Contextul care a favorizat introducerea conceptului de educaţie timpurie în România şi, implicit, revizuireacurriculară
Într-o accepţiune generală,
educaţia
este
procesul (acţiunea) prin care se realizează formarea şi dezvoltarea personalităţii umane
. Eaconstituie o necesitate pentru individ şi pentru societate. Ca urmare, este o activitate specific umană, realizată în contextul existenţei sociale a omuluişi, în acelaşi timp, este un fenomen social specific, un atribut al societăţii, o condiţie a perpetuării şi progresului acesteia. Aşadar, ea se raportează, înacelaşi timp, la societate şi la individ. Între formele educaţiei figurează
ş
i
educaţia formală, care are un caracter organizat, sistematizat, instituţionalizat. În ansamblul procesuluipermanent al educaţiei, ea
constituie o perioadă de formare intensivă care face din acţiunea educativă un obiectiv central
.
Ea se adreseazăvârstei de formare şi asigură asimilarea sistematică a cunoştinţelor, exersarea intensivă a comportamentelor sociale şi dezvoltarea capacităţilor individuale.Numeroase cercetări arată că, pentru orice problemă care apare în dezvoltarea unui copil, cu cât intervenţia este mai timpurie, cu atât şansade remediere este mai mare. De asemenea, cu cât intervenţia se produce mai târziu, cu atât mai mari sunt costurile asociate şi prognosticul poate finefavorabil. În acest context
,
analizând procentul de repetenţie în învăţământul primar, dar şi rata de părăsire timpurie a şcolii (tineri 18-24 ani)
în ultimiiani, în România, constatăm că acestea au valori relativ ridicate în comparaţie cu statele Uniunii Europene (vezi tabelele).
Rata de părăsire timpurie a şcolii2002200320042005ROUE-25TOTAL
22,922,723,420,815,2
Băieţ