Professional Documents
Culture Documents
PENTRU ASISTENTUL
SOCIAL. SISTEMUL SOCIAL
SOCIETATEA CA SISTEM
Societatea este un tip particular de colectivitate umană,
respectiv colectivitatea care, graţie nivelului său de
completitudine, oferă membrilor ei posibilitatea de a-şi
satisface trebuinţele individuale şi colective.
Atunci când vorbim despre sistemul social, avem în vedere
„un instrument de analiză aplicabil unui evantai foarte
întins de colectivităţi de toate felurile şi de toate mărimile”
(Lugan, 1983: 59). Aşadar, noţiunea de societate se
referă la o realitate concretă(cum ar fi, de exemplu:
societatea românească contemporană), pe câtă vreme
noţiunea de sistem social trimite la o imagine abstractă
(Lugan, 1983: 56 – 57).
În cadrul modelului sistemist de analiză a
societăţii identificăm următoarele elemente:
structurile economice - care au funcţii vizând producţia şi circulaţia
bunurilor de consum, a serviciilor şi a forţei de muncă;
umane :
Nevoile normative – prin definirea lor factorii puterii pot controla
mecanismele repoducerii structurii sociale şi pe cele ale normalităţii.
Nevoia resimţită. Este posibil ca un individ, un grup sau o comunitate să se
afle într-o situaţie problematică prin raportare la « normalitatea « definită de
către experţi, însă, cu toate acestea, să nu resimtă propria stare ca pe o lipsă, o
insuficienţă sau un decalaj între optim şi real.
Nevoia exprimată echivalează cu o cerere concretă de ajutor, formulată de
către un individ, un grup sau o comunitate, fie pentru a sensibiliza serviciile
de protecţie socială, fie administraţia publică, fie alţi agenţi sociali preocupaţi
de problemele umane.
Nevoia comparativă este un pronostic la care asistentul social ajunge pe baza
următorului raţionament : dacă un actor social resimte o nevoie anume, atunci actorii care
posedă caracteristici asemănătoare celui dintâi au, posibil, aceeaşi nevoie. De exemplu,
dacă un şomer de lungă durată se confruntă cu nevoi de ordin material, este foarte
probabil ca şi alţi indivizi, aflaţi în aceeaşi situaţie să se confrunte cu dificultăţi
economice.
Funcţiile şi rolurile
asistentului social
Activităţile practice asistenţiale generale se
încadrează, în mare, în trei funcţii conexe:
de consultanţă;
de management al resurselor;
de educaţie;
b. cel care caută ajutor îşi asumă riscul ca apropiaţii lui (familie, prieteni, cunoştinţe)
să afle despre incapacitatea lui de a-şi rezolva singur problemele ;
c. cel care caută ajutor ăşi recunoaşte starea critică şi incapacitatea de a o depăşi prin
forţe proprii, în faţa unui asistent social ;
d. cel care solicită ajutorul specializat acceptă să renunţe la o parte din autonomia sa şi
să se plaseze într-un rol de dependenţă.
Clasificări ale clienţilor
1. În funcţie de numărul indivizilor care constituie sistemul, putem distinge :
- clienţi individuali
- clienţii multipersonali.
Autodeterminarea clientului