Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
2Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Sfantul Augustin - De Libero Arbitrio

Sfantul Augustin - De Libero Arbitrio

Ratings: (0)|Views: 218|Likes:
Published by RaBogdana

More info:

Published by: RaBogdana on May 26, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/28/2010

pdf

text

original

 
Sfîntul Augustin
DE LIBERO ARBITRIO
 EDIŢIE BILINGVĂ 
Studiu introductiv, traducere şi note de GH.I. ŞERBANControl ştiinţific de LUCIA WALD
s
f
HUMANITAS
BUCUREŞTICopertaIOANA DRAGOMIRESCU MARDARE
 NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României AUGUSTIN, Sf.Despre liberul arbitru/Sfîntul Augustin. - Bucureşti: Humanitas, 2004Bibliogr.ISBN 973-50-0371-6 821.124'02-97=135.1© HUMANITAS, 2004, pentru prezenta versiune româneascăEDITURA HUMANITASPiaţa Presei Libere 1, 013701 Bucureşti, Româniatel. 021/222 85 46, fax 021/222 36 32wwwJiumanitas.roComenzi CARTE PRIN POŞTĂ: tel. 021/223 15 01,fax 021/222 90 61, www.librariilehumanitas.roISBN 973-50-0371-6
Traducerea de faţă a dialogului augustinian
 De libero arbitrio I Despre liberul arbitru
a fost efectuată dupătextul original latin stabilit de clasicistul italian Franco De Căpitani în ediţia SANC-TI AURELII AUGUSTINI
 De libero arbitrio libri tres, Prolegomena, Textum, Italicam Interpretationem, Commentarium, Indicesl I II „ De Libero Arbitrio " di S. Agostino, Studio introdut-tivo, testo, traduzione e commento,
 publicată de Universitâ Cat-tolica del Sacro Cuore, Milano (Italia), 1987.Ediţia noastră, sub forma textului paralel latin-român, este prima versiune românească a dialogului augustinianoferită pînă acum cititorilor.Pentru stabilirea textului latin din prezenta ediţie, am apelat atît la textul din ediţia lui Franco De Căpitani, cît şila cel din
 Pa-trologia Latina,
t. XXXII, coloanele 1221-1310, în urma confruntării cărora n-am constatatdeosebiri semnificative. însă, ori de cîte ori acestea s-au ivit, au fost menţionate în subsolul textului latin. Dar,deşi textul latin de bază a rămas cel preluat din ediţia Căpitani, am considerat necesar să preluăm din
 Patrologia Latina
semnele ortografice specifice textelor teologice. în mai multe rînduri, am optat şi pentru modul de frazarea textului latin din ediţia Mig-ne, deoarece soluţiile adoptate aici ni s-au părut mai potrivite cu spiritul limbiiromâne. Totuşi, dat fiind faptul că textul latin de bază a rămas cel din ediţia italiană menţionată, diferenţele detext din
 Patrologia Latina
au fost specificate în subsolul fiecărei pagini de text latin.în privinţa concepţiei de interpretare care a stat la baza versiunii de faţă, prezenţa în paralel a originalului latinne-a obligat la o transpunere cît mai fidelă a textului latin în limba română, dar nu
ad litteram,
ci în spirituldiscursului teologic, filozofic şi literar al scrierilor Sf. Augustin.
 NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
Pentru elaborarea studiului introductiv, a notelor şi comentariilor am beneficiat în bună parte de cele aleeditorului şi comentatorului italian Franco De Căpitani. Ca şi în cazul altor traduceri din Sf. Augustin, problemele teologice controversate dintre tradiţia teologică apuseană şi cea răsăriteană au fost analizate şi re-
 
zolvate în concordanţă cu gîndirea teologică a perioadei patristice comune, la care se raportau atît creştiniirăsăriteni, cît şi apuseni.Traducerea textelor greceşti şi latineşti, incluse fie în studiul introductiv, fie în note şi comentarii, ne aparţine.Cînd însă pentru astfel de fragmente citate au existat versiuni româneşti, le-am reprodus pe acestea, indicînd defiecare dată numele traducătorului şi ediţia.Aducem şi pe această cale mulţumirile noastre doamnei prof. univ. dr. Lucia Wald de la Universitatea dinBucureşti pentru rigurosul control ştiinţific făcut lucrării noastre în manuscris şi pentru numeroasele soluţii deinterpretare a textului latin propuse, care au dus la îmbunătăţirea versiunii româneşti.Mulţumim de asemenea Editurii Humanitas din Bucureşti, care a manifestat şi de această dată interes pentruoferta noastră şi a dat curs apariţiei prezentei lucrări.GH. I. ŞERBAN
STUDIU INTRODUCTIV
1. împrejurările redactării dialogului
Conform celor mărturisite de Augustin, dialogul
 De libero ar-bitrio
1
(Despre liberul arbitru sau desprelibertatea de decizie a voinţei),
redactat în trei cărţi, a început să fie scris în 388 la Roma şi a fost terminat laHippona în 395/396. Asupra celor două etape de redactare nu există dubii, întrucît autorul se referă la aceastăoperă în următorii termeni: „Pe cînd eram încă la Roma, am voit să discut şi să cercetez de unde provinerăul
..." ?
Lucrarea a fost numită chiar de autor 
 De libero arbitrio.
Ca gen literar, opera aparţine ciclului dedialoguri post-Cassiciacum şi face parte din grupul de scrieri din timpul celei de a doua şederi la Roma, respectivde la începutul anului 387 pînă la începutul toamnei lui 388. Etapele acestei călătorii spre patrie se cunosc bine.într-adevăr, după botezul primit în zilele de Paşti la Mediolanum de la episcopul Ambrosius, Augustin, însoţit demama sa, Monica, de fiul său, Adeodatus, şi de cîţiva prieteni, pleacă pe nefericitul drum spre Africa, avînd înintenţie să se întoarcă la Tagas-te. în timpul acestei deplasări aveau să-i moară atît mama, cît şi fiul. La Roma afost constrîns să rămînă de la începutul verii anului 387 pînă în iulie sau august 388. Deşi scurtă, perioada aceas-ta a fost foarte bogată în evenimente de tot felul. Acum a avut
1
Nu trebuie să se confunde această lucrare cu o alta, avînd aproximativ acelaşi titlu,
 De libero arbitrio et gratia,
scrisă în 426, în care raportul dintre cele două categorii teologice — libertatea de voinţă şi graţie (har) — neapare totalmente diferit faţă de cel din prezentul dialog, în care conţinutul de idei este foarte aproape deînvăţătura ortodoxă răsăriteană.
2
Cf. FERICITUL AUGUSTIN,
 Retractationes I Revizuiri,
traducere din latină de N. I. Barbu, Editura Anastasia,Bucureşti, 1997, cap. I, 9, 1, p. 39.
STUDIU INTRODUCTIV
loc faimosul său extaz relatat în
Confesiuni?,
înaintea morţii mamei sale; şi tot acum sînt redactate numeroaselucrări cu subiecte preponderent teologice, între acestea şi prima carte din
 De libero arbitrio.
Celelalte două cărţiale dialogului vor fi redactate în Africa, după cum notează autorul însuşi:
 secundum et tertium (librum), in Africa, iam etiam Hippone-Regio presbiter ordinatus, sicut tune potui, terminavi
„pe a doua şi pe a treia [carte]le-am terminat în Africa, la Hippo-Regius, rînduit fiind preot, aşa cum am putut".
4
Prima parte a dialogului debutează pe un ton polemic împotriva maniheilor, menţinut şi în
 Retractationes
:
 Propter eos quip-pe disputatio illa suscepta est, qui negant ex libero voluntatis arbitrio mali originem duci, et  Deum, si ita est, Creatorem om-nium naturarum culpandum esse contendunt, eo modo volentes secundum suaeimpietatis errorem
 — 
Manichaei enim sunt 
 — 
im-mutabilem quandam et Deo conaeternam introducerenaturam mali
„discuţia aceea a fost pornită pentru cei care tăgăduiesc că originea răului se trage din libera voinţăa omului şi susţin astfel că Dumnezeu trebuie învinuit ca fiind Creator al tuturor naturilor. Ei vor, în acest fel, potrivit cu eroarea nelegiuirii lor — căci este vorba de manihei — să introducă o natură a răului nesupusăschimbării şi împreună veşnic cu Dumnezeu".
5
în afara primei cărţi din
 De libero arbitrio,
redactată la Roma, au mai fost scrise aici integral sau parţial alte cincilucrări:
Solilo-quiorum libri duo (Solilocviile, două cărţi,
rămasă neterminată), în 387;
 De immortalitate animae{Despre nemurirea sufletului),
în 387;
 De grammatica, libri amissi (Despre gramatică,
lucrare pierdută), în 387;
 De musica libri sex (Despre muzică, în şase cărţi),
începută în 387 şi încheiată în 391; şi
 De quantitate animae(Despre mărimea sufletului),
scrisă în 387-388.
6
3
Cf. SF. AUGUSTIN,
Confesiuni,
IX, 10, 23-26, traducere din latină, studiu introductiv şi note de Gh. I. Şerban, EdituraHumanitas, Bucureşti, 1998, pp. 319-322.
4
 
 Retractationes,
I, 9, 2,
tr. cit.,
 p. 39.
5
 
 Ibid.,
 p. 40.
6
Pentru o listă completă a tuturor lucrărilor lui Augustin, cu anii de redactare ai fiecăreia, vezi Sf. Augustin,
Confesiuni,
tr.cit., studiu introductiv, pp. 34-44.STUDIU INTRODUCTIV
2. Personajele dialogului
Fiind vorba de un dialog, e firesc să ne întrebăm care sînt personajele din
 De libero arbitrio.
Primul este
 
Augustin, care îşi asumă rolul de maestru, de ghid spiritual, însă în alt mod decît făcea lucrul acesta cu ceilalţiinterlocutori ai săi în dialogurile de la Cassiciacum. Augustin nu este însă numai ghidul întregii conversaţii, ci cumult mai mult decît atît: el asigură conţinutul de idei al dezbaterii şi trage concluziile de rigoare după fiecare eta- pă a dialogului. Cît de important este rolul său în economia conversaţiei se va putea observa în analiza detaliată a problemelor dezbătute.
 Evodius
 ,
cel de al doilea personaj al dialogului, este un prieten al lui Augustin, un compatriot, născut şi el laTagaste. A intrat, se pare, de timpuriu în armata imperială, dar nu şi-a neglijat pregătirea spirituală, fiindcă, laMediolanum, s-a alăturat grupului studios al prietenilor lui Augustin, le-a împărtăşit proiectul religios de a duceo viaţă în comun şi a participat la discuţiile acestui grup pînă cînd atît ideea teoretică, cît şi punerea ei în practicăau eşuat. Nu s-a convertit la creştinism împreună cu Augustin, în primăvara anului 387, aşa cum s-a susţinutadesea, ci cu puţin timp mai înainte. Nu 1-a urmat pe Augustin nici la Cassiciacum
8
, în mare parte din cauzafuncţiilor deţinute în serviciile municipale. A rămas totuşi fidel grupului în peregrinările acestuia de la Roma laOstia, de la Ostia la Tagaste şi apoi la Hippona. In final, a devenit episcop de Uzalum
9
, în 396 sau 397.De la Evodius au rămas mai multe scrieri, în principal o lucrare intitulată
 Defide contra Manichaeos,
redactată prin 414/415, şi cîteva scrisori către Augustin, scrise nu mult după ce Augus-tin încheiase redactarea dialogului
 De libero arbitrio.
Conţinutul acestor scrisori este de natură teologică şi filozofică, nefiind exclus ca problemeleridicate aici să aibă directă legătură cu ac-
7
Cf. J. H. Feliers,
 Evodius d'Uzalis. Contribution a l'etude de L'Egli-se cbretienne d'Afrique,
Paris, 1964, teză.
8
Conform ipotezei lui G. Bardy,
 Introduction a. De libero arbitrio,
Paris, 1952, p. 125.
Oraş din Africa de nord, în apropiere de Utica, astăzi o suburbiea oraşului Biserta.
10
STUDIU INTRODUCTIV
tivitatea sa pastorală: în ce fel trebuie pusă şi înţeleasă problema nemuririi sufletului uman în raport cucorporalitatea sa, în care poate fi recunoscut ecoul dezbaterilor la care ia parte în dialogul
 De quantitate animae;
sau în ce fel poate fi înţeles Hristos ca raţiune eternă a lucrurilor şi de unde vine sufletul omenesc al lui Hristos.Din replicile date lui Augustin în
 De libero arbitrio,
reiese că adevărul nu i se prezintă lui Evodius nici clar, nicilipsit de sinuozităţi, de unde şi insistenţa în a cere lămuriri de la Augustin; oricum însă, problemele puse îndiscuţie îi sînt bine cunoscute, chiar dacă nu în profunzimea dovedită de Augustin. De asemenea, în
 Defidecontra Manichaeos,
Evodius dovedeşte o cunoaştere bine documentată şi a obiecţiilor maniheice referitoare lacredinţa creştină universală
(fides catholica),
aprofundată de fiecare dată de interlocutorul său, în dialogurile lacare ia parte. în sfera sa de preocupări doctrinale, mai intră şi chestiunile referitoare la coruptibilitatea şimurdărirea prin întrupare a fiinţei divine profesate de manihei, atunci cînd abordau ideea păcatului originar sau azămislirii imaculate a lui Iisus, dar şi problemele legate de raportul dintre Vechiul şi Noul Testament. Evodius îşi prezintă întotdeauna argumentele în mod polemic, logic şi consecvent, mereu la obiect. Aşadar, Evodius nu neapare nici obosit de reluările neîncetate ale problemei în discuţie, nici dezinformat, adică numai cu ceea ce aauzit de la Augustin ori şi-a însuşit din scrierile acestuia. Despre problemele discutate, el are un punct de vedere propriu şi observaţii originale. E ceea ce confirmă intervenţiile sale atît în
 De libero arbitrio,
cît şi în
 Dequantitate animae,
dar şi ceea _ ce recunoaşte şi Augustin în
 Ep.
162a, către Evodius, unde citim:
lila sirelegas... quae te conferente mecum ac sermocinante con-scripsi sive de quantitate animae, sive de liberoarbitrio, invenies unde dissolvas, etiam sine mea opera, dubitationes tuas
„Dacă tu ai să reciteşti cele pe care eule-am scris în timp ce dezbăteai sau conversai cu mine fie despre mărimea sufletului, fie despre liberul arbitru, aisă afli cum să-ţi risipeşti şovăirile tale chiar şi fără ajutorul meu".
10
în ciuda acestora, H. I. Marrou nu vede în Evodius un personaj cu o gîndire proprie, ci doar unul cu rol de decor,o fiinţă
10
Cf.
 Ep.
162, 2, apud Franco De Căpitani,
Studio introduttivo al „De libero arbitrio",
Universitâ degli studi diParma, Istituto di filoso-fia, Milano, 1987, p. 28,
tr. n.
STUDIU INTRODUCTIV
11
creată de Augustin, în genul „ajutorului de detectiv din romanele poliţiste", în care contribuţia sa nu-i alta decîtsă-i ofere maestrului său prilejul de a-şi dezvălui toată perspicacitatea.
11
Alţi cercetători susţin însă că Evodiusconferă dialogului vivacitate şi că, deşi nu se situează la înălţimea capacităţii de a analiza subiectul în cauzădovedită de Augustin, este totuşi un interlocutor stimulator al dialogului.
12
Dacă în primele două cărţi prezenţa lui este vie (intervine de o sută douăzeci şi cinci de ori în cartea I şi de o sutăunsprezece ori în cartea a Ii-a), în cartea a IlI-a figura sa tinde să dispară. După cîteva intervenţii la început,dispare aproape complet, re-apărînd numai spre final şi totalizînd abia treizeci şi două de replici într-o carte careare o întindere cît primele două luate la un loc. Fictiv sau real, Augustin pune totuşi pe seama lui Evodius păreriîntîlnite şi în scrierile acestuia. însă, oricît de şters ar fi fost creat Evodius de către Sf. Augustin, numai ca să-idea prilejul să-şi expună propriile lui teorii, autorul dialogului nu ni se mai relevă în calitatea de
magister,
în care

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->