Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword or section
Like this
23Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Rugaciunea în marile religii

Rugaciunea în marile religii

Ratings: (0)|Views: 412 |Likes:
Published by Teodorescu Radu
O lucrare desre rugăciune în religiile lumiii
O lucrare desre rugăciune în religiile lumiii

More info:

Categories:Types, Research, Science
Published by: Teodorescu Radu on May 17, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/18/2012

pdf

text

original

 
MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRIIUNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” ALBA IULIAFACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂSPECIALIZAREA TEOLOGIE DIDACTICĂ ASISTENŢĂ SOCIALĂLUCRARE DE LICENŢĂCOORDONATOR:PR. PROF. DR. EMIL JURCANABSOLVENT:HAN RAMONA – GEANINAALBA IULIA2008MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRIIUNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” ALBA IULIAFACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂSPECIALIZAREA TEOLOGIE DIDACTICĂ ASISTENŢĂ SOCIALĂRUGĂCIUNEA ÎN MARILE RELIGII
1
 
COORDONATOR:PR. PROF. DR. EMIL JURCANABSOLVENT:HAN RAMONA – GEANINAALBA IULIA2008
„Când îţi aduci aminte de Dumnezeuînmulţeşte rugăciunea, ca atunci când Îl vei uita Domnul să-şiaducă aminte de tine”(Sfântul Marcu Ascetul)
INTRODUCERE
Rugăciunea e taina unirii omului cu Dumnezeu, taină care se înfăptuieşte ori de câte ori omul se roagă cuconcentrare. Cel ce ajunge la o rugăciune neîncetată trăieşte neîncetat această taină.2
 
Lucrarea de faţă, „Rugăciunea în marile religii”, vrea să pună în lumină importanţa rugăciunii în viaţaomului, indiferent de religia din care face parte ; fiecare respectând şi păstrând tradiţia pe care le-au lăsat-ostrămoşii lor şi pe care o respectă cu stricteţe.Lucrarea este structurată pe trei capitole după cum urmează :Primul capitol se referă la omul ca fiinţă religioasă. Acesta prezintă comuniunea omului cu Dumnezeu şidialogul care are loc între creaţie şi Dumnezeu. Dumnezeu creează lumea şi timpul şi rămâne în legătură cu ea prinvoinţa Lui, pentru un dialog cu fiinţele conştiente, pe care vrea să le conducă la deplina comuniune cu Sine.Cuvintele adresate de Dumnezeu nouă prin lucruri ne stimulează la înţelegerea lor. Iar înţelegerea lor provoacă unrăspuns din partea noastră. Căci nu există cuvânt înţeles de un om, faţă de care el să nu ia o atitudine, adică să nurăspundă.Acest capitol vorbeşte şi despre: treimea dialogală – adică prin Fiul întrupat intrăm în comuniune filială cuTatăl, iar prin Duhul ne rugăm Tatălui, sau vorbim cu El ca nişte fii; căci Duhul se uneşte cu noi prin rugăciune. Şidespre treimea ca ieşire din egoismul divin - Dumnezeu este Tatăl, Dumnezeu este Fiul, Dumnezeu este DuhulSfânt şi totuşi nu sunt trei dumnezei, ci un singur Dumnezeu. Astfel, Domn este Tatăl, Domn este Fiul, Domn esteDuhul Sfânt; însă nu sunt trei domni, ci Un singur Domn. Tatăl se cunoaşte pe Sine în Fiul şi Duhul. Aici aparesmerenia supremă a dragostei supreme.În continuare se prezintă dialogul paradisiac ca formă a rugăciunii. Potrivit cu sfatul Său etern şi ca oîncununare sintetică a creaţiei Sale prin Cuvânt, Dumnezeu a adus la existenţă pe om, zidindu-l după chipul Său personal-comunitar. Dar în această lucrare minunată Dumnezeu nu doar a poruncit, ci S-a angajat într-un dialogiubitor cu omul căruia i-a sădit în fire toate puterile necesare acestei părtăşii dumnezeieşti. Omul a fost creat deDumnezeu ca să-i fie partenerul Lui la dialog, ca să intre cu acesta în comuniune.În finalul acestui capitol se vorbeşte despre rugăciunea post–edenică o recuperare a dialogului om-Dumnezeu. În Vechiul Testament, rugăciunea făcea parte din activităţile de cult obişnuite, urmând imediat dupăsăvârşirea jertfelor. Primii creştini au învăţat de la Mântuitorul că rugăciunea, care îi defineşte pe ei ca autentici fiiai lui Dumnezeu, este o rugăciune rostită din iubire chiar şi pentru vrăşmaşii lor şi pentru toţi cei ce-i vatămă şi-i prigonesc.În al doilea capitol se prezintă rugăciunea din punct de vedere al formei pe care aceasta o ia în diferitereligii. La începutul capitolului sunt abordate formele orante din orient. Rugăciunea în hinduism care însoţeştetoate ceremoniile cultului, constând din formule consacrate (mantras), considerate ca având o putere magică.Învăţătura lui Buddha ce semnifică eliberarea omului prin dobândirea înţelegerii lucrurilor. La japonezi există un felde liturghie în care se aduc ofrande ca mulţumire pentru binefacerile primite de la kami, cu o slujbă religioasăsuperioară, numită okami, în care se înalţă rugăciuni de marele preot. Iar la chinezi existau numeroşi clerici dediferite categorii, care se ocupau cu studierea rugăciunilor ce se transmiteau din tată în fiu şi cu recitarea textelor liturgice. Cultul însuşi consta în primul rând din sacrificii, care erau ordinare şi ocazionale.În continuare ne referim la rugăciunea evreilor. Dacă, la origine Dumnezeu se declară gata să se ducă „pestetot unde va fi invocat Numele său”, poezia sau liturghia evreiască nu poate fi separată de cult în sinagogă. Şema,Tefila şi Tahanun fiind cele trei mari articulaţii ale rugăciunii.În finalul acestui capitol se discută despre rugăciunea în lumea musulmană. La musulmani rugăciunea(salāt) este în acelaşi timp şi un ritual, prescris conform unui calendar şi unui orar precis, îndeplinit prin anumitegesturi. Rugăciunea rituală se efectuează de cinci ori pe zi, în mod obligatoriu, de către orice musulman după vârstade şapte, nouă ani sau după adolescenţă. Musulmanii cred că, în timp ce se roagă, se află în prezenţa Creatoruluilor; de aceea stau în picioare în rânduri ordonate şi păstrează o atitudine plină de respect.Capitolul ultim al lucrării de faţă vine să pună în evidenţă valoarea rugăciunii în creştinism. Pentru asublinia aceasta, aici vom discuta despre rugăciunea teandrică, dialogală şi pnevmatoforică.Rugăciunea este comunicarea cu Dumnezeu cel nevăzut, este un dar şi un privilegiu acordat omului, pentrucă ea înseamnă vorbirea cu Însuşi Creatorul său, cu Dumnezeu. Ea îl apropie pe om de Dumnezeu, dar nu numai
 
îl apropie, ci îl lipeşte de Dumnezeu şi îl face un duh cu El. Este ceea ce spune marele Apostol Pavel: Cela ce selipeşte de desfrânată, un trup este cu ea ... şi cel ce se lipeşte de Domnul, un duh este cu El. Sudura aceastaduhovnicească de a se uni omul cu Dumnezeu, se face pe calea rugăciunii.3

Activity (23)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Zwolf Wolfen liked this
doru.aurel liked this
Dan liked this
octaviacdc liked this
Dr K22 liked this
Teodorescu Radu liked this
Dr K22 liked this
daniel coriu liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->