High Quality
Open the downloaded document, and select print from the file menu (PDF reader required).
ANUL XVII • NR. 297 • 25 mai 2010
Institutul de Studii Populare
Cultura libert
ăţ
ii
Nu
ş
tiu dac
ă
Gabriel Liiceanu a anti-
cipat, atunci când a scris
Jurnalul de la P
ă
ltini
ş
, impactul uria
ş
pe care l-aavut aceast
ă
carte imediat dup
ă
publi-care. M
ă
gândesc nu doar la scrisorileadunate în
Epistolar
ş
i care exprimaureac
ţ
iile celor implica
ţ
i, într-un fel saualtul, în experimentul cultural patronatde Constantin Noica. Memoria mea p
ă
s-treaz
ă
, în primul rând, amintirea bu-curiei intelectuale tr
ă
ite de mul
ţ
i tinericare, în ultimul deceniu al comunis-mului, descopereau c
ă
exist
ă
, dincolode modelul sclerozat al ideologiei mar-xiste, o alternativ
ă
cultural
ă
vie, proas-p
ă
t
ă
ş
i seduc
ă
toare. În paginile
Jurna-lului
se ascundea nu un program po-litic, ci ceva mult mai important
ş
i maipericulos pentru sistemul totalitar: oinvita
ţ
ie la un exerci
ţ
iu de libertate. Nucred c
ă
exagerez a
fi
rmând c
ă
tocmaicei care au r
ă
spuns la aceast
ă
invita
ţ
ieau contribuit dup
ă
1989, într-o m
ă
sur
ă
mai mic
ă
sau mai mare, la structurareaunui nou mod de gândire
ş
i la con-turarea unei noi atitudini intelectuale,ambele întemeiate pe ideea de liber-tate.Dar un asemenea mod de gândire
ş
i oasemenea atitudine intelectual
ă
aveaunevoie de un suport puternic, de un an-treprenoriat cultural de mare anver-gur
ă
. Este tocmai ce a oferit GabrielLiiceanu prin
Editura Humanitas
: unproiect antreprenorial în care se re-g
ă
sesc toate semni
fi
ca
ţ
iile cuprinse îndenumirea acestei institu
ţ
ii. Într-ade-v
ă
r, în cele dou
ă
decenii care se îm-plinesc de la în
fi
in
ţ
area sa,
Editura Humanitas
a publicat numeroase c
ă
r
ţ
icare ofer
ă
nu numai imaginea complex
ă
ş
i nuan
ţ
at
ă
a naturii umane
ş
i a bu-n
ă
t
ăţ
ii care, în mod miraculos, a r
ă
masîn toate timpurile o form
ă
de mani-festare a acestei naturi, ci
ş
i coordo-natele fundamentale ale culturii spiri-tuale. Reunind toate aceste semni
fi
ca
ţ
iiîntr-o singur
ă
sintagm
ă
, se poatespune c
ă
proiectul
Humanitas
a fost
ş
ieste dedicat culturii libert
ăţ
ii.Pasiunea, perseveren
ţ
a
ş
i competen
ţ
acu care Gabriel Liiceanu a realizat acestproiect de antreprenoriat cultural aufost dublate, în mod exemplar, depozi
ţ
ia sa ferm
ă
, neobosit
ă
, in
fl
exibil
ă
ş
i, nu de pu
ţ
ine ori, plin
ă
de patos, înfavoarea restaur
ă
rii valorilor morale. Înultim
ă
instan
ţă
, lec
ţ
ia libert
ăţ
ii este unrecurs la moral
ă
. Nimic mai
fi
resc, în-trucât spa
ţ
iul libert
ăţ
ii nu poate exista
ş
i nu se poate consolida f
ă
r
ă
o puter-nic
ă
structur
ă
de valori morale careîntemeiaz
ă
ordinea constitu
ţ
ional
ă
ş
i juridic
ă
a comunit
ăţ
ii. Ne a
fl
ă
m astfelîn centrul sferei de idei a dreptei.Desigur, nimic nu este mai str
ă
in depersonalitatea lui Gabriel Liiceanudecât partizanatul politic. El
ş
tie foartebine c
ă
politica altereaz
ă
. Iat
ă
de ce
ş
i-a p
ă
strat întotdeauna privilegiul de a judeca, f
ă
r
ă
niciun fel de constrângereexterioar
ă
, uneori chiar nemilos, oricederapaj de la principiul binelui comuncare ar trebui s
ă
cârmuiasc
ă
ac
ţ
iuneatuturor celor de care, guvernan
ţ
i
ş
i gu-verna
ţ
i, depinde soarta
cet
ăţ
ii
. Inter-ven
ţ
iile publice, rare, dar pline deconsecin
ţ
e, î
ş
i dezv
ă
luie sensul profunddin aceast
ă
perspectiv
ă
. Iar c
ă
r
ţ
ile lui –în egal
ă
m
ă
sur
ă
, de
fi
loso
fi
e
ş
i de lite-ratur
ă
, pentru c
ă
el este
ş
i un marescriitor – , de
ş
i desprinse de con junc-turi, r
ă
mân mereu actuale întrucâtsunt o pledoarie în care miracolul gân-dului liber
ş
i contemplarea valorilormorale se asociaz
ă
pentru ap
ă
rareademnit
ăţ
ii omului
ş
i a culturii ca surs
ă
ş
i m
ă
sur
ă
a acestei demnit
ăţ
i.Iat
ă
de ce este o datorie de onoare pen-tru
Institutul de Studii Populare
s
ă
-lomagieze pe Gabriel Liiceanu în cadrulprogramului
Reperele intelectuale aledreptei
sus
ţ
inut de
Funda
ţ
ia HannsSeidel
.
VALERIU STOICA
GABRIEL
LIICEANU
LIICEANU
Repere intelectualeale dreptei române
ş
ti
foto: C
a
r
i
ere (Vl
a
d Br
ă
te
a
nu, Cr
i
st
i
M
i
tre
a
)
25 mai 2010 // nr. 297 // 22 plus
ii
L
ii
ce
a
nu,nu F
i
losoful
Umbl
ă
vorba c
ă
Gabriel Liiceanu ar
fi
Filosof. Aceast
ă
zical
ă
re
fl
ex
ă
, cult
ă
ş
i
fl
atant
ă
ascunde o enorm
ă
neîn
ţ
elegere. Pozi
ţ
ia de Filosof Titular nu mai e de mult t
ă
iat
ă
pentru un spirit de amploarea
ş
i onestitatea lui Gabriel Liiceanu.
diferen
ţ
a e fundamental
ă
pentru spa
ţ
iulpublic. Soarta darnic
ă
sau nefericireapopoarelor are leg
ă
tur
ă
cu spiritulsolidar sau cu rebeliunea înver
ş
unat
ă
agânditorilor.
G
abriel Liiceanu a în
ţ
elesdevreme riscurile pe carele aduce cu sine preten
ţ
iarenovatoare a Filosofuluide instinct contestatar. Înanii interminabili ai farsei spiritualecomuniste, Liiceanu a uitat s
ă
fi
e rebel
ş
ia decis, cu o op
ţ
iune sigur
ă
, s
ă
conserve.Într-adev
ă
r, aceasta era nevoia cea marea unei culturi amenin
ţ
at
ă
cu demolarea.Conservatorismul sistematizat în aniicomunismului de Liiceanu a fost preapu
ţ
in în
ţ
eles
ş
i nici nu e de mirare c
ă
e a
ş
a. Într-o epoc
ă
de refugii felurite,aprofundarea culturii clasice poate
fi
u
ş
orconfundat
ă
cu un hobby superior. Îns
ă
studiile de
fi
loso
fi
e clasic
ă
, traducerilecare au recuperat grecitatea sau au deschisculoarul spre altitudinea german
ă
a
fi
loso
fi
ei moderne au fost altceva. Elen-au bifat obliga
ţ
ii bibliogra
fi
ce restante,ci au men
ţ
inut limba
ş
i gândirea înpreajma valorilor f
ă
r
ă
de care o cultur
ă
se dezintegreaz
ă
în expresivitate
ş
iincoeren
ţă
intelectual
ă
.În 1990, când Gabriel Liiceanu a lansatproiectul
Humanitas
, cultura român
ă
s-aputut sprijini, dintr-o dat
ă
, pe o rezerv
ă
decunoa
ş
tere
ş
i pe o suit
ă
de repere pe carenu le preg
ă
tise în niciun fel. Pionieratul
Humanitas
a fost rodul unui paradox:un proiect personal complet gol de ego,o ambi
ț
ie solitar
ă
de utilitate public
ă
.Îns
ă
cea mai direct
ă
ș
i aplicat
ă
ac
ţ
iune aposterit
ăţ
i imediate. Voga - cea mai u
ş
oar
ă
dintre tehnicile de fabricare a posterit
ăţ
iisimultane - a luat locul r
ă
spunderii
ş
i alanonimatului asumat. Cu câteva excep
ţ
iigigantice, dar bine ferecate în ostilitate(Revel, Ko
ł
akowski), ultimii 50 de anide experiment ai Filosofului Public aufost un foarte serios e
ş
ec al gândirii. Înacela
ş
i timp, curen
ţ
ii ideologici
ş
i
fl
uxurilede presiune media
ş
i-au f
ă
cut de capîndelung, pe ruinele re
fl
ec
ţ
iei critice,
ş
i au repurtat o victorie la fel de grav
ă
.Îns
ă
deruta Filosofului contemporan nutrebuie adjudecat
ă
în contul negativ almodernit
ăţ
ii. Noua tendin
ţă
- sau ceeace credem noi c
ă
e tendin
ţă
nou
ă
- areprecursori arheologici. Modernitatea adezvoltat irelevan
ţ
a
fi
losofului, plecândde la modele pe care nu le-a inventat.Rebeliunea
ş
i dezordinile interioare alere
fl
exiei sunt o nevroz
ă
mult prefreudian
ă
.Sciziunea fundamental
ă
a
fi
loso
fi
eiîncepe odat
ă
cu desp
ă
r
ţ
irea structural
ă
a
fi
loso
fi
lor: cei ce g
ă
sesc lumea înc
ă
p
ă
toare
ş
i cei ce stabilesc de la început, chiarînainte de început, c
ă
lumea trebuierenovat
ă
f
ă
r
ă
întârziere. De o parte, ogramatic
ă
neîntrerupt
ă
, de cealalt
ă
uninstinct sau mai degrab
ă
o dispozi
ţ
ieresentimentar
ă
, pe care o confund
ă
m preau
ş
or cu voca
ţ
ia critic
ă
.Aceast
ă
schem
ă
sumar
ă
descrie în termeniicei mai largi practici spirituale pe careac
ţ
iunea politic
ă
le-a tradus, ulterior,în categoriile mari ale dreptei
ş
i stângii.Nimic nu mic
ş
oreaz
ă
sau nu spore
ş
tevaloarea
fi
loso
fi
lor c
ă
zu
ţ
i de o parte
ş
ide cealalt
ă
a acestei falii (Socrate, depild
ă
, nu poate
fi
nicio clip
ă
suspectat deapartenen
ţă
generic
ă
la dreapta). Îns
ă
Mai mult de 50 de ani de practic
ă
spiritual
ă
dubioas
ă
au redus calitatearostirii
fi
loso
fi
ce contemporane la unexerci
ţ
iu vecin cu exhibi
ţ
ionismul
ş
i maiîntotdeauna alipit campaniilor ideologice.Filosoful a disp
ă
rut din câmpul re
fl
ec
ţ
ieitari, exact în m
ă
sura în care a ap
ă
rut,masiv promovat, în postura de superstarrevolu
ţ
ionar
ş
i enigm
ă
ş
ic. Re
fl
ec
ţ
ia adevenit, astfel, mai u
ş
oar
ă
: o plimbare înacela
ş
i timp acid
ă
ş
i super
fi
cial
ă
printrecli
ş
ee justi
ţ
iare
ş
i petarde lingvisticeîntunecate. Dispari
ţ
ia
fi
losofului „r
ă
u“,a acelui spirit care nu se las
ă
ş
i nu selas
ă
dus de curente a pus cap
ă
t uneitradi
ţ
ii dense
ş
i a inaugurat gratuitateaadesea criminal
ă
în raport cu misiuneapedagogic
ă
a maestrului spiritual. Filosofula început s
ă
magnetizeze ocult
ş
i s
ă
atrag
ă
fani. Discipolii au fost scuti
ţ
i de probeleini
ţ
ierii, pur
ş
i simplu pentru c
ă
noii„
fi
loso
fi
“, de la Sartre citire, au des
fi
in
ţ
atbaremurile
ş
i au trecut la recrutarea declone
ş
i cópii.
D
up
ă
1945, spiritul europeana continuat s
ă
re
ţ
in
ă
, vl
ă
guit
ş
i confuz, nomenclatorulprofesional al re
fl
exiei.M
ă
car nominal,
fi
loso
fi
in-au disp
ă
rut. Filoso
fi
a nu s-a retras,îns
ă
fi
loso
fi
i au devenit altceva. Figurasolitarului care roste
ş
te oracular inep
ţ
iiexisten
ţ
iale sau refuz
ă
s
ă
fi
e clar, invocândo dram
ă
lingvistic
ă
privat
ă
, a înlocuitstatura clasic
ă
a
fi
losofului de sistem. Înmod esen
ţ
ial, Filosoful s-a privatizat,a
fi
ş
ând, totu
ş
i, preten
ţ
ia unui discurspentru colectivitate. Filosoful nu mai eal
ă
turi de, ci deasupra comunit
ăţ
ii pecare o trece prin propriile insatisfac
ţ
ii
ş
i frustr
ă
ri personale. Comunitateatrebuie s
ă
îl urmeze în prizonieratul ce
ţ
osal conceptelor progresiste: eliberare,insurgen
ţă
, antialienare.În mare, postura marxist
ă
a câ
ş
tigatpartida, implantând în mijloculagorei detractori spirituali ai tradi
ţ
ieicomunitare. Egoul gânditorului e punctulde plecare, incipit-ul spiritual f
ă
r
ă
recurs.Filosoful pe care societ
ăţ
ile îl caut
ă
înmomente de criz
ă
a disp
ă
rut. În locullui, noul star
fi
loso
fi
c, consacrat debusturile fosforescente ale unor Derrida,Foucault sau Chomsky, e exact atât: oreplic
ă
, un mulaj mai mult sau mai pu
ţ
indefectuos al nesiguran
ţ
ei mascate în cultuldeconstruc
ţ
iei.Din acest mare punct de vedere, GabrielLiiceanu nu e
fi
losof, de
ş
i e cel mai deseam
ă
gânditor al culturii române, înepoca tulbure care începe odat
ă
cu anii‘80
ş
i continu
ă
s
ă
cad
ă
în golul deschisde suspendarea general
ă
a valorilor înpostcomunism. Gabriel Liiceanu e, pescurt
ş
i în adâncime, un spirit lipsit deobliga
ţ
ii fa
ţă
de mondenitate
ş
i via
ţ
a departid a sectelor academice. Liiceanue solidar, chiar f
ă
r
ă
s
ă
o stabileasc
ă
înmodul explicit al programelor asumate, cutradi
ţ
ia.Filosoful Titular recent a renun
ţ
at, înciuda jur
ă
mintelor contrare, la autonomie,pentru a fonda, mult mai facil
ş
i fructuos,centrului de gândire Liiceanu e de g
ă
sitaltundeva: în politica de recuperare apoliticii. În ianuarie 1990, în plin ceas alincoeren
ț
ei contestatare,
Apelul c
ă
trelichele
reîntemeia cu adev
ă
rat gândireacritic
ă
româneasc
ă
. Din nou,
ş
i în cazul
Apelului
, Liiceanu nu trebuie confundatcu un contestatar. Liiceanu circa 1990nu e în pozi
ţ
ia privilegiat
ă
a lui AndréGlucksmann (o alt
ă
excep
ţ
ie de la reguladegrad
ă
rii Filosofului), care se bate dininteriorul unei culturi des
ă
vâr
ş
ite cuasaltul relativist sau cu supernihilismeleultimei luni de in
fl
a
ţ
ie editorial
ă
.Liiceanu s-a a
fl
at tot timpul într-o pozi
ţ
iecultural
ă
aberant
ă
. Înainte de 1989, înabsen
ţ
a unei teorii marxiste propriu-zise sau a celei mai m
ă
runte urme depregnan
ţă
fi
loso
fi
c
ă
a stângii, sarcina luiLiiceanu a fost cu atât mai di
fi
cil
ă
. Lipsitde o referin
ţă
advers
ă
de minim
ă
decen
ţă
,el a trebuit s
ă
ofere un model superiorde rostire, îngrijindu-se, în acela
ş
i timp,s
ă
men
ţ
in
ă
deschis un curs generalde alfabetizare
fi
loso
fi
c
ă
. Altfel spus,Liiceanu a jucat rolul unui scriitor care
ţ
inte
ş
te
Nobelul
, în timp ce se spete
ş
te s
ă
împiedice r
ă
spândirea analfabetismului.Dup
ă
1989, când aparen
ţ
ele proclamau orena
ş
tere cultural
ă
debordant
ă
, GabrielLiiceanu s-a v
ă
zut obligat s
ă
fac
ă
, iar, ungest conservator.
E
lanul dezordonat al supra-sub-produc
ţ
iei de toate
ş
i nimictrebuia temperat, iar parodiade la baza noii culturi politicetrebuia contrat
ă
.Din acest motiv, discursul anti-pseudo-democratic din
Apel
nu e o polemic
ă
politico-social
ă
, ci un act de rea
fi
rmarea culturii publice, dup
ă
50 de ani denega
ţ
ie
ş
i în fa
ţ
a unei promisiuni certe deprelungire a golului. Gabriel Liiceanu esolidar, în aceast
ă
împotrivire a
ş
ezat
ă
laînceputul unui veac strâmb, cu cei ce aufost sau au devenit, între timp, victimele,izgoni
ţ
ii
ş
i for
ţ
a civil
ă
a societ
ăţ
iiromâne
ş
ti. Aici, în acest act de demnitatecritic
ă
, epurat de naivit
ăţ
i
ş
i confuziina
ţ
ionaliste, se g
ă
sesc r
ă
d
ă
cinile culturaleale op
ţ
iunii de dreapta contemporane.
Ş
i tot aici, în aceast
ă
des
ă
vâr
ş
it
ă
lips
ă
depreten
ţ
ii, e de g
ă
sit modelul intelectual pecare Liiceanu îl las
ă
genera
ţ
iilor care vorreface densitatea
ş
i r
ă
spunderea public
ă
a culturii române
ş
ti. Misiunea lui GabrielLiiceanu nu e încheiat
ă
, dar esen
ţ
ialul afost spus. C
ă
r
ţ
ile care au venit mai târziu(cele trei
Despre
-uri
ş
i
Scrisorile c
ă
tre
fi
u
) au, deja, a
ş
ezarea estetic
ă
a literaturii
fi
loso
fi
ce de mare în
ă
l
ţ
ime.Ce a f
ă
cut
ş
i a reu
ş
it Liiceanu vreme deaproape 40 de ani va
fi
în
ţ
eles cu adev
ă
ratabia în acea epoc
ă
româneasc
ă
viitoarecare, sigur
ă
pe cultura ei, va încerca s
ă
-
ş
ideslu
ş
easc
ă
genealogia. Acum, când nea
fl
ă
m înc
ă
la cap
ă
tul dinspre confuzie alacestei epoci neb
ă
nuite,
ş
tim m
ă
car atât:Gabriel Liiceanu a refuzat toate direc
ţ
iilegre
ş
ite.
Ş
i, din acest motiv, p
ă
str
ă
m o
ş
ans
ă
.
TRAIAN UNGUREANU
foto: Cot
i
d
ia
nul
22 plus // nr. 297 // 25 mai 2010
iii
Cu
m
s
ă
fi
e o
ş
a
ns
ă
s
ă
tr
ă
i
e
ş
t
i
într-olu
m
e de o
am
en
i
ma
r
i
c
a
într-o cre
şă
?
A
ţ
i tr
ă
it mai bine de patru decenii în comunism.În ce fel a
ţ
i putea spune c
ă
a tr
ă
i în comunism a fost o
ş
ans
ă
, poate chiar un privilegiu? Din perspectiv
ă
politic
ă
, a tr
ă
i în comunism a fost pentru dumneavoastr
ă
cumva vreo
ş
ans
ă
?
Spontan, î
ţ
i vine s
ă
spui c
ă
a tr
ă
i într-o lume ac
ă
rei regul
ă
este suprimarea libert
ăţ
ii nu poate
fi
decât o ne
ş
ans
ă
ş
i un blestem. S
ă
ţ
i se spun
ă
ce ai def
ă
cut în privin
ţ
a lucrurilor în care normal e s
ă
decizidoar tu (ce s
ă
gânde
ş
ti, ce s
ă
spui, ce s
ă
m
ă
nânci,cum s
ă
te îmbraci, cu cine s
ă
te întâlne
ş
ti, câ
ţ
i copiis
ă
ai, dac
ă
ai voie s
ă
ie
ş
i în lumea larg
ă
sau nu, ce s
ă
cite
ş
ti, ce
fi
lme s
ă
vezi etc.) înseamn
ă
s
ă
fi
i completinfantilizat. Cum s
ă
fi
e o
ş
ans
ă
s
ă
tr
ă
ie
ş
ti într-olume de oameni mari ca într-o cre
şă
?
Ş
i, dac
ă
refuziacest regim, s
ă
fi
i urm
ă
rit, persecutat, încarcerat,torturat, exterminat? E un adev
ă
rat dezastruexisten
ţ
ial.Numai c
ă
întrebarea dumneavoastr
ă
ţ
inte
ş
te poateîn alt punct: nu cumva via
ţ
a unui om supus la unastfel de tratament se îmbog
ăţ
e
ş
te tocmai înconfruntarea cu r
ă
ul? Nici în acest caz r
ă
spunsul nueste univoc. Pentru majoritatea oamenilor,comunismul este o experien
ţă
a mutil
ă
rii. Dincoabitarea sistematic
ă
cu r
ă
ul, cei mai mul
ţ
i oameniies poci
ţ
i. În aceast
ă
curs
ă
a supravie
ţ
uirii care estevia
ţ
a în comunism majoritatea se adapteaz
ă
schilodindu-se moral: ajung s
ă
tr
ă
iasc
ă
duplicitar înmod
fi
resc, tr
ă
iesc perpetuu în fric
ă
, se„adapteaz
ă
“, fac „aranjamente“, mint, înva
ţă
s
ă
fure, „se toarn
ă
“ unii pe al
ţ
ii, î
ş
i pierd sim
ţ
urilecomunitare. Pe scurt, înceteaz
ă
s
ă
mai respectevalorile tradi
ţ
ionale ale omenirii, de vreme ce înlumea în care tr
ă
iesc valorile acestea nu mai aunicio trecere. Comunismul este, statistic vorbind, osocietate de oameni f
ă
r
ă
caracter. Dezastrul care aurmat dup
ă
c
ă
derea comunismului tocmai lucrulacesta l-a scos la vedere: e foarte greu s
ă
reconstruie
ş
ti o societate folosind ca materie prim
ă
molozul uman.
Provoc
a
re
a
pe c
a
re o
a
ducecu s
i
ne co
m
un
i
s
m
ul
În schimb, pentru pu
ţ
ini, pentru foarte pu
ţ
ini,comunismul a putut s
ă
însemne
ş
i ceea ce sugereaz
ă
întrebarea dumneavoastr
ă
:
ş
ansa de a-
ţ
i împlinidestinul pe o cale paradoxal
ă
. Modelul este cel alsuferin
ţ
ei care consolideaz
ă
sau trans
fi
gureaz
ă
. Partedintre cei care au trecut prin închisorile comuniste,când n-au murit în mizeria extrem
ă
, au întrupatacest model. În
Închisoarea noastr
ă
cea de toatezilele
, Ion Ioanid spune c
ă
pentru ei, cei încarcera
ţ
i,închisorile comuniste au fost
„închisori-muzeu“
,locuri în care, tocmai pentru c
ă
î
ş
i întâlnea aicilimitele, via
ţ
a p
ă
stra intact
ă
„statuia omului decaracter
“. Spre deosebire de ceilal
ţ
i oameni,destinele lor nu au fost
„frânte“
, ci
„împlinite“
.Mul
ţ
i dintre cei închi
ş
i – Ioanid, Noica, Pillat,Steinhardt în mod sigur – au ie
ş
it din închisoare,omene
ş
te vorbind, mai frumo
ş
i decât intraser
ă
.Deten
ţ
ia nu ucisese în ei rasa uman
ă
de soi, ci opoten
ţ
ase. Au tr
ă
it mai frumos, adic
ă
mai vast în
„T
im
pul l
i
ber
a
fost
ma
relec
a
p
i
t
a
l
a
l v
i
e
ţ
ii
m
ele“
GABRIEL LIICEANU în d
ia
log cu CRISTIAN P
Ă
TR
ĂŞ
CONIU
SCRIERI
Tragicul. O fenomenologie a limitei
ş
i dep
ăş
irii
(1975);
Încercare în politropia omului
ş
i a culturii
(1981); edi
ţ
ia a II-a, cu titlul
Om
ş
i simbol.Interpret
ă
ri ale simbolului în teoria artei
ş
i
fi
lozo
fi
a culturii
(2005);
Jurnalul de la P
ă
ltini
ş
. Un model paideic în cultura umanist
ă
(1983);
Epistolar
(coautor
ş
i editor, 1987);
Apel c
ă
tre lichele
(1992);
Cearta cu
fi
lozo
fi
a
(1992);
Despre limit
ă
(1994);
Itinerariile unei vie
ţ
i: E.M. Cioran urmat de Apocalipsa dup
ă
Cioran. Trei zile de convorbiri - 1990
(1995);
Declara
ţ
ie de iubire
(2001);
U
ş
a interzis
ă
(2002);
Despre minciun
ă
(2006);
Despre ur
ă
(2007);
Despre seduc
ţ
ie
(2007);
Pove
ş
ti de dragoste la prima vedere
(coautor, 2008);
Scrisori c
ă
tre
fi
ul meu
(2008);
Despre Noica. Noica inedit
(coautor, 2009).
„O gândire politic
ă
de anvergur
ă
nu e de dreapta sau de stânga, ci e doar inteligent
ă
, adev
ă
rat
ă
ş
i dreapt
ă
.“
;
n
ă
scut la 23 mai 1942,la Râmnicu-Vâlcea.
;
studii universitare la Bucure
ş
ti,
Facultatea de Filozo
fi
e
(1960-1965)
ş
i
Facultatea de Limbi Clasice
(1968-1973); doctorat în
fi
lozo
fi
e la
Universitatea dinBucure
ş
ti
(1976).
;
cercet
ă
tor la
Institutul de Filozo
fi
e
(1965-1975)
ş
i
Institutul de Istorie a Artei
(1975-1989); bursier al
Funda
ţ
iei Humboldt
(1982-1984).
;
director al
Editurii Humanitas
din 1990.
;
profesor la
Facultatea de Filozo
fi
e
a
Universit
ăţ
ii Bucure
ş
ti
din 1992.
;
Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres
(Paris, Fran
ţ
a, 1992).
;
Commendatore dell’Ordine della Stella della Solidarieta italiana
(Roma, Italia, 2005).
f o t o : C o t
i
d
i a
n u l
Add a Comment