GRAMATICA LIMBII DANEZE

Substantivul în limba daneză

Introducere

În limba daneză substantivul este de 2 genuri:

1. genul comun (rezultat din contopirea genului masculin cu cel feminin din daneza
veche);

2. genul neutru.

În substantivele compuse genul este totdeauna cel al ultimului substantiv.

Articolul la rândul lui este de 2 feluri: hotărât şi nehotărât.

Pentru genul comun articolul nehotărât este en, de exemplu en dreng = un băiat, en
pige = o fată, en by = un oraş, iar pentru genul neutru articolul nehotărât este et, de
exemplu et hus = o casă.

Articolul hotărât este enclitic (se adaugă la sfârşitul substantivului) ca şi în limba

română şi este identic cu cel nehotărât.

Astfel vom avea la genul comun drengen = băiatul, byen = oraşul, iar la genul
neutru huset = casa.

Pentru substantivele terminate în -e, articolul hotărât devine -n la genul comun

(pigen = fata), respectiv -t la cel neutru (æblet = mărul).

Exemple:

Genul comun (en) – Fælleskøn

en skole = o şcoală; skolen = şcoala

en gade = o stradă; gaden = strada

en by = un oraş; byen = oraşul

en bog = o carte; bogen = cartea

en dag = o zi; dagen = ziua

en måned = o lună; måneden = luna

1
en lærer = un profesor; læreren = profesorul

en ø = o insulă; øen = insula

en gang = un coridor; gangen = coridorul

en kantine = o cantină; kantinen = cantina

Genul neutru (et) – Intetkøn

et navn = un nume; navnet = numele

et hsu = o casă; huset = casa

et bord = o masă; bordet = masa

et brød = o pâine; brødet = pâinea

et bibliotek = o bibliotecă; biblioteket = biblioteca

et vej = un drum; vejet = drumul

et spørgsmål = o întrebare; spørgsmålet = întrebarea

et barn = un copil; barnet = copilul

et apotek = o farmacie; apoteket = farmacia

et tæppe = un covor; tæppet = covorul

Formarea pluralului substantivelor (Flertal)

Majoritatea substantivelor pot fi împărţite în 3 grupe, după modul în care formează

pluralul.

1. Plural prin adăugarea terminaţiei -e (Flertal i -e)

Substantivele din această grupă formează pluralul prin adăugarea terminaţiei -e la

forma de singular.

Exemple:

dag = zi – dage = zile

land = ţară – lande = ţări

2
hus = casă – huse = case

bord = masă – borde = mese

dreng = băiat – drenge = băieţi

stol = scaun – stole = scaune

La unele substantive, pe lângă primirea terminaţiei -er, are loc şi modificarea unei
vocale (broder = frate; brødre = fraţi; fader = tată; fædre = taţi; moder = mamă;
mædre = mame).

2. Plural prin adăugarea terminaţiei -er (Flertal i -er)

Substantivele acestei grupe primesc la plural terminaţia -er.

Exemple:

by = oraş – byer = oraşe

bog = carte – bøger = cărţi

billede = pictură – billeder = picturi

tæppe = covor – tæpper = covoare

træ = arbore – træer = arbori

pige = fată – piger = fata

Se observă că substantivul bog (carte) la plural primeşte –er, iar o devine ø

(asemănător se comportă şi substantivul hånd = mână, care la plural devine hænder
= mâini).

3. Plural la care forma de singular este la fel cu cea de plural (Ental = Flertal)

Substantivele din această grupă nu primesc la plural nici o terminaţie.

Exemple:

sko = pantof – sko = pantofi

glas = pahar – glas = pahare

fjernsyn = televizor – fjernsyn = televizoare

3
 brød = pâine – brød = pâini

år = an – år = ani

dyr = animal – dyr = animale

Observaţie:

1. Majoritatea substantivelor din această grupă sunt monosilabice de gen neutru.

2. Substantivele străine terminate la singular în -ium, -eum, sau -æum, dispare la

plural.

Iată în continuare şi câteva substantive scrise la toate formele de singular şi plural:

Singular (Ental) Plural (Flertal)

Regula
Nehotărât Nehotărât
Hotărât (Bestemt) Hotărât (Bestemt)
(Ubestemt) (Ubestemt)

en dag = o zi
dagen = ziua dage = zile dagene = zilele 1
en land = o ţară
landet = ţara lande = ţări landene = ţările 1
et hus = o casă
huset = casa huse = case husene = casele 1
en by = un oraş
byen = oraşul byer = oraşe byerne = oraşele 2
en bog = o carte
bogen = cartea bøger = cărţi bøgerne = cărţile 2
et tæppe = un
tæppet = covorul tæpper = covoare tæpperne = covoarele 2
covor
skoen = pantoful sko = pantofi skoen = pantofii 3
en sko = un pantof
glaset = paharul glas = pahare glasene = paharele 3
et glas = un pahar
brødet = pâinea brød = pâini brødene = pâinile 3
et brød = o pâine

După cum reiese de mai sus, pentru a scrie forma de plural hotărât (Flertal,
bestemt) a substantivelor, la forma nehotărâtă s-a adăugar -ne (la grupa 3 s-a
adăugat -ene).

Declinarea substantivului

4
În limba daneză există 2 cazuri: Nominativul (næunefold) care corespunde
nominativului, dativului şi acuzativului şi Genitivul (ejefold).

La genitiv (singular şi plural) substantivul primeşte terminaţia -s. Substantivele

terminate în -s, vor primi la genitiv -es sau ’s sau ’ (apostrof). Dacă este un grup de
substantive (de exemplu Henrik şi Marie) s poate fi adăugat ambelor sau doar
ultimului substantiv.

Exemple:

et dur = un animal – et durs = al (a, ai, ale) unui animal

drengen = băiatul – drengens = al (a, ai, ale) băiatului

drenegene = băieţii – drengenes = al (a, ai, ale) băieţilor

Henriks og Maries bøger = cărţile lui Henrik şi Marie

Henrik og Maries bøger = cărţile lui Henrik şi Marie

Observaţie:

Cazul genitiv mai poate fi exprimat şi prin intermediul prepoziţiilor af, på, til etc.

Verbul în limba daneză

Infinitivul

În limba daneză forma de infinitiv a verbelor se termină de obicei un -e şi este

precedată de at.

Exemple:

at komme = a veni

at gå = a merge

at arbejde = a munci

Forma de indicativ prezent se formează prin adăugarea terminaţiei -r la forma de

infinitiv (cu câteva excepţii) şi este aceeaşi la toate persoanele.

Exemple:

5
at komme = a veni

jeg kommer = eu vin

du kommer = tu vii

han/hun kommer = el/ea vine

vi kommer = noi venim

i kommer = voi veniţi

de kommer = ei/ele vin

at skrive = a scrie

jeg skriver = eu scriu

du skriver = tu scrii

han/hun skriver = el/ea scrie

vi skriver = noi scriem

i skriver = voi scrieţi

de skriver = ei/ele scriu

at spise = a mânca

jeg spiser = eu mănânc

du spiser = tu mănânci

han/hun spiser = el/ea mănâncă

vi spiser = noi mâncăm

i spiser = voi mâncaţi

de spiser = ei/ele mănâncă

Există unele verbe însă care la infinitiv au alte terminaţii: at bo (a locui), at synes (a
gândi, a crede), at dø (a muri), at gå (a merge), etc.

6
O excepţie de la regula de mai sus o constituie verbele modale, care se conjugă într-
un mod aparte precum şi alte câteva verbe.

Exemple:

at have = a avea : jeg har = eu am

at være = a fi : jeg er = eu sunt

Jeg er fra København. (Eu sunt din Copenhaga.)

Peter kommer fra Odense. (Peter vine din Odense.)

Thomas har en guitar. (Thomas are o chitară.)

Karin spiser gerne pærer. (Karin mănâncă cu plăcere pere.)

Participiul trecut

Se formează adăugând -(e)t la forma de bază a verbului.

Exemple:

at spiser = a mânca spist = mâncat

at have = a avea haft = avut

at være = a fi været = fost

at gå = a merge gået = mers

at rejse = a călători rejst = călătorit

at pleje = a juca plejet = jucat

Există o serie de verbe care pe lângă primirea terminaţiei -(e)t la participiu îşi
schimbă vocala radicală din rădăcină.

Exemple:

at blive = a deveni blevet = devenit

at springe = a sări sprunget = sărit

at binde = a lega bundet = legat

7
at bringe = a aduce bragt = adus

at drikke = a bea drukket = beat

Acestea sunt doar câteva dintre excepţii. (De obicei, verbele care se comportă astfel
sunt specificate în dicţionar cu forma de imperfect şi cea de participiu.) Verbele care
se comportă astfel se numesc verbe tari.

Perfectul compus

Se formează din verbele auxiliare have sau være la forma de prezent (har, respectiv
er) plus participiul trecut al verbului de conjugat.

De obicei este folosit have, verbul være se foloseşte alături de verbele intranzitive
(care exprimă direcţia unei mişcări sau trecerea de la o stare la alta).

Exemple:

at have = a avea jeg har haft = eu am avut

at spiser = a mânca du har spist = tu ai mâncat

at spørge = a întreba han har spurgt = el a întrebat

at komer = a veni hun er kommet = ea a venit

ar gå = a merge vi er gået = noi am mers

Mai mult ca perfectul

Se formează din imperfectul verbelor have şi være (formele de havde, respectiv var)
plus participiul trecut al verbului de conjugat. Se foloseşte havde sau var în funcţie
de auxiliarul folosit la perfect compus.

Exemple:

at gå = a merge du var gået = tu mersesei

at rejse = a călători jeg er rejst = eu călătorisem

at drikke = a bea jeg havde drukket = eu băusem

Imperfectul

Se formează în 3 feluri:

8
1. Adăugând terminaţia -ede.

Exemple:

at elske = a iubi jeg elskede = eu iubeam

at arbejde = a lucra du arbejdede = tu lucrai

at svare = a răspunde han svarede = el răspundea

2. Adăugând terminaţia -te.

Exemple:

at rejse = a călători jeg rejste = tu călătoreai

at høre = a auzi hun hørte = ea auzea

3. În mod neregulat.

at give = a da vi gav = noi dădeam

at springe = a sări jeg sprang = eu săream

at løbe = a alerga du løb = tu alergai

Viitorul

Se formează din prezentul verbului skulle (a trebui) sau ville (a voi) (formele de
skal, respectiv vil) şi infinitivul verbului care trebuie exprimat la viitor.

Exemple:

Lisbeth skal rejse til Rumænien.

Lisbeth vil rejse til Rumænien. (Lisbeth va călători în România.)

Uneori viitorul mai este format şi prin expresia komme til at (a ajunge să) împreună
cu infinitivul verbului de conjugat.

Imperativul

Se formează eliminând terminaţia -e din forma de infinitiv.

Exemple:

9
at have = a avea hav! = ai!

at svare = a răspunde svar! = răspunde!

at give = a da giv! = dă!

Observaţie: la unele verbe au loc modificări în rădăcină.

Exemple:

at glemme = a uita glem! = uită! (un singur m)

at spille = a se juca spil! = joacă-te (un singur l)

Condiţionalul

Se formează din imperfectul verbelor ville (a voi) sau skulle (formele de ville,
respectiv skulle) şi infinitivul verbului de conjugat.

Exemple:

at have = a avea jeg ville have = eu aş avea

jeg skulle have = eu aş avea

at være = a fi du ville/skulle være = tu ai fi

Participiul prezent

Se formează adăugând terminaţia -ende la forma de infinitiv a verbului.

Exemple:

at være = a fi værende = fiind

at blive = a deveni blivende = devenind

at give = a da givende = dând

Diateza pasivă

Se formează adăugând terminaţia -s verbelor aflate la infinitiv, prezent, imperfect,

viitor, respectiv din forma potrivită a verbului at blive + participiul trecut al
verbului de conjugat pentru timpurile perfect compus, mai mult ca perfect,
condiţional.

10
Exemple:

at give = a da; at svare = a răspunde

Diateza pasivă:

Infinitiv

gives (a i se da); svarea (a i se răspunde)

Prezent

gives (i se dă); svares (i se răspunde)

Imperfect

gaves (i se dădu); svaredes (i se răspunse)

Viitor

vil/skal gives (i se va da); vil/skal svares (i se va răspunde)

Perfect compus

er blevet givet (i s-a dat)

Mai mult ca perfect

var blevet givet (i se dăduse)

Condiţional

ville/skulle blive givet (i s-ar da)

Negarea verbelor

Pentru a nega un verb se pune ikke (echivalentul lui nicht din limba germană) după
verb sau, dacă verbul este însoţit de un verb auxiliar, după verbul auxiliar.

Exemple:

Peter elskede Eva. (Peter o iubea pe Eva.)

Peter elskede ikke Eva. (Peter nu o iubea pe Eva.)

Niels rejser til Århus. (Niels călătoreşte în Århus.)

11
Niels rejser ikke til Århus. (Niels nu călătoreşte în Århus.)

Karin Larsen er kommet i dag. (Karin Larsen a venit astăzi.)

Karin Larsen er ikke kommet i dag. (Karin Larsen nu a venit astăzi.)

Verbele modale

Verbele modale însoţesc de obicei alte verbe, care se vor afla la infinitiv.

1. at måtte (a trebui, a fi obligat să)

Prezent: jeg må (eu trebuie să)

Imperfect: jeg måtte (eu trebuia să)

Perfect compus: jeg har måttet (eu a trebuit să)

Verbul mai este echivalentul lui to must din engleză sau müssen din germană (a
trebui cu sens obligatoriu).

2. at skulle (a trebui, a urma să)

Prezent: jeg skal (eu trebuie să)

Imperfect: jeg skulle (eu trebuia să)

Perfect compus: jeg har skullet (eu a trebuit să)

Verbul skulle este echivalent cu to shall/should din engleză sau sollen din germană
(a trebui cu sens neobligatoriu).

3. at kunne (a putea)

Prezent: jeg kan (eu pot)

Imperfect: jeg kunne (eu puteam)

Perfect compus: jeg har kunnet (eu am putut)

4. at ville (a voi)

Prezent: jeg vil (eu vreau)

Imperfect: jeg ville (eu vroiam)

12
Perfect compus: jeg har villet (au am vrut)

5. at burde (a trebui – obligaţie morală)

Prezent: jeg bør (eu trebuie)

Imperfect: jeg burde (eu trebuia)

Perfect compus: jeg har burdet (eu a trebuit)

Verbul burde este echivalent cu to ought to din engleză.

6. at turde (a se încumeta să, a avea curajul să)

Prezent: jeg tør (eu mă încumet să)

Imperfect: jeg turde (eu mă încumetam să)

Perfect compus: jeg har tordet (eu m-am încumetat să)

Verbul turde este echivalent cu to dare din engleză.

Vocabular verbe

Iată în continuare şi o listă cu mai multe verbe daneze:

a alerga = at løbe a calcula = at beregne

a arăta = at vise a cânta = at synge

a arăta = at vise a câştiga = at vinde

a arde = at brænde a călători = at rejse

a ascunde = at gemme a căuta = at søge

a aştepta (ceva, pe cineva) = at vente på a căuta = at søge

a auzi = at høre a cere = at forlange

a avea = at have a citi = at læse

a avea nevoie = a behøve a coborî = at gå ned ad, stige ned i

a bate la uşă = at banke på døren a conduce (maşina) = at køre (bil)

a bea = at drikke a construi = at bygge

13
a corecta = at rette, korrigere a crede = at mene

14
a cumpăra = at købe a întreba = at spørre

a cunoaşte = at vide kende a învăţa = at lære

a da = at give a jura = at sværge

a dansa = at danse a locui = at bo

a deschide = at åbne, luke op a lua = at (mod)tage

a deveni = at blive a lua = at tage

a dormi = at sove a mânca = at spise

a exersa = at øvelse a merge = at gå

a face = at gøre a merge cu bicicleta = at cycle

a fi = at være a minţi = at ligge

a folosi = at brige a mirosi = at lugte (til)

a fulgera = at tordne, dundre a muri = at dø

a găsi = at finde a ninge = at sue

a găti = at lave mad a oferi = at tilbyde

a goli = at tømme a permite = at tillate

a gusta = at smage, have smag a pierde = at tobe

a hotărî = at afgøre a plânge = at skrige

a ierta = at tilgive, forlade a plăti = at betale

a iubi = at elske a ploua = at regne

a începe = at begynde a povesti = at tale

a închide = at låse a preda = at undervise

a închide = at lukke a primi = at få

a închide = at lukke a putea = at kunne

a înota = at svømme a râde = at le

a întâlni = at møde a rămâne = at blive

a întâlni = at træffe a răspunde = at svare

15
a recapitula = at opsummere

a repeta = at gentage, repetere

a rezolva = at opløse

a ruga = at bede

a scrie = at skrive

a se afla = at ligge

a se aşeza = at sætte sig ned

a se juca = at pleje

a se muta = at flytte

a se numi = at hedde

a sfătui = at råde

a spăla = at vaske

a spera = at håbe

a spune = at sige

a studia = at studere

a şti = at vede

a traduce = at oversætte

a trăi = at leve

a trebui (neobl) = at skulle

a trebui (obl) = at måtte

a tuna = at tordne, dundre

a uita = at glemme

a urca = at klatre

a urî = at hatte

a vedea = at se

a veni = at komme

16
17
a visa = at drømme a zbura = at flyve

a vizita = at besøge a zîmbi = at smile

a vorbi (cu) = at snakke med a-şi aminti = at huske (på)

a vrea = at ville a-şi cere scuze = at undskylde

Adverbul în limba daneză

Introducere

Adverbele se formează, de obicei, prin adăugarea terminaţiei -t la forma de bază a

adjectivului.

Exemplu:

høflig – høfligt (politicos – în mod politicos);

langsom – langsomt (încet – în mod lent).

Adjectivele terminate în -t nu primesc nici o terminaţie.

Exemplu:

træt – træt (obosit – în mod obosit).

Adverbele se compară la fel ca şi adjectivele, dar la comparativ şi superlativ -t

dispare.

Exemplu:

høfligt – høfligere – høfligst.

Unele adverbe se compară neregulat (vezi şi comparaţia adj.).

Exemplu:

gerne – hellere – helst (bucuros – mai bucuros – cel mai bucuros);

godt – bedre – best (bine – mai bine – cel mai bine).

Adverbe cu 2 forme

Unele adverbe pot avea 2 forme: o formă scurtă şi una lungă. Forma scurtă este
folosită atunci când apare o schimbare a locului, o mişcare.

18
Henrik går op. (Henrik merge sus.)

Forma lungă este folosită atunci când este efectuată o acţiune care nu implică
schimbarea locului.

Henrik er oppe.

Astfel de adverbe cu 2 forme sunt cele care arată o direcţie: op/oppe (sus), ned/nede
(jos), hjem/hjemme (acasă), ud/ude (afară), ind/inde (înăuntru, în).

Adjectivele pot forma adverbe prin adăugarea terminaţiei -t.

Exemplu:

forsigtig – forsigtigt

Cele mai folosite adverbe sunt:

ikke (nu, nicht în germană sau not în engleză),

igen (din nou),

kun (doar),

her (aici),

der (acolo),

gerne (cu plăcere, bucuros),

meget (foarte),

aldrig (niciodată),

altid (întotdeauna),

så (atât, aşa de),

ofte (deseori),

derfor (de aceea).

også (de asemenea).

Adjectivul în limba daneză

19
Introducere

În limba daneză adjectivele se acordă în gen şi număr cu substantivele pe care le

descriu.

1. Când adjectivul se află înaintea substantivului:

a) primeşte terminaţia -t la substantivele de gen neutru, aflate la singular şi

precedate de artocolul nehotărât et.

Exemplu: et stort hus = o casă mare

b) primeşte terminaţia –e, atunci când este urmat de orice substantiv aflat la plural
sau un substantiv aflat la singular şi precedat de pronumele demonstrativ den, det,
de (indiferent de gen).

Exemplu: store byer = oraşe mari

de store byer = oraşele mari

den brune blyant = creionul maro

det store hus = casa mare

c) nu primeşte nici o terminaţie când este urmat de un substantiv la genul comun, la

singular.

Exemplu: en stor by = un oraş mare

Singular Plural

Gen comun en stor by den store by store byer de store byer

Gen neutru et stort hus det store hus store huse de store huse

2. Când adjectivul se află după substantiv:

a) primeşte terminaţia -e când substantivul este la plural (indiferent de gen).

Exemplu: byer er store / byerne er store

huse er store / husene er store

20
 b) primeşte terminaţia -t, atunci când substantivul este de genul neutru, la singular.

Exemplu: et hus er stort

huset er stort

c) nu primeşte nici o terminaţie, atunci când substantivul este de genul comun (en),
la singular.

Exemplu: en by er stor

byen er stor

Pentru a generaliza regulile de mai sus se poate spune că:

1. Atunci când substantivul pe care îl însoţeşte adjectivul este la plural, adjectivul va

primi terminaţia -e, indiferent de genul, articolul şi locul substantivului faţă de
adjectiv.

2. Atunci când substantivul este la singular, nehotărât, adjectivul primeşte

terminaţia -t pentru substantivele de gen neutru (et) şi nu primeşte nici o terminaţie
pentru substantivele de gen comun (en).

3. Când substantivul este nehotărât şi înaintea adjectivului, adjectivul primeşte -t la

genul neutru şi nici o terminaţie la genul comun (ca şi la 2).

4. Când substantivul este la singular şi precedat de den, det, de adjectivul primeşte

terminaţia -e.

Exemple:

en gul bog den gule bog gule bøger de gule bøger

et gråt bord det gråe bord gråe borde de gråe borde

En bog er gul Bogen er gul Bøger er gule Bøgerne er gule

Et bord er gråt Bordet er gråt Borde er gråe Bordene er gråe

Observaţii:

1. La adjectivele terminate în -sk sau -t nu se adaugă niciodată terminaţia -t.

Exemplu: dansk, engelsk, kort

21
2. Adjectivele terminate în -e nu îşi schimbă forma. La fel şi participiul prezent
folosit ca adjectiv.

Exemplu: lille, stille

3. Adjectivul lille devine la toate formele de plural små.

4. La adjectivele terminate în -en, -el sau -er atunci când se adaugă -e se pierde
primul -e-.

Exemplu: gammel, sulten, sikker, mager

5. Adjectivele blå şi grå nu primesc niciodată -e.

6. Adjectivele terminate în -el, -en sau -er, dacă au o consoană dublă, când primesc
e, pierd o consoană.

7. Adjectivele terminate în –et au –ede la singular hotărât şi la plural.

Exemplu: nymalet, langhåret

8. Unele adjective dublează consoana când primesc –e.

Exemplu: smuk, glat

Adjectivele neregulate

1. Unele adjective au întotdeauna aceeaşi formă. De obicei acestea sunt adjective

terminate în -e (lille, moderne).

2. Adejectivele terminate în -ek sau -t nu primesc nici o terminaţie când însoţesc

substantive neutre (et) (interessant, sort, dansk).

3. Mai sunt unele adjective care prezintă neregularităţi în timpul declinării.

Exemplu: sulten, sultne

sikker, sikre

gammel, gamle

Comparaţia adjectivelor

Majoritatea adjectivelor formează comparativul şi superlativul prin adăugarea

terminaţiilor -ere, respectiv -est.

22
Exemplu:

bred – bredere – bredest (întins – mai întins – cel mai întins);

høj – højere – højest (înalt – mai înalt – cel mai înalt);

hurtig – hurtigere – hurtigest (rapid – mai rapid – cel mai rapid).

Adjectivele, formate din mai multe silabe, formează comparativul şi superlativul cu

adverbele mere, respectiv mest.

Exemplu:

intelligent – mere intelligent – mest intelligent

interessant – mere interessant – mest interessant

Unele adjective se compară în mod neregulat.

Exemplu:

god – bedre – bedst (bine – mai bine – cel mai bine);

gammel – ældre – ældst (bătrân – mai bătrân – cel mai bătrân);

dårlig – værre – værst (rău – mai rău – cel mai rău);

lille – mindre – mindst (mic – mai mic – cel mai mic);

lang – længere – længst (lung – mai lung – cel mai lung);

stor – større – størst (mare – mai mare – cel mai mare);

ung – yngre – yngst (tânăr – mai tânăr – cel mai tânăr);

få – ferre – færrest (puţin - mai puţin - cel mai puţin);

mange – flere – flest

meget – mere – mest (mult - mai mult - cel mai mult);

slem – værre – værst

Adjectivele pot forma adverbe prin adăugarea terminaţiei -t.

Exemplu: forsigtig – forsigtigt

23
Exemple de adjective

rece = kold încet = langsom

cald = varm rar = lanysom

frumos = smuk, dejlig nou = ny

urât = grim vechi = gammel

curat = ren, pæn, net, glat inteligent = intelligent

murdar = snavset, smudsig puţin = få

tânăr = ung mult = megen, meget

bătrân = gammel lung = lang

mic = lille înalt = høj

mare = stor scund = kort, lav

bun = god greu = tung

rău = ond, ubehagelig uşor = rolig, let

corect = ret, rigtig gras = tyk

fals = forker gros = tykt

bolnav = syg subţire = tyndt

sănătos = sund, rask slab = mager

harnic = flittig des = ofte

leneş = doven, lad rar = sjælden

simplu = simpel puternic = stærk, kraftig, mægtig

dificil = vanskelig moale = blød

repede = hastig dur = hård

rapid = hurtig sărac = fattig

24
bogat = rig adânc = dyb

comod = bekvem lung = lang

întins = bred lat = bred

larg = bred scurt = kort

adânc = dyb îngust = smal

puternic = stærk strâmt = snæver

obosit = træt luminos = lys

vesel = munter întunecos = mørk

ceţos = tåget plin = fuld

confortabil = behagelig gol = tom

atractiv = tiltalende ascuţit = skarp

modern = moderne scump = dyr

orb = blind ieftin = billig

surd = døv dulce = sød

îngrijorat = bekymret amar = bitter

lacom = begærlig acru = sur

curios = nysgerrig captivant = spændende

politicos = høflig vesel = glad

trist = bedrøvet, sørgelig, trist deştept = dygtig

furios = rasende fericit = lykkelig

Pronumele în limba daneză

Pronumele personal

Număr Persoana Nominativ Acuzativ (Obiect)

25
 (Subiect)

Singular 1 jeg = eu mig = pe mine, mie

2 du = tu dig = pe tine, ţie

3 han = el ham = pe el, lui

3 hun = ea hende = pe ea, ei

3 den den

3 det det

Plural 1 Vi = noi os = pe noi, nouă

2 i = voi jer = pe voi, vouă

2 De = voi Dem = pe voi, vouă

3 de = ei/ele dem = pe ei/ele, lor

3 De = Dvs Dem = pe Dvs, Dvs

Cazul Acuzativ (Obiect) corespunde cazurilor Dativ şi Acuzativ din limba română.

Pronumele posesiv

jeg min/ mit/mine al, a, ai, ale meu

du din/dit/dine al, a, ai, ale tău

han hans al, a, ai, ale lui

sin/sit/sine
hun hendes al, a, ai, ale ei

den dens

det dets

Vi os al, a, ai, ale nostru

i
jeres al, a, ai, ale vostru
De

26
 de deres al, a, ai, ale lor

De Deres al, a, ai, ale Dvs

Pentru primele trei persoane (jeg, du, han, hun) se alege pronumele în funcţie de
genul substantivului:

Min bed er gul. (Patul meu este galben)

Dit bad er blå. (Baia ta este albastră)

Pronumele interogativ

hvem? cine? Hvem er det? Det er Henrik?

hvornår? când? Hvornår kommer han?

hvad? ce? cât? Hvad et det? Hvad er klokkan?

hvor? unde? Hvor er min bog?

hvis? al,a,ai,ale cui? Hvis blyant er det?

hvor meget? cât? (cantitate) Hvor meget koster blyanten?

hvor mange? cât? (număr) Hvor mange bøger har du?

hvilken? care? Hvilken by er det?

hvilket? care? Hvilket hus er dit?

hvorfor? de ce? Hvorfor kommer du ikke?

hvilke? care? Hvilke bøger er gul?

hvor længe?
cât timp?
hvor lang tid?

hvordan? cum?

Pronumele relativ

som, der = (cel) care;

27
hvis = al cărui (genitiv)

Pronumele demonstrativ

Forma scrisă Forma vorbită

acesta/aceasta denne, dette den her, det her

(sg)
den, det den der, det der
acela/aceea (sg)
disse de her
aceştia/acestea
(pl) de der de der

aceia/acelea (pl) det det

neutru

hin, hint, hine = acela, aceea, aceia, acelea.

Forma vorbită poate fi înaintea substantivului sau substantivul poate fi între cele 2
cuvinte.

Pronumele nehotărât

nogen = cineva;

noget = ceva;

ingen = nici un;

intet = nimic;

mangen mangt = mult;

mange = mulţi, multe;

al, alt = tot, toată;

alle = toţi, toate;

hver, hvert = fiecare;

enhver, ethert = fiecare în parte.

28
 Numeralul în limba daneză

Numeralul cardinal

0 nul 4 fire 8 otte

1 en, et 5 fem 9 ni

2 to 6 seks 10 ti

3 tre 7 syv

11 elleve 21 enogtyve

12 tolv 22 toogtyve

13 tretten 23 treogtyve

14 fjorten 24 fireogtyve

15 femten 25 femogtyve

16 seksten 26 seksogtyve

17 sytten 27 syvogtyve

18 atten 28 otteogtyve

19 nitten 29 niogtyve

20 tyve 30 tredive

În continuare se va scrie cifra unităţilor, og (şi), cifra zecilor.

40 fyrre 80 firs 1000 tusind

50 halvtreds 90 halvfems 2000 to tusind

60 tres 100 hundrede 10000 ti tusind

70 halvfjerds 200 to hundrede 1000000 en million

Exemplu:

34 = fireogtredive

29
78 = otteoghalvfjerds

165 = hundrede og femogtres

854 = otte hundrede og fireoghalvtreds

6581 = seks tusind femhundrede enogfirs

Numeralul ordinal

den første = primul (prima)

den anden = al doilea (a doua)

den tredie = al treilea (a treia)

den fjerde = al patrulea (a patra)

den femte = al cincilea (a cincea)

den sjette = al şaselea (a şasea)

den syvende = al şaptelea (a şaptea)

den ottende = al optulea (a opta)

den niende = al nouălea (a noua)

den tiende = al zecelea (a zecea)

den elvte = al unsprezecelea (a unsprezecea)

den tolvte = al doisprezecelea (a douăsprezecea)

den trettende = al treisprezecelea (a treisprezecea)

Mai departe se va adăuga terminaţia –ende (excepţie: tredive = 30; den tredivte = al
treizecilea, a treizecea).

Exemplu: den niogtyvende = al 29-lea, a 29-a.

Vocabular

Zilele săptămânii

30
Mondag Luni

Tirsdag Marţi

Onsdag Miercuri

Torsdag Joi

Fredag Vineri

Lørdag Sâmbătă

Søndag Duminică

Lunile anului

Januar Ianuarie

Februar Februarie

Marts Martie

April Aprilie

Maj Mai

Juni Iunie

Juli Iulie

August August

September Septembrie

Oktober Octombrie

November Noiembrie

December Decembrie

Anotimpurile

Foråret Primăvară

Sommern Vară

Efteråret Toamnă

Vinteren Iarnă

31
Culori

hvid = alb orange = portocaliu

grøn = verde gul = galben

sort = negru grå = gri

brun = maro blå = albastru

rød = roşu marineblå = bleumarin

Grade de rudenie

far = tată farbror, morbror, onkel = unchi

mor = mamă faster, moster, tante = mătuşă

søn = fiu fætter = văr

datter = fiică kusine = verişoară

bror = frate mand = soţ

søster = soră kone = soţie

Punctele cardinale

nord nord

syd sud

øst est

vest vest

Ţări

Anglia = England Austria = Østrig

România = Rumsenien Suedia = Sverige

Marea Britanie = Storbritanien Belgia = Belgien

Spania = Spanien Ungaria = Ungarn

32
Franţa = Frankrig Japonia = Japan

Danemarca = Danmark Olanda = Holland

Germania = Tyskland Norvegia = Norge

China = Kina Polonia = Polen

Grecia = Grækenland Bucureşti = Bukarest

Egipt = Ægypten Copenhaga = København

Italia = Italien

33