Sahara cu cele 9.000.

000 km² este deşertul

cel mai mare de pe Pămant. Ea cuprinde o
treime din Africa, aproximativ suprafaţa
Statelor Unite ale Americi, sau de 26 ori mai
mare decât suprafaţa Germaniei. Acest
deşert uscat se întinde de la ţărmul
Oceanului Atlantic până la Marea Roşie
alcătuind un trapez cu o lăţime în vest de
4.500 - 5.500 km, iar în nord-sud cu latura
Clima este tropical-deşertică,
cu temperaturi medii ridicate
(38 °C), deosebit de fierbinte şi
uscată; vântul dominant tot
timpul anului este vântul
Pasat, un vânt uscat ce aduce
ploi rare. Variaţiile mari de
temperatură de la zi la noapte
au determinat formarea
deşertului. Iarna, pe timpul
nopţii temperatura scade până
la -10 grade, pe când vara
atinge în timpul zilei 58 de
grade Celsius. Precipitaţiile
sunt reduse (20-200 mm/an) şi
amplitudini termice diurne
foarte mari (30 °C în aer şi
70 °C pe sol). Temperatura
medie a lunii ianuarie este de
+10 °C, iar a lunii iulie 35 °C.
Temperatura maximă absolută
a fost înregistrată în
septembrie 1922 la Al-'Azīzīyah
Cămila este un mamifer erbivor rumegător din Africa de Nord şi din
Asia, de talie mare, cu o cocoaşă de grăsime pe spate (cămila
dromader-Camelus dromaderies-) sau cu două cocoaşe (cămila
bactriană-Camelus bactrianus-), folosit la transport în regiunile de
deşert. Cămila bactriană sălbatică (C. bactrianus ferus) are
caracteristici mai apropiate de speciile fosile, de exemplu C. alutensis ,
decât de forma domestică. Cămila aparţine de familia Camelidae,
familie de care mai aparţin şi rumegătoarele din America..
Asemănarea dunelor din deşert cu valurile mării ca şi mersul legănat
al cămilelor a făcut ca ea să fie denumită „Corabia deşertului”.
Familia Cactaceae grupează plante
suculente şi în mare parte spinoase
cunoscute împreună sub numele de
cactuşi. Aceasta familie este aproape
exclusivă din continentul American, cea
ce înseamnă că sunt endemice din
continentul American şi Arhipeleagului
Antilelor. Totuşi, există o excepţie
kamatis baccifera care este extinsă la
tropice în lumea veche în : Africa
tropicală , Madagascar şi Sri Lanka. Se
crede ca apariţia şi colonizarea lumii
vechi este relativ recentă ( 400 ani),
probabil transportată în tubul digestiv a
păsărilor migratoare sub formă de
seminţe, sau potrivit altei teorii, sub
formă de plante lipite pe trunchiuri
împinşi de curentele marine.
Multe plante suculente, atât în lumea
veche cât şi în lumea nouă au o mare
asemănare cu cactuşii şi deseori sunt
numiţi cactuşi în limbaj comun. Totuşi,
acest lucru se datorează evoluţiei
paralele, unele plante suculente nu sunt
înrudite cu cactuşii. Caracteristica
specifică cea mai clară a cactuşilor este
Areola, o structură specializată unde
Are o piele cărnoasă, îngroşată ce formează solzi mici si o
protejează de uscăciune. Ochii sunt protejaţi de o membrană
subţire, transparentă. Auzul este bine dezvoltat, la fel şi mirosul.
Pe maxilare şopârla are numeroşi dinţi conici, concrescuţi cu
maxilarul. Limba este musculoasă, mobilă, bifurcată la vârf şi
poate fi uşor proiectată afară. Membrele sunt scurte, aşezate pe
laturile corpului, îndreptate lateral, dar nu servesc la mers, ci la
agăţare de asperităţile solului si căţărare. Deplasarea se face prin
ondulaţiile corpului, sopârla sprijinindu-se pe membrele
posterioare şi pe coadă. Şopârla se târăşte, deci este un animal
târâtor. Şopârla se hrăneşte cu insecte,păienjeni si râme. Este
totuşi un animal insectivor.
 Simona Onofrei
 Grup Scolar Vladeni