Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
82Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Psihoterapie

Psihoterapie

Ratings: (0)|Views: 1,284 |Likes:
Published by Sergiu Puiu
Psihoterapia copilului
Specific, obiective, faze
Psihoterapia copilului
Specific, obiective, faze

More info:

Published by: Sergiu Puiu on May 26, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/23/2013

pdf

text

original

 
Curs I, Psihoterapie 21.02. 2009
 
www.cartiaz.ro– Carti si articole online gratuite de la A la Z
PSIHOTERAPIE
CURS 1 - Psihoterapia copilului: Specific, obiective, faze
Psihoterapia copilului
s-a dezvoltat iniţial ca ramură a psihoterapiei adultului ,însa a cunoscut o seriede delimitări datorate cunoaşterii mai profunde a dinamicii dezvoltării personalitaţii.
Carl Rogers
vorbea de
 funcţia sanogenetica
ce exista în fiecare persoană şi care aşteaptă ,încazul celor cu tulburari psihice, să fie reactivată şi explicându-se astfel, faptul că accesul la aceastăfuncţie poate fi mai uşor în cazul copiilor decât la adult şi pentru că rezistenţele şi mecanismele lor deapărare nu sunt foarte puternice.În
psihoterapia experienţiala,
care ocupă o arie extrem de largă în asistarea copilului şi afamiliei sale
, scopul final este de a-l ajuta pe copil să fie conştient de sine şi de existenţa sa înlume,
urmărindu-se deblocarea procesului de evoluţie normală, ajutând copilul să intre în contact cunevoile sale neconştientizate, realizarea unei mai bune acceptări de sine ca persoană şi în relaţie culumea.Psihoterapia va avea astfel un efect pozitiv asupra comportamentului etic al copilului,responsabilităţii şi a filosofiei lui de viaţa, considerându-se în acest sens, că în baza conştientizării,autoacceptării şi a dreptului de a fi aşa cum eşti, organismul poate creşte, însă intervenţia forţatăîmpiedică acest proces.Psihoterapia îi ajută pe copiii cu tulburări emoţionale, de comportament şi adaptare să işiînţeleagă sentimentele şi problemele, să îşi rezolve conflictele cu alţi oameni, să încerce noi soluţii la problemele vechi, în timp ce, treaba terapeutului este sa-i ajute pe copii să vadă lumea din jurul lor aşacum este ea în realitate. Se doreşte ca ei să ştie că au posibilitatea să facă alegeri în viaţa lor şi unelealegeri sunt imposibil de făcut.De aceea este foarte important ca terapeutul să creeze o relaţie calda şi de incredere cu copilulastfel încât acesta să se simtă în siguranţă pentru a alege alternative în modul lui de a gândi şi acţiona.Terapeutul trebuie fie familiarizat cu tipurile de dificultăţi de învăţare care afecteazăcopilul,cauzate adesea de factori emoţionali.El trebuie să cunoască lucrul cu dinamica sistemuluifamilial şi să aibă în atenţie mediul care îl influenţează pe copil -casa, şcoala etc., iar atunci când estecazul, să se intervină în modificarea mediului în care trăieşte copilul. In acest sens, psihoterapia estecombinată atât cu metode educaţionale cât şi cu tehnici comportamentale.Pentru a reuşi o relaţie bună cu copilul, terapeutul are nevoie să aibă simţul umorului şi să permită copilului jucăuş şi expresiv din el să se manifeste liber. Este important ca el să creadă în modferm că fiecare copil este unicat, o persoană valoroasă. Tratamentul copilului porneşte de le nevoilesale specifice, de la problemele sale emoţionale şi situaţiile obiective în care se află.
Obiectivele procesului terapeutic
Tratamentul fiecarui copil
este unic şi diferit
, motiv pentru care procesul terapeutic trebuie săfie un proces foarte flexibil, şi totuşi el urmăreşte o progresie, care are un început, un mijloc şi unsfârşit; terapetul fiind conştient de această etapizare şi de structura pe care o impune terapiei ce trebuietratată într-o anumită ordine.Toate aceste stadii au ţeluri comune:-reducerea problemelor emoţionale sau de comportament ale copilului;-îmbunătăţirea adaptării la şcoală, în familie sau cu egalii;-îmbunătăţirea stimei de sine.
Fazele procesului terapeutic
1
 
Curs I, Psihoterapie 21.02. 2009
 
www.cartiaz.ro– Carti si articole online gratuite de la A la Z1.
 
Scopul primei faze
constă
în stabilirea alianţei terapeutice
într-un mediu securizant care-i permitecopilului să se dezvăluie pe sine. De aceea trebuie să fie o experienţă plăcută pentru copil, pentru ca elsă-şi dorească să revină la cabinet.Prima întâlnire este momentul
stabilirii unei relaţii de încredere cu copilul
, este momentulcând i se explică copillui
confidenţialitatea
şi este informat despre ceea ce presupune
relaţiaterapeutică
. Această confidenţialitate prezintă doua consecinţe importante: în primul rând, copilulsimte că primeşte un respect special şi se va raporta pozitiv la terapie şi, în al doilea rând, copilul vaavea libertatea de a fi deschis cu terapeutul său.În general, prima sesiune este un moment în care terapeutul încearcă să promoveze stima de sinea copilului şi valorizarea propriei persoane şi astfel, copilul este lăsat să vorbească despre lucrurile defiecare zi sau despre orice altceva vrea el, pentru că aceasta îi va permite să se simtă mai liniştit. Ceimai mulţi terapeuţi afirmă că este necesar ca atunci când familia vorbeşte despre copil, el trebuie să fiede faţă, chiar dacă nu-şi spune şi el punctul de vedere; astfel copilul este împiedicat să fantazeze, să seîngrijoreze cu privire la presupusele lucruri rele ce se spun despre el. Terapeutul nu trebuie să-ivorbească copilului "de sus", să-l neglijeze sau să-l trateze ca pe un obiect despre care se discută.Primele sesiuni au şi o valoare
diagnostică,
în sensul că se strâng informaţii din mai multe surse(copil, familie, şcoală etc.), apoi se formulează ipotezele şi obiectivele terapeutice. O sursă importantăde informaţii este
observarea relaţiilor dintre părinţi şi copii
(şi fraţi eventual) în timp ce ei sunt lacabinet; primul lucru de observat fiind proximitatea fizică-adică părinţii şi copilul stau împreună sauseparaţi? Dacă stau împreună, se afla în contact fizic şi aparent dependent, legaţi unii de alţii? Dacăstau despărţiţi, indică aceasta o lipsă a contactului emoţional sau o independenţa sănătoasă? Apoi seobservă dacă copilul se mişca liber prin cameră sau parintele îi controlează comportamentul. Ce reacţieau părinţii la comportamentul copilului lor? Cere acesta aprobare când vorbeşte? Vorbeşte liber saueste blocat de prezenţa părinţilor?Plecând de la aceste informaţii,
terapeutul formulează ipoteze
cu privire la :- măsurile educative pe care părinţii le aplică copilului;- alianţele şi conflictele intrafamiliale;- comunicările perturbatoare şi dublele mesaje.Chiar în prima sesiune terapeutul este interesat de
motivele
 pentru care este adus copilul lacabinet
.
Cei mai mulţi se îndreaptă spre cabinetul de psihoterapie atunci când situaţia începe să fiedificilă, uneori chiar insuportabilă, atât pentru copil cât şi pentru părinţi, dar cu toate că părinţii nu suntdirect afectaţi de comportamentul copilului ei trăiesc disconfort, anxietate sau simt trebuie să facăceva în această privintă. Uneori părinţii işi aduc copii la terapie pentru că aceştia au suferit incidentetraumatice (abuz, molestare, accident, moartea sau îmbolnăvirea cuiva drag) şi doresc să fie siguri căsentimentele traite de copil nu-l vor coplesi si nu vor avea efecte negative pe termen lung; alteori,şcoala sau medicul îi îndrumă pe părinţi spre psihoterapie.Din evaluarea psihologică, anamneza, interviul preliminar cu parinţii şi cu copilul, terapeutulclarifică
3 tipuri de obiective terapeutice
:-din pespectiva părinţilor;-din perspectiva copilului;-din perspectiva terapeutului. 
2. A doua fază a procesului psihoterapeutic centrat pe copil -
este formată din
sesiunile de mijlocale procesului terapeutic
, fiecare având un focus diferit. Este etapa activă, lucrativă, facilitatoare deschimbare, şi se concentrează pe problemele personale, pe problemele de zi cu zi; practic estemomentul în care are loc cea mai mare parte a muncii terapeutice.Copiii au adesea blocaje în comunicarea verbală, se simt stingheriţi sau opun rezistenţă în a-şiexprima direct trăirile interioare sau nu le conştientizeaza dar, prin folosirea unor tehnici expresive ceincurajeaza proiecţia, aceste blocaje sunt eliminate şi copiii işi pot dezvălui direct sau simbolicsentimentele, trăirile şi credinţele, într-un mod deschis, fapt ce duce la integrarea personalităţii. Ceea ce2
 
Curs I, Psihoterapie 21.02. 2009
 
www.cartiaz.ro– Carti si articole online gratuite de la A la Z
copilul exprimă prin desen, modelaj, povestiri, arată fanteziile proprii, nevoile, anxietăţile, fricile,frustrările, impulsurile, dorinţele etc.Adesea,
PROIECŢIA
va fi singura cale prin care copilul vorbeşte despre el. De exemplu, el poate spune prin intermediul unei marionete lucruri pe care nu le va spune niciodată direct; tehnicautilizării marionetelor sau a păpuşilor usurând medierea procesului de explorare şi analiza terapeutică.De asemenea, şi jocul prin dramatizare şi improvizaţie narativă, prin metaforă şi simbol oferă, pas cu pas, baza proiectivă de explorare şi de exprimare, iar în timp provoacă schimbări în înţelegere şicomportament.
Tehnicile expresive
stimulează creativitatea copilului, iar creativitatea umană este limbajul primar pentru realizarea insight-ului şi vindecării. Ele sunt numeroase, dar nu trebuie utilizate ca niştereţete, nu trebuie privite ca un scop în sine. De aceea, terapeutul păstrează întotdeauna în minte căfiecare copil este o persoană unică, tehnica fiind doar un catalizator al procesului terapeutic. Copiluldirecţionează cum să se lucreze cu el şi orientează spre ceea ce el are nevoie, secretul terapeutuluiconstând în a fi receptiv şi deschis, gata să-i primească mesajul şi să-i permită să-l transmită.Este important pentru copil să simtă că terapeutul este o persoană puternică pe care se poate baza. Prin faptul că terapeutul îl înţelege,îl acceptă şi este sincer cu el, copilul învaţă să se autoaccepte,să se conştientizeze şi astfel să crească şi să se dezvolte emoţional. Un bun terapeut asistă şiacompaniază copilul în procesul evoluţiei sale.Uneori terapeutul pregăteşte tehnici pe care copilul le refuză şi atunci nu trebuie să forţeze, cisă-i respecte limitele. Aceste rezistenţe nu sunt întotdeauna date de
negativismul copilului
, ci este binesă se tină cont de faptul că experienţele de viaţa l-au învăţat pe acesta să se apere şi să se opună cândceva este prea greu, prea mult sau prea periculos pentru el. Terapeutul poate trata direct frica ce seascunde în spatele rezistenţelor sau poate să-i permită copilului să decidă pentru el însuşi când este gatasă rişte ceva care este dificil pentru el.În terapie se vorbeşte de
3 tipuri de schimbări
:-
schimbări comportamentale
- se referă la modul în care copilul se comportă şi acţionează,cum se relaţionează cu alţi oameni sau obiecte din spaţiul său de viaţă;-
schimbări cognitive -
se referă la capacitatea de a se înţelege pe sine şi pe cei din mediulsău,de a identifica ceea ce este\sau nu important;-
schimbări emoţionale
- se referă la schimbări în confortul, fericirea şi satisfacţia copilului.
3. A treia fază
a procesului psihoterapeutic reprezintă
 încheierea terapiei,
ce poate fi un momentdificil pentru copil, din mai multe motive şi poate prezenta probleme care se concentrează în jurulseparării, pierderii unei relaţii importante şi a încrederii în sine. De aceea, încheierea terapiei nu se face brusc şi copilul trebuie să fie pregătit pentru acest lucru dar, mai ales, e important ca terapia să nu seîncheie niciodată în mijlocul unei crize. Chiar dacă copilul este pregătit să sfârşească terapia, terapeutultrebuie să-l ajute să facă fată mai întâi crizei.
Scopul ultimei etape
în terapie este
consolidarea şi întărirea câştigurilor obţinute
, terapeutulîntrebându-se dacă copilul poate promova sau mentine aceste câştiguri.Terapia poate fi oprită atunci când se consideră că:- comportamentul copilului s-a schimbat prin raportare la şcoală ,la părinţi la egali şi începe să fieimplicat în activităţi exterioare de gen cluburi,fotbal,prieteni ,semn că terapia începe să-l plaseze pedrumul vieţii sale- sau când se produce o răceală în relaţia sa cu terapeutul iar materialul din sesiunea de terapie este mai puţin productiv, adica atunci când devin plictisiţi şi doresc să petreacă mai mult timp cu prietenii,relaţia terapeutică răcindu-se emoţional,este semn că se apropie sfârsitul terapiei.Înainte de a şti dacă este momentul oportun pentru finalul terapiei,terapeutul american RobertLeve considera că este bine să se cunoasca dacă:-
Problemele emoţionale ale copilului sunt sub control
- dacă a învăţat să-şi controlezecomportările impulsive şi are o toleranţa la frustrare mai bună;3

Activity (82)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
bibipui liked this
bibipui liked this
Corina Ciubotaru liked this
vaseavasea96 liked this
Inga Buiunciuc liked this
Anişoara Ceban liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->