Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
30Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
1mp2 de Arta Contemporana Nr. 4

1mp2 de Arta Contemporana Nr. 4

Ratings:

5.0

(1)
|Views: 1,106|Likes:
Published by Modernism
1mp2 de Arta a Nr. 4, Andrei Jecza, Bogdan Rața, Alexandra Titu, Robert Șerban, Dumitru Gorzo, Slag Gallery, Cosmin Năsui, Mircea Suciu,Cosmin Moldovan, Dan Perjovschi, Ileana Pintilie, Art Clue, Asociația Culturală Prietenii lui Iooana Rauschan, Ștefania Becheanu, desen
1mp2 de Arta a Nr. 4, Andrei Jecza, Bogdan Rața, Alexandra Titu, Robert Șerban, Dumitru Gorzo, Slag Gallery, Cosmin Năsui, Mircea Suciu,Cosmin Moldovan, Dan Perjovschi, Ileana Pintilie, Art Clue, Asociația Culturală Prietenii lui Iooana Rauschan, Ștefania Becheanu, desen

More info:

Published by: Modernism on May 25, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/20/2013

pdf

text

original

 
– buy art, be contemporary,–buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– 
1
 
anul II, numărul 4, 22 mai 2010
 
– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,–buy art, be contemporary,–
2
– buy art, be contemporary,–buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– 
3
 
PARTENERI: SLAG Gallery New York, www.modernism.roRealizat de Jecza Gallery în cadrul expoziţiei
Minimal Feelings
de Bogdan Raţa. Tiraj 1500 exemplare.Coordonator de redacţie: Andrei JeczaDesign & prepress: Camil MihăescuFoto: Andrei JeczaTraducere: Rita Tasi, Ştefan Cârpanu, Liviu TănăsoaicaCorectură: Sorina Ianovici-JeczaTipar: CoPrint TimișoaraSPONSORI: River Deck Timișoara, Asociaţia Culturală Prietenii lui Ioona RauschanRedacţia: Calea Martirilor 51/45300774 Timișoara, RomâniaTel: 0722.666.445www.jeczagallery.com/1mpdeartacontemporana
 jecza gallery
Persistenţa interesului pentru suprarealism,capacitatea luigeneratoare,încă puternică în câmpul tuturor genurilor artistice,şi prestigiul său pentru comportamentul social (asocial),camod de reliefare în contextul comunitar,ca formă de eludarea banalităţii, se datorează nu doar fascinaţiei pe care jocul cupropriul subconştient şi,desigur,cu cel colectiv,nici doar unuitropism pentru extravaganţă,ci – mai cu seamă – profundei nevoide fantastic,prin care imaginarul uman umple golurile,lacunelehărţii mereu în schimbare a cunoştinţelor despre lume,acesteidependenţe de un nivel al misterului,provocant,tulburător,şi până la urmă compensator al combinatoriei fantasticului.Mereu provocată de angoase,perplexităţi,de aporii,conştiinţaumană,primitivă sau ranat culturală,civilizată până la pierdereadimensiunii metazice,găseşte în naraţia-reprezentarea-schemafantastică soluţia pentru interogări fără răspuns şi spaţiu pentrureverii apocaliptice.Suprarealismul,u direct al explorărilor – dar mai ales al mitologiei – psihanalitice,a reactualizat temeleobsedant scandaloase,ambigui şi neliniştitoare ale apartenenţelorhibride,ale monstruozităţii,ale irecognoscibilelor,informelor,entităţi „ce se mişcă în întuneric” şi malecului „arşiţei dintruamiază”,suspendând doar claritatea semantică şi operaţionalitateasimbolismului formelor (viziunilor,apariţiilor) monstruoase.Bogdan Raţă,artist aparţinând generaţiei lansate în primul deceniual secolului XXI,s-a xat de la debut în arealul unuisuprarealism al cărui teren de interogări şi reveriimorbide,de improvizaţii,mutaţii este semnulantropomorf – trupul/chipul uman,prezent în situaţiile segmentărilorconvenţionale – cum este bustul, – sau distorsiunilor,care,chiar citate,surprind prindramatica lor bizarerie.Una dintre strategiilesuprarealismului,căruia îi datorează de fapt,în mare parte,atractivitatea pentru un public ţinut la distanţă de elitismul,profesionalismul de studio,jocul închis al primului modernism şiavangardismului dadaist,este complexa sa narativitate,cu atât maiseducătoare cu cât mai laborioasă în punerea în scenă a topiciivisului,cu intersecţiile sale temporale şi ambiguităţile morfologiceşi spaţiale.Naraţiile lui Dali sau Magritte,ale lui Siquieros,Orozco,Delvaux,Miró,Arp,Tanguy,sau,în arealul românesc,Brauner,Gherasim Luca,Paula Ribariu,Păduraru,Mavrodin,Câlţia,Ilfoveanu,Iancuţ sau Bostan,exploatează tipologii ale iraţionalului,oniricului,sau neliniştorului cu surse foarte diferite,de la reminiscenţelemarilor structuri mitice şi nuclee arhetipale la obsesia personală,reveria istorică,prestigiul imprecis al magiei şi alchimiei,S.F.ului şila absurdul politic.Graţia feerică a lui Marc Chagall coexistă cuprimitivismul biologic al lui Tanguy sau,ambiguităţile formale alelui Arp cu fabulaţia manierist gurativă a lui Dali,sau tensiuneapoetică a lui Man Ray şi barocul rece,chirurgical şi fastuos al luiMatthew Barney.În toate aceste cazuri,relaţia dintre spaţiu şiforme,care îşi suprapun sau contrazic ambiguităţile,susţine unvast material narativ,chiar dacă el este doar indicat,iar alteooritrama este densă de detalii sau arborescentă,satisfăcător decomplicată,romanescă.Drama,în cazul lui Bogdan Raţă,se dezinteresează de spaţiulexterior,acumulând tensiunile unor obscure istorii genetice,ale unor monstruoase sau doar simbolice mutaţii şi distorsiuni,la „scena” restrânsă,dar,desigur,sucientă,a spaţialităţii şiistoriei corporale.Iritant de similare/solidare cu manechinul,atât de bine xat în recuzita şi semantica suprarealismului, încă de la debutul curentului,de De Chirico,gurile sale suntumanoide,în sensul de a exploata neprevăzutul şi capacitateade perfecţionare sau rebutare,de adaptare la sens şi nonsens,a viului.Sculpturile şi,inevitabil,desenelede atelier,au operat asupra gurilorreci,pregnant glisând între citatulportretului sau corporalităţiivii şi cea artefacturată,auprimit organe suplimentare(urechi de preferinţă),sausimulacrul antropomorf s-a redus la o sinecdoticăunitate-continuitate desegmente:mână-picior,şialte situaţii similare.Exerciţiicare trimit,desigur,prinbifurcări referenţiale,la poetica lui Vasile Gorduz,din „Ascultândpământul”,sau ”Conversând cu o pasăre”,şi,în cu totul alt câmpde preocupări,la montajele electronice ale lui Stelark sau Orlane.Stilistic,aceste lucrări exprimă o retorică a detaşării,oriceempatie cu personajul ind dezafectată de aspectul de artefactal gurii.Tensiunea epică se acumulează mai cu seamă în dreptul creatoruluiformei,artist-magician,neliniştitor prin ambiguitatea intenţionalăfaţă de gura reprezentată,sculptorul încărcând acest reziduucu detalii care preiau şi indică fapte indescifrabile,obscure maimult decât misterioase.Este pus în joc un pachet de semnicaţiicare se referă simultan la obsesivele reverii ale artistului legatede condiţia socială – solitudinea indicată de un braţ înfăşuratautoprotectiv,autoerotic în jurul unui trup amputat de cap şitrenul inferior,multiplicări evocând tragedia genetică a rateurilorgemelare,(temă teriantă abordată de grupul Chapmann),sauironia politică.Excrescenţe şi multiplicări simbolice,şi reducţiigurale la fel de semnicative ca şi investirea suprafeţei – cândabstract polisate,nu pentru a obţine o strălucire reectantă,ci doar pentru a sublinia articialitatea obiectuală a gurii,sau plasticitatea ei expresionistă acumulează suplimentări desens,pe/în acest suport complezent dar minimal al semnuluiantropomorf.Referindu-se la scenograile minimaliste sau poveriste ale luiGrotovski,Cantor,Barba,Marowitz,Giovanni Lista a folosittermenul extrem de sugestiv de „scene implosée” („LaScène Moderne”,Ed.Carée,Paris,1995).Semnele trunchiatantropomorfe,suportând tropii vizuali ai unor retorici suprapuseşi ambigui,sunt actorii unor astfel de dramatizări,şi susţinândprin muta lor elocvenţă,(din nou comparabilă cu mimii teatruluiatextual al anilor ‘60-‘70) ca Jean Louis Barrault.Desenele expuse la galeria Jecza,în mai 2010,au ca temătocmai dramaticile istorii condensate în exploatările simboliceale creativităţii genetice,în epicizarea unui epic de ADN,alerezidualului fragment uman.Spre deosebire de multe desene desculptor,aceste serii – care mai curând epuizează redundanţasituaţionară a unui imaginar pentru care corpul uman este unelement semiologic,(un complex semiologic) cu nenumărateresurse,tratează formele într-o manieră nuanţată de reliefarea volumului,de picturalitate şi explicitare morfologică.Detaliileavând un rol atât de important în congurarea mesajului,claritatea formală este inevitabilă,la fel cum este,pe de altă parte,ambiguitatea materială şi spaţială.
1 MP ARTĂ CONTEMPORANĂ îşi propune să ofere un spaţiu de expunerealternativ pentru arta contemporană.Ideea porneşte de la 1mp de hârtie,pecare ziarul desfăşurat îl ocupă,şi de la dorinţa de a amplica fenomenul arteicontemporane în zona de vest a ţării.Acest al patrulea număr al ziarului nostru marchează deja un traseu conceptualpe care galeria îşi propune să îl urmeze.Cu ecare eveniment al galeriei noastre,ocupăm câte un nou metru pătrat de artă contemporană,ajungând,probabil,ca,la ediţia 100,să avem un spaţiu ctiv construit în conştinţa publicului nostru.Galeria de artă contemporană JECZA,îşi propune să promoveze în principalsculptura şi formele tri-dimensionale ale artelor vizuale.Viziunea noastră estede a crea o platformă de promovare a artei contemporane româneşti şi unpunct de atracţie pentru publicul din Timişoara.Acest număr inaugurează preocupările mele de curator,în ceea ce priveşteinteresul şi fascinaţia dedicate aşa-zisului „laborator de creaţie” al artistuluiplastic.Desenul,schiţa,semnul sau chiar conceptul stau la baza procesului decreaţie şi asftel fac parte din zona intimă,ocrotită,nedestăinuită a artistului.Provocarea pe care o propune această ediţie este tocmai aceea de a observaşi medita asupra condiţiei desenului,ca formă de expresie de sine stătătoare.Acest număr adună,într-un mod bine închegat,viziuni şi abordări diferiteale desenului contemporan românesc şi,prin aceasta,creează o vedere deansamblu asupra fenomenului plastic,ce transformă desenul,dintr-un gestpremergător,într-o lucrare nită.Această ediţie apare în cadrul expoziţiei MINIMAL FEELINGS de Bogdan Raţa.www.jeczagallery.com
EDITORIAL
Andrei Jecza
Lucrările lui Bogdan Raţa descriu traseul unei căutări perpetue a individului ce atrecut printr-un regim totalitarist,a cunoscut ruptura unei revoluţii sângeroaseşi trăieşte într-o continuă goană de adaptare.Stările omului contemporan,dirijatde acceptarea unui set de compromisuri şi de confruntarea permanentă cu otradiţie,un tip de educaţie,o moştenire comunistă,într-un univers în contiunămodicare,remodelare şi reidenticare,adaptate universului capitalist,suntpreocupările principale ale artistului.Criza identităţii,particulară sfârşitului secolului XX şi începutului secolului XXI, în viaţa şi în arta contemporană,presupun pentru artist căutarea unor formehibride,capabile să supravieţuiască acestei perioade de tranziţie.Raţa recurge,astfel,la reinterpretarea teoriei darwiniste,creând un nou univers,marcat decarnalitatea perfectă a sculpturii hiperrealiste şi de virtuozitatea sa creativă.Imaginea care se naşte este aceea a unui aşa-zis « homo venturus / homoposterus » (om al viitorului).The work of Bogdan Rata describes the path of a perpetual search of theindividual who succesfully survived a totalitarian regime,who has seen a bloodyrevolution and is living in a continuous quest for adaptation.The states of contemporary man,led by the acceptance of a set of compromises and thepermanent confrontation with a tradition,a type of education,a communistlegacy in a universe that is constantly changing,remodeling and redening itself,adapted to the capitalist universe,are the artist’s main preoccupations.The identity crisis,specic for the end of the twentieth century and the beginningof the twenty rst century,represents for the artist,the search of hybrid formsthat are capable to survive this period of transition.The artist resorts to thereinterpretation of Charles Darwin’s theory of evolution,through which hecreates a new world,marked by the perfect “eshiness” of the hyper realisticsculpture and virtuosity of the artist’s imagination which projects the image of aso called “Homo Venturus / Homo Posterus” (future man).
IMAGINEIMPLOZIVĂAlexandra Titu
Homo posterus
Andrei Jecza
1 SQ.M OF CONTEMPORARY ART is set on providing an alternative exhibition space for contemporaryart.The idea originates from the dimension of the unfolded newspaper,1 sq.m of paper,and from ouraspiration of amplifying the contemporary art phenomenon in the Western part of the country.The current,fourth number of our newspaper,marks a conceptual trail that our gallery is set onfollowing.With every event at our gallery,we occupy another square meter of contemporary art,sothat,by the 100
th
edition,we will have a ctive space constructed in the conscience of our readers. The JECZA Gallery of contemporary art is dedicated to promoting mainly sculpture and tri-dimensionalforms of visual art.Our vision is that of creating a platform for promoting contemporary art and anattraction point for foreigners interested in romanian contemporary art.This number inaugurates my preoccupations as a curator,in what concerns my fascination and interestdedicated to the so called “creative laboratory” of the artist.The drawing,the sketch,the sign and eventhe concept are the basis of the creative process and thus they are part of the intimate,protectedand untold area of the artist.The challenge in this number is exactly that of observing and meditatingon the condition of drawing as an independent form of expression.This number coagulates differentapproaches and visions on contemporary Romanian drawing.Through this,it creates an overview of the phenomenon which transforms drawing from a forerunning gesture into a nished work of art.This edition of our newspaper will be issued during Bogdan Raţa’s exhibition Minimal Feelings.www.jeczagallery.com
   I  m  a  g   i  n  e   d   i  n  e  x  p  o  z   i  ţ   i  a
   M   i  n   i  m  a   l   F  e  e   l   i  n  g  s
   d  e   B  o  g  a  n   R  a  ţ  a   I  m  a  g  e  s   f  r  o  m  t   h  e  e  x   h   i   b   i  t   i  o  n
   M   i  n   i  m  a   l   F  e  e   l   i  n  g  s
   b  y   B  o  g   d  a  n   R  a  ţ  a
 
– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,–buy art, be contemporary,–
4
– buy art, be contemporary,–buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– 
5
The constant interest in surrealism,its generating capacity whichis still powerful in the context of all the artistic genres,and itsprestige related to the social and a-social behaviour,as a way toemphasize things in the community context,as a form eludingtrivial features,are due not only to the fascination for the gamewith its own subconsciousness and,certainly,with the collectiveone,not even to a certain tropism for one’s extravagance,but especially to the profound need to approach the fantasticthrough which the human imaginary context lls all the emptyspaces,the incompleteness of the everchanging map referring tothe knowledge about the world,this mysterious,challenging andthrilling dependance,and nally the compensating combinationsof the fantastic characteristics.Always provoked by some anguish,perplexities,and aporias,the human conscience,primitiveor elevated,cultural,civilized until it misses its metaphysicaldimension,nds the solution for the interrogations,which are notprovided with answers,and the space for apocalyptic reveries inthe fantastic narrative-scheme-representation.The surrealism,thedirect descendant of the explorations,but especiallyof the psychanalytical mythology,hasreconsidered the obsessively scandalous,ambiguous and upsetting themes of thehybrid afliations,of monstruosity andthe non-recognizable and amorphousentities which „are moving in thedarkness,” the malecent of the„scorching heat around noon,”suspending only thesemantic clarityand thefunctionality of the symbolism of the monstruous forms (visions,apparitions).Bogdan Raţă,an artist belonging to the generation launchedin the rst decade of the XXIst century,attached,from thevery beginning,to the context of surrealism whose area of interrogations and morbid reveries,improvisations and mutationsis the anthropomorphous sign - the human body/face,presentin the situations of convential segmentations – like the bust – ordistorsions which,although cited,surprise us by means of theirdramatic oddity.One of the surrealistic strategies he mostly approaches toattract a public,which stays far from the studio professionalismand elitism,the closed game of the rst modernism and theDadaist avantgardism,is his complex narrative which provesmore and more seducing and laborious when staging the topic of dreams,with its temporal intersections and morphological andspatial ambiguities.The narratives of Dali or Magritte,Siquieros,Orozco,Delvaux,Miró,Arp,Tanguy,or,in the Romanian context,Brauner,Gherasim Luca,Paula Ribariu,Păduraru,Mavrodin,Câlţia,Ilfoveanu,Iancuţ or Bostan,approach the typologies of theirrational,delirious,or the disquieting territories by means of very different sources,from the reminiscence of the great mythicstructures and archetypal chores,to the personal obsession,thehistorical revery,the unclear prestige of the magic and alchemy,the S.F.and the political absurd.The fairy like grace of Marc Chagallco-exist with the biological primitivism of Tanguy or the formalambiguities of Arp,with the manneristic gurative fabulationof Dali,or the poetic pressure of Man Ray and the cold,surgical and gorgeous baroque of Matthew Barney.In allthese cases,the relationship between space and forms,which superpose or oppose to ambiguities,supportsa large narrative material,although it is only indicated,and some other times the trauma is full of details orarborescent,complicated enough and ctitious.In the case of Bogdan Raţă,the drama does not emphasizeany interest in the external space,accumulating the pressureof some obscure genetic history,of some monstruous oronly symbolic mutations and distorsions,it is orientedto the limited yet sufcient „stage” of spatiality andcorporal history.Irritatingly alike/solidary with themannequin,so well xed by De Chirico in thesurrealistic arsenal and semantics,from thevery beginning of the genre,his gures arehumanoid,they explore the unexpected,the capacity of getting more professional,adapting the living creature to meaningsand nonsense.The sculptures,and inevitably the studio drawings,have inuenced the cold gures,sliding powerfully between thequotation of the portrait,or the vivid or artefactured corporalstructure,they have received supplementary organs (preferrablyears),or the anthropomorphous simulacra has been reducedto a synecdotical unity-discontinuity of segments:hand-leg,andother similar situations.Exercises which,through referentialbifurcations,certainly refer to the poetics of Vasile Gorduz,in„Listening to the earth,” or ”Talking to a bird,” and,in a totallydifferent eld of preoccupations,to the electronic montages of Stelark or Orlane.Stylistically,these works of art express therhetorics of detachment,and any empathy with the character isdisaffected by the artefact aspect of the gure.The epic pressure is accumulated especially in the connectionwith the creator of the form,the magician-artist,alarming throughthe intentional ambiguity related to the represented gure,whilethe sculptor charges this residuum with details which overtakeand indicate undecipherable facts,which are more obscure thanmysterious.What is at stake is a package of signications whichrefers both to the obsessive reveries of the artist regarding thesocial condition – the solitude indicated by an arm wrapped in aself-protective way,in a self-erotical way around a body missingits head,and the inferior train,some multiplications evoking thegenetic tragedy of the failures – a terrifying topic approachedby the Chapmann group),or the political irony.Symbolicalexcrescenses and multiplications,gural reductions which are assignicant as the investing of the surface – sometimes polished inan abstract way,not to obtain a reecting brightness,but only tounderline the gure’s objectied articiality,or its expressionistplasticity,accumulate some supplements of meaning,within thisamiable yet minimal context of the anthropomorphous sign.When referring to the minimalist or pauverist stages of Grotovski,Cantor,Barba,Marowitz,Giovanni Lista used the extremelysuggestive term „scene implosée” („La scene Moderne”,Ed.Carée,Paris,1995).The partially anthropomorphous signs,supportingthe visual trops of some superposed and ambiguous rhetorics,are the actors of such dramatizations,supporting through theirmute eloquence (again comparable to the mimes of the a-textualtheatre of the 60s and 70s) like Jean Louis VBarrault.The drawings exhibited at the Jecza Gallery in May 2010 arefocused exactly on the dramatic histories concentrated inthe symbolical explorations of the genetic creativity,in the„epicization” of some ADN epics of the residual human fragment.Unlike many sculptor drawings,these series – which ratherexhaust the redundant levels of an imaginary context in which thehuman body is a semiologic element (a semiologic complex) witha great deal of resources,approach the forms in a nuanced wayof volume oulines,pictoriality and morphological explanation andclarication.As the details are so important in the congurationof the message,the formal clarity is unavoidable,just like,on theother hand,the material and spatial ambiguity.
THE IMPLOSIVEIMAGEAlexandra Titu

Activity (30)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
ruanamaria liked this
Iuliana Bedeu liked this
Monica Larisa liked this
Nestor Moriones liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->