Terrei.
Densitatea populatiei exprima raportul dintre numarul de locuitori la un
moment dat si suprafata teritoriului pe care il ocupa. Cresterea numerica a
populatiei este rezultatul spoului natural, care reprezinta diferenta dintre
natalitate si mortalitate. Populatia urbana creste cu ritmuri de 4 ori mai rapide
decit cea rurala. Drept urmare orasele existente cresc, se transforma in orase
mai mari,orasele in metropole si acestea, la rindul lor, in aglomeratii urbane.
În ultimele decenii Republica Moldova se confruntă cu un şir de
probleme demografice ca reducerea natalităţii, îmbătrînirea populaţiei,
migraţia, care au o multitudine de consecinţe sociale, economice, politice,
culturale nefavorabile şi necesită elaborarea unor măsuri eficiente pentru
stabilizarea situaţiei. Actualmente, situatia demografica în Republica Moldova
se caracterizeaza prin tendinte negative în miscarea naturala a populatiei.
Procesul depopularii este conditionat atit de scaderea naturala a efectivului
populatiei, cit si de emigrarea ei.
Odata cu cresterea populatiei se micsoreaza capacitatea pamintului de a
hrani locuitorii ei. Esenta problemei alimentare tine de repartitia produselor
alimentare care nu coincide cu geografia consumului lor. Malnutritia este
caracterizata chiar si in tarile cu nivel de dezvoltare avansat. In ultimele
decenii cantitatea de hrana produsa a crescut foarte mult, astfel incit populatia
afectata de foamete s-a redus la mai putin de 800 milioane. Dar, sa nu uitam
ca odata cu cresterea numarului populatiei necesarul de hrana va fi mai mare.
Un rol important in solutionarea problemei alimentare il are Oceanul
Planetar care annual furnizeaza circa 100 milioane de tone de peste si de alte
produse de mare, insa aceasta directie impune o valorificare rationala,
activitati de conservare a biodiversitatii marine. Dintre categoriile sistematice
de pesti, valoare economica deosebita au scombroidel (scrumbia albasta,
tonul, palamida), gadinele(codul, merluciul), salmonidele(mai ales in nordul
Oceanului Pacific) si clupeidele(heringi, sardelele, hamsiile). Pe langa
pescuitul propriu-zis, in apele marilor si oceanelor se vaneaza o serie de
mamifere acvatice sau semiacvatice, pentru grasime, carne, piei si chiar
blanuri, ca foca, morsa, balena(ultima prezenta azi intr-un numar de numai
cca. 1.000.000 exemplare, doar in nordul Pacificului si in marile
circumantarctice, deoarece vanatul abuziv a depasit ritmul de reproducere; de
cativa ani, balena este protejata prin conventii internationale limitatice).

11. BIBLIOGRAFIE

1. Fara TABU, N.5(43), mai 2005;

2. Transformari demografice, viata familiala si sanatatea populatiei,
G. Paladi, C. Matei, O. Gagauz, I. Gaunenco, 8 noiembrie 2007, Chisinau;
3. Vocea Poporului, vineri, 14 martie 2008;
4. Saptamina, vineri, 22 februarie 2008;
5. Geografia mediului, manual clasa XII, I. Corduneanu, S.
Roscovan, 2008, editura “Cu drag”;
6. Istorie, manual clasa XII, S. Nazaria, A. Roman, M. Sprinceana, S.
Albu-Machedon, A. Dumbrava, L. Barbus,Chisinau 2006;
7. http://social.moldova.org/news/onu-este-preocupata-de-situaia-
demografica-din-r-moldova-111323-rom.html;